Contencios administrativ. Hotarare a Consiliului Judetean privind declararea unui areal ca zona de risc natural. Conditii. Prematuritate. Limitele controlului de legalitate exonerat de institutia prefectului

Contencios administrativ. Hotarare a Consiliului Judetean privind declararea unui areal ca zona de risc natural. Conditii. Prematuritate. Limitele controlului de legalitate exonerat de institutia prefectului

 Prin sentinta civila nr. 61/E/13.02.2006 a Tribunalului Iasi, a fost admisa actiunea reclamantului Prefectul Judetului Iasi in contradictoriu cu paratul Consiliul Judetean Iasi si anulata Hotararea nr. 107/15.07.2005 emisa de parata.
A retinut instanta de fond ca, in conformitate cu dispozitiile art. 3 din Legea nr. 575/2001 privind aprobarea Planului de menajare a teritoriului national - sectiunea a V-a "Zone de risc natural", declararea unui areal ca zona de risc natural se ace prin hotarare a consiliului judetean in baza hartilor de risc natural avizate de organele de specialitate ale administratiei publice locale si centrale, competente potrivit legii, delimitarea geografica a acestor zone bazandu-se pe studii si cercetari specifice elaborate de institutii specializate.
De asemenea, prin regulamentul general de urbanism din 27.06.1996, republicat, in art. 10 se prevede ca zonele de risc natural sunt delimitate de fiecare judet prin hotarare a Consiliului judetean, cu avizul organelor de specialitate ale administratiei publice, autorizare executarii constructiilor sau a amenajarilor in aceste zone, cu exceptia acestora care au drept scop limitarea efectelor acestora, fiind interzisa.
Desi in regulamentul amintit anterior nu se face referire in mod expres la hartile de risc natural, mentionandu-se doar conditia avizului organelor de specialitate ale administratiei publice, el se completeaza cu prevederile Legii nr. 575/2001, care are putere normative superioara.
In sedinta publica din 27 ianuarie 2006, instanta de judecata a dispus emiterea unei adrese paratului prin care i s-a pus in vedere sa depuna la dosar o copie certificata a hartii de risc naturala avizata de organele de specialitate ale administratiei publice centrale si locale, cu privire la suprafata de teren individualizata in Hotararea Consiliului Judetean Iasi nr. 107/2005.
La termenul de judecata urmator, din 10.02.2006, paratul, prin reprezentant, a precizat ca nu exista o harta de risc natural a zonei respective care sa poarte avizul organelor specificate in Legea nr. 575/2001 deoarece abia in cursul anului 2003 a fost adoptata H.G. nr. 477/2003 privind modul de elaborare si continutul hartilor de risc natural in Planurile de Amenajare a Teritoriului Judetean si de a elabora in fiecare judet, in faza pilot, hartile de risc natural pentru zonele afectate semnificativ de alunecari de teren. De asemenea, prin concluziile scrise depuse la dosar la acelasi termen, paratul sustine ca art. 5 alin. 3 din legea nr. 575/2001, instituie o anumita ordine in implementarea masurilor privind delimitarea zonelor de risc natural: in primul rand, se realizeaza fundamentarea propunerilor de catre autoritatile administratiei publice locale, iar in al doilea rand se procedeaza la inaintarea propunerilor catre autoritatile centrale si elaborarea de catre acestea din urma a hartilor de risc natural. Pe cale de consecinta, adoptarea Hotararii Consiliului Judetean Iasi nr. 107/2005 reprezinta tocmai propunerea autoritatii administratiei judetene pentru intocmirea de catre ministerul de resort  hartilor de risc natural.
Avand in vedere ca adoptarea Hotararii nr. 107/15.07.2005, s-a facut de catre Consiliul Judetean Iasi fara a avea la baza harta de risc natural a zonei respective, avizata de organele administratiei publice locale si centrale, dupa cum impune norma imperativa instituita prin art. 3 din Legea nr. 575/5001, instanta de judecata a apreciat ca cererea reclamantului este intemeiata, Hotararea Consiliului Judetean Iasi, mentionata anterior fiind nelegala.
De asemenea, sustinerea paratului ca dispozitiile art. 5 alin. 3 din Legea nr. 575/2001 instituie o anumita ordine in implementarea masurilor privind delimitarea zonelor de risc natural, este eronata, aceasta ordine fiind stabilita, de fapt, de art. 3 din aceeasi lege in care se arata ca mai intai, se delimiteaza geografic zonele de risc natural in baza unor studii si cercetari ale institutiilor specializate, materializate in harti de risc natural avizate de organele de specialitate ale administratiei publice locale si centrale, si apoi pe baza acestor harti consiliul judetean adopta o hotarare prin care se declara un areal ca zona de risc natural. Este inadmisibil de primit afirmatia paratului ca propunerea consiliului judetean, neavizata in prealabil de organele specializate ale administratiei publice locale si centrale, se poate materializa intr-o hotarare, cum ar fi Hotararea Consiliului Judetean Iasi nr. 107/2005.
Curtea a admis recursul paratei, respingand pe fond actiunea reclamantei prefectul Judetului Iasi, retinand ca acesta a promovat actiunea ce face obiectul dosarului de fata pentru "anulare ca prematur adoptata a Hotararii nr. 107/15.07.2005 inregistrata la prefectura Judetului Iasi sub nr. 16387/19.07.2005", in conformitate cu prevederile art. 26 din Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului si ale art. 3 din Legea nr. 554/2006 a contenciosului administrativ.
Art. 26 alin. 1 din Legea nr. 340/2004 stipuleaza faptul ca "In exercitarea atributiei cu privire la verificarea legalitatii actelor administrative ale autoritatilor administratiei publice locale ori judetene, prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ, aceste acte, daca le considera nelegale , cu exceptia actelor de gestiune", prevedere ce se regaseste si in cuprinsul art. 135 din Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala.
Conform art. 132 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 "Intre prefecti, pe de o parte, consiliile locale si primari , precum si consiliile judetene si presedintii consiliilor judetene, pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare", asa incat tutela administrativa exercitata de institutia prefectului prevazuta de textul suscitat implica doar dreptul autoritatii de control de a aprecia legalitatea si nu oportunitatea actelor administrative emise de autoritatile administratiei publice locale si judetene, acest din urma aspect fiind un atribuit al principiului descentralizarii procesului de decizie in natura administratiei publice.
Asa fiind, pentru orice alte actiuni ce nu vizeaza chestiuni de legalitate, in care se include si problema prematuritatii actului administrativ  - prefectului nu-i este recunoscuta calea prevazuta de art. 3 din Legea nr. 554/2004 decat in eventualitatea in care probeaza vatamarea unui drept recunoscut de lege, conditie expres prevazuta de tert.
In speta de fata, Hotararea Consiliului Local nr. 107/2005 este criticata sub aspectul prematuritatii, intrucat din documentatia ce a stat la baza adoptarii ei lipsea hotararea adoptata de Consiliul Local Iasi, prin care sa fie nominalizate zonele expuse la riscuri naturale de catre Comisia pentru urmarirea stabilitatii versantilor lunecatori, de asemenea nu a fost intocmit un studiu geotehnic care sa impuna nominalizarea si delimitarea zonelor expuse la riscuri naturale.
In sprijinul acestor sustineri este invocat ca temei legal rt. 10 din H.G. nr. 525/1996 republicata, care insa prevede interzicerea autorizarii constructiilor in zonele expuse riscurilor naturale, definind totodata acest concept, fara a exista o conditionare  adoptarii hotararii consiliilor judetene referitoare la delimitarea zonelor expuse la riscuri naturale de obligativitatea emiterii, in prealabil a unei hotarari de consiliu local.
Din contra, art. 7 din Legea nr. 575/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului national - Sectiunea a V-  "Zone de risc natural", da in competenta consiliilor judetene identificarea, delimitarea geografica si declararea zonelor de risc natural de pe teritoriul unitatii administrativ-teritoriale respective, precum si instituirea de masuri de prevenire si atenuare a riscurilor.
Cat priveste pretinsa lipsa a studiilor geotehnice efectuate de specialisti in domeniu, sustinerea este de asemenea contrazisa de documentatia aflata la dosar, ce cuprinde Referatul tehnic al Comisiei Municipale pentru Urmarirea Stabilitatii Versantilor Alunecatori inregistrat la nr. 54100/23.10.1998, recurenta avand obligatia - conform adresei MLPAT 1645/20.02.1997 1645/20.02.1997 -  respectarii unui Program de actiuni privind inlaturarea unor alunecari de teren, ce implica si elaborarea si delimitarea zonei expuse la riscuri naturale si emiterea unei hotarari de interzicere a autorizarii constructiilor sau amenajarilor in aceste zone, materializata in hotararea in litigiu.
De altfel, de la acea data si pana in prezent, recurenta a emis Hotararea nr. 123/7.12.1998, care la art. 1 nominaliza ca "zona expusa riscurilor naturale (alunecari de teren)" a suprafetei cuprinse intre str. Vulpe, str. Savescu, str. Albinet, malul drept al paraului Calcania, str. Poligon, str. Sararie, Stradela Sararie si str. Sararie din municipiul Iasi, art. 2 aproband "interdictia de construire instituita in aceasta zona", inlocuita ulterior prin H.C.J. nr. 94/2001, hotararea in litigiu nefacand altceva decat sa actualizeze aceasta interdictie, cu modificarea cuantumului amenzilor aplicate in acest caz de nerespectare a interdictiei de construire, asa incat nu poate pune problema unei prematuritati a unei hotarari a Consiliului Judetean emise in 2005, atat timp cat masura aplicata era in vigoare inca din anul 1998.
Rezulta asadar ca, pe de o parte, actiunea reclamantului Prefectul Judetului Iasi, excede controlului de legalitate la care este indreptatit conform art. 26 din Legea nr. 340/2004, in realitate criticile actului administrativ in litigiu vizand criterii de oportunitate a emiterii a emiterii actului - iar pe de alta parte, nici chiar problema oportunitatii H.C.J. 107/2005 nu poate fi pusa in discutie, din moment ce aceasta hotarare actualizeaza doar o  interdictie de construire intr-o zona de risc natural aflata sub acest regim juridic inca din anul 1998.
(Decizia nr. 158/C.A./03.07.2006)