Contestatie impotriva deciziei de incadrare a unei minore in grad de handicap. Competenta completurilor specializate pentru cauze cu minori si familie, nu a instantelor de contencios administrativ.

   Contestatie impotriva deciziei de incadrare a unei minore in
grad de handicap. Competenta completurilor specializate pentru
cauze cu minori si familie, nu a instantelor de contencios
administrativ.

Art. 36, 37 din Legea nr. 304/2004;
Art. 104 si 124 alin. 1 din Legea nr. 272/2004;
Art. 2 si 10 din H.G. nr. 1437/2004

          Din economia dispozitiilor art. 36, 37 din Legea de
organizare judecatoreasca, ale art. 104 si 124 alin. 1 din Legea nr.
272/2004, cat si ale art. 2 si 10 din H.G. nr. 1437/2004, rezulta ca
legiuitorul roman a inteles sa stabileasca o competenta speciala in
favoarea tribunalului de la domiciliul minorului, astfel ca printr-o
lege speciala s-a derogat de la competenta instantei de contencios
administrativ in privinta contestatiilor indreptate impotriva unei
decizii de incadrare a unui minor in grad de handicap si cum
aceste norme sunt de stricta interpretare, judecata trebuie facuta
potrivit lor, de magistrati specializati  in aceasta materie ( minori si
familie ).
     
     (Decizia nr. 847/30 septembrie 2009)

Prin actiunea inregistrata la 2 septembrie 2008, reclamantul
P.E.a formulat, in contradictoriu cu Comisia de Protectia Copilului de pe
langa Consiliul Judetean Arges, contestatie impotriva hotararii nr.1354
din 8 august 2008 si a certificatului de expertiza si orientare
scolara/profesionala nr.189 din 8 august 2008.
In motivare s-a aratat ca, in mod gresit fiica sa, P.I.O., a fost
incadrata in gradul mediu de handicap, desi se impunea sa se retina
gradul accentuat, intrucat este diagnosticata cu hipoacuzie
neurosenzoriala bilaterala profunda.
Prin sentinta civila nr.72/CA/2009, Tribunalul Arges - in
completul specializat de contencios administrativ si fiscal - a admis
actiunea, a anulat certificatul nr.1294/8.08.2008 si a obligat pe parata sa
elibereze un certificat de incadrare in grad de handicap accentuat.
Pentru a hotari astfel instanta a retinut ca, potrivit actelor
medicale, hipoacuzia bilaterala a minorei este ireversibila, aceasta are
dificultati de comunicare, ceea ce nu este specific unui handicap mediu si
temporar.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata, criticand-
o pentru motive incadrabile in dispozitiile art.304 pct.9 si art.3041 Cod
pr.civila, sustinand, in esenta, urmatoarele:
- incadrarea ca deficientei functionala a hipoacuziei se face in
functie de "restul auditiv", iar in conformitate cu Ordinul
nr.725/12/2002 afectiunile de care sufera minora impun acordarea
gradului mediu de handicap, iar valabilitatea actelor prin care se contesta
aceasta este de 6 sau 12 luni;
- instanta nu are competenta sa anuleze sau sa refuze
aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerandu-se
discriminatorii, decat cu incalcarea separatiei puterilor in stat.
Solutionarea criticilor formulate depinde de punctul de
vedere pe care il va exprima instanta asupra unei exceptii de ordine
publica, care a fost pusa in discutie din oficiu, in conformitate cu
dispozitiile art.306 alin.2 Cod pr.civila.
Competenta materiala este de ordine publica si ea a fost
stabilita de legiuitor pentru ratiuni de administrare a justitiei, dar si de
protectie a anumitor categorii sociale.
O astfel de categorie este cea reprezentata de minori pentru
care, prin Legea de organizare judecatoreasca s-a stabilit infiintarea de
completuri specializate, atat la nivelul curtilor de apel, cat si al
tribunalelor, si aceasta pana la infiintarea unor tribunale in aceste domenii
(art.36 si 37).
In acelasi spirit, prin Legea nr.272/2004 s-au stabilit
organisme si proceduri speciale de protectie a minorilor, inclusiv sub
aspect procesual.
Astfel, potrivit art.104 "In subordinea consiliului judetean si,
respectiv, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti
functioneaza comisia pentru protectia copilului, ca organ de specialitate
al acestora, fara personalitate juridica, avand urmatoarele atributii
principale: a) stabilirea incadrarii in grad de handicap si orientarea scolara
a copilului; ...", iar potrivit art.124 - (1) "Cauzele prevazute de prezenta
lege privind stabilirea masurilor de protectie speciala sunt de competenta
tribunalului de la domiciliul copilului".
Aceleasi dispozitii se regasesc si in Normele de aplicare ale
legii, aprobate prin H.G. nr.1437/2004, potrivit carora "Comisia are
urmatoarele atributii principale: a) stabileste incadrarea copiilor cu
dizabilitati intr-un grad de handicap si, dupa caz, orientarea scolara a
acestora;..."  (art.2), iar hotararile acestei comisii "pot fi atacate la
tribunalul de la domiciliul copilului, cauzele supuse judecarii fiind
solutionate potrivit regulilor speciale de procedura prevazute de Legea
nr. 272/2004" (art.10).
Din economia acestor dispozitii legale rezulta ca, printr-o lege
speciala, legiuitorul roman a inteles sa stabileasca o competenta speciala
in favoarea tribunalului de la domiciliul minorului si se impune
sublinierea ca, atunci cand aceasta trimitere nu cuprinde precizarea ca
este instanta de contencios administrativ regula este aceea ca actul
normativ se refera la tribunalul de drept comun, cu atat mai mult cu cat
la nivelul acestuia exista complet specializat pentru cauze de minori si
familie.
In concluzie, se apreciaza ca printr-o lege speciala s-a derogat
de la competenta instantei de contencios administrativ, ca aceste norme
sunt de stricta interpretare, iar judecata trebuie facuta potrivit lor, de
magistrati specializati in aceasta materie.
Cum in cauza aceste dispozitii legale nu au fost respectate, se
apreciaza ca - desi pricina s-a judecat la Tribunalul Arges, insa in
completul de contencios administrativ - au fost astfel incalcate
dispozitiile art.304 pct.1 din Codul de procedura civila, asa incat Curtea a
admis recursul si, in conformitate cu prevederile art.312 Cod pr.civila, a
casat hotararea cu trimiterea cauzei spre rejudecare fara a mai fi verificate
criticile din calea de atac.