Minori

Prin Decizia civila nr.41/15.02.2010 a fost respins apelul promovat de apelanta M. D. L. impotriva sentintei civile 5609 din 5.10.2009 a Judecatoriei Sibiu pe care o pastreaza. Apelanta a fost obligata la plata catre intimat  a sumei de 979,37 lei ,cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 5609 din 5.10.2009 a Judecatoriei Sibiu a fost admisa actiunea civila promovata sub nr. 6000 din 2.06.2009 de reclamantul R.O. in contradictoriu cu intimata R.D.-L., dispunandu-se stabilirea pentru reclamant a unui program de vizitare a minorei I.-D. bi-lunar si pentru cele doua vacante principale anuale, cu cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut in esenta relatia buna afectiva a copilului cu tatal sau, interesul primului de a pastra legaturi cu parintele caruia nu i-a fost incredintat, obstructia exercitata de mama referitor la relatiile copil-tata. Se retine ca varsta de 8 ani a minorei nu constituie un impediment al stabilirii programului de vizitare al tatalui sau.
Impotriva sentintei a declarat apel intimata, criticand solutia pentru programul prea larg in raport cu varsta, necesitatile si programul minorei, caci in week-end ar trebui sa nu ramana peste noapte la tatal ei, caci acesta nu are conditii optime de cazare a minorei,  iar vara sa petreaca cu tatal sau doar doua saptamani.Solicita si scutirea de plata cheltuielilor de judecata.
Apelul nu este fondat si, intemeiat pe prevederile art. 296 si urm. C.pr.civ., va fi respins pentru urmatoarele considerente.
Astfel, in termenii art. 97 C.fam., ambii parinti au aceleasi drepturi si obligatii fata de copiii lor, art.100 C.fam stabileste ca minorii locuiesc la parinti, art. 107 C.fam. ca minorii sunt intretinuti de parinti, iar in termenii art. 43 C.fam., parintele caruia i-a fost incredintat copilul exercita cu privire la acesta drepturile parintesti, iar cel caruia nu i-a fost incredintat copilul are dreptul sa aiba legaturi personale si sa vegheze la cresterea si educarea lui.
In aceasta delimitare legala a drepturilor parintilor in raport cu copiii lor si a intinderii efectelor acestora, apare clar faptul ca parintii au drepturi egale asupra copiilor lor, chiar daca relatia de casatorie si afectiunea reciproca au luat sfarsit. Tatal are dreptul la relatii personale cu copilul, in aceleasi conditii in care si-ar fi desfasurat relatia, daca familia ar fi fost unita, fara limitari sau restrictii. Este de bun simt ca parintele va avea grija de copil, mai mult decat de propria persoana si ca doreste tot binele posibil acestuia. Se au in vedere si prevederile art. 14-16 din Legea nr.272/2004 si art.43 C.Fam., vizand interesul superior al copiilor.
Referitor la reducerea programului de vizitare, aceasta masura nu este oportuna si nici nu vizeaza interesul superior al copilului, in termenii art. 42 C.fam., acela de a pastra relatia de familie cu parintele sau, de a avea relatii personale cu tatal sau, fata de care nu poate avea resentimentele, pe care le-ar putea avea apelanta. De altfel, este regretabila situatia in care parintele inoculeaza copilului sentimente negative fata de celalalt, sentimente, care au suport doar in frustrarile adultului si care sunt, din nefericire insusite de copil, afectandu-i copilaria. Parintele care se considera neindreptatit, de obicei, foloseste copilul pentru a se razbuna pe fostul partener, fie prin inducerea unei aversiuni copilului fata de celalalt parinte, fie prin sicanarea relatiei personale la care acestia sunt indreptatiti. Aceste atitudini insa nu au in vedere interesul superior al copilului, adica acela de a pastra relatii personale cu ambii parinti, a-si asigura afectiunea si grija lor. Desigur ca, copilul poate refuza contactul cu parintele, dar motivatia oferita de el este in raport cu relatia existenta intre fostii soti si nu cu relatia personala a copilului cu parintele sau. Tot astfel, nu este de asteptat ca un copil sa fie crescut sub un clopot de sticla, protejat de orice intemperii, ci normal este sa se imbolnavesca din cand in cand, sa fie nemultumit sau sa planga cateodata, sa aiba deci tangenta cu viata, sa se pregateasca pentru etapele urmatoare de dezvoltare. Protejarea excesiva a unui copil, ingradirea experientei sale personale pot constitui elemente de handicapare a viitorului adult. Ori viata alaturi de tatal sau, in acest program de vizitare, este ceea ce realitatea si parintii i-au oferit minorului de fata, iar el trebuie sa se adapteze situatiei.
In ce priveste aspectul ca tatal nu are locuinta personala, locuind la parintii lui, nu trebuie uitat ca acesta este unul din efectele destramarii casatoriei. In raport cu aceasta situatie, argumentul existentei unei locuinte deosebite nu intareste increderea instantei ca tatal va fi un parinte mai bun, multi copii crscand si realizandu-se in conditii modeste in copilarie.
De aceea, in lipsa dovezilor ca intimatul este agresiv sau abuziv cu copilul, ca aduce prejudicii certe cresterii si educatiei lui( art.109 C.Fam.), instanta nu are temei pentru a interveni in dreptul de vizitare al acestuia.
Referitor la limitele programului, retinand varsta minorei si interesul acesteia de a pastra relatii personale cu tatal si bunicii ei, s-a considerat programul stabilit in beneficiul minorei ca potrivit cu nivelul de dezvoltare si nevoile acesteia.
In ceea ce priveste scutirea de plata cheltuielilor de judecata la fond aceasta se poate face doar in conditiile achiesarii la actiune, ori apelanta s-a opus admiterii actiunii si a criticat sentinta, promovand apel. De aceea, s-a supus incidentei prevederilor art. 274 C.pr.civ., adica piezand procesul, este datoare sa suporte cheltuielile ocazionate de acesta.
Aflata in culpa procesuala, in termenii art. 274 C.pr.civ., apelanta a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata in apel.