Paternitate. Stabilire. Tagada.

      Lipsa de calitate procesuala activa a mamei pentru introducerea unei actiuni in stabilirea paternitatii din afara casatoriei.
      Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei poate fi introdusa de catre mama, in numele copilului, actiunea introdusa de mama in nume propriu fiind lipsita de legitimare procesuala.
      Copilul cu capacitate de exercitiu restransa si copilul care are capacitate de exercitiu deplina pot introduce singuri actiunea, deoarece aceasta are caracter personal.
      
       Prin sentinta civila nr. 2413 din 10.12.2009 pronuntata de Judecatoria  Bals, s-a admis exceptia de prescriptie a dreptului la actiune, invocata de parat.
      S-a respins actiunea formulata de reclamanta M.G.I., prin reprezentant legal M.M.D, in contradictoriu cu paratul B.E.G., ca fiind prescris dreptul la actiune.  
      Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
      Prin cererea inregistrata  la data de 11.09.2009 pe rolul Judecatoriei Bals  sub nr. 2477/184/2009 reclamanta M.G.I., prin reprezentant legal M.M.D. a chemat in judecata paratul B.E.G., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se stabileasca faptul ca acesta este tatal minorei M.G.I. nascuta la data de 09.09.2004 si sa fie obligat paratul la plata pensiei de intretinere in favoarea minorei si la plata cheltuielilor de judecata. 
       In motivarea cererii  reclamanta a aratat  ca din relatia sa de concubinaj cu paratul a rezultat minora G.I., nascuta la data de 09.09.2004. S-a mai aratat ca in perioadele de timp 08-18 decembrie 2003 si 05.01-10-12. 02.2004 a avut loc conceptia minorei, in timp ce mama se afla in Italia, la locuinta paratului. Ulterior acestei date mama copilului s-a intors in tara, iar intre ea si parat au avut loc discutii telefonice pana in luna martie, cand i-a comunicat paratului ca este posibil sa fie insarcinata, iar acesta a inceput sa aiba o atitudine recalcitranta. A mai aratat ca dupa nasterea minorei paratul nu a mai dorit sa aiba vreo legatura cu ea sau cu minora, nerecunoscand ca este tatal acesteia.
       Instanta a retinut ca legea noua, respectiv art. 60 alin. 4 Cod familie, astfel cum a fost introdus prin Legea 288/2007, nu se poate aplica unui drept nascut sub imperiul legii vechi, respectiv actiunii in stabilirea paternitatii minorei M.G.I., nascuta la data de 09.09.2004, deci anterior intrarii in vigoare a Legii 288/2007.
       Conform dispozitiilor art. 60 alin 1 Cod familie, actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei se poate porni in termen de un an de la nasterea copilului. In cauza de la nasterea minorei M.G.I., la data de 09.09.2004 si pana la data introducerii cererii 11.09.2009 a trecut un termen de peste 4 ani fara a exista vreuna din situatiile prevazute de art. 60 alin 2 si 3 Cod familie, in insasi cererea introductiva mama minorei aratand ca de la nasterea minorei paratul nu a avut nici o legatura cu aceasta.
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta M.M.D, criticand-o sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, in sensul ca instanta a interpretat si aplicat gresit dispozitiile legale, retinand in mod eronat prescriptia dreptului la actiune.
      S-a sustinut ca prin solutia pronuntata au fost incalcate dispozitiile legale care protejeaza drepturile copilului Legea nr. 272/2004, dispozitiile art. 8 din Conventia Europeana pentru Drepturile Omului, si dispozitiile art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei.
      Prin decizia civila nr. 58 din 18 martie 2010 pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr. 2477/184/2009 s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamanta .
Pentru a se pronunta astfel tribunalul a avut in vedere urmatoarele considerente de fapt si de drept:
      Sentinta pronuntata de instanta de fond este temeinica si legala in raport de dispozitiile legale, respectiv modificarile introduse prin Legea nr. 288/2007, privind articolul 60 din Codul familiei si continutul deciziei nr. 1345/09.12.2008  pronuntata de Curtea Constitutionala,  care a stabilit ca prevederile art. II din Legea nr. 288/2007 privind actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei contravin dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 15 alin. 2, neretroactivitatea fiind un principiu constitutional, prevazut in mod expres, legiuitorul neputand adopta norme juridice cu aplicare retroactiva, in materie civila, indiferent daca este vorba de legi materiale sau legi procesuale.
      In consecinta, tribunalul a apreciat ca instanta de fond a retinut in mod corect ca legea noua, respectiv art. 60 alin. 4 Codul familiei, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 288/2007 nu se poate aplica unui drept nascut sub imperiul legii vechi, respectiv actiunii in stabilirea paternitatii minorei M.G.I., nascuta la data de 09.09.2004, deci anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 288/2007, urmand a se aplica dispozitiile Codului familiei existente anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 288/2007.
      In speta, s-a constatat ca mama nu a introdus actiune de stabilire a paternitatii care apartine copilului, in termenul de un an, termen care curge din momentul nasterii, din momentul incetarii convietuirii cu pretinsul tata, ori din momentul incetarii contributiei acestuia la intretinerea copilului.
       Impotriva acestei hotarari judecatoresti, reclamanta a declarat recurs in termen, motivat si timbrat.
      Criticile sunt in esenta urmatoarele: ambele instante, in mod gresit au retinut ca actiunea in stabilirea paternitatii  este promovata de mama copilului M.M.D, in conditiile in care atat cererea cat si apelul au fost formulate de minora M.G.I., prin mama sa - ca reprezentant legal. De asemenea, in mod gresit s-a stabilit ca numai dupa implinirea varstei de 14 ani, copilul poate sa promoveze actiunea, avand in vedere disp. art. 60 din codul familiei asa cum au fost modificate prin L. 288/2007, din care rezulta ca dreptul  este imprescriptibil, exercitarea lui nefiind conditionata de varsta. Pe de alta parte, se arata ca in raport cu disp. art. 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei, pactele si tratatele internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte si care contin reglementari favorabile in raport cu cele interne, se aplica cu prioritate. Astfel, sustine ca in temeiul art. 8 din CEDO, promovarea unei actiuni in stabilirea paternitatii pentru copii nascuti dupa aderarea Romaniei la Conventie, nu poate fi limitata in timp. Invoca, in aceeasi ordine de idei, si disp. art. 1 alin. 2 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, potrivit carora  toate autoritatile publice sunt obligate sa respecte si sa promoveze  drepturile copilului si interesul superior al acestuia.
      Recursul este fondat si se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
      Dispozitiile Codului familiei, coroborate cu reglementarile speciale adoptate prin Legea nr.272/2004, consacra principiul major si prioritar al interesului copilului minor in rezolvarea tuturor   problemelor care il privesc.
       Acest imperativ categoric isi pastreaza valabilitatea in toate ipostazele, inclusiv intr-o cauza solutionata de instanta de judecata avand ca obiect stabilirea paternitatii copilului din afara casatoriei.
      In considerarea celor mai sus expuse si respectand si promovand principiul interesului superior al copilului, instanta care analizeaza cererea avand ca obiect  stabilirea paternitatii, este datoare chiar si cand solutioneaza cauza pe exceptie, iar nu pe fond, sa stabileasca in mod obiectiv  imprejurarile de fapt necesare,  sa administreze toate probele concludente si apte sa  furnizeze informatii relevante, complete si suficiente pentru  atingere acestui scop, urmand ca in raport  cu starea de fapt retinuta, sa se pronunte in mod corespunzator si concordant cu rezultatul final al cercetarii judiciare efectuate.
      Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei are caracter personal si apartine copilului, potrivit dispozitiilor legale in vigoare anterior modificarilor si completarilor operate prin  Legea 288/2007.
      Astfel, art. 59 alin. 1 din Codul familiei reglementeaza actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei. Potrivit textului de lege indicat, actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se poate porni in numele sau de catre mama, chiar daca este minora, ori de reprezentantul sau legal.
       Astfel, mama poate introduce actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei, in numele copilului, actiunea introdusa de mama, in nume propriu, fiind lipsita de legitimare procesuala. Copilul cu capacitate de exercitiu restransa si copilul care are capacitate de exercitiu deplina pot introduce singuri actiunea, deoarece aceasta are caracter personal. Copilul care nu a implinit 14 ani, lipsit de capacitate de exercitiu, are posibilitatea sa-si valorifice dreptul de a avea stabilita filiatia fata de tata, prin reprezentant legal - mama, sau tutore.
      In cauza, actiunea nu s-a solutionat pe fond, ci pe exceptie.
  Prima instanta a stabilit ca dreptul la actiune s-a prescris in raport cu disp. art. 60 alin. 1 din Codul familiei (nemodificat) si ca nu sunt incidente in cauza disp. art. 60 alin. 2 si 3 din Codul familiei.
       Aceeasi instanta nu a  pus in discutia partilor, nu a cerut lamuriri suplimentare, nu a fost preocupata in a  verifica si stabili  care sunt motivele  si natura acestora, masura in care ar fi produs impiedicari ce au condus  la faptul ca actiunea de fata a fost  pornita de mama in numele copilului, dupa trecerea unui anumit termen de la nasterea acestuia.
      Nici instanta de apel - instanta superioara de fond, nu a manifestat nicio preocupare in privinta celor expuse in precedent si a mentinut solutia primei instante, reiterand imprejurarea ca in ceea ce o priveste pe mama a intervenit prescriptia dreptului la actiunea promovata in numele copilului, in raport cu data nasterii si ca in cauza nu se regaseste niciuna din  situatiile reglementate prin art. 60 alin. 2 si 3 din Codul familiei.
       Dar, in acelasi timp, tribunalul, in contradictie cu cele enuntate corect in propria decizie cu privire la neretroactivitatea legii si fara a preciza fara echivoc cine a promovat actiunea de fata, motiveaza in final si in  sensul ca actiunea poate fi introdusa oricand de copil,  dar dupa ce implineste 14 ani, in conditiile in care in  cauza  totusi,  retine ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 60. alin. 4 Codul familiei.
      In aceasta situatie, din motivarea deciziei se intelege in mod clar ca  in ceea ce o priveste pe mama, dreptul la actiune s-a prescris (1 an de la nasterea copilului in interpretarea art. 60 alin. 1 fara a preciza forma textului in raport cu legea 288/2007) si ca, privitor la copil - cata vreme nu a implinit varsta de 14 ani, se lasa sa se inteleaga ca actiunea sa ar fi prematura si ca poate fi promovata oricand dupa aceasta varsta, desi, din disp. art. 60 alin. 4, se retine ca  nu ar fi aplicabile.
      Astfel, actiunea  de fata  a fost promovata de  mama in numele copilului si se ridica intrebarea  daca  actiunea este prescriptibila sau nu, iar in  caz ca este prescriptibila, care este termenul de prescriptie si cand incepe sa curga, sau daca au intervenit cauze de suspendare sau intrerupere a cursului prescriptiei.
      Curtea retine ca actiunea de fata a fost promovata de copil prin mama sa. Aceasta imprejurare rezulta fara echivoc din modul de redactare a cererii de chemare in judecata.
      In aceste conditii, Curtea constata ca prima instanta nu a analizat cererea  prin manifestarea unui minim rol activ pentru evitarea unor greseli avand in vedere interesul superior al copilului nascut in afara casatoriei in valorificarea dreptului sau de a avea filiatia stabilita si fata de tata.    Iar, a doua instanta- tribunalul, doar ca raspuns la criticile din apel, a expus numai la nivel teoretic, dar gresit si contradictoriu, faptul ca  un minor nu poate promova actiunea mai inainte de implinirea varstei de 14 ani,  rezultand ca este prematura, dar ca, dupa aceasta varsta poate oricand, iar nu intr-un anumit termen (toate acestea in raport cu luarea in considerare a deciziei CC 1345/2008, dar fara a  avea in vedere la construirea rationamentului,   plasarea momentului nasterii - inainte de legea 288/2007,sau dupa).
      Or, este gresit punctul de vedere potrivit caruia copilul numai dupa  implinirea varstei de 14 ani poate promova actiunea in stabilirea paternitatii.
      De la nastere copilul nascut in afara casatoriei, are dreptul de a i se stabili filiatia fata de tata, exprimandu-se in acest fel aptitudinea sa ca persoana fizica (nascuta vie) de a avea drepturi - latura activa a capacitatii de folosinta.
      In  ceea ce priveste exercitiul dreptului, faptul ca minorul sub 14 ani este lipsit de capacitate de exercitiu, ca exceptie de la caracterul deplin al aptitudinii de a exercita drepturile si de a-si asuma obligatiile savarsind acte juridice, este nerelevant, intrucat in cazul celor ce nu au capacitate de exercitiu deplina, actele juridice se fac prin reprezentant.
      In concluzie, prin transpunere in plan procesual, rezulta urmatoarele: capacitatea procesuala  constituie aptitudinea unei persoane fizice  de a avea drepturi si obligatii pe plan procesual ( capacitate procesuala de folosinta ), respectiv aptitudinea de a-si valorifica singura drepturile procesuale si de a-si indeplini obligatiile procedurale, de a sta in judecata (capacitate procesuala de exercitiu ).
      Curtea constata ca prin procedeele folosite,  ambele instante de fond nu au analizat in mod complet  fie si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, care a fost de fapt singura problema de drept asupra careia s-a aplecat prima instanta, iar a doua in principal, cea secundara fiind de asemenea gresit rezolvata de tribunal,  impunandu-se reluarea judecatii de la prima instanta.
      
      Asadar, este incident cazul de recurs de casare prev. de art. 304 pct. 5 si de   trimitere  prev. de art. 312 alin. 5 Cod procedura civila si art. 297  alin. 1 Cod procedura civila, urmand a se admite recursul, a se casa ambele hotarari si a se trimite cauza spre rejudecare in prima instanta, pentru ca partile sa beneficieze de un proces echitabil si pentru niciuna din parti sa nu fie lispita de un grad de jurisdictie.
      Avand in vedere prioritatea in examinare a criticii analizate in precedent, precum si solutia de casare si reluare a judecatii care s-a impus, apare de prisos analizarea celorlalte  critici si argumente in sustinerea acestora,  precum si a apararilor intimatului referitoare la acestea, urmand a fi avute in vedere in rejudecare, pentru o justa solutionare a cauzei.