Contestarea recunoasterii de paternitate. Imprescriptibilitatea actiuni. Incalcarea dreptului de aparare si a principiului contradictorialitatii . Consecinte.

    Contestarea recunoasterii de paternitate. Imprescriptibilitatea actiuni. Incalcarea dreptului de aparare si a principiului contradictorialitatii . Consecinte.
     
     Cod procedura civila: art. 105, art. 304 pct. 5,  art. 312 alin. 5. .
     Codul familiei : art. 58, art. 61. 
     
     Dreptul de aparare si judecata cauzei cu respectarea principiului contradictorialitatii reprezinta coordonate de esenta ale oricarui proces, relevate juridic de art. 105 alin. 2 Cod procedura civila, care constituie dreptul comun in materia actelor de procedura.
     In conditiile in care  instanta de apel a lasat cauza in pronuntare pe exceptia prescriptiei dreptului la actiune, judecata trebuie sa se rezume la aceasta problema de drept si nu sa mai analizeze fondul cauzei.
     Pe de alta parte, dispozitiilor art. 58 din Codul familiei consacra imprescriptibilitatea actiunii in contestarea recunoasterii de paternitate .
     
     Sectia pentru cauze cu minori si de familie - Decizia civila nr.100/12 septembrie 2011
     
     Prin sentinta civila nr. 890/2010 pronuntata de Judecatoria Aiud a fost respinsa actiunea civila formulata si precizata de reclamantul M.V. in contradictoriu cu paratii M. A., prin reprezentant legal C.A. ,  C.A.  si Autoritatea Tutelara din cadrul Primariei orasului Ocna Mures, avand ca obiect contestarea recunoasterii de paternitate.
     Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut, in esenta, ca filiatia fata de tata a  minorei M.A.A., nascuta la  data de 05.01.2001  s-a stabilit prin recunoastere facuta de tata, reclamantul M.V., prin declaratie la serviciul de stare civila.
Sustinerile reclamantului, potrivit carora declaratia acestuia de recunoastere a paternitatii nu corespunde adevarului, nu au fost confirmate de probele administrate in cauza, astfel ca actiunea dedusa judecatii a fost respinsa ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul M.V., solicitand  schimbarea in tot a hotararii atacate si admiterea actiunii.
S-a aratat , in esenta, in motivele de apel  expuse ca in mod nelegal instanta de fond a revenit asupra probei  incuviintate pentru efectuarea expertizei ADN , precum si a  celelalte probe medicale, desi acestea erau esentiale pentru solutionarea cauzei.
In mod nejustificat au fost inlaturate depozitiile martorilor care dovedeau temeinicia actiunii  reclamantului. Depozitiile acestora, corelate cu actele medicale depuse la dosarul cauzei releva  starea de fapt existenta la momentul nasterii minorei presiunile ce s-au exercitat  asupra reclamantului pentru recunoasterea paternitatii si  dubiile pe care acesta le-a avut privind paternitatea , justificate de imprejurari concrete si fapte in care era implicata mama minorei.
     Prin deciziei civile nr. 95/A/05.04.2011 pronuntata de Tribunalul Alba  s-a respins  apelul declarat de reclamantul M.V.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare s-a retinut, in esenta,  de catre instanta de apel ca actiunea promovata de reclamant este prescrisa, avand in vedere ca recunoasterea paternitatii minorei s-a realizat  prin viciu de consimtamant, intrucat acesta a fost dat ca urmare a amenintarilor, respectiv prin violenta, situatie in care dreptul la actiune al reclamantului este  suspus prescriptiei, termen ce curge de la data incetarii actului de violenta – art. 9 Decretul 167/1958.
In principiu actiunea intemeiata pe disp. art. 58 Cod fam. este imprescriptibila, dar in situatia viciului de consimtamant nu exista nici un argument legal de a fi extins efectul imprescriptibilitatii asupra prevederilor dreptului comun in materie.
Pentru aceste argumente, va fi respinsa proba solicitata de reclamant in apel privind efectuarea expertizei ADN.
Sub celelalte aspecte, criticile aduse de apelant sentintei instantei de fond sunt netemeinice.
Din actele medicale depuse la dosarul cauzei rezulta ca minora  a fost conceputa in termenul prev. de art. 61 Cod fam. , copilul s-a nascut la 5.01.2001, rezultand ca acesta a fost conceput intre 5.03.2000- 5.07.2000, interval de timp in care reclamantul a intretinut relatii intime cu mama minorei, asa cum recunoaste prin chiar actiunea promovata si confirmat de martorii audiati.
Pentru motivele invocate va fi respins prezentul apel.
Impotriva acestei decizii civile a declarat recurs in termenul legal, motivat si legal timbrat reclamantul M.V., criticand-o pentru nelegalitate, solicitand , in principal, admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante de apel, iar, in subsidiar, modificarea hotararilor instantelor de judecata anterioare in sensul admiterea actiunii introductive de instanta .
In dezvoltarea motivelor de recurs se sustine, in esenta, ca prin hotararea pronuntata tribunalul ca instanta de apel a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2 Cod pr.civila,  intrucat a solutionat cauza pe fond, in contextul in care nu a acordat cuvantul partilor decat pe exceptia tardivitatii actiunii, exceptie ridicata din oficiu de catre instanta, astfel ca este incident cazul de casare prevazut de art. 304 pct. 5 Cod pr.civila; se mai sustine ca procedand astfel instanta de apel a incalcat principiul contradictorialitatii , dreptul al aparare si al aflarii adevarului, context in care decizia civila recurata este lovita de nulitate absoluta.
     Recurentul reclamant mai critica decizia atacata si sub aspectul retinerii gresite a prescriptiei dreptului la actiune, intrucat actiunea in contestarea recunoasterii de paternitate este imprescriptibila raportat la dispozitiile art. 58 din Codul familie.
     Pe fondul cauzei se sustine, in esenta,  ca  probele administrate cauzei dovedesc imprejurarea ca reclamantul in momentul recunoasterii paternitatii minorei a avut un dubiu ca este tatal copilului, si ca a recunoscut paternitatea acestuia doar datorita presiuni exercitate de familia concubinei sale.
     In drept, se invoca dispozitiile  art. 312 alin. 3 si  art. 304 pct. 5, 8 si 9 Cod procedura civila.
     Prin intampinarea depusa la dosar intimata parata C.A. a solicitat respingere recursului formulat in cauza.
     Prin decizia civila nr. 100 din 12 septembrie 2011 , Curtea de Apel Alba Iulia - Sectia pentru cauze cu minori  si de familie a admis recursul declarat de reclamantul M.V. cu consecinta  casarii  deciziei atacate si trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiasi instante.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut si motivat urmatoarele:
      Curtea va analiza cu prioritate incidenta cazului de casare prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila. 
     Potrivit art. 304 alin. 1 pct. 5 Cod  procedura  civila, casarea unei hotarari se poate cere cand, prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2. Iar potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedura  civila, actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor.
      Curtea constata ca in speta  sunt intrunite cerintele art. 304 pct. 5 Cod  procedura  civila, invocate de recurent.
  Dreptul de aparare si judecata cauzei cu respectarea principiului contradictorialitatii reprezinta coordonate de esenta ale oricarui proces, relevate juridic de art. 105 alin. 2 Cod procedura civila, care constituie dreptul comun in materia actelor de procedura.
     In speta, la termenul de judecata din 4 aprilie 2001 tribunalul, ca instanta de apel a ridicat din oficiu exceptia tardivitatii actiunii introductive de instanta, punand in discutia partilor aceasta exceptie, apoi a lasat cauza in pronuntare pe aceasta exceptie.
     Solutionand cauza tribunalul a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a respins apelul declarat in cauza de catre reclamant, atat pentru motivul ca actiunea este prescrisa, cat si pentru argumente ce privesc fondul cauzei .  Or, in conditiile in care  instanta de apel a lasat cauza in pronuntare pe exceptia prescriptiei dreptului la actiune, judecata trebuie sa se rezume la aceasta problema de drept si nu sa mai analizeze fondul cauzei.
      Procedand astfel instanta de apel a pronuntat o solutie nelegala, fiind lovita de nulitate absoluta, intrucat  partile nu au putut formula apararile si a depune dovezile necesare sustinerii cauzei, fiind  incidente dispozitiile art. 304 pct. 5 Cod procedura civila referitoare la incalcarea formelor de procedura procesuale sub sanctiunea nulitatii.
      Invocand temeiul de casare prevazut de art. 304 pct. 9 Cod  procedura  civila, recurentul reclamant  a declarat recursul de fata prin care a sustinut, in esenta,  ca hotararea instantei de apel  a fost data cu nesocotirea dispozitiilor art. 58 din Codul familiei care consacra imprescriptibilitatea actiunii in contestarea recunoasterii de paternitate .
     Curtea, examinand actele si lucrarile dosarului, constata ca, in adevar, instanta de apel a facut o gresita aplicare a legii, retinand in mod nelegal ca potrivit art. 9 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva, actiunea in contestarea recunoasterii de paternitate  este supusa termenului general de prescriptie de 3 ani .
     Potrivit art. 58 alin. 1 din Codul familiei recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata.
     Din economia acestui text de lege rezulta ca actiunea in contestarea recunoasterii de paternitate poate fi promovata si de autorul recunoasterii, actiunea fiind  imprescriptibila, caci legea nu prevede nici un termen in care  trebuie introdusa.
     Retinand ca hotararea atacata a fost data cu incalcarea  dispozitiilor art. 58 din Codul familiei care consacra imprescriptibilitatea actiunii in contestarea recunoasterii de paternitate, Curtea constata ca recursul formulat in cauza este fondat.
     In ce priveste motivul de recurs care se circumscrie cazului de modificare prevazut de art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, Curtea nu-l  va mai analiza fata de retinerea incidentei motivul de casare prevazut de art. 312 alin. 5 Cod procedura civila.
     Avand in vedere motivarea instantei de apel, Curtea constata ca  fiind incident motivul de casare prevazut de art. 312 alin. 5 Cod procedura civila, astfel ca se va admite recursul reclamantului si se va casa decizia civila atacata cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante de apel.
     Cu ocazia rejudecarii,  instanta de apel va proceda la solutionarea pe fond a cauzei, avand in vedere si aspectele de nelegalitate si netemeinicie invocate de  recurentul reclamant  in recurs, precum si apararile invocate de intimata parata.
     De asemenea, instanta de apel se va pronunta si pe cererile formulate de parti  privind cheltuielile de judecata efectuate in recurs prin aplicarea dispozitiilor art. 274 si urm. din Codul de  procedura civila.