Suspendare executare silita

Dosar nr.5068/2004

R O M A N I A

CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III A CIVILA
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.819     
Sedinta publica de la 17 iunie 2005
Curtea compusa din :
                                  PRESEDINTE   -  ELENA VIVIANE TIU
                                 JUDECATOR     -  MIHAELA PARASCHIV
              JUDECATOR     -  LAVINIA DUTULESCU
                                 GREFIER           -  STEFANIA PIZLO

     * * * * * * * * * * *

Pe rol se afla pronuntarea recursurilor declarat de intimata-parata-
reclamanta CRISAN ELENA si de intimatii-reclamanti-parati FRANGU TUDOR,
FRANGU ADELA si NICOARA RUXANDRA-MARINA, impotriva deciziei civile
nr.364 A din 20.05.2004, pronuntata de Tribunalul Bucuresti -  Sectia a IV a
Civila, in dosarul nr.722/2002, in contradictoriu cu paratii BARBUR GABRIEL,
GALATEANU MARGARETA, ANGHELINA FLORIAN, ANGHELINA SOFIA,
SOLOMON ALEXANDRU-VERONEL, SOLOMON ELENA, ROB TANASE, ROB
CONSTANTA si STANCIU CRISTIAN.
Pricina are ca obiect - suspendare executare silita.
Dezbaterile cauzei au avut loc in sedinta publica de la 3.06.2005,
sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de la acea data care face parte
integranta din prezenta decizie si cand curtea - pentru a da posibilitate partilor sa
depuna note scrise si in vederea deliberarii - a amanat pronuntarea la
10.06.2005, apoi la 17.06.2005 hotarand urmatoarele:

C U R T E A ,

     Constata ca prin sentinta civila nr. 12968/6.12.2001 pronuntata de
Judecatoria sectorului 1 in dosarul nr. 7679/2000 s-a admis exceptia lipsei
calitatii procesuale active si s-a respins cererea in revendicare si cererile
accesorii acesteia, formulate de reclamantii Frangu Tudor, Frangu Adela si
Nicoara Ruxandra Mariana, in contradictoriu cu paratii Crisan Elena, Anghelina
Florian, Anghelina Sofia, Rob Constanta, Solomon Alexandru Veronel, Solomon
Elena, Stanciu Cristian, Barbur Gabriel si Galateanu Margareta, ca fiind
formulata de presoane fara calitate procesuala.
Apelul declarat de reclamanti impotriva acestei sentinte a fost admis prin
decizia civila nr. 1149/23.05.2002 pronuntata de Tribunalul Bucuresti- Sectia a
IV-a civila, irevocabila prin respingerea recursului declarat de parati, potrivit
deciziei civile nr. 2643/27.11.2002 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-
Sectia a III-a civila.
Prin decizia de admitere a apelului s-a dispus anularea sentintei si
retinerea cauzei, in vederea evocarii fondului, potrivit dispozitiilor art. 297 cod
procedura civila.
Potrivit cererii introductive, reclamantii au solicitat, la data de
10.04.2000, obligarea paratilor de a le lasa in deplina proprietate si linistita
posesie imobilul situat in Bucuresti, str. Mitropolit Varlaam nr. 129, sect.1,
compus din teren in suprafata de 600 mp, care figura ca fiind viran in actul de
dobandire a proprietatii; sa se constate nulitatea absoluta a inregistrarilor de la
nr. 766 a cartii funciare a localitatii Bucuresti, pentru suprafata de 200 mp care
incalca proprietatea acestora si a numarului cadastral 478, eliberat pe baza unor
schite care violeaza planul cadastral al zonei, obtinute prin manopere
frauduloase; sa se constate nulitatea absoluta a inscrierilor din Cartea Funciara a
Municipiului Bucuresti, nr. 1257, radierea numarului cadastral 1056, facute cu
mentinerea in eroare a conducatorului cartii funciare; sa se dispuna granituirea
proprietatii reclamantilor de restul proprietatii paratei Crisan Elena; sa fie obligata
aceasta parata sa demoleze constructia pe care a ridicat-o pe proprietatea
reclamantilor.
     In evocarea fondului cererii de chemare in judecata, tribunalul a retinut,
potrivit deciziei civile nr. 364/20.05.2004:
Prin sentinta civila nr. 10625/29.06.1999 pronuntata de Judecatoria
sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 8439/1999 ramasa definitiva si irevocabila, s-
a admis actiunea formulata de reclamantul Rob Tanase impotriva paratului
Consiliul General al Municipiului Bucuresti, constatandu-se ca acesta este
proprietarul imobilului situat in Bucuresti, str. Ocna Mures nr. 6, sect.1, format din
teren in suprafata de 500 mp, ca efect al uzucapiunii de 30 de ani.
Prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 993/14.09.1999
de catre BNP Cutaru Eugenia, Rob Tanase si sotia acestuia, Rob Eugenia au
instrainat dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren de 500 mp intravilan,
situat in str. Ocna Mures, sect.1, dobandit prin susmentionata sentinta,
cumparatorului Stanciu Cristian.
Contractul de vanzare cumparare nu are mentionat numarul postal al
imobilului instrainat.
Ulterior, Stanciu Cristian vinde terenul de 500 mp cumparatoarei Crisan
Elena, prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 2167/21.09.1999
de catre BNP Albut Viorica, contract in care se mentioneaza si adresa imobilului,
ca fiind situat in str. Ocna Mures nr. 6, sect.1.
Prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1612/15.09.1999
de catre BNP Ghita Rozalinda, vanzatorii Barbur Gabriel si Galateanu Margareta
au instrainat in favoarea cumparatorilor Solomon Alexandru Veronel si Solomon
Elena terenul in suprafata de 300 mp, situat in Bucuresti, str. Mitropolit Varlaam
nr. 129, sect.1.
Vanzatorii Barbur Gavril si Galateanu Margareta au dobandit dreptul de
proprietate pe calea devolutiunii legale, de la ascendentul lor, Barbur Gavril,
potrivit certificatului de mostenitor nr. 82/25.08.1999, emis in dosarul succesoral
nr. 83/1999 de catre BNP Poper Constanta.
La randul sau, Barbur Gavril a dobandit dreptul de proprietate asupra
acestui imobil in baza contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.
3626/1948, transcris sub nr. 1349/1948 de Tribunalul Ilfov- sectia Notariat, de la
Aristide Basilescu si Nicolae Chiricuta, la acea data terenul figurand situat in
orasul Grivita, tarla 169.
In cuprinsul certificatului de mostenitor eliberat la 20 de ani de la decesul
lui Barbur Gavril, se mentioneaza ca terenul este situat in str. Mitropolit Varlan
nr. 129, sect.1, fara ca notarul public sa fi avut in dosar un certificat de numar
postal prin care sa se stabileasca faptul ca terenul situat in Orasul Grivita, tarla
169, are ca numar postal la data de 25.08.1999, str. Mitropolit Varlaan nr. 129,
sector 1.
La randul lor, Solomon Elena si Solomon Alexandru Veronel au vandut
terenul cumparat, in suprafata de 330 mp, cumparatorilor Anghelina Florian si
Anghelina Sofia, prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.
363/11.04.2000 de catre BNP Danacica Mihaela Daniela.
Cu privire la reclamanti, s-a retinut prin decizie ca prin contractul de
vanzare cumparare autentificat sub nr. 4921/1957, transcris in Registrul de
transcriptiuni, Maria Iliescu si Dumitru Iliescu au vandut cumparatorilor Roman
Ortanza si Frangu Constantin, in cote indivize, egale, de 1/2 fiecare, un teren fara
constructii, in suprafata de 600 mp, situat in Bucuresti, str. Varlaan nr. 109,
Raion Grivita Rosie. Ulterior, prin sentinta civila nr. 1085/3.02.1994 pronuntata
de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 6305/1993, irevocabila, s-a
admis actiunea restransa, formulata de reclamantul Frangu Constantin impotriva
paratilor Roman Teodor si Roman Gheorghe si s-a constatat intervenita
vanzarea cumpararea terenului in  suprafata de 300 mp situat in Bucuresti, str.
Mitropolit Varlaan nr. 129, sect.1, intre reclamant, in calitate de cumparator si
paratul Roman Teodor si defuncta Roman Oratza, in calitate de vanzatori,
hotararea tinand loc de act de vanzare cumparare.
Ca urmare a decesului lui Frangu Constantin, s-a eliberat certificatul de
mostenitor nr. 48/20.03.2000, de catre BNP Malinschi Tatiana, constatandu-se
ca din masa succesorala face parte terenul in suprafata de 600 mp, situat in str.
Mitropolit Varlaan nr. 129, sect.1, mostenitori fiind Frangu Adela, Nicoara
Ruxandra Marina si Frangu Tudor.
Din certificatul de numar postal nr. 3875/11701/19.05.1998 eliberat de
PMB-Directia Evidenta Proprietatii-Seviciul de Nomenclatura Urbana, rezulta ca
terenul in suprafata de 600 mp ce face obiectul contractului de vanzare
cumparare autentificat sub nr. 4921/31.12.1956, transcris sub nr. 10/1957 de
Tribunalul Popular al Raionului Grivita Rosie Bucuresti si sentinta civila nr.
1085/3.02.1994 pronuntata de Judecatoria sectorului a Bucuresti, transcrisa sub
nr. 4790/1998, poarta in prezent nr. 129 pe str. Mitropolit Varlaan, sector 1
Bucuresti.
Potrivit raportului de expertiza tehnica intocmit de expertul tehnic Adam
Viorel rezulta ca linia de hotar dintre proprietatile din str. Ocna Mures nr. 6 si
Mitropolit Varlaan nr. 129 a fost mutata, iar ca urmare a schimbarii liniei de hotar,
parata reclamanta Crisan Elena ocupa in prezent o parte din  terenul
reclamantilor, in suprafta de 170 mp.
Acelasi expert a stabilit ca terenul dobandit de parata reclamanta Crisan
Elena prin contractul de vanzare cumpaare nr. 868/2000 are amplasamentul
actual in contradictie cu planurile topografice ale zonei, iar diferenta de suprafata
de 170 mp nu se afla pe str. Ocna Mures nr.6, adresa postala sub care a
cumparat terenul aceasta parata.
S-a constatat prin raportul de expertiza ca parata reclamanta Crisan Elena
ocupa in prezent un  teren in suprafata de 621,39 mp, cu 291,39 mp mai mult
decat suprafata de 330 mp ce corespunde planurilor topografice ce identifica
imobilul din str. Ocna Mures nr. 6.
Cu privire la terenul proprietatea paratilor Barbur Gabriel si Galateanu,
instrainat paratilor Solomon Elena si Solomon Alexandru Veronel, expertul a
aratat in raportul de expertiza ca terenul din contractul de vanzare cumparare nr.
3629/1948 detinut de autori si terenul vandut are un amplasament diferit, astfel
ca nu se refera la acelasi teren, astfel ca terenul in suprafata de 330 mp se
suprapune peste proprietatea lui Frangu Constantin. Amplasamentul acestui
teren, dobandit de Barbur Gavril prin actul de vanzare cumparare din 1948,
corespunde terenului din  str. Ocna Mures nr. 6, detinut in prezent de Crisan
Elena, ai carei autori au dobandit imobilul printr-o hotarare judecatoreasca de
uzucapiune.
Tribunalul, fata de situatia de fapt rezultata din actele dosarului si raportul
de expertiza, a procedat la compararea titlurilor de proprietate prezentate de
parti, titluri provenind de la autori diferiti, dand preferinta titlului de proprietate
prezentat de catre reclamanti.
S-a retinut pe aspectul compararii de titluri ca titlul acestora este anterior
momentului la care autorii paratei Crisan Elena, Rob Tanase si Rob Margareta,
au inceput a exercita posesia de 30 de ani, opusa Consiliului General al
Municipiului Bucuresti.
Terenul reclamantilor si autorilor acestora nu are schimbat amplasamentul,
spre deosebire de terenul detinut de parata Crisan Elena, care nu corespunde
amplasarii reale, din str. Ocna Mures nr. 6 decat pentru suprafata de 330 mp.
In cadrul aceleiasi comparari de titluri, s-a mai retinut prin decizie ca
sentinta civila privind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune nr.
10625/29.09.1999 ce reprezinta titlul autorilor paratilor reclamanti Rob Tanase si
Rob Margareta produce efecte doar intre partile care au figurat parti in proces,
nefiind opozabila erga omnes, astfel cum a sustinut parata reclamanta Crisan
Elena.
Tribunalul a admis in consecinta cererea in revendicare, obligand parata
reclamanta Crisan Elena, pe temeiul art. 480 Cod civil, sa lase in deplina
proprietate si posesie reclamantilor parati, terenul in suprafata de 170 mp, situat
in Bucuresti, str. Ocna Mures nr. 6, sect.1.
Cu privire la cererea de granituire, s-a dispus de catre tribunal, potrivit
solutiei de admitere a capatului de cerere in revendicare, granituirea cu
proprietatea paratei reclamante Crisan Elena, pe aliniamentul identificat prin
punctele C -D, conform anexei nr. 13 si 14 la completarea la raportul de
expertiza efectuat in cauza, cerere gasita intemeiata in baza art. 584 Cod civil.
In privinta apararilor formulate de parata Crisan Elena, s-a retinut, in
legatura cu buna credinta la dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului,
ca aceasta nu are relevanta in cauza, buna credinta analizandu-se doar in cazul
investirii instantei cu o actiune in constatarea nulitatii actului de dobandire a
imobilului si nu in cazul revendicarii.
Chiar si in cazul in care ar fi fost investita cu o actiune in constatarea
nulitatii actului translativ de proprietate, alaturi de o actiune in revendicare, s-a
mai retinut prin decizie, chiar daca se retine buna credinta la dobandirea
imobilului revendicat, instanta procedeaza in cadrul actiunii in revendicare la
compararea titlurilor prezentate de parti, dand castig de cauza partii al carui drept
este preferabil, buna credinta neputand salva actul dobanditorului parat si
neputand fi opusa partii al carui titlu este preferabil.
Cu privire la constructia edificata de parata Crisan Elena, instanta a retinut
ca aceasta ocupa o suprafata de 44,34 mp din proprietatea reclamantilor parati,
aflandu-se pe linia despartitoare dintre cele doua proprietati.
Instanta nu a retinut buna credinta a paratei reclamante la edificarea
constructiei, in baza mai multor considerente:
Cererea de chemare in judecata a fost introdusa de catre reclamanti la
10.04.2000, iar autorizatia de construire s-a obtinut la mai putin de o luna de la
data introducerii actiunii. Parata trebuia sa astepte finalizarea procesului inceput,
existand, pe parcursul acestuia, un dubiu privitor la dreptul sau de proprietate
asupra terenului pe care construia.
Existenta pe rolul instantelor a unei cereri de ordonanta presedintiala, chiar
daca aceasta a fost respinsa, trebuia sa-i puna paratei un semn de intrebare in
legatura cu dreptul sau de proprietate asupra terenului.
Chemarea in judecata, in actiunea in revendicare, valoreaza notificare din
partea reclamantilor, in ceea ce priveste edificarea constructiei, astfel incat
continuarea edificarii constructiei, dupa acest moment, s-a facut pe riscul
acesteia.
Pe baza acestor considerente, instanta a respins cererea reconventionala
formulata de parata reclamanta Crisan Elena, ca neintemeiata.
In ceea ce priveste cererea in revendicare formulata impotriva paratilor
Solomon Alexandru Veronel, Solomon Elena, Stanciu Cristian, Rob Tanase, Rob
Constanta, Barbur Gabriel si Galateanu Margareta, instanta a constatat
netemeinicia acesteia.
Cu privire la paratii Rob Tanase, Rob Margareta si Stanciu Cristian, s-a
retinut ca acestia au instrainat imobilul, actuala posesoare a acestuia fiind Crisan
Elena, astfel ca nu mai au calitatea de posesori neproprietari, care sa poata
figura ca parati in actiunea in revendicare.
Situatia s-a retinut ca fiind aceeasi si in privinta paratilor Barbur Gabriel,
Galateanu Margareta, Solomon Elena si Solomon Veronel.
Cu privire la intervenientii Anghelina Florin si Anghelina Sofia, fata de care
s-a formulat de catre reclamanti actiune in constatarea nulitatii absolute a actului
lor de dobandire a dreptului de proprietate asupra imobilului din str. Mitropolit
Varlaan nr. 129, sector 1, respectiv a contractului de vanzare cumparare
autentificat sub nr.868/11.04.2000 de NP Danacica Mihaela, nu si actiune in
revendicare, s-a retinut ca instanta nu se poate pronunta in revendicare fata de
acestia, pentru ca ar insemna sa se acorde reclamantilor mai mult decat s-a
cerut.
Cererea privitoare la constatarea nulitatii acestui contract de vanzare
cumparare a fost apreciata ca neintemeiata, vanzarea intervenind intre vanzatorii
Solomon si acesti intervenienti la numai o zi dupa data introducerii actiunii, cand
citatia nu ajunsese la ei, astfel ca nu aveau cunostinta de actiune.
Cumparatorii au fost de buna credinta la momentul incheierii actului,
cumparand un imobil deja intabulat in cartea funciara si in baza unui certificat
fiscal eliberat de Administratia Financiara sector 1, precum si a extrasului de
carte funciara, fara a avea ei insisi vreo indatorire sa verifice actele care au stat
la baza deschiderii cartii funciare si a rolului fiscal pe numele vanzatorilor Barbur
si Solomon.
In cauza nu se poate retine fraudarea legii, cata vreme cumparatorii
Anghelina au fost de buna credinta la incheierea actului. Prin incheierea acestui
act, partile nu au urmarit cu intentie incalcarea unei legi de ordine publica si a
dispozitiilor art. 15 din Legea nr. 54/1998, potrivit carora sunt interzise
instrainarile sub orice forma a terenurilor cu privire la titlul carora exista litigii la
instantele judecatoresti, pe tot parcursul solutionarii acestor litigii.
La data incheierii actului, nu se poate vorbi de existenta unui litigiu, nici una
dintre parti neavand cunostinta de existenta acestuia.
Ca urmare a respingerii ca neintemaita a cererii de constatare a nulitatii
contractului de vanzare cumparare, instanta a respins ca ramasa fara obiect
cererea reconventionala formulata de intervenientii Anghelina Florian si
Anghelina Sofia.
Cu privire la capetele doi si trei din cererea principala, prin care s-a solicitat
sa se constate nulitatea absoluta a inregistrarilor din cartea funciara, a numarului
cadastral 478 si radierea numarului cadastral 1056, s-a netemeinicia acestora,
cu motivarea ca radierea numerelor cadastrale si atribuirea unor alte numere
cadastrale pentru immobile este o atributie administrativa a Oficiului de Cadastru
si nu o atributie a instantelor.
Cererea in rectificarea inregistrarilor de Carte dunciara, intemeiata in drept
pe dispozitiile art. 36 alin.1 din Legea nr. 7/1996, s-a aratat prin sentinta, nu este
intemeiata, iar reclamantii au aratat ca urmeaza sa fie adresata Cartii funciare.
S-a apreciat in legatura cu aceasta cerere, ca dispozitiile invocate
reglementeaza situatia rectificarii inscrierilor in Cartea Funciara, in cazul in care
inscrierea sau actul in temeiul caruia s-a efectuat nu a fost valabil, situatie care
nu se regaseste in speta, dat fiind faptul ca instanta nu a dispus anularea nici
unui contract de vanzare cumparare.
Tot astfel, nu se regaseste in speta nici ipoteza unei nevalabilitati a
incheierii de carte funciara, iar ca si actiune in rectificare, nu s-a solicitat
rectificarea inregistrarilor de carte funciara, partile declarand in sedinta din
13.05.2004 ca se vor adresa cu cerere la Cartea funciara.
Impotriva acestei decizii, au declarat recurs parata Crisan Elena, precum si
reclamantii parati Frangu Tudor, Frangu Adela si Nicoara Ruxandra Marina,
criticand-o ca nelegala.
Recurenta parata a formulat odata cu cererea de recurs si cerere de
suspendare a executarii silite, intemeiata pe dispozitiile art. 300 alin.2 si 3 Cod
procedura civila, in ceea ce priveste masura demolarii unei parti din constructia
edificata pe terenul in litigiu, cerere pe care ulterior nu a mai sustinut-o.
Recurentii reclamanti si-au intemeiat recursul declarat in cauza pe
dispozitiile art. 304 pct. 9 si 10 Cod procedura civila.
Astfel, acestia au sustinut ca hotararea a fost data cu incalcarea si
aplicarea gresita a legii, in ceea ce priveste modul de solutionare a capatului de
cerere privind constatarea nulitatii contractului de vanzare cumparare incheiat
intre Solomon Alexandru Veronel si Solomon Elena, in calitate de vanzatori si
Anghelina Florin si Anghelina Sofia, in calitate de cumparatori, instanta aplicand
in mod eronat principiul ocrotirii bunei credinte si incalcand un alt principiu
fundamental, potrivit caruia nimeni nu poate transmite mai mult decat are.
  Recurentii sustin ca au facut in cauza dovada relei credinte a
cumparatorilor Anghelina la dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului
in litigiu, invocand in acest sens decizia civila nr. 2630/31.10.1998, pronuntata de
Tribunalul Bucuresti- Sectia a IV-a civila, sentinta civila nr. 4254/5.09.1988,
pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti, precum si decizia civila nr.
476/25.03.1994 a Tribunalului Bucuresti- Sectia a IV-a civila, hotarari pronuntate
in contradictoriu fie cu autorul paratului Anghelina Florian, fie cu acesta din urma,
al caror obiect era legat de dreptul de proprietate asupra imobilului in litigiu.
Recurentii mai sustin ca paratul intimat Anghelina Florian a locuit inca din
anul 1948 pe proprietatea situata in str. Mitropolit Varlaam nr. 127, alaturata celei
in litigiu, unde locuieste si in prezent, impreuna cu sotia sa, astfel ca retinerea
bunei sale credinte este in opozitie cu probele de la dosar.
Sub un alt aspect criticat, se sustine de catre recurenti ca instanta a
incalcat dispozitiile Legii nr. 7/1996 privind cadasrul si publicitatea imobiliara,
ignorand una din functiile importante ale cadastrului, cea de identificare si
inregistrare a proprietarilor.
Probele administrate in cauza, sustin recurentii, fac dovada clara a faptului
ca terenul instrainat paratilor Anghelina s-a pozitionat pe un alt amplasament,
fiind translatat obiectul vanzarii cumpararii catre proprietatea de la nr. 127 din str.
Mitropolit Varlaam, pentru a face corp comun cu aceasta.
Acest fapt rezulta din expertiza tehnica pe care instanta a omologat-o in
totalitate, astfel ca amplasamentul terenului in suprafata de 330 mp vandut de
sotii Solomon catre sotii Anghelina nu corespunde documetatiei cadastrale,
contravenind-se astfel dispozitiilor art. 2 alin.2 lit.c din Legea NR. 7/1996.
Tot astfel, sustin recurentii, instanta a incalcat si dispozitiile art. 15 din
Legea nr. 54/1998, simpla existenta a litigiului conducand la nulitatea actului, fara
a fi conditionata de efectuarea formalitatii de pubicitate imobiliara.
Cu privire la modul de solutionare a capetelor doi si trei din cererea
introductiva, recurentii sustin ca instanta a incalcat dispozitiile art. 69 alin.1 Cod
procedura civila, ei nefiind renuntatori la judecarea acestor cereri si neacordand,
in acest scop, vreun mandat special aparatorului ales, instanta impunandu-le
aceasta renuntare cu incalcarea legii, prejudiciindu-i grav.
Motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 10 Cod procedura
civila vizeaza neluarea in considerare de catre instanta a celor trei hotarari
judecatoresti, mai sus amintite, precum si a raportului de expertiza tehnica
efectuat in cauza, ignorate in privinta constatarilor evidentiate prin primul motiv
de recurs.
Recurenta parata Crisan Elena a invocat la randul sau motive de recurs
prevazute de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sustinand ca
hotararea a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii.
Sub un prim aspect criticat, se sustine de catre aceasta recurenta ca
instanta de apel a ignorat in mod inexplicabil apararea de fond privind
uzucapiunea, formulata prin intampinarile depuse la dosar, incalcand astfel
dispozitiile art. 1875 Cod civil.
In calitate de succesoare in drepturile autorului sau Rob Tanase, care a
dobandit recunoasterea dreptului sau de proprietate dobandit prin uzucapine,
potrivit sentintei civile nr. 10625/29.06.1999 a Judecatoriei sectorului 1, le-a opus
reclamantilor, pe cale incidentala, prescriptia achizitiva, potrivit dispozitiilor art.
1842 si 1843, fara ca acestia sa aduca vreun contraargument prin care sa
dovedeasca faptul ca posesia autorului sau nu ar fi fost utila, sau ca nu s-a
implinit termenul prevazut de lege.
Invocarea in aparare a uzucapiunii, in cadrul unei actiuni in revendicare,
are ca efect absolut paralizarea dreptului de proprietate al fostului proprietar.
Cu privire la capatul de cerere legat de granituirea proprietatilor invecinate,
recurenta sustine ca acesta trebuia rezolvat in conformitate cu solutia primului
capat principal, ceea ce ar fi dus in mod firesc la stabilirea liniei pe aliniamentul I-
J, conform anexelor raportului de expertiza intocmit de expertul Adam Viorel.
Cu privire la modul de solutionare a capatului de cerere privind buna sa
credinta la ridicarea constructiei aflata pe terenul in suprafata de 500 mp,
recurenta sustine ca instanta de apel nu a analizat materialul probator
administrat in cauza, potrivit caruia la momentul la care a intrat in proces, luna
iunie 2000, constructia era aproape terminata, mai avand de executat la ea
finisaje, ceea ce corespunde si stadiului actual al lucrarii, probe din care rezulta
buna sa credinta, radicand constructia pe perioada in care titlul sau nu era
contestat si avand convingerea ca este adevaratul proprietar al terenului in
suprafata de 500 mp, situat in str. Ocna Mures nr. 6, sector 1.
Pe de alta parte, sustine recurenta, dispozitia prin care a fost obligata sa
demoleze constructia aflata pe o suprafata de 44,34 mp, ce face parte din
suprafata de 170 mp revendicata, este nu numai inechitabila dar si nelegala,
conducand la distrugerea intregii constructii, provocandu-i mari pagube.
O asemena solutie contravine dispozitiilor art. 494 alin.3 Cod civil, fiind si o
solutie vadit neeconomica, rezultatul demolarii fiind vadit disproportionat fata de
pagubele produse prin constructie.
Solutia instantei este considerata nelegala si prin aceea ca instanta nu a
dispus, in virtutea rolului sau activ, efectuarea unei expertize care sa analizeze
posibilitatea aplicarii unei asemenea masuri, fara ca pagubele produse sa fie cu
adevarat grave.
Recursurile au fost inregistrate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie
sub nr. 6992/2004.
Prin incheierea din 15.10.2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie a declinat
competenta de solutionare a cererii de suspendare a executarii si a recursului
declarat impotriva deciziei, in favoarea Curtii de Apel Bucuresti, la acea data
aflandu-se depus la dosar numai recursul declarat de parata Crisan Elena.
Prmind cauza spre solutionare, s-a format dosarul de fata, in care intimatii
reclamanti recurenti au formulat intampinare, solicitand respingerea recursului
declarat de parata.
De asemeni, au formulat intampinare in cauza si intimatii parati Anghelina
Florian si Anghelina Sofia.
Analizand cu precadere criticile formulate de recurentii reclamanti, se
constata ca recursul declarat de acestia nu este fondat.
Astfel, toate criticile privitoare la reaua credinta a sotilor Anghelina la
incheierea contractului de vanzare cumparare cu sotii Solomon sunt construite in
jurul ideii de baza a unei vointe a tuturor acestora, de a cuprinde in continutul
actului aspecte nereale tinand de identificarea terenului in suprafata de 330 mp.
Aceasta sustinere nu poate fi primita cata vreme actul s-a incheiat potrivit
unei documentatii cadastrale care a stat la baza intabularii dreptului de
proprietate transmis, fara a exista nici o alta dovada a unor manopere dolozive,
menite sa permita o asa zisa translatare a obiectului vanzarii cumpararii catre
proprietatea de la numarul 127 din str. Mitropolit Varlaam si care sa induca idea
existentei unei fraude la lege, astfel cum au sustinut recurentii reclamanti.
Pana la data formularii cererii de chemare in judecata, 10.04.2000, dreptul
de proprietate al reclamantilor nu figura intabulat pe numele acestora si nu exista
o documentatie cadastrala in raport de care sa se poata identifica eventuale erori
in privinta vecinatatilor imobilului in cauza.
Opinia expertului care a efectuat lucrarea de expertiza, in sensul ca
modificarea vecinatatilor imobilului instrainat de sotii Solomon ar fi fost
deliberata, a fost cenzurata in mod corect de catre instanta care a evocat fondul
litigiului, cu motivarea potrivit careia cumparatorii Anghelina nu aveau ei
indatorirea sa verifice actele care au stat la baza deschiderii cartii funciare si a
rolului fiscal pe numele vanzatorilor Barbur si Solomon.
  Pe de alta parte, pentru a se fi avut in vedere, astfel cum au solicitat
recurentii reclamanti, hotararile judecatoresti prin care acestia au opus dreptul lor
de proprietate intimatilor Anghelina, instanta ar fi trebuit sa analizeze, in cererea
prin care se urmarea constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare
cumparare incheiat de acestia cu intimatii Solomon, aspecte tinand de ocuparea
efectiva a terenului in cauza, de catre paratii semnatari ai contractului de vanzare
cumparare, fara ca acestea sa fi fost formulate in legatura cu o actiune in
revendicare, in cadrul careia se poate analiza situatia presupusului posesor
neproprietar, caruia i se opune un titlu valabil de proprietate asupra terenului
ocupat.
Chiar si in ipoteza sustinuta de recurentii reclamanti, a incheierii
contractului de vanzare cumparare avand reprezentarea clara si urmarind ca prin
aceasta sa-si alipeasca terenul cumparat celui detinut anterior, nu rezulta din
intreaga constructie juridica a acestora cauza de nulitate absoluta a contractului
incheiat intre intimatii Solomon si Anghelina, cata vreme contractul a avut un
obiect determinat, o cauza licita si a privit un bun aflat in circuitul civil, fara ca
acte opozabile vanzatorului sau cumparatorului sa-i impiedice pe acestia sa il
incheie si fara ca acte exterioare ale recurentilor, prin care acestia sa se
manifeste in mod vadit ca proprietari ai suprafetei de teren in litigiu sa fie de
natura a atrage atentia cumparatorilor asupra incertitudinii titlului si actelor ce
dovedeau existenta in patrimoniul vanzatorilor a imobilului, in forma,
dimensiunile si vecinatatile cuprinse in actul incheiat.
Cat priveste nulitatea ceruta pe temeiul art. 15 din Legea 54/1998, este
evident ca interdictia nu poate fi luata in considerare independent de elementul
psihologic, constand in cunoasterea existentei unui litigiu cu privire la terenul in
privinta careia exista aceasta.
Cum actiunea a fost introdusa de reclamanti cu numai o zi inainte de
incheierea actului a carui nulitate s-a cerut a se constata, instanta de apel a
apreciat in mod corect ca in absenta cunoasterii cauzei de nulitate, a elementului
psihologic, aceasta cauza de nulitate expresa nici nu poate actiona, neputandu-
se considera creat litigiul dintre parti, cata vreme cumparatorii nu fusesera citati
in proces.
In ceea ce priveste respingerea cererii de rectificare a inscrierilor dinCartea
Funciara, solutia este corecta, chiar daca motivarea instantei de apel face
referire, in mod gresit, la faptul ca reclamantii nu au mai solicitat solutionarea
acestui capat de cerere.
Potrivit art. 36 alin.1 din Legea nr. 7/1996, rectificarea inscrierilor din cartea
funciara poate fi cerutaexclusiv in baza unei hotarari judecatoresti definitive si
irevocabile, cerinta careia trebuie sa se conformeze si reclamantii recurenti, dupa
momentul solutionarii cauzei de fata, pe baza hotararii judecatoresti ramase
irevocabile.
In ceea ce priveste recursul declarat de recurenta parata reclamanta
Crisan Elena, criticile aduse deciziei sunt de asemeni nefondate.
Aceasta recurenta a opus reclamantilor in actiunea in revendicare titlul sau,
constand intr-o hotarare care constata dobandirea dreptului de proprietate prin
posesie indelungata, de 30 de ani, hotarare pronuntata in contradictoriu cu
statul, care nu a avut insa niciodata vreun drept de proprietate asupra terenului
in litigiu.
In plus, recurenta a opus si intimatilor reclamanti uzucapiunea, sustinere ce
a fost privita de instanta care a evocat fondul ca neintemeiata.
Pentru cea dintai aparare, instanta de apel a facut o corecta aplicare a
principiilor ce stau la baza compararii titlurilor partilor in cadrul unei actiuni in
revendicare in cadrul careia titlurile provin de la autori diferiti.
In acest context, s-a apreciat in mod corect asupra preferabilitatii titlului
reclamantilor care provine de la adevaratul proprietar, este public, in sensul
transcrierii lui in registrele de publicitate si este mai vechi decat insasi faptul
juridic ce a stat la baza dobandirii de catre recurenta a dreptului pretins, din
insusi momentul din care acesta a inceput sa se produca.
  Sub cel de-al doilea aspect, al invocarii uzucapiunii in cadrul procesului de
fata, ca mijloc de aparare care tinde sa paralizeze actiunea in revendicare,
solutia pronuntata este in afara oricarei critici.
Recurenta nu a reusit ca pe baza probelor administrate in cauza sa
dovedeasca in raporturile cu recurentii o posesie utila, in sensul dispozitiilor art.
1847 Cod civil, situatie in care exceptia de prescriptie s-ar fi impus a paraliza
actiunea in revendicare, potrivit dispozitiilor art. 1875 Cod civil, invocate de catre
aceasta.
Cu privire la modul de solutionare de catre instanta de apel a capatului de
career privind demolarea constructiei edificate de catre aceasta recurenta, se
constata ca in cauza s-a facut o corecta aplicare a dispozitiilor art. 494 alin.2 Cod
civil.
Reaua credinta la edificarea constructiei in cauza a fost dovedita,
aprecierea acesteia neputand fi reanalizata in recurs, fata de modificarile aduse
dispozitiilor art. 304, din care a fost eliminat pct. 11, in cadrul caruia instanta de
recurs se putea apleca asupra temeiniciei unei hotarari.
Instanta de recurs poate, cel mult, sa analizeze criteriile pe baza carora
instanta de apel a concluzionat in sensul existentei relei credinte la edificarea
constructiei, in cadrul motivului de recurs ce vizeaza nelegalitatea hotararii.
Sub acest aspect, se constata ca instanta de apel a avut in vedere, in mod
corect, atitudinea psihologica a recurentei la momentul inceperii lucrarii de
construire, raportat la momentul obiectiv al autorizarii acesteia, avand in vedere
dispozitiile art. 1 alin.2 si art. 6 alin. 6 din Legea nr. 50/1991, potrivit carora
lucrarile de construire a unui imobil nu pot fi incepute decat dupa obtinerea
autorizatiei legale de construire.
Buna credinta a constructorului se apreciaza in raport de momentul
realizarii constructiei si aceasta inceteaza atunci cand se iveste vreo indoiala in
convingerea posesorului, cu privire la legitimitatea titlului sau.
Recurenta a obtinut autorizatia de construire cu mai putin de o luna anterior
momentului introducerii actiunii, actiune de care, chiar si in conditiile in care,
astfel cum s-a sustinut in recurs, nu a luat cunostinta, fiind gresit citata, a luat
oricum cunostinta la termenul din 22.06.2000, cand a fost prezenta in instanta.
Dincolo de acest fapt insa, momentul inceperii lucrarilor de construire a
coincis cu cel in care partile se aflau in cursul solutionarii cererii formulate de
aceiasi reclamanti, prin care se solicita sistarea de catre parata a lucrarilor de
constructie incepute, proces care nu fusese finalizat, astfel ca pana la
solutionarea lui plana o incertitudine cu privire la legitimitatea recurentei de a-si
amplasa constructia pe un teren in privinta caruia reclamantii invocau existenta
unui drept de proprietate.
In aceste conditii, instanta de apel a retinut in mod corect reaua credinta a
acesteia la edificarea constructiei, in raport de care a dedus consecintele pe care
insasi legea le prevede, fara a se putea retine, in legatura cu solutia pronuntata
vreun temei de nelegalitate.
Cat priveste oportunitatea unei asmenea masuri, de demolare a unei
constructii autorizate in mod legal, critica imbraca mai degraba un aspect de
netemeinicie, ce nu poate forma obiectul analizei in recurs, bazata pe solutii
doctrinare si care nu-si gasesc suport in plan legislativ.
In raport de toate aceste considerente, Curtea, gasind neintemeiate criticile
aduse deciziei prin motivele de recurs, va respinge ambele recursuri, in baza art.
312 alin.1 Cod procedura civila.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-parata-
reclamanta CRISAN ELENA, precum si de recurentii-reclamanti-parati FRANGU
TUDOR, FRANGU ADELA si NICOARA RUXANDRA-MARINA, impotriva
deciziei civile nr.364 A din 20.05.2004, pronuntata de Tribunalul Bucuresti -
Sectia a IV a Civila, in dosarul nr.722/2002, in contradictoriu cu intimatii-parati
BARBUR GABRIEL, GALATEANU MARGARETA, ANGHELINA FLORIAN,
ANGHELINA SOFIA, SOLOMON ALEXANDRU-VERONEL, SOLOMON ELENA,
ROB TANASE, ROB CONSTANTA si STANCIU CRISTIAN.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi 17 iunie 2005.

  PRESEDINTE,                           JUDECATOR,                             JUDECATOR,
ELENA VIVIANE TIU               MIHAELA PARASCHIV                IOANA BUZEA

                        GREFIER,
     STEFANIA PIZLO
Red.E.V.T
EX.2/13.07.2005
Trib.Buc.- Sectia a IV a Civ.- G.D. Nastase
- C.Corbeanu
Jud.Sect.1 Buc.- L.Sachelarie  
 
 
 
  7