Concediere colectiva. Angajator aflat in procedura insolventei. Concedierea unui salariat, membru in organul de conducere a sindicatului. Reguli si exceptii.

      
      Concediere colectiva. Angajator aflat in procedura insolventei.  Concedierea unui salariat,  membru in organul de conducere a  sindicatului. Reguli si exceptii.
      
      In  situatia in care unitatea se afla in procedura speciala a insolventei , care a impus si o restructurare reala si efectiva de personal, in cauza opereaza doua exceptii, una priveste  toti salariatii, respectiv   faptul ca  poate avea loc o concediere mai rapid (urgent),  in conditiile   art. art.86 alin.6 din Legea 85/2006, potrivit carora   administratorul judiciar/lichidatorul - dupa caz, poate sa efectueze concedieri colective fara a fi tinut sa respecte masurile de protectie generale prevazute de Codul muncii (privind procedura concedierii colective),  acesta neavand  decat obligatia legala  de a respecta termenul de preaviz de 15 zile lucratoare.  In speta aceasta cerinta a fost repectata.
       Cea de-a doua exceptie, se refera la calitatea de membru in organ de conducere sindicat a salariatului, care nu se  bucura nici de protectia   generala a tuturor salariatilor (care reprezinta personalul debitoarei),  dar nici de cea speciala  prevazuta de art. 60 alin. 1 lit h coroborat cu  art. 223 al.2 Codul muncii, care aveau corespondent legislativ in legea speciala, legea sindicatelor, respectiv in  art. 10 din Legea nr.54/2003.
      Aceasta exceptie este reglementata  chiar in art. 60 alin. 2 Codul Muncii (forma in vigoare inainte de republicare) aplicabila in speta, potrivit carora   normele de protectie prevazute la art. 60 alin. 1 nu se aplica in  cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, in conditiile legii. Deci, situatia speciala in care se afla unitatea - stare a patrimoniului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor necesare platii datoriilor certe, lichide si exigibile-, justifica masuri speciale, inclusiv derogari de la normele  generale si speciale de protectie a salariatilor, respectiv a salariatilor lideri de sindicat - acestia fiind deopotriva incadrat ca personal al debitoarei.
      
      Prin sentinta civila nr.1396 din 16 iunie 2011, pronuntata de Tribunalul Mehedinti, s-a respins contestatia formulata de contestatorul FV prin care a chemat in judecata pe intimata  SC M SA,   pentru  anularea deciziei de concediere nr. 392/2011, reintegrarea pe postul detinut anterior concedierii, obligarea intimatei  la plata drepturilor de care ar fi beneficiat daca ar fi continuat sa execute contractul individual de munca, obligarea intimatei  la plata sumei de 6000 Euro cu titlu de daune morale si  cheltuieli de judecata.
      Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:
  Contestatorul  a fost angajatul  intimatei in  meseria de macaragiu,  iar prin decizia nr. 392 /2011  emisa de intimata s-a dispus  incetarea contractului individual de munca al contestatorului incepand cu data de 03.02.2011, in temeiul art. 86 al.6 din Legea 85/2006 si art. 65, 66, 68 Codul muncii.
      Intimata SC M SA este societate aflata in procedura de insolventa, iar  in temeiul art. 86 alin.6 din Legea 85/2006, administratorul judiciar impreuna cu administratorul special au hotarat desfacerea contractelor de munca a 253 de salariati.
      Printre salariatii indisponibilizati s-a numarat si contestatorul, concedierea colectiva afectandu-l si pe acesta, prin decizia contestata dispunandu-se incetarea contractului individual de munca motivat de desfiintarea postului de macaragiu  din cadrul Sectiei F.
      In ceea ce-l priveste pe contestator s-a retinut ca  acesta era membru in organele de conducere ale sindicatului incepand cu data de 28.01.2010, conform listei depusa la fila  13 dosar. Potrivit art.60 alin.1 lit.h Codul muncii  " Concedierea salariatilor nu poate fi dispusa pe durata exercitarii unei functii eligibile intr-un organism sindical, cu exceptia situatiei in care concedierea este dispusa pentru o abatere disciplinara grava sau pentru abateri disciplinare repetate, savarsite de catre acel salariat".
      Din coroborarea art. 60 al. 1 lit h. cu art. 223 al.2 Codul muncii si cu art. 10 din Legea nr.54/2003 rezulta ca pentru reprezentantii alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale, legiuitorul a instituit o protectie speciala, dar acelasi legiuitor a mentionat in art.60 al.2 Codul muncii o exceptie,  in sensul ca  prevederile art.60 alin. 1 Codul muncii nu se aplica in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, in conditiile legii.
      Aceasta exceptie este aplicabila si  in cazul contestatorului, intimata aflandu-se in procedura insolventei  deschisa in dosarul nr. XXX/101/2010 al Tribunalului Mehedinti.
      Cat priveste sustinerea contestatorului in sensul ca  societatea se afla  in deschiderea procedurii generale de insolventa - perioada de observatie, conform art. 3 pct.15 din Legea 85/2006, ci nu in reorganizare judiciara conform art. 3 pct.20 din aceeasi lege, astfel ca administratorul judiciar nu putea dispune concedierea sa, s-a constatat ca aceasta sustinere este  de asemenea, nefondata.
      Fata de dispozitiile Legii 85/2006 si de faptul ca intimatei ii sunt aplicabile prevederile acestui act normativ, Tribunalul a apreciat ca masura concedierii contestatorului a fost dispusa de administratorul judiciar cu respectarea normelor legale.
      In speta,  concedierea contestatorului s-a dispus si in temeiul art.86 al.6 din  Legea 85/2006, potrivit caruia " Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului debitoarei se va face de urgenta de catre administratorul judiciar/lichidator, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucratoare."
      Din continutul art.86 al.6 din  Legea 85/2006 rezulta ca in situatia  in care societatea se afla in procedura insolventei, desfacerea contractelor individuale de munca se  face de catre administratorul judiciar fara parcurgerea procedurii de concediere colectiva prevazuta de art. 68 si urm Codul muncii, aceasta fiind singura derogare de la prevederile Codul muncii. Per a contrario, toate celelalte prevederi ale Codului muncii  trebuie respectate, inclusiv si dispozitiile art. 60 al.2 Codul muncii.
      Chiar daca atat prin Legea 54/2003, cat si prin Codul muncii se instituie o protectie speciala in favoarea membrilor alesi in functii eligibile intr-un organism sindical, s-a apreciat ca in situatia in care societatea se afla  sub incidenta Legii insolventei nr.85/2006, aceasta protectie nu mai opereaza, devenind  aplicabile dispozitiile art. 60 al.2 Codul muncii.
       Referitor la art. 60 al.2 Codul muncii se constata ca a ramas in vigoare, desi acest act normativ la data adoptarii sale a suferit mai multe modificari, ultima fiind dispusa prin Legea nr.40/2011, lege care a mentinut si completat  prevederile acestui articol.
      Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat recurs reclamantul Falcoe Victor, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand in baza art.304 pct.8 c.pr.civ. coroborat cu art.3041 c.pr.civ. admiterea recursului, modificarea hotararii atacate si pe fond admiterea actiunii, in sensul anularii deciziei, restabilirea situatiei anterioare, in sensul reintegrarii efective in munca si obligarea la plata reactualizata a drepturilor banesti.
      In dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a sustinut ca in considerentele hotararii atacate  instanta de fond este intr-o grava eroare, amestecand procedura falimentului societatii cu cea a reorganizarii judiciare si concluzionand fara o motivatie coerenta ca angajatorul poate face orice cu liderul de sindicat sau comitetul de sindicat, in sensul nementinerii contractului individual de munca.
      De asemenea a mai aratat ca si vechiul cod al muncii si noul cod al muncii prin dispoz.art.60 alin.(1) lit.h,  dispun expres faptul ca nu li se poate desface contractul de munca salariatilor pe durata exercitarii unei functii eligibile intr-un organism sindical, cu exceptia situatiei in care concedierea este dispusa pentru abatere disciplinara grava sau pentru abateri disciplinare repetate, savarsite de catre acel salariat.
      In situatia in care legea sindicatelor nr.54/2003 a fost abrogata, chiar in conditiile ultraactivitatii acestei legi in cauza pedinte, mentinerea dispoz.art.60 alin.1 lit.h) din noul cod al muncii - lege generala, daca teoretic ar intra in concurs cu Legea nr.85/2006 - lege speciala, se aplica legea speciala pentru ca dispozitiile acestei legi speciale contravin Conventiei Europene a Drepturilor Omului, asa cum prevede Decizia nr.33/2008 a ICCJ pronuntata in recurs in interesul legii.
      A solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei si admiterea contestatieii asa cum a fost formulata.
      Recursul este nefondat si se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
      - Potrivit  disp. art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila  hotararea se da in numele legii si  cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor.
      Astfel, obligatia instantei  de a-si motiva hotararea adoptata, are in vedere  stabilirea in considerentele hotararii a situatiei de fapt,  incadrarea in drept, examinarea argumentelor partilor si punctul de vedere al instantei fata de fiecare argument relevant si, nu in ultimul rand, rationamentul logico-juridic care a fundamentat solutia adoptata, clar expus si intemeiat pe considerente de drept.
      In cauza, motivarea deciziei tribunalului, care a avut de solutionat o contestatie impotriva deciziei de concediere,   raspunde acestor exigente legale,  deoarece  examineaza efectiv apararile si sustinerile partilor in raport cu  inscrisurile depuse, motivele invocate si dispozitiile legale aplicabile.
      Cu alte cuvinte, concluzia instantei de respingere a  actiunii  este precedata de o expunere ordonata, logica si coerenta  a elementelor de fapt si de drept care vizau  obiectul cauzei, pornind de la identificarea, interpretarea si aplicarea  corecta a dispozitiilor  legale  incidente.
      - In cauza  se arata ca Legea 54/2003 a fost abrogata si nu se poate retine ultraactivitatea acesteia. Intr-adevar, legea abrogata nu ultraactiveaza. Dar, in cauza nu s-a   facut aplicarea  legii abrogate, ci s-a analizat actul juridic atacat in raport cu dispozitiile legale in vigoare la data emiterii sale, fara ca aceasta analiza sa  presupuna    aplicarea propriu-zisa  a actului normativ abrogat ulterior, in sens de reglementare a efectelor unor situatii juridice noi.
       De asemenea, se arata ca in concursul dintre legea generala - Codul Muncii si legea speciala, aceasta din urma fiind legea 85/2006,    se aplica cea generala - ca drept comun, intrucat cea speciala este neconventionala. Ca argument se indica Decizia 33/2008 a ICCJ pronuntata in recurs in interesul legii.
      Curtea constata ca invocarea neconventionalitatii s-a facut formal, prin simpla  enuntare a acestei imprejurari, fara o explicitare minimala a motivelor si argumentelor in sustinerea acestui punct de vedere si fara o aplicare concreta la hotararea pronuntata  in cauza. O asemenea imprejurare trebuie  expusa fara echivoc si dezvoltata in asa fel incat si partea adversa sa fie in masura sa cunoasca acest punct de vedere si sa aiba posibilitatea sa se apere.
      In aceste conditii, instanta de recurs neputand sa se substituie  partii,   constata ca  nu este investita cu un motiv de recurs bazat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod procedura civila  din aceasta perspectiva, astfel ca  se va  limita la analiza recursului prin prisma cazului de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, raportat la interpretarea si aplicarea dispozitiilor legale cuprinse in CM, L. 54/2003 si L. 85/2006 - in vigoare la data emiterii deciziei de concediere.
      - Intr-adevar, regula este ca pentru salariatii care sunt reprezentanti alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale, legiuitorul a instituit o protectie suplimentara in raport cu ceilalti salariati,  deci o protectie speciala, in privinta incetarii raporturilor de munca,  asa cum rezulta din  coroborarea art. 60 al. 1 lit h. cu art. 223 al.2 Codul muncii, care aveau corespondent legislativ in legea speciala, legea sindicatelor, respectiv in  art. 10 din Legea nr.54/2003.
      Dar, de la aceasta regula exista si exceptii, strict si limitativ prevazute de lege, dupa cum urmeaza: abatere disciplinara grava sau pentru abateri disciplinare repetate, savarsite de catre acel salariat, dar si in cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, in conditiile legii - ipotezele prev in art. 60 alin. 1 lit. h teza II si art. 60 alin. 2 CM.
      In aceaste conditii se ridica intrebarea daca  intimata se afla in procedura speciala la care se refera ipoteza normei  si daca motivele care au stat la baza concedierii au intervennit ca urmare a  instituirii acestei proceduri.
      La aceasta intrebare, prima instanta a dat un raspuns corect, retinand ca in cauza a avut loc o concediere colectiva a unui numar de 253 de salariati din care 185 personal direct productiv si 68 personal indirect productiv.  Aceste concedieri  au fost dispuse   in conditiile in care prin sentinta comerciala nr.470/F/16.11.2010 s-a dispus deschiderea procedurii insolventei debitoarei SC M SA    fiind numit administrator judiciar  si ulterior ,  prin Hotararea nr.1/12.01.2011 AGA,   fiind desemnat administrator special,  care sa reprezinte interesele societatii si ale actionarilor. Din cauza  reducerii numarului de comenzi care a determinat un grad scazut de incarcare a personalului si o  pondere ridicata  a cheltuielilor cu salariile in costul total de productie care nu poate fi acoperita din veniturile estimate, administratorul special impreuna cu  administratorul judiciar au hotarat in baza deciziei M 36/ 12.01.2011, ca este necesara redimensionarea personalului si a structurii posturilor in vederea redresarii economice.
      Or,  in situatia in care unitatea se afla in mod real in procedura speciala a insolventei , care a impus si o restructurare reala si efectiva de personal, in cauza opereaza doua exceptii, una priveste  toti salariatii, respectiv   faptul ca  poate avea loc o concediere mai rapid (urgent),  in conditiile   art. art.86 alin.6 din Legea 85/2006, potrivit carora   administratorul judiciar/lichidatorul - dupa caz, poate sa efectueze concedieri colective fara a fi tinut sa respecte masurile de protectie generale prevazute de Codul muncii (privind procedura concedierii colective),  acesta neavand  decat obligatia legala  de a respecta termenul de preaviz de 15 zile lucratoare.  In speta aceasta cerinta a fost repectata.
       Cea de-a doua exceptie, se refera la calitatea de membru in organ de conducere sindicat a salariatului, care nu se  bucura nici de protectia   generala a tuturor salariatilor (care reprezinta personalul debitoarei),  dar nici de cea speciala  prevazuta de art. 60 alin. 1 lit h coroborat cu  art. 223 al.2 Codul muncii, care aveau corespondent legislativ in legea speciala, legea sindicatelor, respectiv in  art. 10 din Legea nr.54/2003.
      Aceasta exceptie este reglementata  chiar in art. 60 alin. 2 CM aplicabila in speta, asa cum corect a concluzionat si prima instanta, potrivit carora   normele de protectie prev. la art. 60 alin. 1 nu se aplica in  cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizarii judiciare sau a falimentului angajatorului, in conditiile legii. Deci, situatia speciala in care se afla unitatea - stare a patrimoniului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor necesare platii datoriilor certe, lichide si exigibile-, justifica masuri speciale, inclusiv derogari de la normele  generale si speciale de protectie a salariatilor, respectiv a salariatilor lideri de sindicat - acestia fiind deopotriva incadrat ca personal al debitoarei.
      In mod gresit sustine recurentul ca prima instanta ar fi facut o confuzie grava intre reorganizare si faliment. Faptul ca instanta a  amintit de  lichidarea unor bunuri din averea debitorului, nu inseamna ca s-a referit la procedura falimentului, ci la cea a reorganizarii  intr-o varianta cuprinsa in plan fie ca atare, fie in combinatie cu varianta restructurarii si continuarii activitatii debitorului - conform art. 94 alin. 3 din Legea 85/2006.  Pe de alta parte, intr-adevar, intimata parata (debitoarea), nu se afla in procedura falimentului - nefiind numit lichidator, ci administrator judiciar odata cu deschiderea procedurii insolventei. Dar, perioada de observatie la care se refera  recurentul este doar o etapa care are loc in procedura generala  a insolventei, atunci cand nu are loc procedura simplificata a falimentului. Si, cata vreme insolventa a generat declansarea procedurii si ca urmare,  s-a incercat redresarea economica a debitoarei, aceasta din urma  a fost un scop urmarit nu prin falimentul propriu-zis (lichidare patrimoniu, dizolvare si radiere), ci prin  procedura reorganizarii  judiciare. Asadar, perioada de observatie nu este o procedura distincta, alta decat  procedura  reorganizarii sau cea a falimentului, ci odata deschisa procedura generala a insolventei si nedeclansata procedura simplificata a falimentului, este perioada ce urmeaza dupa deschiderea procedurii pana la confirmarea planului , dupa caz.
      De subliniat ca,  sintagma "reorganizare judiciara sau faliment" cuprinsa in  art. 60 alin. 2 CM  este utilizata de legiuitor ca atare chiar de la adoptarea  Codului. Or, in anul 2003 era in vigoare legea 64/1995   al carei titlu o cuprindea.  Dar, in anul 2006 acest act normativ este abrogat prin Legea 85 privind procedura insolventei.  Ca si Codul de procedura civila, care contine aceeasi expresie  in art. 243 alin. 5 (modificat in anul 2000),  textele de lege nu au fost actualizate in aceasta  privinta .  In aceste conditii se ridica problema de a sti, dincolo de neactualizarea termenilor, care a fost ratiunea legiuitorului la momentul edictarii si care este ipoteza   continuta in norma respectiva.  Curtea apreciaza ca  legiuitorul  a avut in vedere procedura insolventei in general, astfel ca perioada de observatie asa cum a fost definita  de textul redat in precedent - din noua lege,  face parte din procedura generala avuta in vedere de legiuitor.
      Astfel, scopul celor doua legi a fost identic, fiind aratat explicit in art. 2 in ambele acte, respectiv: instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, iar reorganizarea si falimentul fiind doar mijloace pentru atingerea aceluiai scop.Astfel, in temeiul vechii legi, se putea proceda la incetarea unor raporturi de munca, anterior momentului din procedura actuala a confirmarii Planului, aceste masuri de restrangeri de  personal din ratiuni economice fiind prevazute in proiectul Planului (art. 61 si ulterior 96 din legea 64/1995, in vigoare la adoptarea Codului.   Perioada de observatie din noua lege, valabila oricum numai in situatia nedeclansarii procedurii simplificate a falimentului, ce dureaza pana la confirmarea Planului, nu schimba scopul legii, dimpotriva il prezerva. De asemenea, din chiar textul art. 86 alin. 6 din legea 85/2006, rezulta ca  o concediere poate avea loc  "dupa data deschiderii procedurii", "de urgenta", deci nu dupa confirmarea Planului si incetarea perioadei de observatie.
      Asadar, Curtea apreciaza ca dupa deschiderea procedurii, este incident cazul de exceptie prevazut in art. 60 alin. 2 CM, fiind legala  concedierea unui salariat aflat in ipoteza prev. de art. 60 alin. 1 lit. h - membru ales al unui organ de conducere sindical, care nu se mai aplica..
      - Codul Muncii este legea generala, iar legea sindicatelor a fost legea speciala. Amandoua actele normative au fost publicate in aceeasi zi in Monitorul Oficial (5 februarie 2003), astfel ca,  asa se explica  solutia legislativa identica in privinta protectiei speciale  a membrului ales in organul sindical de conducere. In aceste conditii, data  diferentiata  de intrare in vigoare este doar optiunea aceluiasi  legiuitor (CM - 1 martie si L 54/2003 - la 3 zile de la publicare),  care a elaborat in acelasi tiimp si a armonizat cele doua acte normative.  De altfel, chiar disp. art. 223 alin. 3 din Cod, prevad ca alte masuri de protectie a celor alesi in organele de conducere ale sindicatelor sunt prevazute in legi speciale si in contractul colectiv de munca aplicabil.
       Dar, sediul de reglementare a concedierilor , cu reguli si exceptii, nu se afla in legea sindicatelor, ci se afla in Cod - lege generala. Si, mai mult, in cazul unui angajator aflat in insolventa,  legiuitorul a reglementat in aceeasi lege generala -  derogari,  putand fi dispusa concedierea  si in perioada concediului de boala, de odihna, de maternitate, in timpul exercitarii unei functii eligibile in sindicat, etc.,  nemaioperand protectia speciala a salariatilor si interdictiile prev. de art. 60 alin. 1 lit. a - i CM. In aceasta ordine de idei, Legea 85/2006  nu adauga o noua ipoteza de eliminare a protectiei salariatilor  cu sau fara functie sindicala, ci in logica reglemetarilor speciale impuse de starea de insolventa, reglementeaza prin derogare, doar o procedura mai rapida si simplificata a concedierii colective, care se pot face "de urgenta".
      Asadar, in masura in care partea ar fi inteles sa invoce aplicat  neconventionalitatea unui act normativ, acela nu ar fi fost legea insolventei, ci chiar codul muncii, intrucat acesta este actul normativ care instituie protectie pentru salariati,  dar si actul care admite ca  in situatii speciale, protectia salariatului, fie el si membru ales in organ de conducere al sindicatului, nu mai poate opera din motive obiective.
      Avand in vedere aceste considerente,  constatand ca in cauza  nu subzista  niciun     motiv de  casare sau  modificare in conditiile de examinare impuse de  304 ind. 1  cod  procedura, nici cazuri de recurs de casare de ordine publica ce se ridica si din oficiu de instanta si se pun in dezbaterea partilor, potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila in baza art. 312  alin. 1 teza II cod  procedura  civila, recursul va fi respins ca nefondat.
6