Minor. Stabilire legaturi firesti cu parintele. Criterii.

Minor. Stabilire legaturi firesti cu parintele. Criterii.
      
      
      
      
      
      C. fam. - art. 43
      Legea nr. 272/2004 - art. 14 si 15
      
     
     Legiuitorul consacra atat dreptul parintelui de a mentine relatii personale cu copilul sau, avand  in vedere ca acest parinte are aceeasi raspundere in ce priveste cresterea si educarea copilului, cat si dreptul copilului care, pentru a-si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult si a avea  un psihic echilibrat, are dreptul de a mentine legaturi personale nu numai cu ambii parinti, ci si cu rudele sale si cu celelalte persoane cu care a dezvoltat legaturi apropiate, dat fiind ca intre drepturile copilului se inscrie si acela de a creste in familie.
     
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila -
      complet specializat de familie si minori,
       decizia nr. 176 din 24 ianuarie 2006
     
     Prin sentinta civila nr. 5739 din 1 iunie 2005, pronuntata de Judecatoria Timisoara  in dosar nr. 3117/2005 a fost admisa actiunea principala si a fost admisa in parte actiunea reconventionala, dispunandu-se desfacerea casatoriei din vina ambilor soti, reluarea numelui de familie avut anterior de catre reclamanta, incredintarea la reclamanta spre crestere si educare a minorului M.R. nascut la 22.03.2003 si obligarea paratului la plata unei pensii de  intretinere in favoarea minorului de 50 euro sau echivalentul in lei la cursul B.N.R. din ziua platii, obligand pe reclamanta sa permita paratului sa-l viziteze pe minor la domiciliul sau  in prima si a treia saptamana din luna, in zilele de sambata si duminica intre orele 10 - 12 si 17 - 20.
     Totodata s-a luat act de tranzactia intervenita intre parti in ce priveste partajul bunurilor comune si a respins in rest actiunea reconventionala.
     Instanta de fond a avut in vedere ca relatiile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate din vina ambilor, astfel ca a facut aplicarea art. 38 alin. 1 si 40 alin. 3 din Codul familiei.
     S-a apreciat, de asemenea, ca in raport de dispozitiile art. 42 alin. 1 - 3 din Codul familiei, de concluziile anchetei sociale si de varsta frageda a copilului, se  impune ca acesta sa fie incredintat spre crestere si educare reclamantei, iar reclamanta sa fie obligata sa permita paratului sa-l viziteze pe copil intrucat deplasarea acestuia este obositoare.
     Prin decizia civila nr. 558/A din 7.10.2005, pronuntata in dosar nr. 8692/C/2005 Tribunalul Timis a respins ca neintemeiat apelul declarat de parat.
     Tribunalul a retinut ca prima instanta a stabilit modalitatea de mentinere a relatiilor personale dupa analiza probelor administrate in cauza si in raport de varsta copilului si de nevoile aferente acestei varste ce fac necesara prezenta permanenta a mamei.
     De asemenea, a avut in vedere ca locul de munca al paratului este in Satu-Mare, iar acesta are  un program incarcat in calitate de medic la Spitalul Judetean Satu-Mare, asa incat deplasarea copilului la Satu-Mare, lasarea lui in grija bunicilor paterni sau luarea lui la resedinta din Timisoara a paratului, nu este in acord cu interesul copilului la aceasta varsta.
     A mai retinut ca modalitatea de reglementare a relatiilor personale  nu incalca principiul egalitatii  in drepturi a parintilor, ci este consecinta faptului ca odata cu divortul, copilul a fost  incredintat reclamantei, dar ca  nimic  nu-l impiedica pe parat sa solicite o modificare a acestui program in viitor.
     Impotriva acestei decizii paratul a declarat recurs solicitand modificarea  ei in sensul admiterii apelului si schimbarii in parte a sentintei prin stabilirea programului solicitat.
     Prin decizia civila nr. 176/F din 24 ianuarie 2006, pronuntata in dosar nr. 136/C/2006, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de reclamant, a modificat in tot decizia recurata in sensul ca a admis apelul declarat de parat impotriva sentintei civile atacate, pe care a schimbat-o in parte, astfel: a admis si cererea reconventionala formulata de parat contra reclamantei si a incuviintat si ca paratul sa-l ia la domiciliul sau pe minorul M.R. o saptamana in vacanta de iarna, doua saptamani in vacanta de vara in timpul concediului de odihna al paratului si alternativ cu ocazia uneia din sarbatorile de Craciun si de Pasti, cu obligatia de a-l duce la domiciliul reclamantei la sfarsitul perioadei.
     Curtea a retinut ca potrivit art. 43 din Codul familiei odata cu divortul instanta stabileste si  programul de relatii personale dintre parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul si copil. Aceste dispozitii consacra dreptul parintelui caruia nu i-a fost incredintat copilul de a mentine legaturi personale cu acesta pentru a veghea la cresterea si educarea lui.
     Dispozitiile art. 14 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului consacra insa si dreptul copilului de a avea legaturi personale atat cu ambii parinti cat si cu rudele sale si cu celelalte persoane fata de care a dezvoltat relatii apropiate. Art. 15 din lege reglementeaza modalitatile de exercitare a relatiilor personale.
     Din ansamblul acestor dispozitii legale rezulta ca legiuitorul consacra atat dreptul parintelui de a mentine relatii personale cu copilul sau, avand  in vedere ca acest parinte are aceeasi raspundere in ce priveste cresterea si educarea copilului, cat si dreptul copilului care, pentru a-si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult si a avea  un psihic echilibrat, are dreptul de a mentine legaturi personale nu numai cu ambii parinti, ci si cu rudele sale si cu celelalte persoane cu care a dezvoltat legaturi apropiate, dat fiind ca intre drepturile copilului se inscrie si acela de a creste in familie.
     Curtea a apreciat ca sustinerile paratului recurent sunt intemeiate, deoarece, de principiu,  trebuie gasita modalitatea care sa permita ambilor parinti  si copilului sa aiba legaturi firesti cat mai mult timp posibil, aceasta fiind in interesul superior al copilului, iar nu in interesul parintelui.
     Cele doua instante au apreciat gresit ca paratul este indreptatit numai la vizitarea copilului la domiciliul reclamantei, ignorand faptul ca in acest mod  dreptul paratului si al copilului sunt stanjenite, cata vreme reclamanta locuieste cu parintii sai, iar paratul nu poate stabili o relatie normala tata-fiu si bunicii paterni nu au nici o posibilitate de a-si cunoaste nepotul.
     In cauza nu s-a dovedit ca exista vreun impediment de natura sa afecteze interesul copilului, ci dimpotriva, acesta frecventeaza cresa si ca atare poate fi deplasat la domiciliul tatalui, cel putin  in perioada corespunzatoare vacantelor scolare si a sarbatorilor religioase.
     Avand  in vedere varsta frageda a copilului si nevoia acestuia de a creste si se dezvolta  intr-un mediu familial stabil, Curtea a apreciat ca nu este  intemeiata cererea  paratului de a-l lua pe copil la domiciliul sau in fiecare saptamana de vineri de la orele 1400 si pana duminica la orele 2000, solutia primei instante de  incuviintare numai a vizitarii copilului la domiciliul reclamantei fiind justificata in prezent.
     Paratul va putea insa solicita modificarea acestui program in viitor, avand  in vedere ca  in aceasta materie hotararea are autoritate de lucru judecat relativa, intrucat solutia se raporteaza la imprejurarile de fapt existente la data pronuntarii ei.
     Curtea a avut in vedere ca cererea formulata de reclamant s-a impus a fi analizata si in contextul dispozitiilor art. 22 din Legea nr. 272/2004, ce consacra dreptul copilului la protectia vietii sale de familie, art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si a practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului in aceasta materie, in acest sens fiind  intemeiate sustinerile paratului, deoarece impiedicarea ori limitarea legaturilor firesti dintre parinte si copil afecteaza dreptul la respectul vietii de familie, asa cum continutul acestui drept a fost dezvoltat in jurisprudenta Curtii.