Ocrotirea parinteasca. Dreptul parintelui si al copilului de a mentine legaturi personale. Stabilirea programului de catre instanta. Criterii de apreciere.

     Ocrotirea Parinteasca. Dreptul parintelui si al copilului de a mentine legaturi personale. Stabilirea programului de catre instanta. Criterii de apreciere.
      
      
      
      
      C. fam. - art. 43 alin. 3, art. 97
      Legea nr. 272/2004 - art. 2, art. 14, art. 16
      C.E.D.O. - art. 8
      
     De principiu, atat copilul, cat si tatal acestuia au dreptul de a mentine legaturi personale pentru a da continut dreptului la viata de familie, conform art. 8 din  Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si jurisprudentei consacrate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
      
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
       complet specializat pentru cauze de familie si minori,
      decizia nr. 1531/F din 12 septembrie 2006
      
     Prin decizia civila nr. 1531 din 12 septembrie 2006 Curtea a admis recursul declarat de parata R.M. impotriva deciziei civile nr. 141/A din 17 februarie 2006 pronuntata de Tribunalul Timis, pe care a modificat-o in tot in sensul ca a admis apelul declarat de parata impotriva sentintei civile nr. 7270 din 12 iulie 2005 pronuntata de Judecatoria Timisoara.
     A schimbat in parte sentinta primei instante in sensul ca a incuviintat ca reclamantul R.R.C. sa pastreze legaturi firesti cu copilul D.C., in sensul de a-l lua la domiciliul sau in prima si a treia duminica din luna, intre orele 1000 - 1800, trei saptamani vara si cate o saptamana iarna si primavara, corespunzator vacantelor scolare, cu obligatia de a-l readuce la domiciliul paratei.
     Curtea a retinut ca prin decizia reculata Tribunalul Timis a respins apelul declarat de parata R. M. impotriva sentintei pronuntata de Judecatoria Timisoara, confirmand astfel solutia primei instante in ce priveste programul de legaturi personale dintre reclamant si copilul partilor.
     Prima instanta a pronuntat divortul partilor, a dispus incredintarea copilului D.C., nascut la 12 februarie 2004 la mama parata, l-a obligat pe tatal reclamant la plata contributiei de intretinere pe seama copilului si a obligat pe parata sa permita reclamantului sa mentina legaturi personale cu copilul, in sensul de a-l lua la domiciliul sau in prima si a treia saptamana din luna de vineri de la orele 18 pana duminica la orele 18 si jumatate din perioada fiecarei vacante scolare.
     In apel parata a criticat atat retinerea culpei comune la divort, cat si programul de legaturi personale stabilit in favoarea reclamantului.
     Tribunalul a apreciat ca din probele administrate in cauza rezulta ca ambii soti se fac vinovati de deteriorarea relatiilor de familie.
     In ce priveste programul de legaturi personale, tribunalul a apreciat ca prima instanta a aplicat corect dispozitiile art. 43 alin. 3 si art. 97 din Codul familiei, intrucat reclamantului nu i se poate refuza sa aiba o viata de familie in continuare cu copilul, sa vegheze la cresterea si educarea copilului, deoarece altfel i s-ar incalca drepturile parintesti, atata timp cat un asemenea program nu se poate realiza numai la domiciliul paratei, fata de relatiile tensionate dintre parti, iar in prezent reclamantul are conditii pentru deplasarea copilului la locuinta sa.
     Parata a declarat recurs impotriva deciziei tribunalului, criticile vizand culpa comuna si programul de legaturi personale.
     In motivarea recursului a sustinut ca numai reclamantul se face vinovat de destramarea casatoriei, ca cele doua instante nu au tinut seama de principiul interesului superior al copilului, consacrat de Legea nr. 272/2004 ca prin stabilirea programului de legaturi personale au dat dovada de exces de putere.
     In acest sens a aratat ca programul stabilit marcheaza copilul si denota o tratare formala din partea instantelor, fara luarea in considerare a atasamentului copilului fata de mama si a resentimentelor fata de tata, care l-a neglijat si il neglijeaza.
     A mai sustinut ca programul stabilit este de natura sa-l traumatizeze pe copil, deoarece nu s-a tinut seama de criteriile de specialitate in acest domeniu, cu referire stricta la situatia copilului in cauza.
     In drept a invocat dispozitiile art. 304 pct. 4, 7 si 9 C. pr. civ.
     Analizand recursul declarat de parata, in raport de  aceste critici si de  dispozitiile legale invocate, conform art. 299 - 312 C. pr. civ., Curtea a apreciat ca este intemeiat dupa cum urmeaza:
     Motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 4 C. pr. civ. nu poate fi retinut in cauza, avand in vedere ca instanta nu a depasit atributiile puterii judecatoresti, ci a analizat cererea reclamantului in raport de dispozitiile art. 43 alin. 3 si art. 97 din Codul familiei si de probele administrate in cauza.
     Nici motivul prevazut de  art. 304 pct. 7 C. pr. civ. nu poate fi retinut in speta, avand in vedere ca cele doua instante si-au motivat solutiile, conform  art. 261 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ.
     In ce priveste critica referitoare la culpa comuna retinuta de prima instanta, Curtea a apreciat ca fata de specificul relatiilor personale dintre soti si de aspectele relevate de probele administrate in cauza, apare cu evidenta ca relatiile de casatorie nu mai pot continua, iar sotii sunt deopotriva vinovati de aceasta stare. Ca urmare, bine s-a retinut culpa comuna, iar critica formulata de parata apare ca neintemeiata.
     Curtea a apreciat ca in speta este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., cu referire la art. 43 alin. 3 si art. 97 din Codul familiei si la art. 2, 14 si 16 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.
     In acest sens, Curtea a apreciat ca programul de legaturi personale stabilit de instanta de fond asa cum a cerut reclamantul si pastrat de instanta de apel, ca urmare a respingerii apelului declarat de parata, nu a tinut seama pe deplin de interesul superior al copilului D.C., interes ce se apreciaza in functie de varsta copilului, de situatia partilor, de dreptul de a fi crescut si educat de ambii parinti si de a se bucura de prezenta acestora cat mai mult timp posibil pentru a deveni un adult echilibrat psihic si emotional.
     In principiu atat copilul, cat si tatal acestuia au dreptul de a mentine legaturi personale pentru a da continut dreptului la viata de familie, conform art. 8 din  Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si jurisprudentei consacrate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
     Pe de alta parte, avand in vedere situatia concreta a partilor si a copilului in cauza, Curtea a observat ca D.C., nascut la 12 februarie 2004 a fost incredintat mamei parate, iar tatal reclamant doreste sa-l deplaseze la domiciliul sau conform programului solicitat.
     In apel s-a dispus efectuarea anchetei sociale si la locuinta reclamantului din Timisoara, iar martorii audiati in apel au declarat ca in ce-l priveste pe reclamant copilul foloseste apelativul "nenea".
     In recurs parata a depus o scrisoare medicala ce atesta in privinta copilului diagnosticul de anxietate de separare, intarziere in achizitia limbajului expresiv datorita unor suferinte perinatale, acelasi medic atestand ca in urma unui examen psihologic s-a sesizat o agitatie motorie si aceeasi anxietate de separare de mama.
     In baza acestor acte medicale parata a sustinut ca prin luarea copilului la domiciliul reclamantului acesta ar suferi traume datorita separarii de mama, fata de care, in raport de varsta sa frageda este puternic atasat, sens in care a invocat literatura de specialitate din domeniul psihologiei copilului.
     Curtea a avut in vedere ca in speta nu s-a dovedit ca legaturile personale dintre copil si reclamant ar dauna celui dintai, fiind, dimpotriva, de  principiu, ca este in interesul copilului in principal sa mentina legaturi personale cu ambii parinti, in speta mai ales cu reclamantul, cata vreme a fost incredintat spre crestere si educare mamei parate.
     De asemenea, Curtea a apreciat ca in spiritul bunei credinte si al intelegerii, in interesul superior al copilului, principial ambii parinti trebuie sa manifeste o disponibilitate maxima si o cooperare deplina, fiind excluse sicanele, de asa maniera incat copilul sa se bucure de prezenta, de afectiunea, de grija si de crestere din partea ambilor parinti.
     In acest sens, in speta, actele medicale depuse de parata nu pot fi luate in seama pentru a se retine, asa cum sustine ca programul de legaturi personale la domiciliul reclamantului ar dauna copilului, cata vreme se impunea consilierea acestuia eventual in spiritul de a dori sa-si cunoasca tatal si nu sa-l apeleze cu "nenea", avand in vedere ca numai astfel va putea deveni un adult echilibrat emotional si psihic.
     Analizand asadar interesul copilului in ce priveste stabilirea de legaturi personale cu tatal sau, Curtea a apreciat ca este suficient ca reclamantul pentru inceput sa-l ia pe copil la domiciliul sau in prima si a treia duminica din luna intre orele 10-18, avand in vedere si varsta copilului in raport de care acesta trebuie sa se dezvolte intr-un mediu stabil, cu respectarea alimentatiei si a orelor de somn specifice varstei.
     Pe de alta parte, Curtea a apreciat ca este, de asemenea, suficient ca reclamantul sa-l ia pe copil la domiciliul sau cate o saptamana iarna si primavara si trei saptamani vara,  corespunzator vacantelor scolare, in acest sens programul stabilit de prima instanta fiind excesiv.
     Urmeaza ca reclamantului sa-i fie impusa obligatia de a-l readuce pe copil la domiciliul paratei.
     De asemenea, Curtea a reiterat ca, de principiu, acest program este modificabil oricand, daca starea de fapt se modifica.
     Avand in vedere aceste considerente si dispozitiile art. 312 alin. 3 C. pr. civ., Curtea admis recursul declarat de parata.