Succesiune. Acceptare tacita. Exteriorizarea intentiei de a accepta succesiunea.

Succesiune. Acceptare tacita. Exteriorizarea intentiei de a accepta succesiunea.
      C. civ. - art. 689, art. 700
      
     Nu este deficienta afirmarea intentiei de a accepta o succesiune ci eredele trebuie sa savarseasca anumite acte carora legea le confera valoarea unei acceptari tacite.
     
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, decizia nr. 2065 din 26 octombrie 2006

     Prin cererea inregistrata sub nr.7020/2005 la Judecatoria Arad, reclamanta B.M. a solicitat in contradictoriu cu parata B.E. sa se constate ca e unica mostenitoare legala a defunctei B.F. in calitate de fiica a acesteia, parata (nepoata de fiu postdecedat al defunctei) fiind straina de mostenire; a solicitat a se constata compunerea masei succesorale; a mai solicitat atribuirea masei succesorale catre reclamanta si inscrierea dreptului de proprietate astfel dobandit in cartea funciara.
     In motivare a invocat neacceptarea de catre defunctul sau frate, B.I. jr. (tatal paratei) a succesiunii ramase de pe urma defunctei lor mame.
     Pe cale reconventionala, parata a solicitat a se constata ca atat ea cat si reclamanta sunt mostenitoarele defunctei in cote egale si a se dispune intabularea cotelor de mostenire in cartea funciara.
     In motivare a invocat faptul ca tatal sau a acceptat in conditiile art. 700 C. civ. succesiunea defunctei.
     Prin sentinta civila nr. 1131 din 2 martie 2006 a fost admisa in parte cererea principala si in tot cererea reconventionala.
     In consecinta, instanta a constatat compunerea masei succesorale ramasa de pe urma defunctei B.M., a constatat ca partile au calitatea de mostenitoare legale in cote  de cate ? parte fiecare si a dispus efectuarea cuvenitelor mentiuni de carte funciara.
     Pentru a dispune astfel, instanta a retinut, fata de probele administrate, ca tatal paratei a acceptat mostenirea, neefectuarea de acte materiale in acest sens datorandu-se opozitiei reclamantei, astfel ca fata de dispozitiile art. 651, 652, 689, 700 C. civ., atat reclamanta cat si parata au calitatea de mostenitori ai defunctei, in cote egale.
     A mai retinut instanta ca reclamanta nu a cerut sistarea starii de indiviziune, astfel ca, in consecinta, a respins celelalte petite.
     Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta.
     Prin decizia civila nr. 254 din 21 iunie 2006 pronuntata de Tribunalul Arad in dosar nr. 3984/2006 apelul a fost admis, iar sentinta schimbata in totalitate.
     In consecinta, cererea principala a fost admisa in parte, instanta constatand ca reclamanta e unica mostenitoare acceptanta de pe urma defunctei si ca parata este straina de succesiune; a constatat compunerea masei succesorale ramasa de pe urma defunctei si a dispus inscrierea dreptului de proprietate al reclamantei in cartea funciara.
     A fost respinsa cererea reconventionala formulata de parata.
     Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere, in esenta, ca nici parata si nici defunctul sau tata nu au savarsit acte de acceptare a succesiunii defunctei, simpla imprejurare (retinuta de prima instanta), ca tatal reclamantei ar fi relatat unui vecin ca a intentionat sa accepte succesiunea neechivaland cu o acceptare in sensul art. 689 C. civ.
     Impotriva deciziei a declarat recurs parata care a criticat-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitand respingerea apelului declarat de reclamanta.
     In motivare a invocat gresita interpretare data de instanta de apel starii de fapt retinute.
     A mai invocat gresita interpretare data dispozitiilor art. 689 C. civ., legea neimpunand ca intentia de acceptare a succesiunii sa fie urmata de savarsirea de acte materiale de dispozitie sau folosinta a bunurilor succesorale.
     A mai invocat dispozitiile art. 690 C. civ. in baza carora un act de administrare valoreaza acceptarea mostenirii.
     In fine, a invocat atitudinea reclamantei care nu i-a permis defunctului sau tata sa savarseasca acte de acceptare a succesiunii.
     In drept a invocat dispozitiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. pr. civ.
     Examinand recursul prin prisma criticilor formulate, instanta a retinut urmatoarele:
     Potrivit dispozitiilor art. 689 C. civ., acceptarea succesiunii este expresa sau tacita.
     In cauza nu s-a invocat ca tatal paratei ar fi  acceptat expres succesiunea defunctei sale mame, B.M.
     In aceste conditii, urmeaza a se stabili in ce masura conduita acestuia echivaleaza cu acceptare tacita a succesiunii in sensul art. 689 C. civ. Conform acestei dispozitii legale, acceptarea este tacita cand eredele face un act pe care nu ar putea sa-l faca decat in calitatea sa de erede si care lasa a se presupune neaparat intentia sa de acceptare.
     Rezulta cu evidenta, cum in mod corect a retinut instanta de apel, ca nu este suficienta intentia de a accepta o succesiune, ci aceasta intentie trebuie sa fie exteriorizata in acte materiale sau juridice.
     Mai mult, chiar savarsirea unor acte nu echivaleaza cu acceptarea succesiunii decat daca cel care le savarseste  "a luat titlul sau calitatea de erede" (art. 690 C. civ.), iar practica judecatoreasca a statuat ca nici chiar toate actele de dispozitie (suportarea cheltuielilor de inmormantare, preluarea unor bunuri din patrimoniul defunctului, etc.), nu echivaleaza cu o acceptare tacita a succesiunii.
     In concluzie, daca exteriorizarea intentiei de acceptare a succesiunii prin savarsirea de acte materiale sau juridice nu valoreaza acceptare tacita a succesiunii in sensul art. 689 C. civ., cu atat mai putin simpla intentie de a accepta relatata unor terti nu poate avea aceasta semnificatie.
     Nu pot fi retinute ca intemeiate nici sustinerile vizand atitudinea reclamantei care l-ar fi impiedicat pe tatal paratei sa beneficieze de bunurile mostenirii, cata vreme acesta avea posibilitatea sa se adreseze fie notarului cu o cerere in baza art.68 si urm. din Legea nr. 36/1995, fie instantei de judecata cu o actiune succesorala; in ambele cazuri atitudinea sa ar fi avut, fara echivoc, natura unei acceptari a succesiunii ramase de pe urma defunctei sale mame.
     Pentru aceste considerente, Curtea a respins recursul paratei.
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      1