Acceptarea tacita a succesiunii in cadrul termenului de optiune succesorala de 6 luni

Cu privire la recursul civil de fata retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1/2011 a Judecatoriei SIBIU a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active, a fost respinsa e actiunea principala, astfel cum a fost precizata si formulata de reclamantele Z. R. si K. M. impotriva paratei F. E. si a paratei B. M. – K.(ns. St.), a fost admisa  in parte actiunea reconventionala formulata de parata F. E. impotriva reclamantelor, s-a constatat ca parata F. E. este unica mostenitoare legala acceptanta dupa defuncta F. M., decedata la data de 24.04.2002, in calitate de descendenta de gradul II (clasa I de mostenitori) venita la mostenire prin reprezentarea tatalui sau defunct F. F.(predecedat) si au fost obligate reclamantele sa plateasca paratei suma de 2850,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta aceasta hotarare s-au retinut urmatoarele :
Potrivit certificatului de deces seria DR nr. 251632 F. M., a decedat la data 24.04.2002, data ce determina deschiderea succesiunii acesteia conform dispozitiilor art. 651 Cod civil.
Din actele de stare civila depuse la dosar rezulta ca reclamantele sunt fiicele defunctei mentionate iar paratele sunt nepoate de fiu predecedat (F. E. dupa F. F., decedat in anul 1984) si, respectiv, de fiica predecedata (B. M. – K. (nascuta ST.) dupa K. St., decedata in anul 1986), avand asadar calitatea de succesibili (persoane care au vocatie succesorala) dupa defuncta F. M.
Este de principiu ca intre momentul deschiderii mostenirii si luarea deciziei de a o accepta sau de a renunta la aceasta exista o situatie juridica de incertitudine cand nu se stie sigur care dintre succesibili doreste sa mosteneasca si care nu, dreptul de optiune apartinand tuturor succesibililor indiferent de titlul acestora; de asemenea, succesibilii (persoane care au vocatie succesorala) devin succesori efectivi doar daca accepta mostenirea in termenul si in conditiile prevazute de lege, pasivitatea prelungita peste termen avand drept efect pierderea retroactiva a drepturilor succesorale.
Conform dispozitiilor art. 700 alin. 1 Cod civil dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii; expirarea termenului de prescriptie fara ca succesibilul sa fi facut acte de acceptare expresa sau tacita are drept consecinta pierderea dreptului de a accepta mostenirea iar odata cu acesta si a vocatiei succesorale, fiind considerat strain de succesiune.
Plecand de aici, instanta retine ca nici una din partile cauzei nu au acceptat pur si simplu si in mod expres, succesiunea dupa  defuncta F. M. in sensul dispozitiilor art. 689 fraza a II a Cod civil potrivit cu care acceptarea este expresa cand se insuseste titlul sau calitatea de erede intru-un act autentic sau privat.
Prin urmare, instanta trebuie sa stabileasca daca partile cauzei au acceptat mostenirea dupa defuncta F. M., in mod tacit, asa cum dispune art. art. 689 fraza a II a Cod civil potrivit cu care acceptarea este tacita cand eredele face un act pe care nu putea sa-l faca decat in calitatea sa de erede si care lasa a se presupune neaparat intentia de acceptare.
Astfel, in ceea ce le priveste pe reclamantele Z. R. si K. M. instanta, din analiza materialului probator administrat in cauza, retine ca acestea nu au acceptat nici in mod tacit succesiunea dupa defuncta F. M., neavand calitatea de mostenitoare efective dupa aceasta, fiind straine de succesiune prin neacceptare pentru urmatoarele motive:
- sustinerea reclamantelor potrivit careia au acceptat tacit succesiunea prin faptul ca au contribuit la cheltuielile de inmormantare a defunctei(confirmata de martora V. – f. 225 si de martora S. – f. 174) instanta o retine ca fiind neintemeiata intrucat aceasta imprejurare nu valoreaza act de acceptare tacita putand fi inclusa cel mult in randul actelor de administrare provizorie ce sunt reclamate de situatii de urgenta si de considerente de morala (respect fata de memoria defunctei – pietatis causa), acte ce nu il angajeaza pe succesibil ca mostenitor al defunctului;
- sustinerea reclamantelor potrivit careia au acceptat tacit succesiunea prin faptul ca au luat din casa unde a locuit defuncta F. M. mileuri si farfurii pictate(asa cum arata martora V. – f. 225 si martora M. – f. 227 doar in ceea ce o priveste pe reclamanta Z. R.  nu si pe reclamanta K. M.) instanta o retine ca fiind neintemeiata intrucat aceasta imprejurare nu valoreaza act de acceptare tacita data fiind valoarea redusa a acestora dar si pentru faptul ca acestea pot fi incluse in cadrul unor amintiri de familie; altfel spus, preluarea bunurilor mentionate nu poate valora acceptare tacita data fiind cantitatea si valoarea acestora ce conduc la ideea de preluare cu titlu de amintire de familie;
- sustinerea reclamantelor potrivit careia au acceptat tacit succesiunea prin faptul ca au locuit in imobilul din litigiu ori de cate ori a venit in tara instanta o retine ca fiind neintemeiata intrucat aceasta imprejurare nu valoreaza act de acceptare tacita din moment ce din depozitiile martorilor audiati nu se contureaza intr-o mutare definitiva in imobil din care sa rezulte intentia de acceptare a succesiunii ci in locuirea vremelnica si ocazional la venirea in tara din Germania (astfel, martora V. a relatat faptul ca reclamanta Z. R. la venirea in tara la 2 luni de la decesul lui F. M. a ramas circa 2 -3 luni locuind atat  la imobilul din litigiu cat si in alte locuri din tara iar martora M. a aratat faptul ca reclamantele veneau in tara dupa moartea defunctei cu aproximatie o data pe an locuind atat la imobilul din litigiu cat si la cunostinte din Agarbiciu; mai mult, in ceea ce o priveste pe reclamanta K. M. materialul probator nu releva nici macar prezenta acesteia la imobilul din litigiu in termenul de 6 luni de optiuni succesorala).
- sustinerea reclamantelor potrivit careia au acceptat tacit succesiunea prin faptul ca au incheiat cu parata F. E. un contract de comodat in baza caruia aceasta din urma a continuat sa locuiasca in imobil instanta o retine ca fiind neintemeiata intrucat acest contract a fost incheiat abia in anul 2007 cu mult dupa expirarea termenului de 6 luni de optiune succesorala, an ce coincide cu divortul si partajul paratei F. E. cum arata parata reclamanta in interogatoriu, fiind unul formal, astfel ca nu poate valora act de acceptare a mostenirii; de asemenea, din depozitiile martorilor audiati nu rezulta ca in timpul termenului de optiune succesorala de 6 luni ar fi fost incheiat intre partile cauzei a vreunei conventii cu privire la administrarea bunurilor succesorale care sa poata fi calificata ca fiind act de acceptare tacita a succesiunii.
In ceea ce o priveste pe parata – reclamanta F. E. instanta, din analiza materialului probator administrat in cauza, retine ca acestea a acceptat in mod tacit succesiunea dupa defuncta F. M. avand in vedere ca aceasta a locuit cu caracter stabil impreuna cu fostul sau sot si cu copilul acestora  in imobilul situat in comuna Hasag, dupa decesului defunctei anul 2002 si pana in anul 2007 cand a plecat la munca in Germania(stare de fapt ce rezulta din depozitia martorei S. M. – f. 174) si ca a platit impozitele aferente imobilului situat in Hasag (imprejurare ce rezulta din chitantele depuse la f. 189 si urm. precum si din certificatul de atestare fiscala depus la fila 63 de unde rezulta ca contribuabilul F. M. nu figureaza cu debite neachitate); altfel spus, cele doua acte, primul fiind unul material iar cel de-al doilea, unul de administrare definitiva, valoreaza acte de acceptare tacita a mostenirii intrucat prin acestea succesibilul, in speta, parata – reclamanta F. E. comportandu-se ca un adevarat proprietar si-a manifestat intentia de acceptare a succesiunii.
In ceea ce o priveste pe parata B. M. – K.(ns. St.) instanta retine ca din probatoriul administrat in cauza nu rezulta nici un act de acceptare tacita a succesiunii dupa defuncta F. M., astfel ca aceasta nu are calitatea de mostenitoare efectiva dupa aceasta, fiind straina de succesiune prin neacceptare.
Prin urmare, fata de cele expuse, exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de parata reclamanta si unita cu fondul se priveste neintemeiata urmand a fi respinsa data fiind calitatea de succesibile ale reclamantelor dupa defuncta F. M., fiind fiicele acesteia, ce permite acestora sa formuleze actiunea in justitie prin care sa dezbata calitatea de succesoare si, ulterior, partajul in baza acestei calitati stabilite pe cale judiciara.
Pentru considerentele expuse, avand in vedere ca reclamantele si parata B. M. –K.(ns. St.) nu au acceptat succesiunea in termenul de 6 luni de optiune succesorala, fiind astfel straine de succesiunea defunctei F. M., actiunea principala, astfel cum a fost precizata si formulata de reclamantele Z. R. si K. M. urmeaza a fi respinsa.
De asemenea, in ceea ce priveste principalul actiunii reconventionale, data fiind acceptarea tacita de catre parata – reclamanta F. E. a succesiunii dupa defuncta F. M. si vazand si dispozitiile art. 664 si urm. din Codul de procedura civila, acesta se priveste a fi intemeiat astfel ca urmeaza ca actiunea reconventionala formulata de parata – reclamanta reconventionala F. E. impotriva reclamantelor parate – reconventionale Z. R. si K. M. sa fie admisa in parte, cu consecinta constatarii ca parata – reclamanta reconventionala F. E. este unica mostenitoare legala acceptanta dupa defuncta F. M., decedata la data de 24.04.2002, in calitate de descendenta de gradul II (clasa I de mostenitori) venita la mostenire prin reprezentarea tatalui sau defunct F. F.(predecedat).
In baza art. 274 Cod procedura civila se va dispune obligarea reclamantelor parate – reconventionale Z. R. si K. M. sa plateasca paratei – reclamanta reconventionala F. E. suma de 2850, 30 lei cu titlu de cheltuieli de judecata ocazionate de capatul principal din reconventionala.
Impotriva acestei hotarari au formulat recurs reclamantele Z. R. si K. M. solicitand modificarea ei in sensul admiterii actiunii.
In motivarea recursului arata in esenta ca au acceptat succesiunea facand acte de acceptare tacita, ca s-a hotarat acceptarea tacita datorita relatiilor bune care existau intre ele si intimata F. E., ca au ajutat-o foarte mult pe intimata, pe familia ei si pe defuncta lor mama in timpul vietii, ca acceptarea tacita rezulta din faptul ca au luat din casa unde a locuit defuncta F. M. mileuri si farfurii pictate, imprejurare confirmata de martorii V. P., M. O.,V. E. si S. M., ca acestea constituiau toate bunurile de valoare ale defunctei si luarea lor reprezinta acceptare tacita a succesiunii. Mai arata ca insasi intimata le-a recunoscut calitatea de mostenitoare prin actul de comodat de la fila 155 dosar, asa incat nu prezinta importanta faptul daca acesta a fost intocmit dupa expirarea termenului de 6 luni de acceptare a succesiunii. Mai arata ca ele au locuit in imobil de cate ori au venit in tara si au facut aceasta in calitate de mostenitoare.
Intimata F. E. a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat
Recursul este neintemeiat
Acceptarea tacita a succesiunii este aceea care rezulta dintr-un act juridic pe care succesibilul nu-l putea face decat in calitatea sa de mostenitor, act care exprima neindoielnic intentia sa de a accepta mostenirea dupa cum prevede art.689 alin.2 din Codul civil. In masura in care actul succesibilului poate primi si o alta interpretare, el nu poate avea valoarea unei acceptari, deoarece actele echivoce nu pot constitui  o manifestare tacita a vointei de a accepta mostenirea.
Pornind de la aceasta regula de principiu prima instanta a retinut in mod corect ca sustinerea reclamantelor potrivit careia au acceptat tacit succesiunea prin faptul ca au luat din casa unde a locuit defuncta F. M. mileuri si farfurii pictate, nu poate fi acceptata. Aceasta  imprejurare nu valoreaza act de acceptare tacita data fiind valoarea redusa a bunurilor in raport cu intreaga masa succesorala, dar si pentru faptul ca acestea pot fi incluse in cadrul unor amintiri de familie si au putut fi luate cu acest titlu de amintire de familie, astfel incat nu pot duce la concluzia indubitabila ca reclamantele s-au manifestat ca mostenitoare cu ocazia preluarii bunurilor mentionate.
Sustinerea recurentelor  potrivit careia au acceptat tacit succesiunea prin faptul ca au incheiat cu parata F. E. un contract de comodat in baza caruia aceasta din urma a continuat sa locuiasca in imobil, nu poate fi nici ea acceptata intrucat, asa cum a retinut si prima instanta, acest contract a fost incheiat abia in anul 2007 cu mult dupa expirarea termenului de 6 luni de optiune succesorala, iar intimata l-a incheiat din necesitatea de rezolvare a cererii de evacuare a sotului ei. Actul respectiv ar fi putut avea semnificatia unei  acceptarii tacite a mostenirii daca era incheiat in termenul legal de acceptare a acesteia, insa a fost incheiat mult mai tarziu.
Relatiile bune dintre recurente si intimata existente in perioada anterioara decesului mamei recurentelor si chiar dupa deces nu poate da actelor de mai sus semnificatia dorita de recurenta, respectiv de acte de acceptare a succesiunii, lipsind intentia neindoielnica de acceptare a succesiunii, singura din care se putea deduce acceptarea tacita.
Fata de cele de mai sus, in baza art. 312 si 3041  Cod proc. civ. si a dispozitiilor legale deja mentionate,  s-a respins recursul, cu consecinta mentinerii hotararii atacate.
Nu au fost acordate  intimatei  cheltuieli de judecata in recurs, dovada acestora nefiind facuta.