Succesiune. Jonctiunea posesiilor.

Constata  ca prin sentinta civila nr. 822/2 aprilie 2009 a Judecatoriei Medias  a fost admisa in parte  actiunea civila astfel cum a fost precizata, promovata de reclamanta  G.M. impotriva paratilor  Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor Bucuresti, Statul Roman prin comuna Mosna reprezentata prin Primar si paratul O.N.jr., s-a constatat ca fiind vacanta succesiunea dupa defunctele  G.S. si S.A. inscrise ca proprietari tabulari  asupra imobilului inscris in CF 225 Alba-Vii nr. topografic 187, constand in casa si curte in suprafata de 565 mp, s-a constatat ca prin jonctiunea posesiilor reclamanta a dobandit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului mentionat, inscris in CF 225 Alma Vii nr. top 187, situat administrativ in intravilanul localitatii Alma-Vii  in imediata vecinatate a imobilelor cu nr. 81 si nr. 75 si in prelungirea curtii de la  acest din urma imobil, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra acestui imobil in favoarea reclamantei, s-a respins aceeasi cerere fata de paratele N.M.si S.M. ca fiind indreptata impotriva unor persoane care nu au calitate procesuala pasiva, s-a respins aceeasi actiune impotriva paratului Oprea Nicolae jr. si s-au respins orice alte cereri.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut in esenta ca:
Imobilele aflate in litigiu sunt situate in comuna Alma-Vii, fiind inscrise in CF 225 Alma-Vii nr.top 187 si CF 904 nr.top.2573/189 ; 2571/189 si constau in doua  terenuri intravilan avand categoria de folosinta de gradini, in suprafata de 565 mp si respectiv de 939 mp.
   Imobilul inscris in CF 225 Alma – Vii este proprietatea tabulara a numitelor  G.S.si S.A., fiecare avand o cota egala de 1/ 2  parti din imobil. Inscrierea dreptului lor de proprietate in cartea funciara apare ca fiind efectuata la data de 17 iulie 1890, o data cu notarea starii lor de minoritate. Numitul G. I. apare inscris ca proprietar in anul 1886, mentiune care  a fost mai apoi radiata o data cu operarea transferului dreptului de  proprietate  in favoarea celor doua minore. Dar acest G.I. nu este aceeasi persoana cu numitul G.I., antecesorul celor doua parate chemate in judecata N.M. si S.M. Asa dupa cum rezulta din cuprinsul cartii funciare – filele 13, 40 dosar, inscrierea pe numele lui G.I. a fost efectuata in iulie 1886, data la care antecesorul celor doua parate nici nu era nascut, acesta nascandu-se la o data ulterioara mai precis la data de 16.01.1910- conform mentiunii corespunzatoare din actul de la fila 30 dosar.
    Asadar, imobilul in nici un caz nu este proprietatea tabulara a antecesorului celor doua parate si din aceasta perspectiva ele nu au calitate procesuala pasiva, asa incat pozitia procesuala exprimata nu are nici o relevanta.
     Retinand insa ca proprietarii tabulari ai imobilului adus in discutie sunt G. S. si S.A. , a caror identitate si descendenta nu este cunoscuta, avand in vedere si faptul ca de la data inscrierii dreptului lor a trecut 119 ani , fapt ce prezuma , chiar si in ipoteza ca acestea erau minore la data dobandirii dreptului inscris, ca in mod obiectiv acestea nu mai pot fi in viata, intrucat din punct de vedere biologic nu este cunoscuta o fiinta umana care sa fi trait atata timp, se impune pe calea unei prezumtii simple , concluzia fireasca a faptului ca acestea sunt decedate si  in atare situatie, in lipsa unor mostenitori cunoscuti si acceptanti, succesiunea dupa acestea va fi declarata vacanta. Caz in care, ea revine in intregime statului conform art.680 C.civil , iar averea succesorala se va regasi in domeniul privat , nefiind vorba despre un bun ce face parte din domeniul public astfel cum este definit in Legea 213/1998.
    Fiind vorba despre un bun din domeniul privat al statului, prescriptia achizitiva ca mod de dobandire a dreptului de proprietate , poate fi opusa statului.
    Din declaratiile martorilor I.L.si F.M.- aflate la filele 71, 72 dosar, rezulta ca acest imobil a fost folosit dintotdeauna de catre parintii reclamantei si apoi de reclamanta insasi, terenul aflandu-se in prelungirea curtii casei in care ei au locuit, fapt confirmat si de expertul judiciar in raportul de expertiza de la filele 81-91 dosar. Prin urmare, sustinerile reclamantei in aceasta privinta se dovedesc a fi conforme cu realitatea  si in consecinta, retinand ca aceasta se prevaleaza de jonctiunea posesiei sale cu cea inceputa de parintii sai in anul 1946, instanta va constata ca prin exercitarea unei posesii asupra imobilului mai mult de 30 ani, in mod continuu si exclusiv asupra intregului imobilul, comportandu-se in mod public ca adevarati proprietari, achitand totodata toate taxele si impozitele aferente, instanta concluzioneaza ca in aceasta privinta sunt indeplinite conditiile uzucapiunii prev.de art.1890 raportat la art.1846 si urm. C.civil. In consecinta, se va constata faptul ca  reclamanta a dobandit pe calea prescriptiei achizitive dreptul de proprietate asupra imobilului inscris in CF 225 Alma-Vii nr.top. 187.
    In ceea ce priveste imobilul inscris in CF 904 Alma-Vii nr.top.2573/189 si 2571/189 , localizat de expert ca aflandu-se in vecinatatea celuilalt imobil, nu s-a facut aceeasi dovada a exercitarii unei posesii indelungate. Niciuna dintre probele de care reclamanta a inteles sa se prevaleze in prezenta cauza, nu atesta faptul ca si acest imobil a fost stapanit in aceleasi conditii . Martorii propusi si audiati au declarat ca nu cunosc situatia acestui imobil si nici pe proprietarul tabular, iar faptul ca expertul a propus o unificare si o noua dezmembrare denota caracterul echivoc al posesiei exercitate, asa incat nu este apta sa conduca la dobandirea dreptului de proprietate.
    Nefiind facuta dovada posesiei ceruta de lege, instanta va respinge cererea reclamantei in capatul de cerere privind dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra acestui imobil.
Impotriva  acestei sentinte a declarat recurs Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice  solicitand casarea sentintei  recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
In motivarea recursului se arata ca  instanta de fond in judecarea cauzei nu da dovada de rol activ aceasta fiind tinuta sa verifice daca procedura de citare a fost legal indeplinita, daca paratului i s-a comunicat cererea de chemare in judecata si probele depuse de reclamant  in dovedirea cererii si numai daca aceste minime conditii  sunt indeplinite trebuia sa paseasca la faza urmatoare a procesului civil, respectiv  in faza probatorie si apoi sa solutioneze cauza.
Statului Roman reprezentant prin Ministerul Finantelor Publice, in afara precizarii de actiune, nu i s-a comunicat nici un act procedural, judecata facandu-se fara indeplinirea celor mai elementare  obligatii procesuale, aspecte pe care instanta in virtutea rolului sau activ trebuia si era obligata sa le sesizeze si sa dispuna indeplinirea lipsurilor  din  procedura de judecata.
Apreciaza ca fata de lipsa totala de rol activ al instantei de fond sentinta civila nr.  822/2009 urmeaza a fi desfiintata, iar cauza trimisa spre rejudecare aceleiasi instante, respectiv Judecatoria Medias.
Arata ca s-a incalcat in mod grav dreptul de aparare al Statului Roman. Asa cum rezulta si din cele infatisate anterior, Statul Roman a fost citat de catre Judecatoria Medias fara a se indeplini obligatia stabilita de art. 86, 1141 alin.2 si 3 C.p.c. de comunicare din oficiu a cererii de chemare in judecata si a tuturor probelor  pe care reclamanta isi intemeiaza actiunea. In lipsa comunicarii acestor acte procedurale, face ca dreptul de aparare al Statului Roman sa fie grav incalcat, instanta de fond  abdicand  de la principiul aflarii adevarului, in speta gasindu-si deplin aplicarea art. 105 alin.2 C.p.c., astfel ca nu se poate restabili legalitatea  decat prin anularea sentintei civile nr. 822/2009 a Judecatoriei Medias si trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instante.
Intimata G.M. a formulat intampinare solicitand  respingerea in totalitate a recursului formulat de catre Statul Roman prin Ministerul  Finantelor Publice  ca fiind profund netemeinic si nelegal si obligarea recurentei la plata cheltuielilor ocazionate cu desfasurarea acestui proces, cu motivarea  ca din  actele dosarului rezulta ca  au fost  indeplinite toate conditiile necesare  si au fost create toate premizele stipulate de legiuitor  pentru formularea unei aparari necorespunzatoare de catre recurent. De asemenea , rezulta ca parata a avut posibilitatea de a se apara, in nici un caz nu a fost privata de acest drept dovada stau citatiile semnate si stampilate de primire, semnificand ca au avut cunostinta de desfasurarea procesului, obiectul acestuia si partile.  De asemenea arata ca nu ei trebuie sa fie sanctionati  pentru lipsa de diligenta a recurentei in apararea dreptului sau, pentru pasivitatea, neglijenta si lipsa crasa de interes manifestata  fara putinta de tagada cu prilejul judecarii cauzei.   Singura, recurenta se face vinovata de faptul ca nu a inteles sa acorde cuvenita importanta  citatiei ce i-a fost adresata de catre instanta de fond, ca nu a formulat aparari, motiv pentru care,  prezentul recurs apare ca totalmente neintemeiat, bazat  poate doar pe invocarea propriei culpe, caz in care nu poate fi nicidecum pusa in discutie temeinicia recursului ce face obiectul acestei judecati, fiind pe deplin recunoscut principiul  conform caruia nimeni nu poate invoca in favoarea sa, propria culpa.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate si din oficiu, vazand dispozitiile art. 299 si 316 C.p.civ. instanta urmeaza sa-l respinga in considerarea urmatoarelor:
Actiunea civila care a facut obiectul  uzucapiunii in dosarul nr. 1315/257/2008 al Judecatoriei Medias a fost pronuntata initial impotriva paratului G.I. si a mostenitorilor acestuia pentru ca apoi sa se constate ca proprietari tabulari  sunt   G.S. si S.A. Cum aceste persoane nu pot fi in viata in prezent, dreptul lor fiind intabulat in CF la 17 iulie 1890, cadrul procesual a fost corect extins prin introducerea in cauza a Statului Roman  prin Comuna Mosna prin Primar si prin Ministerul Finantelor Publice.
Sustinerile recurentului Statul Roman prin Ministerul Finantelor  Publice potrivit carora nu i-au fost comunicate motivele actiunii introductive ci doar precizarile de actiune urmeaza a fi inlaturate.
Prin incheierea de sedinta din 5 martie 2009 instanta de fond a dispus citarea in calitate de parat a intimatului Statul Roman prin Ministerul Finantelor  cu copia precizarii de actiune.
La fila 116 a dosarului exista  dovada indeplinirii procedurii de citare a acestuia  cu precizare de  actiune si cu mentiunea de a depune intampinare.
Imprejurarea ca  acest parat nu s-a conformat dispozitiilor instantei, manifestand pasivitate fata de sustinerile  reclamantei nu poate fi  retinuta decat in sarcina sa;  acest parat neputand invoca propria culpa atunci cand invoca nerespectarea dreptului la aparare.
Mai mult de atat, cum procedura civila nu are un caracter  exclusiv scris, instanta nu are obligatia comunicarii tuturor actelor de procedura si a inscrisurilor  depuse la dosar.
Rolul activ al instantei de fond a fost  indeplinit in conditiile art. 129 C.pr.civ. prin introducerea  in cauza a tuturor titularilor dreptului si prin incunostintarea celor chemati in judecata despre termen si obiectul actiunii.
In consecinta recursul s-a considerat ca fiind neintemeiat si in baza art. 312 si  urm. C.p.c. a fost respins  si sentinta atacata mentinuta ca temeinica si legala.