Legea nr. 272/2004. Caracterul subsecvent al plasamentului. Consecinte.

     Legea nr. 272/2004. Caracterul subsecvent al plasamentului. Consecinte.
      C. pr. civ. - art. 42, art. 43
      Legea nr. 272/2004 - art. 2, 14, 15 si 30
      Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale - art. 8
     
     Potrivit art.30 si urmatoarele din Legea nr.272/2004 copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai, acestia purtand intreaga responsabilitate pentru cresterea lui. Coroborand aceste dispozitii cu cele ale art.14 si 15 din lege, rezulta ca prioritara este cresterea copilului in familie si in familia extinsa, iar plasamentul are caracter subsecvent.
     
      Curtea de Apel Timisoara,  Sectia civila - completul specializat pentru cauze de familie si minori, decizia civila nr. 2101 F din 7 noiembrie 2006
      
     Prin decizia civila nr. 2101 F din 7 noiembrie 2006 Curtea a admis recursul declarat de parata S. A. A., asistata de reprezentantii sai legali in calitate de parinti S. F. si S. I. impotriva sentintei civile nr. 2039 din 7 august 2006 pronuntata de Tribunalul Timis a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
     A retinut ca Tribunalul Timis a admis cererea formulata de reclamanta D.  G.  A. S. P. C. Timis in contradictoriu cu parata S. A. A., iar in consecinta a  dispus inlocuirea masuri plasamentului in regim de urgenta privind pe copilul S. A., nascut la 16.03.2006, fiul paratei, masura instituita prin dispozitia nr.223 din 18 aprilie 2006 a directorului executiv al institutiei reclamante, cu masura plasamentului la familia S. S. D. si S. C. M. pana la luarea unei alte masuri de protectie speciala privind copilul, precum si exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti privind persoana copilului de catre aceasta familie, iar cele privind bunurile copilului de  catre presedintele Consiliului Judetean Timis.
     Instanta a retinut ca reclamanta a chemat in judecata pe parata, solicitand inlocuirea masuri plasamentului in regim de urgenta cu plasamentul la familia S. S. D. si S. C. M. a copilului S. A., nascut la 16.03.2006 , fiul paratei, in conditiile Legii nr.272/2004, motivand ca a fost lasat de parata la Spitalul de Obstetrica Ginecologie "Dr. Dumitru Popescu" Timisoara, deoarece parata, in varsta de 17 ani, a declarat ca nu se poate ocupa de ingrijirea lui, dupa cum nici bunica materna nu se poate ocupa de cresterea si educarea acestuia intrucat nu realizeaza venituri.
     A mai aratat ca prin declaratiile nr.11347 si 11348/23.03.2006 atat mama  copilului cat si bunica  materna a acestuia au aratat ca sunt de acord cu adoptia copilului, ca prin dispozitia nr.223/18.04.2006 fata de copil s-a dispus plasamentul in regim de urgenta la familia S. S. D. si S. C. M. conform cererii acestora din 17.04.2006 si evaluarii psiho-sociale efectuate la domiciliul lor.
     Analizand actiunea in raport de sustinerile reclamantei si de inscrisurile depuse in cauza, tribunalul a retinut ca parata s-a opus la admiterea actiunii, iar la termenul din 26.05.2006 a solicitat reintegrarea copilului in familie, sens in care a depus declaratii autentice din partea rudelor, respectiv unchiul si bunicii materni ai copilului, prin care acestia au declarat ca sunt de acord sa o sprijine in vederea intretinerii, cresterii si educarii copilului.
     In raport de aceasta imprejurare, in cauza s-a dispus efectuarea anchetei sociale la domiciliul paratei si s-a completat raportul privind situatia copilului.
     Tribunalul a mai retinut ca la data de 21.03.2006 reclamanta a fost sesizata despre situatia copilului aflat in Spitalul de Obstetrica si Ginecologie "Dr. Dumitru Popescu" Timisoara, unde a fost lasat de parata dupa nastere.
     Drept urmare, fata de copil s-a dispus plasamentul in regim de urgenta la familia S. S. D. si S. C. M., care au solicitat plasamentul copilului.
     Tribunalul a apreciat ca cererea de reintegrare a copilului in familie nu este intemeiata, deoarece in cauza o astfel de cerere a fost formulata de bunicii materni, iar nu de catre parata, care,  desi are capacitate de exercitiu restransa, putea sa formuleze o astfel de cerere in nume propriu.
     A mai apreciat ca o astfel de cerere trebuia formulata ca o cerere reconventionala iar nu verbal in instanta.
     In aceasta situatie, tribunalul a apreciat ca instanta nu a fost investita cu o cerere de reintegrare a copilului in familie, iar din raportul inregistrat la 1.08.2006 depus de reclamanta, rezulta ca reintegrarea copilului in familie nu este in interesul lui, fata de concluziile evaluarii psihologice a paratei, de situatia personala a acesteia, asa incat reintegrarea copilului in familie nu reprezinta dorinta paratei ci a familiei acesteia, care a declarat ca o sustine doar material.
     Tribunalul  a mai retinut ca familia S. a oferit copilului un climat familial, asa incat copilul a beneficiat de o atentie deosebita si de un mediu familial armonios din partea acesteia.
     In consecinta, tribunalul a apreciat ca interesul superior la copilului in cauza este satisfacut prin instituirea masurii plasamentului la familia S., conform dispozitiilor Legii nr.272/2004, precizand totodata ca aceasta masura are caracter temporar, iar parata are posibilitatea ca in viitor sa ceara reintegrarea copilului in familie.
     Impotriva acestei sentinte parata S. A. A., asistata de parintii sai S. F. si S. I., in calitate de parinti, a declarat recurs in termen, solicitand casarea ei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, datorita faptului ca nu a fost legal citata si pentru ca instanta de fond sa se pronunte asupra cererii reconventionale.
     In motivarea recursului arata ca procedura de citare nu a fost legal indeplinita in sensul ca, avand capacitate de exercitiu restransa, trebuia sa fie asistata de parinti la toate termenele de judecata.
     De asemenea, mai arata ca a solicitat reintegrarea copilului in familie, insa instanta nu a analizat aceasta cerere, cauzandu-i un prejudiciu si incalcandu-i drepturile parintesti asupra copilului, drepturi din care nu a fost decazuta.
     In drept invoca dispozitiile art. 304 pct. 5, 3041 si 312 C. pr. civ.
     Analizand recursul declarat de parata in raport de aceste critici, de probele dosarului si de dispozitiile art. 299 si 312 C. pr. civ., Curtea a apreciat ca este intemeiat, dupa cum urmeaza:
     la data solutionarii cauzei in fond parata recurenta S. A. A. era minora, avand astfel capacitate de exercitiu restransa, conform art.9 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.
     In aceste conditii, conform art.42 C. pr. civ., parata nu putea sta in judecata decat asistata de catre parintii sai.
     Potrivit art. 43 C. pr. civ.,  actele de procedura indeplinite cu incalcarea art. 42 sunt anulabile in masura in care nu au fost confirmate de catre reprezentantii legali.
     In cauza, nu au fost indicati de catre reclamanta prin actiunea introductiva de instanta si parintii paratei pentru a o asista, iar instanta nu a pus in discutie necesitatea citarii acestora conform art. 42 C. pr. civ.
     Pe de alta parte, in cauza nu numai parata in calitate de mama a copilului a cerut reintegrarea copilului in familie, ci si bunicii materni ai acesteia, S. I. si S. F., au formulat o astfel de cerere, cerere inregistrata sub nr.23744/30.06.2006 la institutia reclamanta si care nu a fost analizata de instanta de fond.
     Potrivit art. 30 si urm. din Legea nr.272/2004, copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai, acestia purtand intreaga responsabilitate pentru cresterea lui. Coroborand aceste dispozitii cu cele ale art.14 si 15 din lege, rezulta ca prioritara este cresterea copilului in familie si in familia extinsa, iar plasamentul are caracter subsecvent.
     Curtea a apreciat ca interesul superior al copilului, consacrat cu caracter de principiu de art. 2 din Legea nr.272/2004, poate fi realizat in cauza numai prin luarea in considerare a tuturor posibilitatilor ca acesta sa fie crescut in familie.
     Acest deziderat asigura exercitarea de catre copil si de catre mama si bunicii materni ai acestuia, a dreptului la viata familiala consacrat de art. 8 din Conventia privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, o decizie privitoare la copil trebuie sa se bazeze pe fapte pertinente si sa nu contina elemente de arbitrariu nici macar in aparenta.
     Avand in vedere aceste considerente, Curtea a apreciat ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.105 al.2, 129 al. ultim, si 304 pct.5 Cod procedura civila , astfel incat va admite recursul declarat de parata, iar in baza art.312 alin.5 C. pr. civ. va casa sentinta recurata cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta.
     In temeiul art.315 al.1 C. pr. civ. instanta de fond va avea in vedere dispozitiile legale enuntate si va analiza toate cererile partilor pentru a se pronunta.