Reorganizare judiciara si faliment. Actiune pentru anularea transferului patrimonial. Conditii. Aplicarea gresita a legii.

     Reorganizare judiciara si faliment. Actiune pentru anularea transferului patrimonial. Conditii. Aplicarea gresita a legii.
      Legea nr. 64/1995 - art. 61 alin. 1 lit. b
      
     Reaua-credinta a partilor implicate in actele translative de proprietate trebuie sa fie dovedita, iar nu prezumata.
     
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, decizia civila  nr. 1503/R  din 30 noiembrie  2006
     
     Prin sentinta civila nr. 1784 din 24 iulie 2006, Tribunalul Arad a admis actiunea formulata de reclamanta societate comerciala, in calitate de lichidator judiciar al societatii debitoare, impotriva paratului A.A., a dispus anularea contractului de vanzare-cumparare a autoturismului autofurgoneta, si a obligat paratul sa restituie reclamantei autofurgoneta, precum si actele de proprietate ale societatii debitoare asupra acestui bun.
     Impotriva acestei sentinte civile a declarat recurs paratul solicitand, in principal, admiterea acestuia, casarea hotararii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, iar in subsidiar, modificarea sentintei atacate si respingerea actiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecata.
     Prin decizia civila nr. 1503/R din 30 noiembrie 2006, Curtea de Apel Timisoara a admis recursul formulat de parat impotriva sentintei civile mentionate mai sus, pe care a modificat-o in totalitate, in sensul ca a respins cererea formulata de reclamanta, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei, pentru anularea contractului de vanzare-cumparare a autofurgonetei in discutie.
     Curtea a considerat ca, prin aplicarea gresita a legii, judecatorul sindic a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar al debitoarei societate comerciala si a anulat contractul de vanzare-cumparare a autofurgonetei, intrucat nu sunt aplicabile, in speta, dispozitiile art. 61, alin.1, lit. a, b si c din Legea nr. 64/1995.
     Astfel, nu se poate sustine ca actul anulat este un transfer cu titlul gratuit (cazul prevazut de lit. a), intrucat este vorba de un contract de vanzare-cumparare, care, prin definitie, este un act juridic cu titlu oneros. Acest lucru se poate observa din copia contractului, aflata la dosarul de fond. In cuprinsul acestui contract se arata ca pretul vanzarii este de 15.000.000 ROL, pret care a fost achitat pana la semnarea contractului.
     Asadar, atata timp cat contractul este intitulat "vanzare-cumparare" si cuprinde toate elementele esentiale ale acestui contract, iar pretul vanzarii a si fost achitat anterior semnarii acestuia, nu se poate sustine ca ar fi vorba de un transfer cu titlu gratuit.
     Faptul ca instrainarea autofurgonetei nu a fost inregistrata in contabilitatea debitoarei nu poate conduce la concluzia ca transferul este cu titlu gratuit. Obligatia reflectarii operatiunii de vanzare revenea administratorilor debitoarei societate comerciala, iar nu cumparatorului, astfel ca el nu poate fi sanctionat pentru o omisiune a altei persoane.
     In ultima instanta, chiar daca pretul nu ar fi fost achitat de catre cumparator, sanctiunea nu putea fi in nici un caz anularea contractului de vanzare-cumparare, vanzatorul avand dreptul de a cere fie rezolutiunea contractului pentru neplata pretului, fie obligarea cumparatorului la plata pretului.
     De asemenea, Curtea considera ca nu se poate vorbi, in speta, nici de o vadita diferenta intre contraprestatii, intrucat, in recurs paratul a facut dovada ca, la data cumpararii, autofurgoneta era defecta si ca a efectuat unele reparatii (inlocuire baie de ulei, sorb ulei, electromotor, baterie, reparatie distributie, releu incarcare, injectoare, indreptat caroserie si vopsit etc.).
     Imprejurarea ca autofurgoneta era defecta este recunoscuta si de lichidatorul judiciar, care arata ca, la data de 08.06.2004, aceasta nu a putut fi pornita.
     In conditiile existentei acestor defectiuni, sustinerea ca exista o vadita diferenta valorica intre contraprestatii, trebuie fondata pe probe certe, o simpla prezumtie nefiind suficienta in acest sens.
     Asadar, in lipsa unor probe certe care sa ateste valoarea autofurgonetei la data vanzarii (12.03.2003), valoare cu care sa se compare pretul vanzarii, nu se poate sustine ca este incident cazul de anulare prevazut de art. 61, alin. 1, lit. b din Legea nr. 64/1995.
     In ceea ce priveste intentia partilor contractante de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile (cazul prevazut de art. 61, alin. 1, lit. c), Curtea a retinut ca nu este in nici un fel probata aceasta coniventa frauduloasa. Prezumtia ce opereaza in cauza este cea de buna-credinta a cumparatorului, ori aceasta prezumtie nu a fost rasturnata prin nici un fel de mijloc de proba.
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      1