Divort. Incredintare minor. Interesul superior al minorului. Determinare. Criterii. Varsta frageda a minorului. Relevanta.

Divort. Incredintare minor. Interesul  superior al minorului.  Determinare. Criterii. Varsta frageda a minorului. Relevanta.
      Legea nr. 272/2004 - art. 2 si urm.
      C. fam. - art. 42
      
      
      
     
     Interesul superior al copilului se determina prin luarea in considerare a criteriilor vizand posibilitatile materiale ale parintilor, varsta copilului, gradul de atasament si interesul pe care parintii il manifesta fata de copil, legaturile afective ce s-au stabilit intre acestia si copil, conform art. 42 din Codul familiei si art. 2 si urm. din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, 
     Dintre aceste criterii generale, in speta, Curtea a apreciat ca varsta copilului ( de 4 ani ) este relevanta si trebuie avuta in vedere, deoarece la aceasta varsta sentimentele de afectiune ale copilului sunt mai puternice fata de mama decat fata de tata, iar la varsta frageda copilul are mai multa nevoie de ingrijirea,  afectiunea si prezenta mamei.
      
      
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, Sectia civila - completul specializat pentru cauze de familie si minori, decizia nr. 154 F din 13 februarie 2007
      
     Prin decizia civila nr. 154 F din 13 februarie 2007 Curtea a respins recursul declarat de paratul C. L. M, impotriva deciziei civile nr. 299/A din 14 septembrie 2006 pronuntata de Tribunalul Arad in contradictoriu cu reclamanta C. M.
     A retinut ca prin sentinta civila nr. 307 din 20 ianuarie 2005 Judecatoria Arad a admis in parte actiunea formulata de reclamanta C. M. impotriva paratului C. L. M. si a admis  actiunea reconventionala formulata de parat contra reclamantei; a dispus desfacerea casatoriei din vima ambilor soti; a incuviintat ca reclamanta sa-si reia numele avut anterior casatoriei; a incredintat paratului - reclamant reconventional - spre crestere si educare minorul C. S. M., nascut la 8 octombrie 2002 si a obligat reclamanta sa plateasca paratului o pensie de intretinere pe seama minorului in cuantum de 25 % din veniturile sale.
     Judecatoria a retinut ca partile s-au casatorit la 16.03.2002, din casatoria lor rezultand minorul S. M., nascut la 4.10.2002, ca intre soti nu mai exista afectiune, iar acest lucru este imputabil ambilor.
     In ceea ce priveste incredintarea minorului, a apreciat ca paratul a manifestat o mai mare preocupare fata de starea de sanatate a acestuia, in conditiile in care urmeaza un tratament medical pentru hipoacuzie si tulburari afective, avand in vedere ca din octombrie minorul locuieste cu tatal sau.
      A retinut ca paratul, care nu este incadrat in munca, a fost cel care l-a insotit pe minor pentru efectuarea unor consultatii la diferiti medici, atat in Arad cat si in Timisoara, iar intentia de a se deplasa cu copilul la Szeged in Ungaria pentru consultatii nu s-a materializat datorita faptului ca reclamanta a refuzat sa-si exprime acordul in acest sens.
     Impotriva sentintei Judecatoriei Arad a declarat apel reclamanta, solicitand schimbarea ei in sensul incredintarii spre crestere si educare a minorului, cu motivarea ca acesta este socat afectiv datorita faptului ca a fost despartit de mama, ca paratul nu are serviciu nici nu poate asigura cresterea copilului in conditii optime.
     Prin decizia civila nr. 117 din 21 aprilie 2005 Tribunalul Arad a respins apelul declarat de reclamanta.
     Tribunalul a retinut ca la incredintarea copilului trebuie sa se aiba in vedere interesul superior al copilului - impus de dispozitiile art. 2 si urm. din Legea nr. 272/2004- privind protectia si promovarea drepturilor copilului, interes ce trebuie sa fie apreciat in raport de nevoile actuale ale copilului si de posibilitatile si disponibilitatile fiecarui parinte de a le satisface.
     S-a retinut ca de minorul in varsta de 2 ani si 6 luni s-au preocupat in egala masura ambii parinti, intre acestia, si minor stabilindu-se relatii de afectiune, reclamanta fiind cea care si-a asumat riscul deteriorarii acestor relatii prima oara cand, fara acordul paratului, l-a privat pe acesta de dreptul de a avea relatii cu copilul pe o perioada de peste 4 luni, ceea ce a determinat si deteriorarea relatiilor dintre soti.
     Reclamanta si-a asumat a doua oara acest risc, cand l-a lasat pe copil la tatal sau in Arad, lipsindu-l de prezenta sa si a mediului familial din Constanta, cu care se obisnuise in cele patru luni de la plecarea din Arad.
     S-a apreciat de tribunal ca orice copil de varsta celui in cauza are nevoie de un mediu familial stabil, in care sa vina in contact cu persoane cunoscute, iar din punct de vedere juridic, are importanta prezenta efectiva a parintilor in preajma copilului.
     A retinut ca fiind intemeiate argumentele primei instante in ceea ce priveste posibilitatea paratului de a se ingriji efectiv de copil, neprezentand relevanta faptul ca paratul nu este angajat, atata timp cat are alte surse licite de venituri.
     Tribunalul a retinut ca fiind esentiale in mentinerea masurii de incredintare a copilului la parat, masura dispusa de judecatorie, imprejurarea ca paratul a oferit  copilului un mediu familial stabil si faptul ca in urma asigurarii unui climat de afectivitate si a tratamentului de recuperare saptamanal, comportamentul copilului, care prezenta un retard psihomotor si logopedie, s-a imbunatatit semnificativ sub aspectul socializarii si limbajului, fiind necesar in continuare tratament psiho-logopedic.
     Reclamanta a declarat recurs impotriva deciziei Tribunalul Arad, invocand dispozitiile art. 304 pct. 9, 129 pct.1, 167 pct. 2 si 3 si respectiv 292 pct.1 C. pr. civ.
     A aratat ca paratul s-a prezentat in cauza dupa incheierea dezbaterilor si a depus acte pe care ea nu le-a putut vedea, nefiindu-i comunicate, incalcandu-se principiul contradictorialitatii.
     A aratat ca minorul a fost dus din initiativa ambilor soti la Constanta pentru a-si petrece vara la mare, aducerea lui la Arad facandu-se pana la inceperea serviciului de catre reclamanta in Bucuresti, unde urma sa mearga si paratul.
     A retinut ca tribunalul a gresit dispunand incredintarea copilului la parat, intrucat acesta nu are loc de munca, iar despartirea sotilor s-a produs si ca urmare a hotararii paratului de a face copilului examene medicale fara ca reclamanta sa poata interveni, acesteia nefiindu-i permise legaturi cu copilul.
     Prin decizia civila nr. 240 din 22 noiembrie 2005 Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de reclamanta, dispunand casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeasi instanta, Tribunalul Arad.
     Instanta de recurs a retinut ca desi problema sanatatii minorului a constituit un criteriu determinant pentru a dispune incredintarea acestuia, contrar dispozitiilor art. 129 alin. 4 C. pr. civ., cele doua instante nu au apreciat de cuviinta sa puna in discutie necesitarea efectuarii unei expertize medico-legale, proba juridica menita sa aprecieze asupra sanatatii copilului.
     In acest sens, a apreciat ca se impune completarea probatoriului cu efectuarea expertizei medico-legale unde sa se stabileasca corect diagnosticul copilului si eventual audierea ca martori a specialistilor.
     In rejudecare, instanta de apel, in raport de dispozitiile art. 315 C. pr. civ., a procedat la administrarea probei cu expertiza medico-legala ce s-a efectuat de Institutul de Medicina Legala Timisoara.
     Prin decizia civila nr. 299 din 14 septembrie 2006 Tribunalul Arad a admis apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei civile nr. 307 din 20 ianuarie 2005 pronuntata de Judecatoria Arad, pe care a modificat-o in sensul ca a incredintat reclamantei pentru crestere si educare pe minor si l-a obligat pe parat sa plateasca in favoarea acestuia o pensie lunara de intretinere reprezentand 25 % din veniturile sale nete, dar nu mai putin de 80 lei RON lunar, incepand cu data de 14 septembrie 2006 si pana la majoratul minorului si a respins cererea reconventionala formulata de parat avand ca obiect incredintarea minorului.
     Tribunalul a retinut ca raportul medico-legal precizeaza ca indiferent de natura relatiilor dintre parinti, copilului trebuie sa i se asigure un mediu echilibrat din punct de vedere afectiv si emotional, fara tensiuni, fiind necesara prezenta in viata copilului a ambilor parinti.
     Raportandu-se la constatarile raportului medico-legal, tribunalul a apreciat ca necesara prezenta mamei langa minorul din cauza, afectiunea mamei fiind o garantie pentru restabilirea starii de sanatate a copilului.
     Impotriva deciziei pronuntata de Tribunalul Arad a declarat recurs paratul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si solicitand in principial casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad in vederea administrarii probei cu martori, iar in subsidiar modificarea in sensul incredintarii spre crestere si educare la tata a minorului.
     In motivare a aratat ca instanta de apel a incalcat dispozitiile art. 315 C. pr. civ., avand in vedere ca desi paratul prin avocat a solicitat audierea ca martor a prof. dr. specialist I. N., instanta a omis sa se pronunte asupra cererii de probatiune.
     A sustinut ca decizia recurata este nemotivata fiind  argumentele referindu-se la  doua motive, respectiv expertiza medico-legala, din care s-a extras o constatare ce nu au legatura cu aceasta proba si s-a folosit de principiul conform caruia la o varsta frageda un copil are nevoie mai mult de prezenta si afectiunea mamei.
     A aratat ca acest principiu nu poate fi determinant in luarea hotararii, iar instanta a ignorat probele din care rezulta ca afectiunile de care sufera copilul au fost determinate de comportamentul reclamantei, care a luat copilul (de un an si sapte luni) din mediul sau familial cu brutalitate, provocandu-i un soc de pe urma caruia nu si-a revenit, iar dupa ce l-a readus la tata, l-a neglijat, nu s-a interesat de situatia lui medicala, nu l-a vizitat, manifestand dezinteres fata de copil.
     A aratat ca hotararea atacata a fost data cu aplicarea gresita a legii, in sensul ca nu ocroteste interesul superior al copilului deoarece, din intregul material probator administrat in fata primei instante a rezultat ca mama si-a neglijat cu buna-stiinta toate obligatiile parintesti, pe care le avea fata de fiul sau minor, din declaratiile martorilor audiati in fata primei instante  rezultand ca problemele medicale au aparut in perioada in care copilul s-a aflat in ingrijirea exclusiva a acesteia.
     Referitor la conditiile oferite de mama, a aratat ca  acesta locuieste cu chirie, singura, in Bucuresti, unde lucreaza la SRI, astfel ca nu dispune de conditii care sa ofere convingerea ca il va putea ingriji in mod corespunzator si intr-un mediu stabil, care sa ajute la recuperarea medicala a copilului.
     In ceea ce priveste starea de sanatate a copilului, a sustinut ca s-au constatat progrese in sensul ameliorarii starii sale de cand se afla in ingrijirea tatalui, aspect consemnat in actul medical.
     In drept a invocat dispozitiile art. 304 pct.7 si 9 C. pr. civ.
     Examinand decizia recurata in raport de motivele invocate, Curtea a apreciat ca este neintemeiat.
     Critica referitoare la neaudierea martorului este neintemeiata, intrucat instanta de apel a dispus ca se va pronunta asupra cererii de probatiune dupa efectuarea expertizei medicale, iar din practicaua deciziei rezulta ca paratul nu a mai insistat in ce priveste admiterea acestei probe, ulterior instanta apreciind ca este lamurita.
     In cauza, nu este incident motivul de casare prevazut de dispozitiile art. 304 pct.7 ce vizeaza nemotivarea unei hotarari judecatoresti , deoarece hotararea recurata este motivata in fapt si in drept si cuprinde considerentele pe baza carora instanta si-a intemeiat solutia.
     Curtea a apreciat ca nici motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. nu poate fi retinut in speta.
     Tribunalul a apreciat corect ca relevante in luarea masurii de incredintare a minorului sunt constatarile raportului medico-legal cu privire la starea de sanatate a acestuia, dar si legatura afectiva puternica a copilului cu mama sa, constatata si retinuta de cei trei medici specialisti, care au efectuat expertiza in cauza.
     Nu a fost incalcat principiul interesului superior al copilului, ci, dimpotriva,  instanta l-a avut in vedere si l-a determinat prin luarea in considerare a celorlalte criterii,   vizand posibilitatile materiale ale parintilor (in speta ambii parinti au posibilitati materiale bune), varsta copilului, gradul de atasament si interesul pe care parintii il manifesta fata de copil, legaturile afective ce s-au stabilit intre acestia si copil, conform art. 42 din Codul familiei si art. 2 si urm. in Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, 
     Dintre aceste criterii generale, in speta, Curtea a apreciat ca varsta copilului ( de 4 ani ) este relevanta si trebuie avuta in vedere, deoarece la aceasta varsta sentimentele de afectiune ale copilului sunt mai puternice fata de mama decat fata de tata, iar la varsta frageda copilul are mai multa nevoie de ingrijirea,  afectiunea si prezenta mamei.
     Sustinerile paratului in sensul ca afectiunile de care sufera minorul au fost determinate de comportamentul mamei care ar fi luat copilul la varsta de 1 an si 7 luni din mediul familial cu brutalitate si ca i-ar fi provocat astfel un soc de pe urma caruia nu si-ar revenit nu au fost dovedite in cauza.
     Pe de alta parte, reclamanta ofera conditii materiale pentru cresterea si educarea minorului, intrucat detine in proprietate un apartament cu 4 camere in Bucuresti (fila 32 dosar recurs), are un program de lucru normal si este ajutata de mama sa.
     Raportul medico-legal concluzioneaza ca minorului trebuie sa i se asigure un mediu echilibrat din punct de vedere afectiv si emotional, iar prezenta ambilor parinti in viata copilului este necesara pentru dezvoltarea lui psihica.
     Cum prezenta ambilor parinti cu caracter de permanenta in viata copilului nu este posibila, intre acestia producandu-se divortul irevocabil, Curtea a apreciat ca reclamanta este in masura sa asigure copilului mediul echilibrat din punct de vedere afectiv si emotional recomandat de comisia de medici specialisti ce au intocmit raportul de expertiza in cauza.
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      
      1