Dreptul familiei. Actiune in tagada paternitatii. Prescriptie. Momentul de la care incepe sa curga termenul.

Dreptul familiei. Actiune in tagada paternitatii. Prescriptie.  Momentul de la care incepe sa curga termenul.
      C.fam., art. 54, art. 55 alin. 1
      Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 6 parag. 1, art. 8
      
      Interpretarea restrictiva a prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei vine in contradictie cu prevederile art. 6 paragraful 1 si art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale omului, deoarece doar aparitia interesului tatalui poate sa determine dreptul acestuia la actiunea in tagada paternitatii. Pana in momentul respectiv el avea convingerea ca este tatal minorului, nascut in timpul casatoriei.
      Momentul in care se naste interesul tatalui este si cel in care se naste si interesul minorului, al carui statut trebuie clarificat, cu atat mai mult cu cat ambii parinti ai minorului declara ca tatal natural al minorului este barbatul cu care mama acestuia a intretinut relatii extraconjugale in timpul casatoriei si cu care in prezent traieste in concubinaj, barbat care recunoaste ca este tatal copilului.
      
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, complet specializat pentru cauze de familie si minori, decizia civila nr. 891 F din 25 septembrie 2007
      
      Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la Judecatoria Timisoara sub nr. 177/325/2007, reclamantul G.A. a chemat in judecata pe paratii O.S.V., in calitate de reprezentant legal al minorului G.A., solicitand instantei ca in temeiul art. 19 din Decretul nr. 167/1958 sa dispuna repunerea in termenul de prescriptie de a formula actiunea in tagada paternitatii in temeiul dispozitiilor art. 54 din Codul familiei.
      In  motivare, reclamantul a aratat ca a fost casatorit cu parata, iar din casatorie a rezultat minorul G.A., casatoria fiind desfacuta prin sentinta civila nr. 11586 din 14 decembrie 2004 a Judecatoriei Timisoara din culpa exclusiva a paratei, iar minorul a fost incredintat reclamantului, ramanand in grija bunicii paterne.
      Reclamantul a aratat ca in cursul lunii noiembrie 2006 a aflat de la parata ca nu este tatal copilului minor, deoarece aceasta a intretinut relatii extraconjugale, iar tatal acestuia este persoana cu care traieste in concubinaj inca din timpul casatoriei, si anume D.L.
      Prin sentinta civila nr. 1339 din 8 februarie 2007, prima instanta a respins cererea de repunere in termen formulata de reclamant, a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a respins actiunea reclamantului ca fiind prescrisa.
      Pentru a proceda astfel, prima instanta a aratat ca termenul de o luna pentru repunerea in termenul de prescriptie prevazut de art. 19 din Decretul nr. 167/1958, curge din momentul in care prezumtivul tata al copilului a aflat cauza care face imposibil ca el sa fie tatal si nu de la data cand sotia i-a marturisit ca nu este tatal copilului.
      De altfel, si legislatia actuala permite inlaturarea prezumtiei de paternitate  prin reglementarea actiunii in tagada paternitatii, iar prin stabilirea unui termen de prescriptie s-a dorit inlaturarea incertitudinii asupra paternitatii copilului intr-un termen rezonabil.
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul G.A., criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
      Prin decizia civila nr. 528 din 15 iunie 2007, pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 177/325/2007, a fost respins apelul reclamantului, retinandu-se ca exceptia prescriptiei extinctive invocata de catre prima instanta, este o exceptie absoluta care poate fi invocata de catre instanta din oficiu, astfel incat imprejurarea ca aceasta exceptie nu a fost invocata de catre parata in aparare, nu are relevanta juridica in cauza.
      Normele juridice care reglementeaza prescriptia extinctiva sunt norme imperative, iar in aceste conditii, in mod corect prima instanta a invocat din oficiu prescriptia extinctiva a dreptului la actiune a reclamantului.
      In ceea ce priveste modul de solutionare a cererii de repunere in termen si acesta este unul corect, in conditiile  in care reclamantul nu a facut in cauza dovada existentei unor motive care sa-l indrituiasca la repunerea in termenul de  introducere a actiunii, motivul  invocat de reclamant, si anume ca a luat cunostinta de aceasta imprejurare doar dupa ce i-a comunicat sotia faptul ca nu este tatal copilului, neintrand in categoria cauzelor temeinic justificate in sensul dispozitiilor art. 19 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
      In ceea ce priveste calcularea termenului de la care curge termenul de introducere a actiunii, si in aceasta  privinta prima instanta a facut o aplicare corecta a prevederilor art. 55 din Codul familiei, apreciind ca, la data introducerii actiunii de catre reclamant,  termenul de 6  luni era implinit, actiunea fiind prescrisa.
      Impotriva deciziei civile, reclamantul G.A., a declarat recurs, criticand-o pentru nelegalitate.
      Curtea, analizand motivele de recurs, decizia atacata, hotararea primei instante, actele si probele de la dosar, vazand prevederile art. 55 din Codul familiei, dispozitiile Decretului nr. 167/1958 si art. 304 pct. 9 C.proc.civ., a constatat ca recursul de fata este intemeiat.
      Prin decizia civila nr. 891 F din 25 septembrie 2007, Curtea de Apel Timisoara  a admis recursul declarat de reclamantul G.A. impotriva ambelor hotarari judecatoresti si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Timisoara, prilej cu care vor fi analizate probele administrate in cauza, eventual vor fi administrate si alte probe, stabilindu-se daca reclamantul este sau nu este, tatal minorului. 
      A apreciat ca momentul din care curge termenul de prescriptie extinctiva, nu este cel al nasterii minorului, termenul respectiv curgand din momentul care a aparut interesul reclamantului in promovarea actiunii in tagada paternitatii, moment care a aparut la sfarsitul anului 2006, cand parata i-a comunicat reclamantului ca nu el este tatal copilului minor.
      Curtea a retinut ca interpretarea restrictiva a art. 55 alin. (1) din Codul familiei vine in contradictie cu prevederile art. 6 paragraful 1 si art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale omului, deoarece doar aparitia interesului reclamantului, poate sa determine dreptul la actiune al acestuia, pana in momentul respectiv reclamantul avand convingerea ca este tatal minorului, nascut in timpul casatoriei. Or, dupa ce parata i-a comunicat reclamantului ca nu el este tatal minorului, acesta a avut interes sa promoveze prezenta actiune, termenul de prescriptie curgand din momentul comunicarii situatiei respective, astfel ca momentul in care se naste interesul reclamantului este si cel in care se naste si interesul minorului, al carui statut patern trebuie clarificat, in conditiile in care ambii parinti ai minorului declara ca tatal natural al minorului, nu este reclamantul, ci barbatul cu care parata a intretinut relatii extraconjugale in timpul casatoriei si cu care in prezent traieste in concubinaj , barbat care recunoaste ca este tatal copilului.