Societate comerciala aflata in lichidare potrivit Legii nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare. Radiere din registrul comertului. Legalitatea masurii

Societate comerciala aflata in lichidare potrivit Legii nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare. Radiere din registrul comertului. Legalitatea masurii
                                                                     Legea nr. 31/1990 republicata, art. 252 - 2702
      
      Din analiza prevederilor legale referitoare la procedura de lichidare a societatilor comerciale (Titlul VII din Legea nr. 31/1990, republicata si modificata, art. 252 - 2702) rezulta ca legiuitorul nu conditioneaza radierea persoanei juridice din registrul comertului de plata creantelor pe care diversi creditori le au impotriva societatii supuse radierii, fie ele si creante bugetare.
      Potrivit art. 2701 din legea mentionata, in cazul in care societatea aflata in lichidare este in stare de insolventa, lichidatorul este obligat sa ceara deschiderea procedurii insolventei, in conditiile legislatiei insolventei creditorii putand cere, la randul lor, declansarea acestei proceduri fata de societatea aflata in curs de lichidare.
      Cu toate acestea, trebuie avuta in vedere imprejurarea ca art. 2702 din acelasi act normativ statueaza expres ca judecatorul-sindic, constatand indeplinirea conditiilor prevazute de Legea insolventei, va dispune deschiderea procedurii simplificate a insolventei. Altfel spus, pentru a se putea deschide procedura de insolventa fata de societatea comerciala aflata in lichidare este imperios necesar ca toate conditiile cerute de legiuitor pentru declansarea acestei proceduri sa fie indeplinite fata de respectiva societate debitoare.
      
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala, decizia civila nr. 905 din 11 septembrie 2007
      
      Prin incheierea nr. 7079 din 29 mai 2007 judecatorul delegat la O.R.C. de pe langa Tribunalul Timis a aprobat raportul final intocmit de lichidatorul M I.P.U.R.L. Timisoara si a dispus radierea din registrul comertului a S.C. "D." S.R.L. Lugoj, avand numarul de ordine J35/1153/1995, precum si inregistrarea mentiunii de radiere, dispunand, totodata, descarcarea de indatoriri a lichidatorului judiciar in ceea ce priveste societatea mentionata si stabilirea unui onorariu in cuantum de 1.500 lei, plata acestei sume urmand sa fie facuta din fondul de lichidare constituit in temeiul art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, de catre U.N.P.I.R. - Filiala Timis.
      Pentru a hotari astfel, judecatorul delegat a constatat ca prin cererea nr. C 18794/ 04.12.2006 lichidatorul M I.P.U.R.L. a solicitat radierea S.C. "D." S.R.L. din registrul comertului si stabilirea onorariului practicianului, intrucat in cauza, la data de 30 noiembrie 2006, a fost intocmit raportul de lichidare al societatii debitoare, din cuprinsul caruia rezulta ca aceasta nu mai functioneaza la sediul social, nici unul dintre cei doi asociati neputand fi contactat, lichidatorul notificand creditorii bugetari pentru a-si depune eventualele cereri de creanta fata de societatea debitoare, dintre acestia doar A.F.P. Lugoj si A.V.A.S. Bucuresti declarandu-si creantele in cuantum de 50 lei primul creditor, respectiv 26,68 U.S.D., dar nu mai putin de 84,24 lei, cel din urma, astfel ca in speta sunt indeplinite cerintele art. 260 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicata si modificata.
      Impotriva acestei incheieri a declarat recurs petenta A.V.A.S. Bucuresti solicitand casarea hotararii atacate in sensul respingerii cererii de radiere si obligarea lichidatorului judiciar sa deschida fata de societatea debitoare procedura insolventei prevazuta de Legea nr. 85/2006, avand in vedere indeplinirea conditiilor cerute de art. 2701 din Legea nr. 31/1990, republicata si modificata, prin hotararea pronuntata instanta incalcand formele de procedura stabilite sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. (2) C.proc.civ., motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 5 din acelasi cod, incheierea fiind lipsita de temei legal ori data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, in cauza existand si motivul de recurs prevazut de pct. 9 al articolului amintit. De asemenea, recursul fiind indreptat impotriva unei hotarari care nu poate fi atacata cu apel, calea de atac nu este limitata la motivele de casare sau de modificare prevazute de art. 304 din Codul procedura civila, instanta de recurs avand posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele potrivit dispozitiilor art. 3041 C.proc.civ.
      In fapt, A.V.A.S. Bucuresti, ca institutie a administratiei publice centrale, este creditor fata de societatea comerciala radiata prin hotararea judecatorului delegat la O.R.C. de pe langa Tribunalul Timis, recurenta avand sarcina realizarii creantelor fata de societatile comerciale dizolvate in vederea stingerii prin plata a datoriei publice interne.
      Radierea societatilor comerciale are ca efect disparitia acestora ca subiecte de drept titulare de drepturi si obligatii si conduce, implicit, la imposibilitatea A.V.A.S. de a recupera creante importante fata de aceste societati. Odata cu radierea societatilor comerciale debitoare fata de A.V.A.S., bunurile mobile sau imobile din patrimoniul acestora nu vor mai putea fi urmarite in vederea acoperiri creantelor detinute, prin aceasta creandu-se un prejudiciu imposibil de recuperat in conditii legale. Aceasta finalitate creeaza avantaje pentru debitor, care prin radierea sa nu mai poate fi urmarit si ii dezavantajeaza pe creditori, institutiei recurente incalcandu-i-se dreptul de a-si satisface creantele prin valorificarea bunurilor din patrimoniul debitorilor.
      Conform prevederilor art. 31 alin. (7) din Legea nr. 359/2004, bunurile ramase in patrimoniul persoanei juridice dupa radierea acesteia din registrul comertului, in conditiile alin. 5 si 6, se considera bunuri abandonate. In acest fel, stingerea datoriei publice interne a statului ramane un scop imposibil de realizat, prevaland obiectivul de a sanctiona firmele pentru nepreschimbarea in termen a certificatului fiscal si a celui de inmatriculare, Legea nr. 359/2004 transformandu-se dintr-un instrument de "curatare" a registrului comertului, intr-unul de prejudiciere a creditorilor care nu isi mai pot realiza creantele.
      Nu in ultimul rand, desi potrivit art. 2701 din Legea nr. 31/1990, republicata si modificata, in cazul in care societatea aflata in lichidare este in stare de insolventa, practicianul este obligat sa ceara deschiderea procedurii insolventei, in speta aceasta obligatie imperativa nu a fost respectata de catre lichidatorul M I.P.U.R.L. Pe de alta parte, el avea si obligatia de a administra efectiv procedura lichidarii acestei societati comerciale, aspect neindeplinit in cauza, lichidatorul neintrand nici macar in posesia actelor contabile ale debitoarei, multumindu-se sa constate numai anumite aspecte, respectiv faptul ca la dosar au fost depuse anumite declaratii de creanta din partea unor institutii ale statului.
      Prin decizia civila nr. 905 din 11 septembrie 2007, Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat recursul declarat de petenta A.V.A.S. Bucuresti impotriva incheierii nr. 7079 din 29 mai 2007 pronuntata de judecatorul delegat la O.R.C. de pe langa Tribunalul Timis in dosarul nr. J35/1153/1995.
      In considerente s-a retinut ca in mod corect judecatorul delegat la O.R.C. de pe langa Tribunalul Timis a admis cererea formulata de lichidatorul M I.P.U.R.L. Timisoara si a aprobat raportul final privind lichidarea debitoarei S.C. "D." S.R.L. Lugoj, dispunand, totodata, radierea acestei societati din registrul comertului si descarcarea lichidatorului judiciar de orice indatoriri in ceea ce priveste procedura de lichidare a acesteia, in conformitate cu dispozitiile art. 260 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata si modificata.
      Potrivit acestui text de lege, lichidarea societatii trebuie terminata in cel mult 3 ani de la data dizolvarii, pentru motive temeinice, tribunalul putand prelungi acest termen cu cel mult 2 ani. In termen de 15 zile de la terminarea lichidarii, lichidatorii au obligatia sa ceara radierea societatii din registrul comertului, sub sanctiunea unei amenzi judiciare de 200 lei pentru fiecare zi de intarziere, care va fi aplicata de judecatorul delegat, in urma sesizarii oricarei parti interesate, prin incheiere. Incheierea judecatorului delegat este executorie si supusa recursului, radierea putandu-se face si din oficiu.
      Intimata S.C. "D." S.R.L. a fost supusa procedurii de lichidare ca urmare a faptului ca nu si-a preschimbat, in termenul prevazut de Legea nr. 359/2004, certificatul de inmatriculare si cel de inregistrare fiscala cu noul certificat de inregistrare continand codul unic de inregistrare.
      Dupa numirea sa in calitate de lichidator, M I.P.U.R.L. a notificat creditorii bugetari pentru a-si depune eventualele cereri de creanta fata de societatea debitoare, respectiv Primaria Lugoj, A.V.A.S. Bucuresti, A.F.P. Lugoj, I.T.M. Timis, Casa de Asigurari de Sanatate, C.N.P.A.S. si Agentia Judeteana a Fortei de Munca, dintre acestia doar recurenta si A.F.P. Lugoj declarandu-si creantele in cuantum de 26,68 U.S.D., dar nu mai putin de 84,24 lei prima creditoare, respectiv, 50 lei cealalta.
      In urma demersurilor intreprinse de catre lichidator, acesta nu a identificat in patrimoniul societatii aflata in procedura de lichidare, nici un bun mobil sau imobil, aspect care rezulta in mod neindoielnic din cuprinsul adreselor nr. 45667/06.07.2007 emisa de Administratia Finantelor Publice Lugoj - Serviciul Colectare Executare Silita si nr. 47601/08.08.2007 a Consiliului Local al Municipiului Lugoj - Directia Impozite si Taxe, Executari Bugetare, acte existente la dosar, ambele institutii aratand ca S.C. "D." S.R.L. nu figureaza in evidentele lor cu bunuri de nici un fel. De asemenea, lichidatorul a incercat  sa-i contacteze pe asociatii societatii, insa acestia nu au putut fi gasiti, la sediul social persoana juridica nemaidesfasurand vreo activitate, imobilul fiind locuit de o alta familie, asociatii neputand fi localizati nici la domiciliile lor, fiind mutati de la acele adrese, iar la Directia de Evidenta a Persoanelor Timisoara din cadrul Consiliului Local al Municipiului Timisoara nu apar inscrisi cu noile domicilii.
      Din analiza prevederilor legale referitoare la procedura de lichidare a societatilor comerciale (Titlul VII din Legea nr. 31/1990, republicata si modificata, art. 252 - 2702) rezulta cu claritate faptul ca legiuitorul nu conditioneaza radierea persoanei juridice din registrul comertului de plata creantelor pe care diversi creditori le au impotriva societatii supuse radierii, fie ele si creante bugetare. Pe de alta parte, radierea S.C. "D." S.R.L. din registrul comertului nu afecteaza drepturile si interesele recurentei A.V.A.S. Bucuresti in conditiile in care, potrivit alin. 7 al art. 31 din Legea nr. 359/2004, bunurile ramase in patrimoniul persoanei juridice dupa radierea acesteia din registrul comertului in conditiile alin. 5 si 6 se considera bunuri abandonate, aspect recunoscut de institutia recurenta prin insasi cererea de recurs. Or, este stiut faptul ca in conformitate cu dispozitiile art. 646 C.civ., bunurile fara stapan sunt ale statului.
      Este adevarat ca potrivit art. 2701 din Legea nr. 31/1990, republicata si modificata, in cazul in care societatea aflata in lichidare este in stare de insolventa, lichidatorul este obligat sa ceara deschiderea procedurii insolventei, in conditiile legislatiei insolventei creditorii putand cere, la randul lor, declansarea acestei proceduri fata de societatea aflata in curs de lichidare, o asemenea cerere nefiind formulata in cauza de catre lichidatorul M I.P.U.R.L. Insa, acest lucru nu poate duce la admiterea recursului de fata intrucat institutia recurenta omite sa aiba in vedere imprejurarea ca art. 2702 din acelasi act normativ statueaza expres urmatoarele: "constatand indeplinirea conditiilor prevazute de Legea insolventei, judecatorul-sindic va dispune deschiderea procedurii simplificate a insolventei". Astfel, este evident faptul ca pentru a se putea declansa procedura de insolventa fata de debitoarea S.C. D S.R.L. Lugoj era imperios necesar ca toate conditiile cerute de legiuitor pentru deschiderea acestei proceduri sa fie indeplinite fata de societatea debitoare.
      Din cuprinsul Legii nr. 85/2006 rezulta ca orice creditor indreptatit poate sa solicite deschiderea procedurii reglementate de acest act normativ impotriva unui debitor prezumat in insolventa, in acest sens avand dreptul sa formuleze o cerere introductiva (art. 31), prin creditor indreptatit intelegandu-se creditorul a carui creanta impotriva patrimoniului debitorului este certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile (art. 3 pct. 6). Insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumata ca vadita atunci cand debitorul, dupa 30 de zile de la scadenta, nu a platit datoria sa fata de unul sau mai multi creditori (art. 3 pct. 1 lit. a). Ca atare, dispozitiile legale privind procedura insolventei se aplica daca sunt indeplinite cele doua conditii de fond prevazut de art. 1 din legea amintita, respectiv debitorul sa faca parte din categoriile prevazute de acest text, respectiv sa fie un comerciant persoana fizica, actionand individual sau o asociatie familiala, o societate comerciala, o societate cooperativa, o organizatie cooperatista, o societate agricola, un grup de interes economic sau orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice, si debitorul sa se afle in insolventa. De asemenea, in conformitate cu Legea nr. 85/2006, printre conditiile cerute a fi intrunite pentru a se putea deschide aceasta procedura speciala fata de debitorii aflati in stare de insolventa se numara si aceea ca creanta datorata sa atinga valoarea-prag ceruta de acest act normativ. Potrivit art. 3 pct. 12, valoarea-prag reprezinta cuantumul minim al creantei pentru a putea fi introdusa cererea creditorului, acesta fiind de 10.000 lei (RON), iar pentru salariati, de 6 salarii medii pe economie. Or, asa cum rezulta din cuprinsul raportului final de lichidare si din cele doua cereri de declarare a creantelor, totalul debitelor societatii aflata in procedura de lichidare reglementata de Legea societatilor comerciale se ridica la doar 134,24 lei.
      Cu toate ca recurenta sustine ca intimatul, desi avea obligatia de a administra efectiv procedura lichidarii acestei societati comerciale, nu si-ar fi indeplinit aceasta indatorire prevazuta de lege in sarcina sa, multumindu-se sa constate numai anumite aspecte, el neintrand nici macar in posesia actelor contabile ale debitoarei, Curtea apreciaza ca nici aceasta critica nu poate fi primita.
      Din cuprinsul actelor anexate la raportul final de lichidare rezulta cu claritate ca lichidatorul a facut toate demersurile legale posibile incercand sa intre in posesia actelor financiar-contabile ale societatii dizolvate, sa ia legatura cu asociatii persoanei juridice si sa identifice eventualele bunuri pe care aceasta le-ar detine in patrimoniu, incercari care, insa, fie nu au dat nici un rezultat (precum cea referitoare la contactarea asociatilor), fie nu au dus la identificarea vreunui bun al societatii (a se vedea raspunsul institutiilor de evidenta fiscala), astfel ca nu i se poate imputa acestuia ca nu ar fi depus diligentele necesare in vederea identificarii bunurilor societatii aflata in procedura de dizolvare. Mai mult decat atat, recurenta nu a indicat care ar fi probele din care ar rezulta ca debitoarea ar avea bunuri in patrimoniu sau ce anume considera ca mai trebuia facut in cauza.
      Nici motivul de recurs prevazut de pct. 5 al art. 304 nu este intemeiat, in speta, prin incheierea pronuntata judecatorul delegat la O.R.C. de pe langa Tribunalul Timis neincalcand vreo forma de procedura prevazuta sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2 din Codul de procedura civila. De altfel, institutia recurenta nici nu a dezvoltat in vreun fel acest motiv de recurs, neprecizand, in concret, la care forme de procedura s-a referit in cuprinsul caii de atac declarate.
      Nu in ultimul rand, chiar daca hotararea recurata nu poate fi atacata cu apel, ceea ce face ca in cauza sa fie incidente si prevederile art. 3041 Cod procedura civila, in conformitate cu care recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute de art. 304 (si nu la toate motivele prevazute de acest text de lege, cum gresit sustine creditoarea recurenta), instanta de recurs avand posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele, nu inseamna ca un recurs omisso medio devine in mod automat admisibil. Aceasta, pentru ca instanta de control judiciar, solutionand calea de atac a recursului, nu trebuie sa procedeze la o judecata din nou a procesului, ci numai sa verifice daca hotararea primei instante a fost sau nu pronuntata cu respectarea legii, acest examen urmand sa fie facut numai in raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Insa, din oficiu, in conformitate cu dispozitiile art. 306 alin. 2 C.proc.civ., instanta poate ridica numai motive de ordine publica, asemenea motive nefiind identificate in speta.