Tagada paternitatii. Termen de prescriptie. Momentul de la care incepe sa curga termenul

Tagada paternitatii. Termen de prescriptie. Momentul de la care incepe sa curga  termenul
      C. fam., art.55 alin.1
      
      Momentul de la care curge termenul de prescriptie extinctiva, nu este cel al nasterii minorului, ci cel de la care s-a nascut interesul reclamantului in promovarea actiunii in tagada paternitatii, in speta, data cand parata i-a comunicat reclamantului ca nu el este tatal copilului.
      
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila, complet specializat pentru cauze de familie si minori, decizia civila nr. 891 F din 25 septembrie 2007
      
      
      Prin decizia civila nr. 891 F din 25 septembrie 2007 Curtea a admis recursul declarat de reclamantul G. A. impotriva deciziei civile nr. 528 din 15 iunie pronuntata de Tribunalul Timis, a casat decizia recurata si sentinta civila nr. 1339 din 8 februarie 2007 pronuntata de Judecatoria Timisoara si a trimis cauza spre rejudecare la prima instanta, Judecatoria Timisoara.
      Curtea a retinut ca prin cererea de chemare in judecata inregistrata la Judecatoria Timisoara reclamantul G. A. a chemat in judecata pe paratii O. S. V., in calitate de reprezentant legal al minorului G. A., solicitand instantei ca in temeiul art. 19 din Decretul nr. 167/1958  sa dispuna repunerea in termenul de prescriptie de a formula actiunea in tagada paternitatii, conform art.54 Codul familiei.
      In  motivare reclamantul a aratat ca a fost casatorit cu parata, iar din casatorie a rezultat minorul G. A., casatoria fiind desfacuta prin sentinta civila nr.11586/14.12.2004 a Judecatoriei Timisoara din culpa exclusiva a  paratei, iar minorul a fost incredintat reclamantului, ramanand in grija bunicii paterne.
      Reclamantul a mai aratat  ca in cursul lunii noiembrie 2006   a aflat de la parata ca nu este tatal copilului, deoarece aceasta a intretinut relatii  extraconjugale, iar tatal acestuia este persoana cu  care traieste inca din timpul casatoriei in concubinaj, si anume D. L.
      Prima instanta prin sentinta civila nr.1339 din 8 februarie 2007 a respins cererea de repunere in termen formulata de reclamant, a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a respins actiunea reclamantului ca fiind prescrisa.
      Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca termenul de o luna pentru repunerea in termenul de prescriptie prevazut de art. 19 din Decretul 167/1958, curge din momentul in care prezumtivul tata al copilului a aflat cauza care face imposibil ca el sa fie tatal si nu de la data cand sotia i-a  marturisit ca nu este tatal copilului.
      Legislatia actuala, a  mai aratat prima instanta, permite inlaturarea prezumtiei  de paternitate  prin reglementarea actiunii in tagada paternitatii, iar prin stabilirea unui termen de prescriptie s-a dorit  inlaturarea incertitudinii asupra paternitatii copilului intr-un termen rezonabil.
      Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul Grigorean Adrian inregistrat la Tribunalul  Timis la data de 27.03.2007.
      Prin apelul declarat in cauza, reclamantul a solicitat instantei desfiintarea  hotararii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta.
      In motivare, reclamantul a aratat ca  prima instanta a pronuntat o sentinta nelegala  prin respingerea actiunii in tagada paternitatii, precum si a cererii de repunere in termenul de prescriptie, facand o gresita aplicare si interpretare a dispozitiilor art.55 alin.1 Codul familiei, atata timp cat potrivit art.1841 Cod civil in materie civila, judecatorii nu pot aplica prescriptia daca cel interesat nu va fi  invocat acest mijloc", iar in speta parata in calitate de reprezentant a minorului nu a solicitat aplicarea prescriptiei.
      A aratat ca din textul de lege  mai aratat rezulta faptul ca prescriptia extinctiva nu opereaza de drept, ci numai la cererea persoanei interesate.
      Un alt aspect de nelegalitate al sentintei instantei de fond sesizat de reclamant consta in calculul eronat al momentului  la care incepe sa curga termenul de prescriptie.
      De asemenea, a aratat ca pentru garantarea accesului la justitie, prevazut de art.6 din CEDO, instanta nu trebuia sa interpreteze in mod restrictiv dispozitiile art.55 alin.1 Codul familiei ci, curgerea termenului a inceput din momentul in care a aparut  interesul in promovarea actiunii.
      Prin decizia civila nr. 528 din 15 iunie 2007 Tribunalul Timis a respins apelul declarat de catre reclamant.
      Tribunalul a retinut ca exceptia prescriptiei extinctive invocata de catre prima instanta, este o exceptie absoluta, care poate fi invocata de catre instanta din oficiu, astfel incat imprejurarea ca aceasta exceptie  nu a fost invocata de catre parata in aparare nu are relevanta juridica in cauza.
      Normele juridice care reglementeaza prescriptia extinctiva sunt norme imperative, iar in aceste conditii, in mod corect prima instanta a invocat din oficiu prescriptia extinctiva a dreptului la actiune al reclamantului.
      In ceea ce priveste modul de solutionare a cererii de repunere in termenul de prescriptie, a apreciat ca  si acesta este unul corect, in conditiile  in care reclamantul nu a facut in cauza dovada existentei unor motive care sa-l indrituiasca la repunerea in termenul de  introducere a actiunii, motivul  invocat de reclamant si anume ca a luat cunostinta de aceasta imprejurare doar dupa ce i-a comunicat sotia faptul ca nu este tatal copilului, neintrand in categoria cauzelor temeinic justificate in sensul dispozitiilor art.19 alin.1 din Decretul 167/1958.
      In ceea ce priveste determinarea momentului de la care curge termenul de introducere a actiunii, si in aceasta  privinta prima instanta a facut o aplicare corecta a prevederilor art.55 Codul familiei, apreciind ca, la data introducerii actiunii de catre reclamant,  termenul de 6  luni era implinit, actiunea fiind prescrisa.
      Pentru cele de mai sus, instanta a respins apelul declarat de reclamant.
      Impotriva acestei decizii a declarat recurs, criticand-o pentru nelegalitate, solicitand ca in baza art. 304 pct. 9 C. pr. civ. sa se dispuna casarea deciziei atacate, precum si a hotararii pronuntata de instanta de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, deoarece s-a facut o gresita  calculare si aplicare a  termenului de prescriptie reglementat de dispozitiile art.55 Codul familiei, raportat la dispozitiile Decretului 167/1958, cat si a dispozitiilor art. 1841 Cod civil, nelegalitatea deciziei raportandu-se si la prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece termenul de prescriptie curge din momentul in care a aparut interesul in vederea promovarii actiunii si anume din momentul in care reclamantul a aflat ca nu este tatal copilului.
      Analizandu-se motivele de recurs, decizia atacata, hotararea primei instante, actele si probele de la dosar, vazand prevederile art.55 Codul familiei, dispozitiile Decretului nr. 167/1958 si art. 304 pct. 9 C. pr. civ., se constata ca recursul de fata este intemeiat, deoarece momentul din care curge termenul de prescriptie extinctiva, nu este cel al nasterii minorului, termenul respectiv curgand din momentul  in care a aparut interesul reclamantului in promovarea actiunii in tagada paternitatii, moment care a aparut la sfarsitul anului 2006, cand parata i-a comunicat reclamantului ca nu el este tatal copilului.
      Interpretarea restrictiva a art. 55 alin.1 Codul familiei vine in contradictie cu prevederile art. 6 paragraful 1 si art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece doar aparitia interesului reclamantului, poate sa determine dreptul la actiune al acestuia, pana in momentul respectiv reclamantul avand convingerea ca este tatal minorului, nascut in timpul casatoriei.
      Or, dupa ce parata i-a comunicat reclamantului, ca nu el este tatal minorului, acesta a avut interes sa promoveze prezenta actiune, termenul de prescriptie curgand din momentul comunicarii situatiei respective, astfel ca momentul in care se naste interesul reclamantului este si cel in care se naste si interesul copilului, al carui statut patern trebuie clarificat, mai ales ca ambii parinti ai minorului declara ca tatal natural al copilului, nu este reclamantul, ci barbatul cu care parata a intretinut relatii extraconjugale in timpul casatoriei si cu care in prezent traieste in concubinaj, care recunoaste ca este tatal copilului.
      Fata de cele de mai sus, recursul de fata apare ca intemeiat, urmand sa fie admis, hotararile pronuntate anterior urmand sa fie casate, iar cauza va fi trimisa spre rejudecare la Judecatoria Timisoara, prilej cu care vor fi analizate probele administrate in cauza, eventual vor fi administrate si alte probe, stabilindu-se daca reclamantul este sau nu este, tatal minorului.