Societate comerciala. Anularea hotarare AGA. Motive

Chestiunile de oportunitate exced limitelor controlului judecatoresc, iar un eventual control de oportunitate sau de profitabilitate ar echivala cu un amestec in administrarea societatii, instanta fiind tinuta sa verifice numai legalitatea adoptarii unei hotarari a adunarii generale a asociatilor.
Adunarea generala este organul de deliberare si decizie al societatii comerciale, exprimand vointa sociala, care decide in toate problemele esentiale ale activitatii societatii, obligativitatea hotararii adoptate de catre aceasta fiind un corolar al principiului majoritatii, care guverneaza formarea vointei sociale a oricarei societati comerciale, hotararea, exprimand vointa societara, dedusa din votul majoritar, neputand fi anulata decat daca este contrara legii sau actului constitutiv.
Cata vreme in cazul societatilor pe actiuni, nerespectarea dispozitiilor art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, republicata, atrage nulitatea hotararii, era imperios necesar, pentru a se aplica o asemenea sanctiune si in cazul altor forme de societate, sa existe o prevedere expresa in acest sens.

Prin sentinta civila nr. 174/PI din 20 martie 2012 pronuntata in dosarul nr. 8449/30/2011 Tribunalul Timis a respins cererea formulata de reclamantul K.Z. in contradictoriu cu paratele S.C. W S.R.L. Timisoara si S.C. A S.R.L. Bucuresti.
Impotriva acestei sentinte civile a declarat recurs reclamantul, solicitand modificarea ei in tot, in sensul admiterii actiunii avand ca obiect constatarea nulitatii absolute, respectiv anularea hotararii adoptate la data de 15.11.2011 de catre adunarea generala a asociatilor S.C. W S.R.L. Timisoara, constatand caracterul nelegal al acestui act.
Prin decizia civila nr. 1611 din 3 octombrie 2012 Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat recursul reclamantului.
Pentru a decide astfel, Curtea a retinut ca prevederile art. 304 pct. 9 vizeaza aplicarea unui text de lege strain situatiei de fapt prin restrangerea sau extinderea nejustificata a aplicarii normelor unei situatii de fapt determinata, interpretarea si aplicarea gresita a textului de lege la o anumita situatie de fapt sau incalcarea unor principii generale de drept. O hotarare este lipsita de temei legal atunci cand, din modul cum este redactata, nu se poate determina daca legea a fost sau nu corect aplicata, lipsa de temei legal netrebuind a fi confundata cu violarea legii sau cu nemotivarea. Lipsa de baza legala a hotararii inseamna absenta unei norme juridice care sa poata constitui premisa majora a silogismului judiciar fata de solutia data. Cu alte cuvinte, urmeaza a se constata, pe de o parte, ca hotararea nu este motivata in drept (daca ea este motivata, dar gresit, atunci viciul consta in violarea legii, cu nuantele ei - gresita interpretare sau aplicare a legii), iar pe de alta parte, ca nu exista in legislatia in vigoare o norma juridica aplicabila ca premisa majora pentru concluzia la care s-a ajuns in cauza, ipoteze care nu se regasesc in speta.
De asemenea, nu este incident nici cazul de recurs prevazut de pct. 8 al art. 304, instanta neinterpretand gresit actul juridic dedus judecatii si neschimband natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia. Acest motiv de recurs urmareste desfiintarea hotararii judecatoresti atunci cand judecatorii au nesocotit principiul inscris in art. 969 din Codul civil, in sensul ca judecatorului nu ii este permis sa treaca peste termenii conveniti de parti in contract, stabilind alte drepturi ori obligatii, interpretand gresit actul de vointa al partilor sau atribuindu-i un alt inteles decat cel voit de parti ori denaturand intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, tribunalul, prin interpretarea regulilor prevazute de lege, netrecand peste vointa clar exprimata a partilor, in conditiile in care unul dintre principiile esentiale privitoare la interpretarea contractelor este acela statornicit de art. 977 din acelasi cod, potrivit caruia interpretarea se face "dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor", ceea ce, evident, nu este cazul in litigiul pendinte.
In esenta, reclamantul recurent considera ca hotararea adunarii generale a asociatilor S.C. W S.R.L. Timisoara este nelegala, impunandu-se, fie constatarea nulitatii acesteia, fie anularea ei, pe motiv ca reprezentantul asociatului majoritar, parata intimata S.C. A S.R.L. Bucuresti, s-ar fi aflat in conflict de interese, detinand si calitatea de administrator al intimatei S.C. W S.R.L. Timisoara, imprejurare sanctionata de art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 cu nulitatea absoluta. Pe de alta parte, invoca faptul ca reprezentantul asociatului majoritar nu a detinut o procura speciala pentru aceasta adunare generala, in sensul de a vota ordinea de zi propusa pentru sedinta din 15.11.2011, ceea ce ar contraveni dispozitiilor art. 15.3 din actul constitutiv al S.C. W S.R.L. Timisoara si art. 125 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare. Nu in ultimul rand, afirma ca hotararea adunarii generale a asociatilor atacata ar fi contrara interesele societatii, afectand grav si implicit interesele asociatului minoritar, prin aceea ca sedinta a fost stabilita in alt loc decat cel permis de lege, raportat la prevederile actului constitutiv, coroborate cu art. 110 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, obiectiunile reclamantului fiind ignorate in mod nejustificat, asociatul majoritar actionand in interes personal, prin adoptarea acestei hotarari impunand o politica paguboasa asupra activelor societatii, ce poate conduce la paralizarea activitatii comerciale.
Curtea constata ca niciuna dintre aceste critici nu poate fi primita.
Intr-adevar, art. 125 din Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, prevede ca actionarii pot participa si vota in adunarea generala prin reprezentare, in baza unei imputerniciri acordate pentru respectiva adunare generala. Actionarii care nu au capacitate de exercitiu, precum si persoanele juridice pot fi reprezentati/ reprezentate prin reprezentantii lor legali care, la randul lor, pot da altor persoane imputernicire pentru respectiva adunare generala. Procurile vor fi depuse in original cu 48 de ore inainte de adunare sau in termenul prevazut de actul constitutiv, sub sanctiunea pierderii exercitiului dreptului de vot in acea adunare, ele urmand sa fie retinute de societate, facandu-se mentiune despre aceasta in procesul-verbal. Membrii consiliului de administratie, directorii, respectiv membrii directoratului si ai consiliului de supraveghere, ori functionarii societatii nu ii pot reprezenta pe actionari, sub sanctiunea nulitatii hotararii, daca, fara votul acestora, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta.
Insa, acest text este situat in Sectiunea a II-a - Despre adunarile generale - a Capitolului 4 - Societatile pe actiuni - al Legii nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, iar legiuitorul nu a prevazut nicio norma de trimitere care sa determine aplicarea lui si in cazul altor forme de societate comerciala, cum ar fi societatile cu raspundere limitata, asa cum este si intimata S.C. W S.R.L. Timisoara. Atunci cand s-a dorit ca anumite dispozitii din materia societatilor pe actiuni sa se aplice si societatilor cu raspundere limitata, in lege s-a prevazut in mod expres acest lucru [a se vedea in acest sens, art. 196, art. 197 alin. (3), art. 201 alin. (2) etc.]. Or, cata vreme in cazul societatilor pe actiuni, nerespectarea dispozitiilor art. 125 alin. 5 din lege atrage nulitatea hotararii, era imperios necesar, pentru a se aplica o asemenea sanctiune si in cazul altor forme de societate, sa existe o prevedere expresa in acest sens.
Nici a doua critica, care vizeaza lipsa unei procuri speciale a reprezentantului asociatului majoritar, contrar art. 15.3 din actul constitutiv al S.C. W S.R.L. Timisoara, nu poate fi primita, pentru ca acest text nu face altceva decat sa preia ad literam alin. (1) al art. 125 din Legea societatilor comerciale. Or, anterior modificarilor aduse prin Legea nr. 441/2006, norma legala statua ca actionarii nu vor putea fi reprezentati in adunarile generale decat prin alti actionari, in baza unei procuri speciale, cu exceptia cazurilor prevazute de art. 102 alin. (2) si (3), cand procura speciala putea fi data si altui coproprietar.
Se poate observa cu usurinta ca actuala formulare prezinta doua elemente de noutate: a) s-a inlaturat interdictia ca reprezentarea sa se poata realiza doar prin alti actionari sau coproprietari, dupa caz; b) textul nu mai utilizeaza termenul de "procura speciala". Aceasta schimbare de terminologie, care se aplica si asociatilor intimatei S.C. W S.R.L. Timisoara, ca urmare a preluarii normei legale in cuprinsul actului constitutiv al societatii, impune concluzia ca prezentarea procurii autentificate sub nr. 276/26.04.2010 de catre B.N.P. I.P. din Bucuresti, prin care dl. D.C.P., in calitate de Presedinte al Consiliului de Administratie al S.C. A S.R.L. Bucuresti, l-a imputernicit pe dl. P.L.I. in vederea indeplinirii, in numele si pe seama sa, a atributiilor de participare la adunarile generale ale asociatilor/actionarilor societatilor in care S.C. A S.R.L. Bucuresti detine calitatea de asociat/actionar, este una apta justifice ca si aceasta cerinta a fost satisfacuta, in conditiile in care legiuitorul roman da dreptul actionarilor persoane juridice sa fie reprezentati in adunarile generale prin reprezentanti legali, care nu mai au nevoie de nicio imputernicire speciala, sau prin terte persoane, daca le-au acordat un mandat in acest sens, pentru ca altfel s-ar ajunge la consecinte absurde, respectiv ca actionarul majoritar sa nu poata fi reprezentat in adunarile generale de propriul sau reprezentant, ceea ce nu poate fi acceptat.
In fine, Curtea apreciaza ca nici critica referitoare la locul adunarii, care nu a fost sediul social al intimatei S.C. W S.R.L. Timisoara, ci sediul asociatului majoritar din Bucuresti, nu poate determina modificarea solutiei tribunalului, pentru simplul motiv ca legea-cadru nu prevede vreo sanctiune pentru nerespectarea dispozitiilor art. 110 alin. (2), potrivit caruia, cand actul constitutiv nu dispune altfel, adunarile generale se vor tine la sediul societatii si in localul ce se va indica in convocare. Nici actul constitutiv al intimatei S.C. W S.R.L. Timisoara nu stabileste vreo interdictie in aceasta privinta (asa cum a fost cazul in litigiul solutionat de instanta suprema, invocat ca si precedent judiciar, unde actul constitutiv prevedea ca loc de convocare numai sediul social, dupa cum o recunoaste si reclamantul), ceea ce a condus la anularea hotararii AGA In speta, art. 13.4 din actul constitutiv stabileste doar ca convocarea va cuprinde locul si data adunarii, precum si ordinea de zi, cu mentionarea explicita a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunarii. Or, convocatorul pentru sedinta adunarii generale a asociatilor S.C. W S.R.L. Timisoara respecta toate aceste cerinte, simpla imprejurare ca recurentul nu este de acord cu decizia adoptata nefiind apta a determina constatarea/anularea hotararii adunarii generale a asociatilor din data de 15.11.2011. Pe de alta parte, nu trebuie omis faptul ca prin hotararea contestata nu s-a decis decat mentinerea garantiei reale mobiliare constituita de catre intimata S.C. W S.R.L. Timisoara in favoarea Bancii C, prin contractul de garantie din 4 noiembrie 2010.
Celelalte argumente invocate de asociatul recurent nu reprezinta motive pentru anularea hotararii AGA, fiind chestiuni de oportunitate, asupra carora instanta nu poate statua, excedand limitelor controlului judecatoresc, stiut fiind faptul ca un eventual control de oportunitate sau de profitabilitate ar echivala cu un amestec in administrarea societatii, raportat la prevederile Legii nr. 31/1990, republicata, cu modificarile ulterioare, instanta fiind tinuta sa verifice numai legalitatea adoptarii unei hotarari a adunarii generale a asociatilor. Aceasta, si in considerarea faptului ca adunarea generala este organul de deliberare si decizie al societatii comerciale, exprimand vointa sociala, care decide in toate problemele esentiale ale activitatii societatii, obligativitatea hotararii adoptate de catre aceasta fiind un corolar al principiului majoritatii, care guverneaza formarea vointei sociale a oricarei societati comerciale, hotararea, exprimand vointa societara, dedusa din votul majoritar, neputand fi anulata decat daca este contrara legii sau actului constitutiv.