Imparteala de ascendent prin testament. Situatia bunurilor necuprinse in imparteala

- Codul civil din 1865 - art. 795, art. 796

Potrivit art. 795 alin. (1) din vechiul Cod civil, imparteala de ascendent se poate face prin acte intre vii sau prin testament cu formele, conditiile si regulile prescrise pentru donatiuni intre vii si pentru testamente, iar conform art. 796 din acelasi act normativ, "daca toate bunurile, ce ascendentele a lasat la moartea sa, nu au fost cuprinse in imparteala, bunurile necuprinse se vor imparti conform cu legea".
Din interpretarea textelor de mai sus, reiese ca imparteala de ascendent facuta prin testament poate avea loc si asupra bunurilor viitoare, insa cu conditia ca acest lucru sa fi fost prevazut in testament.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 140 din 30 ianuarie 2013

Prin Decizia civila nr. 446 din 16 mai 2012 pronuntata in dosarul nr. 923.1/325/2006, Tribunalul Timis a respins apelul declarate de paratul G.S.A. impotriva Sentintei civile nr. 17137/26.10.2010, pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul nr. 923.1/325/2006, in contradictoriu cu reclamantii intimati G.G., G.A. si G.G.D.
In consecinta, Tribunalul a confirmat hotararea primei instante care a dispus urmatoarele:
A admis actiunea principala formulata de reclamantii parati reconventionali G.G., G.A. si G.G.D. impotriva paratului reclamant reconventional G.S.A.
A respins cererea reconventionala formulata de paratul reclamant reconventional.
A constatat ca din masa succesorala ramasa dupa defuncta G.M.H., decedata la 6.06.1994, cu ultimul domiciliu in Timisoara, str. M., nr. 17, jud. Timis face parte si imobilul situat in Timisoara, str. M., nr. 15/A compus din gradina in suprafata de 2647 mp. inscris in CF nr. 13431 sub nr. top 22757/1 bun propriu dobandit cu titlu de restituire anterior mostenire in temeiul Sentintei civile nr. 255/1995 a Tribunalului Timis, irevocabila, pe langa bunurile imobile cuprinse in certificatul de mostenitor nr. 2795/17.11.1994 eliberat de fostul Notariat de Stat al judetului Timis dobandit de G.L. in calitate de sot supravietuitor in cota de 2/8 si de G.A.D. si de paratul reclamant reconventional G.S.A. in calitate de descendenti de gradul I in cote de 3/8 fiecare .
A constatat ca dupa defunctul G.L. decedat la data de 10.03.2002 cu ultimul domiciliu in str. M., nr. 17, Timisoara, au calitatea de succesori G.S.A. in calitate de descendent de grad I in cota de 2/4 si reclamantii parati reconventionali G.A. si G.G.D. in calitate de descendenti de gradul I de fiu precedat (G.A.D. decedat la 2.03.1998) in cota de 1/4 fiecare .
A constatat ca partile au dobandit imobilul in litigiu in urmatoarele cote:
Reclamanta parata reconventionala G.G. in calitate de sotie supravietuitoare a defunctului G.A.D. - cota de 6/64 ( 2/8 din 3/8), reclamantii-patati reconventionali G.A. si G.G.D. - cota de cate 13/64 fiecare (cate 9/64 dupa autorul G.A.D. si cate 4/64 dupa autorul G.L. prin reprezentare) si paratul-reclamant reconventional-cota de 32/64 ( 24/64 dupa G.A.H. si 8/64 dupa G.L.).
A constatat ca terenul agricol in suprafata de 4 ha. a fost atribuit prin testamentul autentificat la 18 martie 1994 autorului G.A., terenul a fost dobandit de reclamantii reconventionali G.G., G.A.D. si G.G.D. in calitate de succesori ai defunctului G.A.D.
A dispus sistarea starii de indiviziune potrivit variantei a doua a raportului de expertiza tehnica intocmit de expert tehnic judiciar S.I. care face parte integranta din prezenta hotarare.
A atribuit in deplina proprietate si linistita posesie paratului reclamant reconventional lotul nr. 1 compus din teren intravilan situat in Timisoara, str. M., nr. 15/A, in suprafata de 1324 mp. cu numar top 22757/1/1, iar reclamantilor-parati lotul nr. 2 compus din teren intravilan cu aceiasi locatie in suprafata de 1323 mp. cu numar top 22757/1/2.
A dispus inscrierea dreptului de proprietate exclusiva in CF nr. 13431 - Timisoara in favoarea paratului reclamant reconventional G.S. asupra parcelei cu nr. top 22757/1/1 si intr-o carte funciara noua in favoarea reclamantilor parati reconventionali G.G., G.A. si G.G.D. asupra parcelei cu nr. top 22757/1/2, in ambele cazuri cu titlu de sistare stare de indiviziune; fara a acorda cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Referitor la argumentul reclamantului reconventional apelant, in sensul ca in speta de fata nu sunt incidente dispozitiile art. 795 alin. (1) din vechiul Cod civil, intrucat partajul de ascendent este realizat pe calea testamentului, acesta este nefondat.
Astfel, textul invocat de apelant nu este decisiv in speta de fata, fiindca nu pune problema ca bunul din litigiu sa fi fost un bun viitor inclus in partajul de ascendent, iar instanta de fond nu ar fi tinut seama de acest aspect. Dimpotriva acest bun a intrat in patrimoniul testatoarei dupa ce aceasta a realizat partajul de ascendent testamentar, respectiv dupa decesul ei.
Este evident ca printr-o interpretare per a contrario imparteala de ascendent facuta prin testament poate purta si asupra bunurilor viitoare, numai ca acest lucru trebuie prevazut in testament.
Or, in speta de fata, imobilul din litigiu situat in Timisoara str. M. nr. 15A nu a facut obiectul partajului de ascendent, fiindca a intrat in patrimoniul testatoarei dupa decesul acesteia si fiindca in testament nu se face vorbire despre el ca bun viitor.
In acest context, tribunalul apreciaza ca decisiv este art. 796 din vechiul Cod civil care proclama ca bunurile necuprinse in imparteala de ascendent se vor impartii "conform cu legea", adica vor fi dobandite de mostenitori in stare de indiviziune potrivit dreptului comun.
Prin urmare, prin prisma acestui text de lege care nu distinge intre imparteala de ascendent realizata prin donatie sau prin testament, bunurile care nu au facut obiectul acestei imparteli de ascendent vor fi dobandite de mostenitori in stare de indiviziune, potrivit dreptului comun.
Astfel, in mod judicios prima instanta a retinut ca in legatura cu acest imobil vor fi aplicate regulile devolutiunii legale, respectiv art. 650 si urmatoarele din vechiul Cod civil incidente in speta.
In concluzie, in baza acestor argumente, Tribunalul a apreciat ca toate criticile formulate de apelant sunt neintemeiate, astfel incat in baza art. 296 C. pr. civ., a respins cererea de apel.
Impotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs paratul G.S.A., solicitand admiterea recursului, casarea deciziei si admiterea apelului in sensul respingerii actiunii reclamantilor si admiterea cererii reconventionale.
Paratul recurent si-a motivat in drept recursul pe dispozitiile art. 304 pct. 5, 7, 8, si 9 C. pr. civ, aratand cu privire la primul caz (art. 304 pct. 5) ca instantele ierarhic inferioare (de fond si de apel) nu au respectat dispozitiile instantei de casare, respectiv decizia civila nr. 29/14.01.2010 a Curtii de Apel Timisoara, ceea ce a dus la pronuntarea unei solutii nelegale.
Ca, instanta de recurs a casat hotararea anterioara stabilind in sarcina instantei investite cu solutionarea cauzei obligatia de a verifica daca testamentul datat 18 martie 1994 incalca sau nu rezerva succesorala, ceea ce nu s-a facut, sens in care trebuia evaluata masa succesorala si stabilite intinderea rezervei succesorale si a cotitatii disponibile.
Recurentul a mai aratat ca, desi a invocat in fata instantei de fond si ulterior a instantei de apel faptul ca instanta de recurs a impus evaluarea rezervei succesorale, instantele nu s-au pronuntat si nici partile interesate, respectiv intimatii, nu au abordat acest aspect, precizand ca valabilitatea testamentului a fost statuata cu autoritate de lucru judecat.
In raport de dispozitiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., recurentul a sustinut ca instanta de apel a schimbat temeiul de drept al actiunii sale, apreciind ca el ar fi revendicat suprafata de 2647 mp. gradina ca pe un bun prezent (la data deschiderii succesiunii) neinclus in imparteala de ascendent (situatie reglementata de dispozitiile art. 796 C. pr. civ.).
Astfel, a invocat ca in cererea reconventionala el a abordat suprafata de teren ca fiind un bun viitor in sensul art. 795 C. civ., bun care a intrat in patrimoniul defunctului la un an si jumatate dupa decesul acestuia si la un an dupa emiterea certificatului initial de mostenitor, bunul neintrand in patrimoniul defunctei testatoare inainte de decesul acesteia intrucat procesul de revendicare s-a finalizat mult mai tarziu.
Din perspectiva dispozitiilor art. 304 pct. 7 C. pr. civ., recurentul a invederat ca sustinerea celor doua instante, precum ca pentru a fi admisibila imparteala de ascendent se impune identificarea bunului viitor in testament, este lipsita de temei legal si contradictorie cu insasi calificarea bunului ca viitor.
La termenul din 20.11.2012, reclamantii intimati au depus intampinare, inscris caruia instanta i-a conferit calitatea de concluzii scrise, pentru nedepunerea acesteia in temeiul prevazut de art. 308 alin. (2) C. pr. civ., solicitand respingerea recursului.
Prin Decizia civila nr. 140 din 30 ianuarie 2013, pronuntata in dosarul nr. 923.1/325/2006, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de paratul G.S.A. impotriva Deciziei civile nr. 446 din 6 mai 2012, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 923/325/2006.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a avut in vedere considerentele de mai jos.
In urma examinarii deciziei atacate, in raport de motivele invocate si de dispozitiile art. 304 pct. 5, 7, 8 si 9 C. pr. civ. Curtea apreciaza ca este neintemeiat recursul paratului.
Astfel, Curtea retine ca nu se justifica critica formulata de recurent prin prisma dispozitiilor art. 304 pct. 5 si 315 C. pr. civ., intrucat instanta de recurs, prin Decizia nr. 29/14.01.2010 a casat ambele hotarari si a trimis cauza spre rejudecare, pentru motivul ca instantele nu s-au pronuntat asupra impartelii de ascendent, nefiind statuat cu putere de lucru judecat ca bunul in litigiu este inclus in imparteala de ascendent, astfel ca nu se poate retine ca nu s-au respectat dispozitiile instantei de casare.
In acest sens, prin decizia de casare s-a dispus ca, in rejudecare, "se va analiza actiunea reclamantilor nu doar prin prisma unei dezbateri succesorale, ci se va avea in vedere si cererea reconventionala a paratului recurent, prin care s-a invocat imparteala de ascendent, in temeiul dispozitiilor art. 794 si 795 C. Civ., derivata din vointa defunctei antecesoare a partilor, care a lasat recurentului parat toate bunurile imobile (cu exceptiile indicate mai sus - casa situata in Timisoara, str. M., nr. 17 si a diferentei de 4 ha. teren), ce se vor gasi in patrimoniul sau, la data decesului ei (fila 45 dosar fond nr. 5001/2004)."
In al doilea rand, Curtea retine ca prin testamentul autentificat sub nr. 13799/1994, testatoarea a stipulat ca "De asemenea, ii las fiului meu susmentionat toate celelalte bunuri imobile ce se vor gasi in patrimoniul meu (...)"
Or, instanta de apel a interpretat corect dispozitiile art. 795 din vechiul Cod civil, potrivit carora imparteala de ascendent poate avea loc si cu privire la bunurile viitoare, insa cu precizarea ca acest aspect trebuie prevazut in mod expres in testament, ceea ce nu este cazul in speta de fata.
Pe de alta parte, instanta de apel a interpretat corect si dispozitiile art. 796 din vechiul Cod civil, potrivit carora "Daca toate bunurile, ce ascendenta a lasat la moartea sa, nu au fost cuprinse in imparteala, bunurile necuprinse se vor imparti conform cu legea", intrucat, cata vreme bunul in litigiu a intrat in patrimoniu testatoarei dupa decesul ei, bunul nu putea fi inclus in imparteala de ascendent, acesta fiind dobandit de mostenitori pe cale mostenirii legale.
Fata de cele de mai sus, Curtea a retinut ca este neintemeiata critica adusa deciziei recurate prin prisma dispozitiilor art. 304 pct. 5, 7, 8 si 9 C. pr. civ., astfel ca, in baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ, a respins recursul paratului.