Legea nr. 10/2001. Imobil constructie dobandit sub imperiul Legii nr. 58/1974. Persoana indreptatita la restituirea terenului

Cata vreme vanzarea-cumpararea incheiata in perioada in care era in vigoare Legea nr. 58/1974 a avut obiect doar constructia, cumparatorul nu poate pretinde masuri reparatorii in baza Legii nr. 10/2001 pentru terenul preluat de stat la data instrainarii.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila,
Decizia civila nr. 638 din 23 aprilie 2013, F.S.

Prin sentinta civila nr. 2754/6.12.2012, Tribunalul Caras-Severin - Sectia I Civila a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Primaria Municipiului Resita si a respins actiunea formulata de reclamantul B. A.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a avut in vedere faptul ca prin contractul interimar (fila 10 dosar de fond) incheiat intre G.M. in calitate de vanzator si antecesorii reclamantului in calitate de cumparatori, partile au convenit asupra vanzarii viitoare (dupa obtinerea autorizatiei de instrainare) a imobilelor inscrise in CF nr. 2, casa nr. 17 si teren. Pretul contractului, 30 000 lei, a fost platit la data incheierii acestuia.
La data de 08.09.1976 a fost emisa autorizatia de instrainare prin care s-a autorizat instrainarea casei. Prin decizia nr. 427/09.09.1976, emisa in baza Legii 58/1974 si a Legii 4/1973, terenul de 322 mp. din CF nr. 2, a trecut in proprietate Statului Roman. Din acest teren, suprafata de 150 mp. s-a atribuit in folosinta cumparatorilor casei (antecesorii reclamantului), iar restul terenului s-a inchiriat acelorasi persoane.
Prin sentinta civila nr. 2840/06.12.1976 a fost recunoscut dreptul antecesorilor reclamantului asupra casei de locuit nr. 17, inscrisa in CF nr. 2.
Prima instanta, analizand inscrisurile mai sus enumerate precum si extrasul in extenso a CF nr. 2, a constatat ca antecesorii reclamantului nu au fost niciodata proprietarii terenului inscris in CF nr. 2 ci doar asupra casei de locuit cu nr. 17. Conventia intitulata "contract interimar", datorita clauzei conform careia "contractul definitiv de instrainare se va incheia dupa obtinerea autorizatiei de instrainare" (clauza obligatorie in contractele incheiate sub imperiul Legii nr. 58/74 si Legii nr. 4/1973), nu a avut ca efect transferul dreptului de proprietate asupra terenului intrucat conventia contine o conditie cauzala suspensiva de indeplinirea careia depinde transmisiunea dreptului de proprietate. S-a retinut ca obtinerea autorizatiei de instrainare reprezinta tocmai aceasta conditie suspensiva si, atata timp cat aceasta a fost data doar pentru casa cu nr. 17, transferul dreptului de proprietate a avut loc eveniente conditione doar pentru aceasta casa, nu si pentru terenul ce a facut obiectul contractului.
Astfel, prima instanta a apreciat ca nu este indeplinita o conditie esentiala pentru restituirea in natura sau prin echivalent a imobilelor preluate de stat, aceea ca respectivele imobile sa se fi aflat in proprietatea celor ce solicita restituirea sau a antecesorilor lor in momentul preluarii de catre stat [art. 3 alin. (1) lit. a) si art. 4 alin. (2) Legea nr. 10/2001], astfel ca este temeinica si legala dispozitia nr. 1225 prin care s-a admis cererea doar cu privire la casa nr. 17.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul B.A. solicitand modificarea ei, cu consecinta admiterii actiunii, a anularii deciziei contestate si a acordarii masurilor reparatorii si pentru terenul ce face obiectul litigiului.
Reclamantul a sustinut ca are calitate procesual activa pentru a pretinde si obtine aplicarea masurilor reparatorii ale Legii nr. 10/2001 pentru terenul in litigiu, intrucat el a fost transmis in proprietate parintilor sai, impreuna cu constructia (casa) aflata pe el prin "Contractul interimar".
A reprosat instantei ca nu a examinat actele emise de OCOTA in 1973 prin care parcela cu nr. top 33 din CF 2 a fost rectificata (prin majorarea suprafetei din CF de la 836 m.p. la 1.144,62 m.p.) si dezmembrata in trei parcele mai mici.
In plus, nu s-a lamurit nici continutul unui alt act - respectiv adeverinta nr. 1544/30.072001 eliberata de SC P. SA - din care rezulta ca parintii sai au primit despagubiri pentru imobilul ce le-a fost expropriat fara a se preciza insa daca despagubirile au fost acordate doar pentru casa sau si pentru teren, in aceasta ipoteza fiind evident ca ei erau proprietarii acestuia la momentul exproprierii.
Inainte de a emite dispozitia contestata, functionarii Primariei Municipiului Resita aveau obligatia de a solicita toate inscrisurile necesare de la diverse autoritati si de a clarifica obiectul dreptului de proprietate al autorilor reclamantului pentru a fi aplicata in mod corect Legea nr. 10/2001.
Verificand criticile formulate de reclamant la adresa hotararii instantei de fond, Curtea a constatat ca ele nu se confirma in cauza.
Astfel, instanta a retinut - asa cum a facut-o si prima instanta - ca potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) si art. 4 alin. (2) ale Legii nr. 10/2001, masurile reparatorii ale acestei legi se acorda fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora.
Intrucat imobilul ce face obiectul litigiului este situat intr-o zona supusa regimului de carte funciara (in care inscrierea are caracter constitutiv de drepturi), dovada bunului pentru care se solicita aplicarea masurilor reparatorii se face, de regula, prin mentiunile din CF, cu exceptia cazurilor prevazute de Decretul nr. 115/1938, in care constituirea si opozabilitatea unui drept de proprietate sau a altui drept real se fac si fara inscrierea in CF.
Aceste situatii de exceptie se refera la ipoteza in care drepturile provin din succesiune, accesiune, vanzare silita, uzucapiune, expropriere sau din hotarari judecatoresti.
In raport de aceste reguli, Curtea a constatat ca reclamantul nu a facut dovada ca s-ar incadra in vreuna din situatiile anterior mentionate.
Probele dosarului demonstreaza ca terenul din CF 2 nu a apartinut niciodata in proprietate parintilor reclamantului.
Este adevarat ca acestia au incheiat la 10.03.1968 un act redactat de un avocat si intitulat "Contract interimar" care atesta ca ar fi cumparat atat casa cat si terenul din CF - ul mentionat, insa acesta nu avea caracterul si autoritatea unui act autentic pentru a putea transmite in mod valabil dreptul de proprietate.
Ca parintii reclamantului au cunoscut necesitatea incheierii ulterioare a contractului autentic pentru perfectarea vanzarii-cumpararii rezulta din insusi continutul acestui act in care partile au convenit ca el sa se incheie dupa obtinerea autorizatiei de instrainare.
Aceasta autorizatie a fost obtinuta abia la data de 8.09.1976, data la care intrase in vigoare Legea nr. 58/1974 care interzicea instrainarea, de orice fel, a terenurilor prin acte intre vii.
Acest teren a fost astfel trecut in proprietatea statului din proprietatea titularului inscris in CF, parintilor reclamantului, cumparatori ai casei, fiindu-le atribuita in folosinta o suprafata de teren de 150 mp. (Decizia din 9.09.1976 a fostului Consiliu Popular al Municipiului Resita).
Probele dosarului au demonstrat ca, dupa incheierea "Contractului interimar" - care este, prin natura sa juridica doar o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare apta a da nastere doar unui drept de creanta - partile conventiei nu au mai incheiat contract autentic de vanzare-cumparare nici cu privire la casa, operatiune juridica care a continuat sa fie permisa si dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 58/1974.
In schimb, antecesorii reclamantului au valorificat in instanta contractul in cadrul unei actiuni in prestatie tabulara prin care au cerut constatarea dreptului lor de proprietate asupra casei si intabularea lui in CF, actiune care le-a fost admisa prin sentinta civila nr. 2840/6.12.1976 a Judecatoriei Resita pronuntata in dosarul nr. 3663/1976.
Parintii reclamantului, pana la data exproprierii, nu si-au convertit insa dreptul de creanta asupra terenului - conferit de contractul interimar - intr-un drept de proprietate, printr-o actiune in justitie similara celei utilizate in cazul constructiei in contradictoriu cu fostul proprietar sau cu antecesorii acestuia si nici prin recurgerea de catre fostul proprietar tabular la procedurile altor legi speciale.
Concluzionand, rezulta ca parintii reclamantului nu erau proprietarii terenului la data efectuarii exproprierii, ei avand aceasta calitate doar cu privire la constructia (casa) de pe acest teren, motiv pentru care, in mod justificat prin Dispozitia nr. 1225 emisa de Primarul Municipiului Resita i-a fost recunoscut reclamantului, ca mostenitorul lor legal, beneficiul acordarii masurilor reparatorii prevazute de Legea nr. 10/2001 doar pentru constructia demolata, nu si pentru terenul din CF 2.
Ca atare, Curtea a constatat ca Tribunalul Caras-Severin a facut o corecta interpretare a legii la cauza dedusa judecatii, din care cauza recursul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat.