Revendicare

Prin sentinta civila nr. 4979 din 1.06.2010 a Judecatoriei Sibiu a fost admisa actiunea formulata de reclamantii  M.C. si M. in contradictoriu cu paratii  M. I. si V.-M., obligand paratii sa lase in deplina proprietate si posesie suprafata de 33 mp  apartinand  reclamantilor inscris in CF 3292 nr top 101/1 si 102/1 in suprafata de 580,5 mp; au fost obligati paratii la plata sumei de 2738,15 lei catre reclamanti cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut in esenta ca prin sentinta civila nr.833/22.02.2007 a Judecatoriei Sibiu, s-a dispus sistarea starii de indiviziune asupra terenului inscris in foaia colectiva de CF 2571 prin unificarea imobilelor top 101 si 102 intr-un singur imobil top 101,102 in suprafata totala de 1161 mp, apoi, s-a dispus dezmembrarea acelui imobil in doua corpuri funciare noi, unul top 101/,102/1 in suprafata de 580,50 mp-proprietari reclamantii, si top.101/2,102/2 in suprafata de 580,50 mp-proprietari paratii, stabilindu-se si linia de granita conform folosintei faptice de la momentul pronuntarii sentintei. Hotararea a ramas irevocabila la data de 16.04.2007.
Reclamantii au devenit proprietari asupra cotei de 1 din intreaga suprafata de teren de 1161 mp, respectiv asupra suprafetei de 580,50 mp, prin Ordinul prefectului nr.489/25 iulie 2006. Instanta a retinut ca reclamantii au dobandit acest drept, dupa data introducerii actiunii in sistarea starii de indiviziune si stabilirea liniei de granita din dosarul 1351/306/2006.
Prin raportul de expertiza  efectuat in cauza( fila 77-84 ) s-a constatat ca cele doua imobile ale partilor se invecineaza, iar paratii incalca dreptul de proprietate al reclamantilor ocupand o suprafata de 33 mp din terenul cu nr. top.  101/1,102/1. 
           Instanta a constatat ca prin pronuntarea sentintei irevocabile nr. 833/22.02.2007 a Judecatoriei Sibiu, s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantilor pentru suprafata de 580,50 mp, la acea data stabilindu-se linia de granita, desi reclamantii nu erau titularii dreptului de proprietate asupra acelei suprafete de teren si astfel nu puteau revendica vreo suprafata de teren, neavand calitate procesuala activa. Reclamantii  au facut dovada ca sunt proprietarii imobilului inscris in CF  nr.  3292 nr. top.  101/1, 102/1, casa curte si gradina, in suprafata de 580,5 mp si ca paratii folosesc nejustificat suprafata de 33 mp din acest teren. In al doilea rand, granituirea este o operatiune de delimitare prin semne exterioare a doua proprietati vecine , iar in cadrul actiunii de granituire nu se discuta existenta insasi a dreptului real. Hotarnicia produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce apartin partilor, nu si cu privire la insusi dreptul real, astfel ca reclamantii  au  introdus justificat prezenta actiune in revendicare pentru suprafata asupra careia, la data stabilirii liniei de granita nu erau considerati a fi proprietari, fara a se putea opune autoritatea de lucru judecat a hotararii pronuntate.
        Fata de aceste considerente, retinand ca paratii ocupa fara drept o suprafata de 33 mp din proprietatea reclamantilor, limitand posibilitatea acestora de a dispune de propriul bun, in baza art.480 C.Civ. instanta a obligat paratii sa lase in deplina posesie si folosinta acestora suprafata de teren aratata, astfel cum a fost identificata prin raportul de expertiza.
In baza art. 274 C.proc.civ., retinand culpa procesuala a paratilor, instanta ii a obligat pe acestia la plata catre reclamanti a sumei de  2738,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecata(suma de 185 lei reprezinta  taxa judiciara de timbru, timbru judiciar de 3,15 lei, suma de 1150 lei onorariu expert, 1400 lei onorariu avocatial).
Impotriva sentintei au declarat recurs intimatii, care critica neluarea in seama si nepronuntarea asupra exceptiei de autoritate de lucru judecat in ce priveste suprafata de 33 mp teren, in subsidiar solicita sa fie respinsa actiunea, caci odata cu granita stabilita anterior s-a stabilit si faptul ca ei nu au incalcat dreptul intimatilor. Instanta nu a tinut seama de granita trasata ca urmare a pronuntarii sentintei civile nr. 833/2007 si a stabilit obiective nerealiste la expertiza, concluziile expertilui sunt gresite, releva imprejurari legate de relatia dintre parti care ar arata o desocotire a lor.
Recursul s-a gasit  nefondat si, intemeiat pe prevederile art. 304 si 312 C.pr.civ., a fost respins, pentru urmatoarele considerente.
Astfel, mai intai, in ce priveste exceptia autoritatii lucrului judecat:
Potrivit art. 1201 C.civ., este putere de lucru judecat cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele in contra lor, in aceeasi calitate. Autoritatea de lucru judecat are la baza regula potrivit careia o actiune nu poate fi judecata decat o singura data si ca o constatare facuta printr-o hotarare judecatoreasca definitiva nu trebuie sa fie contrazisa printr-o alta hotarare. Principiul lucrului judecat impiedica deci nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si fiind purtat intre aceleasi parti, ci si contrazicerile dintre doua hotarari judecatoresti , in sensul ca drepturile recunoscute unei parti sau constatarile facute printr-o hotarare judecatoreasca definitiva sa nu fie contrazise printr-o alta hotarare judecatoreasca, data intr-un alt proces. Pentru ca sa existe identitate de obiect intre doua actiuni, nu este necesar ca obiectul sa fie formulat in acelasi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor actiuni sa rezulte faptul ca scopul final urmarit de reclamant este acelasi. Rezulta ca , aceasta exceptie peremptorie si absoluta , opereaza ca atare in cadrul noului  litigiu , atunci cand in cel dintai , a fost solutionat fondul dreptului si nu a fost, deci , solutionata problema de drept  pe cale de exceptie.
In dosarul de referinta(nr.2752/2006, dosar nou 1315/2006- fila 9 dosar fond), petitele actiunii sunt: sistarea indiviziunii asupra terenului inscris in CF colectiva 2571, prin formare de loturi, conform folosintei actuale, iar cele ale cererii reconventionale sunt: stabilirea liniei de granita intre cele doua loturi nou formate si sa fie obligati reclamantii sa le respecte dreptul de proprietate asupra lotului rezultat in urma partajului
In ceea ce priveste prezenta cauza , petitele actiunii sunt:sa fie obligati paratii sa  lase in deplina proprietate… suprafata de 33 mp din imoblul inscris in CF 3292 .
Desi se refera la acelasi imobil(in esenta), totusi nu se poate pune problema autoritatii de lucru judecat, caci prima actiune este o cerere in granituire, completata cu o reconventionala, axata pe formarea si configurarea loturilor, cererea privind obligarea la respectarea dreptului, fiind vaga, formala, ca o intarire a dreptului exclusiv al partii, dupa o perioada in care proprietatea a fost indiviza si s-a exercitat asupra intregului imobil de catre ambele parti. Cea de-a doua actiune este, asa cum se si denumeste, in revendicare, adica de aparare a dreptului incalcat de catre un neproprietar. Ca urmare, desigur ca nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat.
In ce priveste nepronuntarea instantei asupra acestei exceptii, se constata ca, implicit, instanta s-a pronuntat asupra ei( aliniatul 13 din sentinta, in final), altfel nu avea rost raportarea amanuntita la litigiul si sentinta anterioara si de referinta in raport cu exceptia invocata de parte.
In ce priveste fondul litigiului:
Afirmatia recurentilor privind faptul ca ei nu au incalcat dreptul intimatilor, ramane la nivel de afirmatie, caci probele administrate in cauza au concurat la concluzia ca au realizat o incalcare a dreptului intimatilor-reclamanti, sanctionata correct prin sentinta atacata.
 In ce priveste critica legata de faptul ca instanta nu a tinut seama de granita trasata ca urmare a pronuntarii sentintei civile nr. 833/2007, trebuie specificat faptul ca actiunea in revendicare este total diferita de cea in partaj, prima avand accente agresive, doar una dintre parti putand castiga, cea de-a doua avand accente amiabile, caci ambele parti sunt castigatoare, chiar daca actiunea a fost inaintata doar de una dintre ele. Granita, in primul litigiu, este aparata, raportat la indicii clare de delimitare, in timp ce, in cel de-al doilea, granita e stabilita, calculata, formata pentru prima oara. Ulterior, desigur ca pot aparea neintelegeri referitoare la intinderea dreptului celor doi vecini, care se pot concilia doar pe cale legala, prin actiune in revendicare, caci calea conventionala putea fi folosita doar in situatia starii de coproprietate anterioara.
 In ce priveste critica referitoare la faptul ca instanta a stabilit obiective nerealiste la expertiza, trebuie observat faptul ca obiectivele la expertiza sunt propuse de parti, instanta doar le cenzureaza, raportat la actiunea introductiva(sau celelalte cereri) si la obiectul litigiului. Ca urmare, partile sunt responsabile daca lucrarea nu raspunde dorintelor lor, caci au posibilitatea de a obiecta la expertiza, de a solicita o lucrare efectuata de 3 experti, sau o noua lucrare, daca se poate justifica necesitatea ei.
In ce priveste imprejurarea ca concluziile expertilui sunt gresite, faptul ca expertul are o alta parere decat recurentii nu este un semn ca parerea acestuia este gresita. De altfel, cum am mai aratat, parerea acestuia putea fi contracarata prin obiectiuni, alta lucrare, etc.
 Imprejurarile legate de relatia dintre parti care ar arata o desocotire a lor, odata ce nu au fost consfintite prin act scris si nu a fost asumat de cealalta parte, are foarte mica relevanta si nu poate produce consecinte juridice in raport cu titlul de proprietate al celeilalte parti.
Aflati in culpa procesuala, in termenii art. 274 C.pr.civ., recurentii au fost obligati la suportarea cheltuielilor de jduecata in calea de atac.