Revendicare

Constata ca prin sentinta civila nr. 6314/28.10.2009 a Judecatoriei Sibiu a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive  invocata de paratul Consiliul Judetean si a fost admisa actiunea civila formulata de reclamantii R. G. si R. A. in contradictoriu cu paratii Orasul Cisnadie, prin Primar si Consiliul Judetean si a fost constata nulitatea absoluta a deciziei 963/1.07.1989 al fostului Consiliu Popular al Judetului  Sibiu prin care s-au preluat in proprietatea statului constructiile din localitatea Cisnadioara, oras Cisnadie, inscrise in CF X Cisnadioara; A+1, sub nr. top 1 si 2, cu terenuri in suprafata de 1666 m2, apartinand reclamantilor, de sub B2 si 3 precum si a incheierilor de intabulare nr…, s-a constatat ca imobilul are in prezent o noua identificare respectiv in CF Y Cisnadioara nr. top 1/1; 2/1-casa si curte in suprafata de 517 mp si in CF nr. X Cisnadioara  nr. top 1/2, 1/2 – gradina intravilan in suprafata de 1149 mp, s-a dispus revenirea la situatia anterioara in favoarea reclamantilor cu titlu de cumparare, bun comun codevalmas si s-a luat act de renuntarea la cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut urmatoarele:
In prezenta cauza nu se pune insa problema incertitudinii unor raporturi juridice cu privire la imobilul preluat abuziv de stat, intrucat terenul revendicat de catre reclamanti se afla si la acest moment in proprietate paratului si poate fi deci restituit, fara ca acest fapt sa aduca atingere drepturilor legitime ale altor persoane.
Aplicarea in speta a dispozitiilor Legii nr. 10/2001 cu consecinta respingerii ca inadmisibila a actiunii formulate, nu poate fi acceptata in cauza intrucat in circumstantele de fapt prezentate dispozitiile actului normativ mentionat ar intra in contradictie cu art. 1 Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care prevad faptul ca „orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international”, ceea ce impune, conform art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, prioritatea normei din Conventie, care, fiind ratificata prin Legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern, asa cum se stabileste prin art. 11 alin. (2) din Legea fundamentala.
Astfel, prin deposedarea reclamantilor de bunul acestora prin decizia administrativa nr. 963/01.07.1989 a fostului Consiliu Popular al Judetului Sibiu, emisa in baza Decretului nr. 223/1974, asociata cu lipsa unei despagubiri care sa reflecte valoarea comerciala a proprietatii, s-a impus reclamantilor o sarcina excesiva si disproportionata, fiindu-le incalcat dreptul de a se bucura de proprietatea lor, conform articolului 1 din Protocolul Nr. 1.
De asemenea, in contextul celor expuse, este de retinut ca preluarea de catre Stat a imobilului in litigiu s-a facut in baza Decretului nr. 223/1974, acesta neconstituind in sine, un titlu valabil de dobandire a dreptului de proprietate, intrucat incalca, in mod flagrant, Constitutia Romaniei in vigoare la acea data, care garanta, in mod expres, dreptul de proprietate particulara (art. 36 potrivit cu care dreptul de proprietate personala este ocrotit de lege si art. 12 potrivit cu care terenurile si constructiile pot fi expropriate numai pentru lucrari de interes obstesc si cu plata unei juste despagubiri) si art. 480 si 481 din Codul civil. Nefiind un titlu valabil, rezulta ca dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu nu a iesit niciodata din patrimonial reclamantilor, care au ramas de jure proprietarii acestuia, ceea ce echivaleaza cu recunoasterea cu efect retroactiv, si deci, nerevocabil, a dreptului de proprietate asupra acestui imobil, astfel ca reclamantii, avand un interes patrimonial, constand in interesul de a li restitui in natura imobilul solicitat, avand deci, “un bun”, in sensul art. 1 Protocolul 1 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului, in intelesul autonom al acestui termen, astfel cum a fost conturat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, trebuie sa se recunoasca, implicit, accesul reclamantilor la instrumentul specific de aparare a acestui bun, care este actiunea in revendicare. Mai mult, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat, ceea ce nu este cazul in speta de fata.
Prin urmare, in concursul dintre reclamanti si parati, instanta observa ca cei dintai se afla in posesia titlului originar de proprietate asupra imobilului revendicat/ contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. …, de sub B2,3 din CF nr. X Cisnadioara, conform incheierii nr. …, titlu perfect valabil,  reconfirmat acestora, cu efect retroactiv si in mod nerevocabil, prin retinerea nevalabilitatii preluarii imobilului de catre stat, astfel ca, implicit, se impune recunoasterea existentei valabile si neintrerupte a dreptului de proprietate asupra bunului, in patrimoniul lor. Demersurile actuale de recuperare a bunului in materialitatea sa, sunt consecinta directa a incalcarii dreptului de proprietate, prin preluarea abuziva realizata de stat, si, in acelasi timp, a lipsei oricarei reparari concrete a prejudiciului suferit de reclamanti, care sa puna capat acestei incalcari.
Dezmembrarea in doua corpuri funciare, a imobilului din litigiu cu trecerea acestuia in domeniul privat al Orasului Cisnadie, si transcrierea nr. top 1/1, 2/1 – casa si curte in suprafata de 517 m.p. in CF Y Cisnadioara, si ramanerea nr. top 1/2, 2/2 – gradina intravilan in suprafata de 1149 mp in CF  nr. X Cisnadioara, conform hotararii nr. 174/26.09.2006 a Consiliului Local Cisnadie si a incheierii de carte funciara nr. …, nu poate duce la paralizarea actiunii reclamantilor, intrucat nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice, in conditiile in care s-a retinut mai sus nevalabilitatea titlului paratilor iar imobilul in litigiu se afla in patrimoniul paratului Orasul Cisnadie.  
In lumina considerentelor expuse, pentru a se asigura repararea prejudiciului cauzat reclamantilor prin preluarea bunului in mod abuziv de stat, fara plata vreunei despagubiri reale si echitabile, instanta gaseste admisibila actiunea formulata de reclamanti, motiv pentru care o va admite asa cum a fost formulata, iar in baza art. 12 si 36 din Constitutia Romaniei din anul 1965, republicata BO, Partea I, nr. 64/27.10.1986, art. 480 si 481 Cod civil, art. 34 alin. 1 pct. 1 coroborat cu art. 36 din DL nr. 115/1938, art. 6 din Legea nr. 213/1998 si  art. 1 al Protocolului 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a art. 6 din aceeasi Conventie, va constata nulitatea absoluta a deciziei nr. 963/01.07.1989 a fostului Consiliu Popular al Judetului Sibiu prin care s-a preluat in proprietatea statului constructiile din localitatea Cisnadioara, orasul Cisnadie, inscrise in CF nr. X Cisnadioara, A+1, sub nr. top 1 si 2, cu terenul in suprafata totala de 1666 mp, apartinand reclamantilor R. G. si R. A., de sub B 2 si 3 precum si a incheierii de intabulare nr. …,  va constata ca, in prezent, imobilul mentionat mai sus, din localitatea Cisnadioara, orasul Cisnadie are in prezent o noua identificare, respectiv, in CF Y Cisnadioara, nr. top 1/1, 2/1 – casa si curte in suprafata de 517 m.p. si in CF  nr. X Cisnadioara nr. top 1/2, 2/2 – gradina intravilan  in suprafata de 1149 mp si, pe cale de consecinta, va dispune revenirea la situatia anterioara de carte funciara, in favoarea reclamantilor R. G. si R. A., in ceea ce priveste imobilul identificat mai sus, asa cum a fost aceasta inscrisa in cartea funciara nr. X Cisnadioara, A+1, sub nr. top 1 si 2, prin incheierea de CF cu nr. …, sub B2,3, cu titlu cumparare, bun comun devalmas.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul Orasul Cisnadie prin primar, solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul respingerii actiunii.
In motivarea recursului se arata ca hotararea atacata este data cu gresita aplicare a legii in conditiile in care, existand o lege speciala  Legea 10/2001, actiunea a fost intemeiata pe drept comun.
Recurentul arata ca aceasta este si interpretarea corecta a Deciziei in interesul  Legii nr. 33/2008 a I.C.C.J.
In acest sunt si considerentele acestei decizii, in care se statueaza:
- ca persoanele carora le sunt aplicabile dispozitiile Legii 10/2001 nu au posibilitatea de a opta  intre calea prevazuta de acest act normativ si aplicarea dreptului comun in materia revendicarii.
- ca art.1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie nu poate fi interpretat ca ar restrange libertatea statelor de a alege conditiile in care  accepta sa restituie bunurile ce le-au fost transferate.
In speta, nu se poate invoca nici o neconcordanta intre legea speciala nr.10/2001 si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ci ne aflam in ipoteza in care reclamantii nu au uzat in termen de dispozitiile legii speciale. In aceasta situatie, calea dreptului comun nu mai este o optiune admisibila.
Pe de alta parte, imobilul in discutie este supus obligatiei legale ce incumba orasului Cisnadie, in vederea vanzarii, fiind vorba de un spatiu cu destinatie de cabinet medical.
Aceasta inseamna ca repunerea in discutie in cadrul unei actiuni de revendicare, a situatiei imobilului, este de natura sa aduca atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice in sensul aceleiasi Decizii  nr.33/2008 a I.C.C.J.
In drept se invoca dispozitiile art. 312 raportat la art. 304 pct.9 C. pr. civ.
Intimatii au formulat intampinare la recurs solicitand respingerea acestuia si mentinerea sentintei atacate ca temeinica si legala.
In motivarea intampinarii se arata ca determinanta in calificarea titlului statului este modalitatea concreta din momentul preluarii imobilului.
Analizand titlul statului si restituirea in natura a imobilului pe calea revendicarii in regimul dreptului comun, sunt admisibile  dupa  revirimentul practicii judiciare marcat de Decizia nr.33/2008 a I.C.C.J., pronuntata asupra unui recurs in interesul legii.
S-a statuat de  Instanta Suprema ca rezolvarea neconcordantei dintre legea speciala – Legea 10/2001 – si Conventia Europeana a Drepturilor Omului se poate face in cadrul unei actiuni in  revendicare, intemeiata pe dreptul comun.
Cum dispozitiile art.480 C. civil nu au fost abrogate, indrumarea de a parcurge procedura administrativa prealabila speciala a Legii 10/2001, ar insemna lipsirea de un proces echitabil, in sensul art.6 din Conventie, instanta poate da eficienta  dispozitiilor dreptului comun pentru restabilirea situatiei anterioare de carte funciara. Aceasta cu atat mai mult cu cat in speta, Statul Roman,  neexercitand prerogativa dispozitiei, imobilul revendicat nu a fost instrainat, asadar nu se pericliteaza circuitul civil si securitatea actelor juridice si nici un alt drept de proprietate.
Analizand recursul prin  prisma motivelor invocate si din oficiu instanta urmeaza sa-l respinga si raportat la dispozitiile art.312 si 304 pct.9 C.pr.civ. sa mentina sentinta atacata ca temeinica si legala.
In mod corect, instanta de fond a retinut in speta ca in concursul dintre reclamanti si parati, cei dintai se afla in posesia  titlului originar de proprietate asupra imobilului  revendicat ( contract de vanzare cumparare )  titlu perfect  valabil.
Demersurile facute de reclamanti pentru recuperarea in natura a terenului  sunt consecinta incalcarii dreptului lor de proprietate, prin preluarea abuziva de catre stat fara acordarea unei despagubiri reale si  echitabile au fost in mod corect retinute de instanta ca admisibile.
Aplicarea in speta a dispozitiilor Legii nr. 10/2001 cu consecinta respingerii ca inadmisibila a actiunii formulate, nu poate fi acceptata in cauza intrucat in circumstantele de fapt prezentate dispozitiile actului normativ mentionat ar intra in contradictie cu art. 1 Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, care prevad faptul ca „orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international”, ceea ce impune, conform art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, prioritatea normei din Conventie, care, fiind ratificata prin Legea nr. 30/1994, face parte din dreptul intern, asa cum se stabileste prin art. 11 alin. (2) din Legea fundamentala.
In consecinta in baza  art. 312 si urm. C.pr.civila recursul a fost respins si sentinta instantei de fond mentinuta ca temeinica si legala.