Revendicare

Prin sentinta civila nr. 6798 din 14.09.2010 a Judecatoriei Sibiu a fost admisa actiunea civila  completata promovata de reclamantul S. K. – H. in contradictoriu cu paratii Orasul A reprezentat prin Primar, Primaria Orasului A, Consiliul Local al orasului A, reprezentat prin Primar, constatandu-se nevalabilitatea  titlului Statului Roman  asupra imobilului inscris  in CF nr. 2696 nr. top. 1365 si 1366, obligand paratii sa  lase reclamantului in deplina proprietate si linistita posesie  imobilul, constatandu-se  nulitatea incheierii de intabulare  nr. 2533/1955 si, pe cale de consecinta, a incheierilor subsecvente  nr. 2705/1967, 303/2001, 3211/2001 din CF nr. 2696, s-a dispus radierea acestora din CF si intabularea dreptului de proprietate in favoarea reclamantului. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut in esenta ca imobilul inscris in CF 1696 nr.top 1365, 1366 a trecut in proprietatea Statului in baza  Decretului nr. 92/1950 , iar, ulterior, a fost trecut in domeniul public al orasului A si in administrarea Primariei orasului A. Reclamantul nu a facut dovada parcurgerii procedurii speciale prevazuta de Legea nr. 10/2001, iar in situatia persoanelor carora le sunt aplicabile dispozitiile Legea nr. 10/2001, acestea nu au posibilitatea de a opta intre calea prevazuta de acest act normativ si aplicarea dreptului comun in materia revendicarii,respectiv dispozitiile art. 480 C.civ. (Decizia 33/2008 teza - I - .ICCJ – Sectiile Unite). Cu atat mai mult persoanele care au utilizat procedura Lg.10/2001 nu mai pot exercita ulterior actiune in revendicare,avand in vedere regula electa una via si principiul securitatii raporturilor juridice consacrat in jurisprudenta CEDO.
La rejudecare, s-a retinut ca Primaria orasului A arata ca imobilul identificat  in CF 2696 nr. top. 1365 , 1366 situat  in orasul A, proprietatea  Domeniului Public  al Orasului Cisnadie   are urmatoarea folosinta :  in corpul de cladire  C 1 functioneaza  de la preluare o gradinita de copii , in corpul de cladire  C 2  functioneaza biroul local al unei institutii publice. Imobilul este modernizat  si bine intretinut , respectiv  nu a fost instrainat ( fila 37 dosar ). Speta se incadreaza perfect in situatia rezolvata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie constituita Sectii Unite conform caruia : „In cazul in care sunt sesizate  neconcordante  intre legea speciala  ( Legea nr. 10 / 2001)  si Conventia Europeana a Drepturilor Omului , conventia are  prioritate  . Aceasta prioritate  poate fi data  in cadrul unei actiuni  in revendicare  , intemeiata pe dreptul  comun , in masura in care , astfel ,nu s –ar aduce atingere  unui alt drept de proprietate  ori securitatii raporturilor juridice .”
In adevar imobilul nu este instrainat de stat , se afla in domeniul public in administrarea Primariei orasului A , destinatiile spatiului revendicat sunt gradinita si institutia publica . Nu sunt afectate securitatea raporturilor juridice . S- a formulat actiune in revendicare intemeiata pe dreptul comun . Jurisprudenta , doctrina a subliniat neconcordantele ivite intre intre legea speciala  ( Legea nr. 10 / 2001)  si Conventia Europeana a Drepturilor Omului , asa incat acest din urma text are prioritate .
In concursul dintre norma speciala si cea generala va avea prioritate prima, iar in cazul in care norma speciala contravine CEDO, se va da prioritate normei europene. In dispozitivul deciziei se mentioneaza expres ca in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr.10/2001, si Conventia europeana a drepturilor omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
Prin urmare, prin decizia respectiva se recunoaste expres si neechivoc posibilitatea formularii unei actiuni in revendicare intemeiata pe dreptul comun, indicandu-se numai ordinea de prioritate a aplicarii normelor incidente: norma interna generala, norma interna speciala si norma europeana.
Se observa ca actiunea de fata este intemeiata in drept pe dispozitiile art.480 Cod civil si art.1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventie, ceea ce impune analiza pe fond a actiunii, eventualele contradictii intre diversele categorii de norme aplicabile constituind un aspect ce urmeaza a fi solutionat in cadrul judecatii propriu-zise.
Paratii nu dispun de un titlu valabil asupra imobilului, desi actul normativ ce a stat la baza preluarii imobilului, respectiv Decretul nr. 92/1950 era el insusi neconstitutional, incalcand principiul egalitatii si pe cel al ocrotirii dreptului la proprietate prevazute de art.17 si 36 din Constitutia Romaniei din 1965.
In conditiile in care nu s-a facut dovada unei cauze de utilitate publica si nici nu s-a primit o dreapta si prealabila despagubire in sensul legii, actul normativ in cauza incalca totodata si prevederile art.481 Cod civil.
De asemenea, el intra in contradictie cu dispozitiile art.17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului care prevad ca orice persoana are dreptul la proprietate si nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica.
De asemenea se fac aplicabile prevederile art. 2 alin. 1 lit. a ) din Legea nr. 10/2001 in sensul ca  sunt imobile preluate  in mod abuziv imobilele nationalizate  prin Decretul nr. 92/1950  pentru nationalizarea unor imobile  , cu modificarile  si completarile  ulterioare  , prin Legea  nr. 119/1948  pentru nationalizarea  intreprinderilor  industriale  , bancare , de asigurari  , miniere si de transporturi  , precum si prin  alte acte  normative  de nationalizare .
In speta este vorba despre un imobil preluat in mod abuziv . Cu interpretarea art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 in sensul ca in mod gresit imobilul face parte din domeniul public  al unitatii administrativ teritoriale , din moment ce titlul nu este valabil , incalcand Constitutia din 1948 si tratatele internationale ale epocii preluarii .
Art.1 din Protocolul 1 la Conventie, confera protectie juridica bunurilor actuale, care exista in patrimoniul celui care pretinde ca i-a fost incalcat dreptul de proprietate asupra lor. O alta situatie poate fi aceea a bunurilor la dobandirea carora acestia ar avea cel putin o speranta legitima (cauza Paduraru versus Romania). Ca atare fundamentele incheierilor cf anterior relevate ce consacra domenialitatea statala sunt fixate pe piloni falsi , lipsiti de verticalitate , unde dreptul de proprietate este dobandit in mod abuziv .
Nefiind solicitate , cheltuielile de judecata nu s-au acordat .
Impotriva sentintei a declarat apel  intimatul Consiliul Local al Orasului Cisnadie, care critica nedovedirea parcurgerii procedurii speciale, introdusa prin Legea nr.10/2001, apelarea la calea dreptului comun fiind exclusa, iar termenii Legii nr.213 /1998 califica bunurile din domeniul public ca si inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, astfel ca nu pot fi retrocedate, decat prin parcurgerea procedurii administrative specifice.
Apelul s-a gasit nefondat si, intemeiat pe prevederile art. 296 si urm. C.pr.civ., a fost respins pentru urmatoarele considerente.
Astfel, ICCJ a statuat ca legea speciala (10/2001) prevaleaza legislatiei comune, dar nu si legislatiei comunitare (conventia Europeana a Drepturilor Omului), atunci cand este promovata o actiune in revendicare. Ca urmare, concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar daca acesta nu este prevazut expres in legea speciala, iar cel intre legea speciala (Legea nr. 10/2001) si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, prin prioritatea conventiei, care poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice. In acest context, raportat la art. 44 din Constitutie, art. 480 si urmatoarele C.civ., cu referire la art. 1 din Protocolul 1 CEDO si art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, desi Legea nr.10/2001, in art. 47 indica faptul ca cererea intemeiata pe prevederile sale nu poate co-exista cu procedura intemeiata pe drept comun, cat timp prevederile normative referitoare la imprescriptibilitatea actiunii in revendicare nu au fost abrogate, apararea dreptului de proprietate pe aceasta cale nu poate fi prohibita. Cererea prin care se vizeaza retrocedarea unui imobil este deci admisibila, judecata purtand asupra fondului problemei.
In ceea ce priveste caracterele definitorii ale dreptului unitatii administrative teritoriale, este de observat ca acest drept nu este originar, ci provine din fosta proprietate de stat, constituita prin manevre juridice, calificate in ultimii ani ca abuzive, astfel ca dreptul dobandit este vicios si nu poate fi consolidat. Interventia legislatiei reparatorii a dus la restabilirea  (uneori) situatiei anterioare, fara a reusi o reparatie in integrum. De asemenea, bunurile dobandite prin abuz nu beneficiaza de legislatia de protectie  instituita. In ce priveste calitatea de bunuri publice, inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, care nu pot fi retrocedate, decat prin parcurgerea procedurii administrative specifice, este de remarcat faptul ca aceste bunuri dobandesc starea juridica a bunurilor dinnainte de deposedare, deci de bunuri private, care au masuri de protectie obisnuite si pot fi revendicate de cel care are o pretentie asupra lor.
Procedura specifica de retrocedare a imobilelor este instituita in favoarea celor interesati si nu ca o sanctionare a celor care nu o urmeaza, dovada faptul ca a fost mentinuta si procedura de drept comun, instituita de prevederile art. 480 si urm. C.civ., art.21 din Constitutia Romaniei, sustinuta de art. 6(1) CEDO si art.6 din Legea nr.304/2004.
Cheltuieli de judecata nu s-au cerut.