Revendicare imobil in baza legii 10/2001

Deliberand asupra apelului civil de fata constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1255/08.06.2010, Judecatoria Medias a respins actiunea reclamantelor T. S. si S. A., cu domiciliul procesual ales in Medias contra paratilor Statul Roman prin Ministerul Finantelor, cu sediul in ales in Sibiu si Municipiul Medias, precum si cererea de chemare in garantie formulata de  municipiul Medias contra Ministerului Finantelor.
Pentru a pronunta aceasta solutie judecatoria a retinut ca reclamantele T.  S. si St. A. au chemat in judecata pe  paratii Statul roman prin Ministerul Finantelor si Municipiul Medias, solicitand instantei sa oblige paratii sa ii lase in proprietate si posesie imobilul situat in Medias, inscris in cartea funciara numarul I. Medias numar topografic 1, loc de casa cu casa 662 m.p.
In sustinerea cererii arata ca imobilul a apartinut reclamantei T. S. si sotului decedat T. M. care la data emigrarii din Romania comunista au fost obligati sa doneze statului acest imobil.
Paratii s-au opus la admiterea actiunii iar  municipiul Medias a chemat in garantie  Ministerul Finantelor solicitand obligarea acestuia la plata despagubirilor in situatia in care va cadea in pretentii.
La data de 16 februarie 2010 reclamantele si-au modificat actiunea solicitand obligarea paratelor la plata unor despagubiri pentru imobilul preluat pe nedrept.
Din examinarea actelor dosarului instanta de fond a retinut ca reclamanta T. S. si sotul acesteia decedat T. M. au fost proprietari devalmasi ai imobilului situat in Medias inscris in cartea funciara numarul I. Medias numar topografic 1, loc de casa cu casa 662 m.p. In anii 70 cei doi au solicitat autoritatilor sa le permita emigrarea in R.F.G. Autoritatile comuniste le-au aprobat cererea dar  i-au conditionat sa doneze imobilul situat in Medias inscris in cartea funciara numarul I. Medias numar topografic 1, loc de casa cu casa 662 m.p, statului comunist.  Reclamanta T. S. si sotului acesteia decedat T. M. au fost de acord si prin actul autentificat din august 1973 au renuntat la dreptul de proprietate detinut asupra acestui imobil .
Ulterior, imobilul a fost atribuit unor chiriasi care au si cumparat acest imobil dupa caderea regimului comunist in baza Legii numarul 112/1995.
Restituirea imobilelor preluate in proprietatea statului in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prevazute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, se realizeaza numai prin procedura speciala, stabilita de aceasta lege, si, in consecinta, actiunea in revendicare de drept comun este inadmisibila deoarece Legea nr. 10/2001 are aplicare imediata, fiind o lege speciala si derogatorie de la dreptul comun.
Cu referire la imobilele preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, este de observat ca normele legale in conflict, respectiv Codul civil si Legea nr. 10/2001, vizeaza situatii juridice nascute sub imperiul legii vechi, durabile insa in timp prin efectele lor juridice, generate de ineficacitatea actelor de preluare.
 Anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, aplicarea operatiunii juridice de restituire integrala (restitutio in integrum), ca efect al ineficacitatii actelor de preluare, a fost guvernata de prevederile dreptului comun in materia revendicarii, reprezentat prin dispozitiile art. 480 si art. 481 din Codul civil.
Desi avantajos prin accesul direct la instantele judecatoresti, dar rigid si conservator prin campul sau de aplicare (intrucat a fost restrans la actele de preluare fara titlu ori cu titlu nevalabil), dreptul comun a fost parasit de Legea nr. 10/2001, fiind inlocuit cu norme speciale de drept substantial si cu o procedura obligatorie si prealabila sesizarii instantelor judecatoresti.
Legea noua extinde aplicarea principiului restitutio in integrum si, totodata, diversifica amplu gama masurilor reparatorii, pe care le supune unor proceduri tehnice, caracteristice dreptului administrativ si, in parte, necunoscute dreptului civil comun.
Legea nr. 10/2001, ca lege noua, suprima practic actiunea dreptului comun in cazul ineficacitatii actelor de preluare la care se refera si, fara a elimina accesul la justitie, perfectioneaza sistemul reparator, iar prin norme de procedura speciale il subordoneaza controlului judecatoresc.
Prin legea noua sunt reglementate toate cazurile de preluare abuziva a imobilelor din perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, ce intra sub incidenta acestui act normativ, indiferent daca preluarea s-a facut cu titlu valabil sau fara titlu valabil, fiind vizata inclusiv restituirea acelor imobile a caror situatie juridica si-ar fi putut gasi dezlegarea, pana la data intrarii sale in vigoare, in temeiul art. 480 si art. 481 din Codul civil.
Temeiul nasterii dreptului la retrocedare este un izvor complex de raporturi juridice.
Astfel, daca actul de preluare prin care statul a devenit proprietar constituie, ca entitate autonoma, facta praeterita, situatia juridica pe care a generat-o, constand in calitatea de proprietar recunoscuta statului, cu intreg complexul de drepturi si obligatii pe care le implica, constituie o situatie juridica cu persistenta in timp - facta pendentia care, detasandu-se de momentul constituirii sale, isi continua existenta, intrand astfel in domeniul temporal de incidenta a noii reglementari care, astfel, devine aplicabila, fara a retroactiva.
Totodata, fiind vorba de o situatie juridica obiectiva, avandu-si originea in lege, iar nu de o situatie juridica subiectiva, constituita prin manifestarea de vointa a unuia sau a unor subiecte de drept, legea noua o poate reglementa in termenii care ii sunt proprii, aducandu-i modificari sau chiar punandu-i capat, in cadrul domeniului sau temporal legitim de actiune.
Intrucat reglementarile cuprinse in Legea nr. 10/2001 intereseaza substantial si procedural ordinea publica, rezulta ca acestea sunt de imediata aplicare, motiv pentru care judecatoria a respins actiunea reclamantelor T. S. si S. A. contra paratilor Statul roman prin Ministerul Finantelor si municipiul Medias pentru revendicare si totodata si cererea de chemare in garantie formulata de  municipiul Medias contra Ministerului Finantelor.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs in termen legal reclamantele T. S. si fiica S. A., recurs ce a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu – Sectia Civila.
In motivarea recursului se arata ca hotararea este nelegala intrucat instanta de fond a respins actiunea ca inadmisibila, pe dreptul comun, fiind facuta aplicarea unor dispozitii din L 247/2005 pentru accelerarea unor proceduri judiciare, inaplicabile insa.
Instanta de fond a rezolvat cauza practic pe cala de exceptie, rezultand ca ar fi inadmisibila, ca pretentiile puteau si trebuiau formulate doar in procedura prevazuta de Legea nr. 10/2001. Absolutizarea aplicarii in mod exclusiv doar a legii speciale in aceasta materie echivaleaza insa cu blocarea accesului in justitie. Solutionarea concursului dintre legea speciala si legea generala nu a fost dusa pana la capat. Instanta a preferat sa aleaga solutia cea mai usoara, sa aplice mecanic principiul potrivit caruia "specialia genaralibus derogant" chiar daca aceasta nu este prevazuta expres in legea speciala.
S-a omis ca practica judiciara, intemeiata si pe practica C.E.D.O. a statuat ca in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conventia are prioritate, Aceasta prioritate poate fi data in cazul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care, astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de  proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
Instanta a evitat sa examineze aceste aspecte de drept, clarificate suficient de practica judiciara recenta, in special dupa solutia data de ICCJ in dosarul nr.60/2007, evitand examinarea fondului cauzei.
Se arata ca in mod gresit instanta retine ca partile ar fi inteles la data de 14.06.1973 sa doneze imobilul statului roman, desi in realitate nu s-a incheiat un contract de donatie sau o oferta de donatie, in forma autentica.
In speta este vorba de un act juridic civil prevazut de disp. art 60 din Legea 115/1938, respectiv de o declaratia de renuntare neconditionata la dreptul de proprietate, aparent fiind un act juridic legal, ce echivala cu abandonarea unui bun imobil.
Dreptul judecatorului de a examina si a face aprecieri asupra valabilitatii sau nevalabilitatii titlului statului» a fost inalienabil si nimeni nu poate ridica acest drept conferit de lege si constitutie judecatorului (inclusiv D nr. 213/1998).
Recurenta arata ca prin primul capat de cerere a solicitat expres instantei sa verifice  titlul statului, daca a fost legal obtinut sau prin abuz de drept, invocand nulitatea actului, cu evidenta cauza imorala, cu consecinta directe asupra calificarii ca abuziva a preluarii dreptului de proprietate, insa instanta a evitat sa examineze aceasta cerere.
De asemenea, s-au solicitat probe testimoniale pentru a dovedi ca imoral actul impus de autoritatile statului roman in vederea eliberarii pasapoartelor, iar instanta le-a respins cu motivarea ca se tinde a se dovedi »imprejurari notorii». Asadar, instanta accepta indirect ca ca recurentele sunt victimele unui abuz grosolan, dar prefera  sa "valideze" acel abuz.
Se arata ca reclamantele au urmarit prin actiunea formulata recunoasterea din partea instantelor din Romania a faptului ca au fost victime ale unui abuz, ca au fost deposedati de o casa edificata cu mari sacrificii, sperand ca vor beneficia de masuri reparatorii.
Se indica valoarea imobilului ca fiind mult peste 50.000 euro, suma acceptata de reprezentantul primariei Medias la proces, fapt care a dus la evitarea expertizei tehnice.
S-a ales calea actiunii pe procedura dreptului comun datorita faptului ca statul a vandut imobilul, situatie in care reclamantele au dreptul doar la echivalent valoric iar in cadrul procedurii administrative, primeau eventual doar actiuni la fondul proprietatea, desi Lg. 247/2005 nu a inlaturat dreptul la despagubire in bani.
Despagubirile prin Fondul Proprietatea au devenit iluzorii, acesta nefiind listat la bursa astfel ca valoarea actiunilor a scazut foarte mult, multa lume renuntand sa astepte valorificarea lor. S-a ajuns ca asemenea actiuni sa fie vandute mult sub valoarea lor nominala chiar cu 20% din valoare.
In concluzie, se apreciaza ca instanta de fond fara a examina fondul cauzei a preferat sa respinga actiunea pe cale de exceptie, contrar practicii ICCJ si normelor din conventia si protocolul aditional la conventie.
Intimatul Ministerul Finantelor Publice a formulat intampinare solicitand respingerea caii de atac declarate si mentinerea sentintei atacate ca fiind legala si temeinica, reiterand apararile formulate la judecatorie.
Intimatul Municipiu Medias a formulat intampinare solicitand respingerea recursului pentru considerentele aratate in fata primei instante.
La termenul de judecata din 28.10.2010, tribunalul a calificat calea de atac declarata ca fiind apelul, facand aplicarea prevederilor art. 282 Cod procedura civila, prin raportare la valoarea indicata de reclamante la fond, respectiv 50.000 Euro.
In apel nu au fost administrate probe noi.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul retine urmatoarele:
Prin actiunea formulata, reclamantele solicita constatarea caracterului abuziv al preluarii de catre Statul Roman a imobilului proprietatea lor si a autorului lor, situat in Medias inscris in Cartea Funciara numarul I. Medias numar topografic 1, loc de casa cu casa 662 m.p,  in anul 1973, prin act de donatie respectiv de renuntare la dreptul de proprietate si acordarea de despagubiri echivalente cu valoarea de piata a acestui bun.
Cum in mod judicios a retinut prima instanta potrivit art. 1. alin. (1) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate in mod abuziv de stat, de organizatiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum si cele preluate de stat in baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizitiilor si nerestituite, se restituie, in natura, in conditiile prezentei legi iar masurile reparatorii prin echivalent, potrivit alin. (2), acestea vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent, masuri care, in contextul alin.final din art. 1, pot fi combinate.
Prin acest act normativ sunt reglementate toate cazurile de preluare abuziva a imobilelor din perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, ce intra sub incidenta legii, indiferent daca preluarea s-a facut cu titlu valabil sau fara titlu valabil, fiind vizata inclusiv, restituirea acelor imobile a caror situatie juridica si-ar fi putut gasi dezlegarea, pana la data intrarii sale in vigoare, in temeiul art. 480 si 481 din Codul civil.
Prin alin. 1 al art. 22 din Legea nr. 10/2001, s-a instituit un termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a legii pentru acordarea masurilor reparatorii prevazute de acesta, termen prelungit succesiv prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.109/2001 si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.145/2001), stipulandu-se in mod expres prin alin. 5 al aceluiasi articol ca nerespectarea termenului prevazut pentru trimiterea notificarii atrage pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.
Pornind de la aceste dispozitii legale in practica judiciara s-a statuat ca dupa data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, actiunea in despagubiri pentru imobilele pe care le vizeaza aceasta lege nu mai este admisibila pe calea dreptului comun, persoanele indreptatite fiind tinute sa urmeze procedura stabilita de legea speciala, care conditioneaza parcurgerea unei proceduri administrative obligatorii, prealabila sesizarii instantei judecatoresti, ce are loc, in conformitate cu prevederile art. 21 si urm. din Legea nr. 10/2001, pe calea unei notificari adresate de persoana indreptatita persoanei juridice detinatoare.
Legea nr.10/2001 nu elimina elimina accesul la justitie, doar perfectioneaza sistemul reparator, iar prin norme de procedura speciale il subordoneaza controlului judecatoresc.
Aceasta limitare nu poate fi retinuta ca incalcand dreptul de acces la justitie, intrucat acest drept consacrat prin art. 6 CEDO si conturat prin practica bogata a Curtii de Justitie Europene, nu este un drept absolut; el poate permite restrictii admise implicit, intrucat, prin chiar natura sa, este reglementat de catre stat ce se bucura de o anumita marja de apreciere in reglementare.
Cum in cauza reclamantele nu au formulat pana la aceasta data nicio cere de inlaturare a efectelor preluarii abuzive fie prin restituierea in natura, fie prin acordarea de despagubiri, cerere care sa nu fi fost solutionata nu se pot prevala de existenta unui bun si astfel de incalcarea art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 al CEDO si implicit de decizia nr. 33/2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursului in interesul legii.
Prin urmare solutia primei instante apare ca legala si temeinica, nepronuntarea asupra cererii referitoare la caracaterul abuziv al preluarii neproducand efecte, cererea aparand ca lipsita de nteres atata timp cat reclamantele nu pot beneficia de alte masuri reparatorii decat cele prevazute de lege speciala,   ale carei exigente nu le-au respectat.
Fata de aceste considerente, in temeiul art. 296 Cod procedura civila s-a respins apelul declarat si s-a luat act in baza rt. 274 Cod procedura civila ca intimatii nu au solicitat cheltuieli de judecata.