Revendicare imobiliara. Folosirea unui teren agricol fara titlu. Despagubiri

Constata ca prin sentinta civila  nr. 1 / 2014 a Judecatoriei Media? a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta G. A., in contradictoriu cu paratul B. A.
De asemenea, a fost obligata reclamanta la plata sumei de 1340 lei cheltuieli de judecata in favoarea paratului.
Pentru a hotari in acest mod, instanta de fond a retinut urmatoarele:
La termenul de judecata din data de 16.09.2014 , reclamanta, prin reprezentant, a adus la cunostinta instantei faptul ca din luna aprilie 2014 a reintrat in posesia terenului din litigiu.
Asa fiind,  primul capat de cerere privind revendicarea terenului situat in loc. …. in suprafata de 2800 mp proprietatea reclamantei a fost respins ca fiind ramas fara obiect.
In ceea ce  priveste  cererea de despagubiri , instanta de fond retine din coroborarea declaratiei martorului M. O. cu  interogatoriul reclamantei si inscrisurile depuse la f. 50-56, ca , in anul 2008,  intre numitul G. L.,  nepotul reclamantei  si totodata cel care se ocupa de administrarea terenurilor acesteia si parat a avut loc o conventie neredactata in scris,  de schimb de terenuri, prin care primul a cedat celui de-al doilea terenul din litigiu, proprietatea bunicii sale – reclamanta G. A., in schimbul terenului de 3000 mp. cumparat de parat de la numitul D. D., cu conditia ca paratul sa-l lase sa mai lucreze inca 3 ani terenul cedat, avand in vedere ca acesta era insaman?at cu lucerna, cultura care trebuia mentinuta timp de 5 ani pe terenul pe care este insaman?ata.
Rezulta din declaratia martorului mai sus amintit ca incepand din  2009 si pana inclusiv in anul 2012, nepotul reclamantei a lucrat ambele terenuri , deci si pe cel cedat de parat,  ceea ce confirma existenta conventiei de schimb invocata in cauza, conventie despre care martorul a aratat ca se stia in sat.
In primavara anului 2013, la 4 ani de la incheierea conventiei, paratul a intrat in posesia terenului primit la schimb, efectuand lucrari agricole.
Judecatoria retine ca cele mai sus aratate exclud reaua-credinta a  paratului, respectiv intentia de a ocupa fara drept terenul din litigiu, actiunea acestuia urmarind in fapt  executarea conventiei, instanta de fond apreciaza ca cererea de despagubiri este neintemeiata, admiterea ei fiind o imbogatire fara justa cauza in favoarea reclamantei, al carei nepot a lucrat in perioada 2009-2012 ambele terenuri ce au facut obiectul schimbului.
In baza acestor considerente instanta de fond respinge si  acest capat de cerere.
Fata de solutia pronuntata in cauza, in aplicarea prev. art. 453 NCPC , urmeaza ca reclamanta sa fie obligata  la plata sumei de 2340 lei cheltuieli de judecata in favoarea paratului, reprezentand onorariu avocat.
Impotriva acestei sentin?e a declarat apel reclamanta G. A., prin care a solicitat ca in temeiul art.480 alin. (2) din  Noul Cod de procedura civila admiterea apelului, schimbarea in parte a sentintei atacate in sensul admiterii capatului de cerere privind obligarea la despagubiri, respectiv obligarea la  plata cheltuielilor de judecata.
S-au solicitat  cheltuieli de judecata la instanta de apel.
In motivarea apelului se arata ca astfel cum rezulta din titlul de proprietate nr. 2/1/ din 1997 reclamanta este proprietara suprafetei de teren de 2800 mp, identificat in tarlaua 1, parcela 3/5.
In primavara anului 2013 paratul a patruns fara nici un drept in terenul reclamantei, l-a insamantat si cultivat, fiindu-i lasat in deplina proprietate si posesie in primavara anului 2014 (in timpul procesului). Acesta a fost si motivul pentru care instanta a respins capatul de cerere privind revendicarea ca lipsit de obiect.
In conditiile in care reclamanta a fost lipsita de folosinta terenului pe anul 2013, a solicitat obligarea paratului la plata de despagubiri, cerere ce a fost respinsa de catre instanta de fond.
Solutia este gresita si contradictorie, fiind bazata pe existenta unei pretinse conventii de schimb incheiate intre nepotul apelantei G. L. si parat, conventie dovedita cu martorul M. O. desi instanta a respins cererea paratului de a administra proba cu martori pentru dovedirea unei conventii in conditiile art. 309 alin.(2) din Noul Cod de procedura civila.
Totodata, desi paratul recunoaste ca nu a discutat niciodata cu reclamanta, acel schimb s-ar fi facut cu o alta suprafata de teren de 3000 mp, suprafata ce-i apartine acesteia potrivit  titlul de proprietate 6/1/1999.
Nu numai ca incheierea unei conventii de schimb de catre o alta persoana decat proprietarul este lovita de nulitate absoluta, dar in cauza nu s-a facut dovada ca paratul a intrat in terenul reclamantei apelante cu acordul nepotului sau.
Astfel insasi paratul marturiseste cu ocazia administrarii probei cu interogatoriul ca a intrat sa lucreze terenul in primavara (anului 2013) fara sa-l mai intrebe de nepotul reclamantei. Totodata martorul M. O. declara ca a auzit prin sat de conventia de schimb, fiind confirmata si de parat, insa nu face nici o referire la acordul nepotului reclamantei ca paratul sa lucreze terenul in anul 2013.
Raportat la probele administrate considera apelanta ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale pentru ca paratul sa fie obligat in temeiul art. 1349 din Noul Cod civil la plata sumei de 798,50 lei cu titlu de despagubiri, lucrarile de fertilizare fiind efectuate de catre apelanta reclamanta, paratul fiind cel care doar a insamantat si cultivat terenul in anul 2013.
In ce priveste cheltuielile de judecata se impune obligarea paratului la plata tuturor cheltuielilor efectuate de catre reclamanta, chiar daca a fost respins capatul de cerere privind revendicarea, ca fiind lipsit de obiect.
Asa cum s-a aratat paratul i-a lasat reclamantei in deplina proprietate si posesie terenul in timpul procesului, astfel ca culpa procesuala in intentarea actiunii apartine paratului, situatie in care solicita obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
In drept apelul este motivat pe dispozitiile art. 470 si urm., art.453 din Noul Cod de procedura civila.
Apelul este intemeiat si va fi admis, potrivit celor ce vor urma:
Reclamanta apelanta este proprietara imobilului inscris in titlul de proprietate 2/1, emis la data de 7.02.1997, tarlaua 1, parcela 3/2, in suprafata de 5000 de metri patrati (fila 6 din dosarul instantei de fond).
Instanta de fond a respins capatul de cerere privind revendicarea acestuia, re?inand ca el a ramas fara obiect, in conditiile in care paratul intimat prin intampinare recunoaste ca a folosit suprafata de 2800 de mp din  acest imobil, sustinand insa ca a folosit bunul ca urmare a dobandirii lui de la numitul G. L., nepotul celei dintai, prin schimb, cu o suprafata de 3000 mp, dobandit de la numitul D.D.
Paratul intimat arata prin intampinarea formulata ca in conventia de schimb, intocmita fara acte autentice a existat conditia ca timp de trei ani sa permita recoltarea culturii de pe terenul primit ca urmare a schimbului, acesta a permis recoltarea timp de 4 ani, iar in primavara anului 2013, dupa ce a anuntat in prealabil, a desfasurat activitati pe terenul mentionat. (fila 21 din dosar).
Intimatul parat sustine ca incheierea conventiei de schimb a avut loc in anul 2008.
Apelanta reclamanta nu a recunoscut existenta vreunei conventii de schimb incheiate cu intimatul, nici in nume propriu, nici prin mandatar.
Astfel cum rezulta din dispozitiile art. 3 din Legea nr. 71/ 3 iunie 2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.
Fata de data la care intimatul parat invoca incheierea conventiei de schimb aplicabile normele anterioare intrarii in vigoare a Noului Cod civil, respectiv cele ale Titlul X al Legii Nr. 247/ 19 iulie 2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente.
Titlul X al Legii Nr. 247/ 19 iulie 2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, prin dispozitiile art. 2 alin. (1)  prescriu ca terenurile cu sau fara constructii, situate in intravilan si extravilan, indiferent de destinatia sau de intinderea lor, pot fi instrainate si dobandite prin acte juridice intre vii, incheiate in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Paratul intimat nu a putut proba existenta conventiei de schimb si nici a unei promisiuni de schimb, si cu atat mai putin nu a facut dovada proprietatii asupra bunului pretins a fi cumparat de la numitul D. D.
Astfel cum rezulta din dispozitiile art. 1191 din Codicele civil, dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depa?e?te suma de 250 lei chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata.
Nu se va primi niciodata o dovada prin martori, in contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inainte, la timpul sau in urma confec?ionarii actului, chiar cu privire la o suma sau valoare ce nu depa?e?te 250 lei.
Atunci cand instanta de fond respinge actiunea ajunge la aceasta concluzie din coroborarea declaratiei martorului M. O. cu interogatoriul reclamantei retinand ca incepand din  2009 si pana inclusiv in anul 2012, nepotul reclamantei a lucrat ambele terenuri, deci si pe cel cedat de parat, ceea ce in opinia Judecatoriei confirma existenta schimbului.
Concluzia instantei este gresita, din cel putin doua puncte de vedere: reclamanta apelanta, la interogatoriu nu a recunoscut nicio clipa existenta conventiei, iar aceasta concluzie o releva pe baza declaratiei de martor, dar si a prezumtiei simple, interzisa prin dispozitiile art. 1203 din Codicele civil, in vigoare la data incheierii  pretinsei conventii.
Hotararea instantei de fond cuprinde si motive contradictorii, deoarece in situatia in care paratul ar fi detinut titlu asupra terenului in litigiu, capatul de cerere in revendicare se impunea a fi respins ca neintemeiat si nu ca ramas fara obiect, odata cu predarea acestuia de catre parat reclamantei, iar daca titlul asupra imobilului apartine celei din urma, aceasta este cea care culege fructele bunului si nu cel dintai.
Fata de cele mai sus aratate, Tribunalul observa ca in cauza s-a dovedit faptul ca intimatul parat a folosit in anul 2013 terenul reclamantei apelante si nu a justificat cu privire la acesta vreun titlu, astfel ca in conditiile art. 998 din Codicele civil ii datoreaza despagubiri.
Cuantumul despagubirilor se impun a fi stabilite potrivit expertizei de specialitate efectuata de in fata instantei de fond (fila 87), in prima varianta, pentru productia neobtinuta de acesta aferenta suprafetei de 2800 mp. teren, pentru situa?ia in care terenul nu a fost fertilizat si irigat, respectiv 576,24 lei. Aceasta este varianta aleasa de instanta deoarece s-a dovedit in cauza ca pentru anul 2013, nici reclamanta si nici nepotul sau nu au efectuat lucrari de natura celor mai sus aratate pentru imobilul in litigiu.
Avand in vedere dispozitiile art. 480 alin. (2) din Noul Cod de procedura civila, hotararea instantei de fond va fi schimbata in parte in sensul ca va obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 576,24 lei cu titlu de despagubiri civile.
Va fi pastrata dispozitia instantei de fond privind respingerea cererii vizand revendicarea terenului ca ramasa fara obiect, pentru considerentele aratate de Judecatoria Medias si avand in vedere ca prin apelul cu care a fost investita instanta nu s-a solicitat schimbarea solutiei pronuntate de instanta de fond din aceasta perspectiva.
Fata de imprejurarea ca odata cu admiterea apelului, actiunea formulata de reclamanta va fi admisa in parte, ca cererea privind revendicarea imobilului a primit solutionare ca urmare a predarii bunului de catre parat reclamantei in timpul procesului, ceea ce exclude culpa procesuala a acesteia, in conditiile art. 453, raportate la dispozitiile art. 480 alin. (2)  din Noul Cod de procedura civila, va fi inlaturata obligatia stabilita in sarcina acesteia de instanta de fond privind obligarea sa la plata sumei de 1340 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
In temeiul acelorasi dispozitii legale, respectiv art. 453)  din Noul Cod de procedura civila, intimatul B. A. va fi obligat la plata catre apelanta a sumei de 3232,66 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata partiale la instanta de fond si apel, calculate in masura admiterii cererii si apreciind asupra culpei procesuale a partilor, din totalul de 3532 lei (din care 2210 lei la instanta de fond, filele 4, 16, 49, 77, 103 si 1322, filele 12, 32 la instanta de apel), dovedit a fi efectuate de acesta cu chitantele depuse  la dosarul cauzei, reprezentand taxa judiciara de timbru, onorariu de avocat si expert.