Hotararea adunarii generale a actionarilor. Lipsa publicarii convocatorului adunarii generale si in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a. Neindeplinirea cerintei prevederilor art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind convocarea. Sanctiuni

Dispozitiile relative la cerintele formale privind convocarea actionarilor in adunare generala si conformitatea ordini de zi publicata prin convocator au caracter inderogabil. In acest sens, art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicata statueaza ca adunarea generala este convocata in scris, iar convocarea se publica atat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, cat si intr-unul din ziarele de larga raspandire din localitatea in care se afla sediul societatii sau din cea mai apropiata localitate.
Informarea corespunzatoare a asociatilor/actionarilor asupra datei adunarii si asupra ordinii de zi propuse permite reperarea scopului convocarii organului deliberativ, a motivului determinant al acestei convocari. Ca organ de deliberare, adunarea generala decide atat asupra problemelor obisnuite din viata societatii, cat si asupra problemelor ce vizeaza elemente fundamentale ale existentei acesteia, decizia sociala trebuind sa respecte cerintele valabilitatii cauzei din perspectiva prevederilor art. 948 pct. 4 din Codul civil din 1864. Or, informarea necorespunzatoare asupra chestiunilor supuse deliberarii si convocarea defectuoasa a asociatilor/actionarilor nu permite identificarea motivului determinant si a obiectivului urmarit la adoptarea deciziei sociale. Nevalabilitatea cauzei, atunci cand aceasta lipseste datorita absentei scopului imediat, ori atunci cand ea este ilicita sau imorala, atrage sanctiunea nulitatii absolute.
Nerespectarea obligatiei de informare este in masura sa afecteze acea componenta a cauzei care vizeaza concordanta acestui element cu legea si ordinea publica societara. Formalitatile instituite pentru convocare si care urmaresc asigurarea formarii corecte a vointei sociale, vizeaza nu numai ocrotirea directa a interesului privat al asociatilor/actionarilor, ci si ocrotirea intereselor tertilor care au intrat sau pot intra in raporturi juridice cu entitatea in cadrul careia functioneaza organul deliberativ, si care astfel sunt protejati de actele acestui organ, contrare legii, ce ar putea pune in pericol securitatea, siguranta si stabilitatea raporturilor juridice si mediul de afaceri.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila,
Decizia civila nr. 919 din 22 mai 2013, dr. M.B.

Prin sentinta civila nr. 1881/LP/PI din 18 decembrie 2012 pronuntata in dosarul nr. 6145/30/2012 Tribunalul Timis a admis cererea reclamantului P.N., formulata in contradictoriu cu paratii T.I., P.M., S.C. ICM Timis S.A. Timisoara si Primaria Municipiului Timisoara, constatand nulitatea absoluta a Hotararii nr. 1 din 26 martie 1999 a adunarii generale a actionarilor S.C. ICM Timis S.A. Timisoara.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca hotararea A.G.A. contestata s-a luat in cadrul adunarii generale a actionarilor din data de 26.03.1999 fara respectarea prevederilor art. 117 din Legea societatilor comerciale, cu referire la convocare, neavand loc nicio convocare, sub nicio forma, asa cum rezulta din adresa nr. 4/12.03.2012 emisa de Regia Autonoma Monitorul Oficial Bucuresti, neexistand la dosarul cauzei dovezi de convocare realizata nici printr-o publicatie de larga raspandire in localitatea in care societatea isi are sediul. Prin urmare, in speta, s-au incalcat regulile imperative privind convocarea adunarii generale a actionarilor S.C. ICM Timis S.A. Timisoara, iar fata de motivele invocate de reclamant, care vizeaza nulitatea absoluta a hotararii pentru nereguli privind convocarea, acesta nu trebuie sa justifice alt interes decat cel ce decurge din calitatea sa de actionar la data de 26.03.1999, calitate pe care a dovedit-o cu inscrisurile depuse la dosar.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul a respins atat exceptia lipsei calitatii procesual active, cat si cea a lipsei de interes, omitand a se pronunta asupra exceptiei autoritatii de lucru judecat, care vizeaza capatul al doilea al actiunii si care a fost disjuns.
In ceea ce priveste cererea adiacenta a reclamantului, prin care s-a solicitat si constatarea nulitatii absolute a procesului-verbal de sedinta, s-a retinut ca ea nu poate fi solutionata pe aceasta cale specifica actiunii in anularea/nulitatea unei hotarari reglementata de Legea nr. 31/1990 republicata, procesul-verbal fiind doar un element esential pentru valabilitatea hotararii adunarii generale si care doar reflecta punctele de vedere ale fiecarui actionar si dezbaterile care au condus la formarea unei anumite vointe sociale.
Impotriva sentintei de mai sus a declarat apel parata Primaria Municipiului Timisoara, care a fost recalificat ca si recurs, prin incheierea de sedinta din 17 aprilie 2013, solicitand, in principal, desfiintarea ei si trimiterea cauzei primei instante pentru rejudecare, iar in subsidiar, schimbarea ei in tot, in sensul respingerii in totalitate a actiunii reclamantului, considerand ca tribunalul a pronuntat o hotarare netemeinica si nelegala, netinand cont de dispozitiile legale aplicabile in materie.
Examinand recursul declarat de parata Primaria Municipiului Timisoara impotriva sentintei civile nr. 1881/LP/PI din 18 decembrie 2012 a Tribunalului Timis, prin prisma criticilor formulate, a apararilor reclamantului intimat, a dispozitiilor art. 304 pct. 9, in care se incadreaza motivele invocate, a art. 3041 Cod procedura civila, cat si din oficiu in baza art. 306 alin. (2) din acelasi cod, Curtea constata ca acesta este nefondat, urmand sa fie respins ca atare, avand in vedere urmatoarele considerente:
In conformitate cu pct. 9 al art. 304 din Codul de procedura civila din 1865, modificarea sau casarea unei hotarari se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci "cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii". Aceste dispozitii vizeaza aplicarea unui text de lege strain situatiei de fapt prin restrangerea sau extinderea nejustificata a aplicarii normelor unei situatii de fapt determinata, interpretarea si aplicarea gresita a textului de lege la o anumita situatie de fapt sau incalcarea unor principii generale de drept.
Intr-adevar, recurenta este in eroare cu privire la obiectul litigiului, omitand faptul ca, desi prin cererea introductiva reclamantul intimat a solicitat, pe langa anularea hotararii adunarii generale a actionarilor S.C. ICM Timis S.A. Timisoara din data de 26 martie 1999, si desfiintarea contractului de vanzare-cumparare nr. 21/26.01.2001 incheiat intre societate si Primaria Municipiului Timisoara, acest din urma capat de cerere nu a fost solutionat prin sentinta atacata, tribunalul suspendand judecarea dosarului nr. 2231/30/2012 pana la solutionarea irevocabila a prezentului litigiu.
In atare conditii, este mai mult decat evident ca nici exceptia autoritatii de lucru judecat, reiterata prin cererea de recurs, si nici criticile referitoare la lipsa rolului activ al instantei, cu consecinta nesesizarii organului de urmarire penala, nu pot fi primite, interesand numai capatul de cererea disjuns. De asemenea, neaudierea unui martor propus de reclamant nu poate fi invocata drept motiv de recurs de partea parata, instanta nemaiadministrand proba pentru ca a considerat-o inutila, raportat la inscrisurile depuse la dosar. De altfel, si celelalte parti din proces puteau solicita dovada cu martori, lucru pe care nu l-au facut.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, si aceasta reiterata in calea de atac, Curtea constata ca in mod corect ea a fost respinsa de judecatorul fondului, de vreme ce, intimatul P.N. a fost, si este si in prezent, actionar al S.C. ICM Timis S.A. Timisoara inca de la data infiintarii acestei entita?i juridice, asa cum o atesta fara putinta de tagada adeverinta nr. 2080/20.05.2013 eliberata de societatea comerciala, depusa in recurs, impreuna cu Statutul societa?ii, in care, la pozi?ia 113, aceasta persoana fizica figureaza in calitate de actionar.
Avand in vedere dispozitiile art. 98 din Legea nr. 31/1990, modificata, coroborat cu cele ale art. 134 alin. (3) din Ordinul Ministrului Justitiei nr. 2594/C/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de tinere a registrelor comertului, de efectuare a inregistrarilor si de eliberare a informatiilor, respectiv art. 65 din Normele metodologice privind modul de tinere a a registrelor comertului si de efectuare a inregistrarilor nr. P/608 din 15 aprilie 1998 (in vigoare pana in luna octombrie 2008), care statueaza ca dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative emise in forma materiala se transmite prin declaratie facuta in registrul actionarilor si prin mentiunea facuta pe titlu, semnata de cedent si de cesionar sau de mandatarii lor. Dreptul de proprietate asupra actiunilor nominative emise in forma dematerializata se transmite prin declaratie facuta in registrul actionarilor, semnata de cedent si de cesionar sau de mandatarii lor, prin actul constitutiv putandu-se prevedea si alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra actiunilor. Dreptul de proprietate asupra actiunilor emise in forma dematerializata si tranzactionate pe o piata reglementata sau in cadrul unui sistem alternativ de tranzactionare se transmite potrivit prevederilor legislatiei pietei de capital. Transmiterea dreptului de proprietate asupra actiunilor, cu exceptia actiunilor apartinand comanditatilor din societatile in comandita pe actiuni, nu se inregistreaza in registrul comertului. Daca totusi se solicita inscrierea unor astfel de mentiuni, acestea se fac in baza extrasului din registrul actionarilor, certificat de administratorul societatii, care va certifica efectuarea transmiterii in acest registru, sunt lipsite de temei legal criticile recurentei privitoare la lipsa unor inscrisuri emise de registrul comertului care sa ateste ca, la data de 26 martie 1999, reclamantul era actionar al S.C. ICM Timis S.A. Timisoara.
Nici critica referitoare la prescriptie nu este intemeiata, pentru ca actiunea in anulare formulata de reclamant se sprijina pe motive de nulitate absoluta, ipoteza in care primeste incidenta art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, conform caruia dreptul la actiune este imprescriptibil si nu se mai supune termenului de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, a hotararii adunarii generale a actionarilor. A considera altfel, ar insemna ca in timp ce orice persoana interesata invocand astfel de motive sa aiba beneficiul caracterului imprescriptibil al actiunii in anulare, actionarii societatii comerciale sa sufere restrangerea acestui exercitiu la termenul de 15 zile prevazut de alin. (2) al aceluiasi text, ceea ce nu a fost in intentia legiuitorului.
Dispozitiile relative la cerintele formale privind convocarea actionarilor in adunare generala si conformitatea ordini de zi publicata prin convocator au caracter inderogabil. In acest sens, art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 statueaza ca adunarea generala este convocata in scris, iar convocarea se publica atat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, cat si intr-unul din ziarele de larga raspandire din localitatea in care se afla sediul societatii sau din cea mai apropiata localitate.
Aceasta cerinta nu a fost indeplinita de catre organul executiv emitent al convocatorului, aspect care rezulta din ansamblul probelor administrate in cauza. Astfel, convocatorul pentru adunarea generala a actionarilor din data de 26 martie 1999 nu a fost publicata si in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a (la dosar nefiind depus, de altfel, nici anuntul din ziar), prin adresa nr. 4/12.03.2012 Regia Autonoma Monitorul Oficial Bucuresti adeverind faptul ca in arhiva nu a fost gasit niciun anunt referitor la publicarea convocatorului adunarii generale a actionarilor din 26 martie 1999.
Procedura organizarii adunarii generale, obiectul dezbaterilor si exercitarea dreptului de vot trebuie sa se fundamenteze pe indeplinirea obligatiei de informare cu privire la obiectul adunarii, lipsa convocarii sau chiar convocarea nelegala, nementionarea in convocator a ordinii de zi ori a textului integral al propunerii de modificare a actului constitutiv sau expunerea lacunara a problemelor ce fac obiectul deliberarii fiind neregularitati ce au aptitudinea de a genera nulitatea deciziei sociale.
Obligatia de informare a asociatilor din partea societatii cu privire la data si ordinea de zi a adunarii generale, precum si modul si durata minima a timpului scurs intre momentul convocarii si cel al tinerii sedintei au fost instituite de legiuitor in vederea protejarii consimtamantului asociatilor si acordarii posibilitatii acestora de a-si exercita votul in deplina cunostinta de cauza. Obligatia de informare a fost statuata tocmai in scopul de a asigura adoptarea unei decizii sociale care sa se fundamenteze pe o cauza licita si sa permita identificarea obiectivului urmarit. Vointa sociala se formeaza in organul de deliberare care este adunarea generala a asociatilor/ actionarilor, ca organ colectiv alcatuit din totalitatea asociatilor/actionarilor societatii. Pentru a asigura realizarea rolului pe care organele societatii il au in viata acesteia, Legea nr. 31/1990 a stabilit anumite formalitati privitoare la procedura convocarii, formarea corecta a vointei sociale fiind indiscutabil legata de respectarea principiilor care guverneaza procedura informarii.
Informarea corespunzatoare a asociatilor/actionarilor asupra datei adunarii si asupra ordinii de zi propuse permite reperarea scopului convocarii organului deliberativ, a motivului determinant al acestei convocari. Ca organ de deliberare, adunarea generala decide atat asupra problemelor obisnuite din viata societatii, cat si asupra problemelor ce vizeaza elemente fundamentale ale existentei acesteia, decizia sociala trebuind sa respecte cerintele valabilitatii cauzei din perspectiva prevederilor art. 948 pct. 4 din Codul civil din 1864. Or, informarea necorespunzatoare asupra chestiunilor supuse deliberarii si convocarea defectuoasa a asociatilor/actionarilor nu permite identificarea motivului determinant si a obiectivului urmarit la adoptarea deciziei sociale. Nevalabilitatea cauzei, atunci cand aceasta lipseste datorita absentei scopului imediat, ori atunci cand ea este ilicita sau imorala, atrage sanctiunea nulitatii absolute.
Nerespectarea obligatiei de informare este in masura sa afecteze acea componenta a cauzei care vizeaza concordanta acestui element cu legea si ordinea publica societara. Formalitatile instituite pentru convocare si care urmaresc asigurarea formarii corecte a vointei sociale, vizeaza nu numai ocrotirea directa a interesului privat al asociatilor/actionarilor, ci si ocrotirea intereselor tertilor care au intrat sau pot intra in raporturi juridice cu entitatea in cadrul careia functioneaza organul deliberativ, si care astfel sunt protejati de actele acestui organ, contrare legii, ce ar putea pune in pericol securitatea, siguranta si stabilitatea raporturilor juridice si mediul de afaceri.
De aceea, Curtea apreciaza ca recursul paratei nu este fondat in conditiile in care reclamantul intimat nu a fost convocat in mod legal de consiliul de administratie al S.C. ICM Timis S.A. Timisoara la sedinta adunarii generale a actionarilor din data de 26 martie 1999.