contestatie decizie de concediere

      5.contestatie decizie de concediere
      
      
      Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 7520/63/2010, reclamantul M.E. a solicitat in contradictoriu cu intimata RAT CRAIOVA constatarea nulitatii absolute, iar in subsidiar anularea deciziei de concediere nr. 490/30 04 2010, obligarea intimatei la reincadrarea pe postul detinut si la plata despagubirilor echivalente cu drepturile salariale majorate si indexate pentru intervalul cuprins intre data concedierii si data reintegrarii pe  post.
      In motivare arata ca a fost angajat al intimatei si a indeplinit functia de vatman, iar prin decizia contestata a fost concediat in temeiul art. 65 al. 1 C. muncii.
      Considera decizia ca fiind nula pentru ca nu respecta disp. art. 74 al. 1 lit. d CM, iar postul de controlor care i s-a oferit nu are nicio legatura cu pregatirea sa profesionala.
      De asemenea, considera ca nu au fost corect criteriile de prioritate la stabilirea persoanei vizate de concediere, potrivit art. 57 din CCM.
      La data de 20 05 2011, reclamantul a formulat o serie de precizari cu privire la situatia financiara a paratei, aratand totodata ca nu au fost respectate prevederile art. 10 din legea nr. 54/2003.
      Mai arata ca sotia reclamantului este angajata paratei, avand un salariu mai mic decat al sau, incadrandu-se la criteriul prev. de art. 57 lit. b din CCM.
       Intimata a formulat intampinare prin care solicita respingerea actiunii.
      In dovedire a fost administrata proba cu inscrisuri, fiind depuse la dosar in acest sens: decizia nr. 490/30 04 2010 si documentatia ce a stat la baza emiterii sale.
      Prin sentinta nr. 7732/23.05.2011 instanta a respins contestatia retinand urmatoarele:
       Prin decizia de concediere nr. 490/30 04 2010, emisa de intimata s-a dispus incetarea in temeiul art. 65 alin. 1 CM, a contractului individual de munca al reclamantului, ca urmare a desfiintarii postului de vatman din cadrul Sectiei 3, motivata de situatia economico-financiara a societatii.
      Conform Art.65 din Codul muncii: "Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca, determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii. Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, dintre cele prevazute la alin.1."
       Intr-o economie de piata opereaza ca principiu autonomia functionala, fiind firesc sa se reduca un anumit numar de salariati specificati, eventual pe categorii. Ulterior, functiile sau posturile care se reduc din schema de functiuni trebuie sa se stabileasca de catre conducerea institutiei sau unitatii publice in cauza.
      Prima aparare a reclamantului vizeaza nerespectarea disp. art. 74 al. 1 lit. d CM, dar aceste prevederi legale au aplicare numai in conditiile prevazute de art. 64 CM, deci numai in cazul unei concedieri colective, ceea ce nu este cazul in speta de fata.
      In al doilea rand, reclamantul a refuzat in mod expres posturile vacante oferite intrucat nu ar avea nicio legatura cu pregatirea sa profesionala, cu toate ca in cazul in care ar fi aplicabile disp. Art. 64 al. 1 din CM, acestea fac vorbire de compatibilitatea nu numai cu pregatirea profesionala, ci si cu capacitatea de munca.
      De asemenea, reclamantul recunoaste ca au fost desfiintate 3 posturi de vatmani din cadrul Sectiei 3, dar considera ca nu au fost corect aplicate criteriile de prioritate la stabilirea persoanei vizate de concediere, potrivit art. 57 din CCM.
      Persoanele vizate de concediere au fost stabilite intr-o sedinta comuna a reprezentantilor angajatorului si cei ai sindicatelor, conform referatului de la fila 57 din dosar, reclamantul fiind selectat din cauza atitudinii necorespunzatoare fata de sefii ierarhici, abaterilor repetate privind depasirea limitei de viteza, concediilor medicale neanuntate in timp util, retragerilor nejustificate din traseu.
      Astfel, chiar in conditiile in care ar mai fi si alti angajati care inregistreaza abateri, angajatorul este cel care are posibilitatea de a selecta intre cei vizati de desfiintarea postului; in plus au fost selectati salariatii care au inregistrat abateri in ultimul an, intrucat abaterile mai vechi cad sub incidenta reabilitarii disciplinare.   
      Invocarea incadrarii in criteriul minimal de la lit. b - are in ingrijire un copil minor - nu poate fi verificat in raport de ceilalti angajati ai paratei, avand de altfel un caracter subsidiar fata de criteriul de la lit. a, care priveste preexeistenta unor abateri disciplinare.
      In ceea ce priveste apararea care vizeaza faptul ca sotia reclamantului era angajata in aceeasi unitate, cu un salariu mai mic decat al reclamantului, aceasta aparare nu are relevanta atata timp cat nu s-a dovedit in ce masura postul sotiei ar fi si el vizat de restructurare, pentru ca numai in cazul in care posturile ambilor soti ar fi vizate de concediere ar fi ales sotul care are un salariu inferior.
      Disp. art. 10 al. 1 din legea nr. 54/2003 nu au incidenta in cauza, de vreme ce alineatul 3 al aceluiasi articol excepteaza pe cei care au fost revocati din functiile sindicale de conducere detinute pentru incalcarea prevederilor statutare.
       In ceea ce priveste analiza economico-financiara pentru perioada ianuarie-octombrie 2010, inregistrata la data de 13 12 2010, aceasta nu poate fi avuta in vedere, intrucat s-a intocmit ulterior deciziei de concediere din 30 04 2010, astfel incat profitul obtinut de parata ar putea fi justificat si de masurile de restructurare, respectiv desfiintare a unor posturi din schema de personal.
      Prin urmare, instanta constata ca in cauza au fost respectate dispozitiile legale statuate de codul muncii in materia concedierii, precum si celelalte prevederi din legislatia in vigoare si va dispune respingerea contestatiei.

1