contestatie decizie de concediere

      8.contestatie decizie de concediere
      
      
      Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 14081/63/2010, SINDICATUL ADMINISTRATIEI PUBLICE FORTA LEGII pentru reclamant E.C. a solicitat in contradictoriu cu intimat R.A.T. CRAIOVA  anularea deciziei de concediere nr. 1276/30 09 2010, obligarea intimatei la reincadrarea pe postul detinut si la plata despagubirilor echivalente cu drepturile salariale majorate si indexate pentru intervalul cuprins intre data concedierii si data reintegrarii pe  post.
      In motivare arata ca a fost angajat al intimatei si a indeplinit functia de lacatus mecanic in cadrul sectiei 1 Atelier Intretinere Reparatii 2, iar prin decizia nr. 1276/30 09 2010 a fost concediat in temeiul art. 65 al. 1 C. muncii.
      Considera ca adresa nr. 100/10215 din 13 09 2010 ca fiind nula pentru ca i s-a comunicat la o data ulterioara celei la care trebuia sa transmita in scris optiunea cu privire la posturile oferite, care oricum nu au nicio legatura cu pregatirea sa profesionala.
      Potrivit art. 57 lit. a din CCM la nivel de unitate, in situatia reducerilor de personal, se va aplica in primul rand reducerea posturilor vacante.
      De asemenea, considera ca nu au fost corect criteriile de prioritate la stabilirea persoanei vizate de concediere, iar postul sotiei sale nu era vizat de o astfel de masura.
      Nu s-a avut in vedere nici calificarea superioara a sa in raport cu celalalt salariat, Duna Petrica.
      Nu au fost respectate prevederile art. 30 din legea nr. 54/2003 si art. 69 din C. muncii.
      La data de 20 04 2011, reclamantul a formulat o serie de precizari cu privire la situatia financiara a paratei, aratand ca in ultimele 10 luni ale anului 2010 a inregistrat profit, astfel incat nu au fost respectate prevederile art. 65 CM.
      Mai arata ca adevaratele motive ale concedierii sunt legate de fapt de neacceptarea sa la a adera la noul sindicat condus de seful sectiei.
       Intimata a formulat intampinare prin care solicita respingerea actiunii.
      In dovedire a fost administrata proba cu inscrisuri, fiind depuse la dosar in acest sens: decizia nr. 1276/30 09 2010 si documentatia ce a stat la baza emiterii sale.
      Prin sentinta nr. 7133/10.05.2011  instanta a respins contestatia retinand urmatoarele:
       Prin decizia de concediere nr. 1276/30 09 2010 emisa de intimata s-a dispus incetarea in temeiul art. 65 alin. 1 CM, a contractului individual de munca, ca urmare a concedierii colective, motivata de situatia economico-financiara a societatii.
      Conform Art.65 din Codul muncii: (1) Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca, determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat ca urmare a dificultatilor economice, a transformarilor tehnologice sau a reorganizarii activitatii. (2) Desfiintarea locului de munca trebuie sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa, dintre cele prevazute la alin.1.
       Intr-o economie de piata opereaza ca principiu autonomia functionala, fiind firesc sa se reduca un anumit numar de salariati specificati, eventual pe categorii. Ulterior, functiile sau posturile care se reduc din schema de functiuni trebuie sa se stabileasca de catre conducerea institutiei sau unitatii publice in cauza.
      In ceea ce priveste adresa nr. 100/10215 din 13 09 2010, aceasta a fost comunicata prin posta reclamantului, dar, acesta nu a primit-o, fiind lipsa de la domiciliu, astfel incat nu poate invoca propria culpa pentru a contesta nerespectarea termenului de optiune cu privire la posturile vacante oferite.
      In al doilea rand, reclamantul a refuzat in mod expres posturile oferite intrucat nu au nicio legatura cu pregatirea sa profesionala, cu toate ca disp. Art. 64 al. 1 din CM fac vorbire de compatibilitatea cu pregatirea sa profesionala sau capacitatea sa de munca.
      Potrivit art. 57 lit. a din CCM la nivel de unitate, in situatia reducerilor de personal, se va aplica in primul rand reducerea posturilor vacante.
      Acest caz de neregularitate a concedierii nu este prevazuta de lege, conform disp. art. 76 C. muncii, ci de un contract colectiv de munca; prin urmare, reprezinta un motiv de nulitate relativa, a carui constatare depinde de dovedirea unei vatamari.
      Ori, reclamantul ar fi putut invoca o vatamare numai daca nu ar fi fost desfiintate toate posturile vacante din unitate, ceea ce nu este cazul in speta pendinte, intrucat in cele din urma au fost desfiintate toate posturile vacante din unitate, dar si postul ocupat de reclamant. 
      De asemenea, considera ca nu au fost corect aplicate criteriile de prioritate la stabilirea persoanei vizate de concediere, iar postul sotiei sale nu era vizat de o astfel de masura.
      Sectia din care face reclamantul are numai doi salariati, astfel incat este relativ facil a verifica in ce masura au fost respectate criteriile de selectie prevazute de contractul colectiv.
      Initial, celalalt salariat din sectie, era vizat de concediere, in raport de art. 57 pct. 4 din CCM, ca ulterior sa se revina asupra acestei masuri pe motivul ca nu s-a putut dovedi o eventuala necompetenta profesionala a persoanei respective.
      In aceste conditii, reclamantul a fost incadrat la punctul 8, intrucat sotia sa era angajata pe postul de vataman in aceeasi unitate, iar posturile de vatman au fost si ele vizate de restructurare.
      Astfel, reclamantul nu poate indica o eventuala neregularitate la aplicarea criteriilor prevazute de art. 57 din CCM, instanta nefiind in masura sa aprecieze mai mult decat angajatorul care dintre cei doi angajati ar da dovada de o mai buna pregatire profesionala.  
      Nici eventuala calificare superioara a reclamantului in raport cu celalalt salariat, Duna Petrica nu reprezinta un motiv suficient de anulare a masurii de concediere in raport de criteriile prevazute de art. 57 din CCM.
      Disp. art. 30 din legea nr. 54/2003 nu au nicio legatura cu procedura concedierii, astfel incat nu poate fi invocat ca motiv de nulitate a acesteia.
       Procedura de consultare a sindicatelor astfel cum este prevazuta de disp. art. 69 din C. muncii a fost respectata de parata, dupa cum reiese din inscrisurile depuse la filele nr. 26-30, reprezentantul SINDICATULUI ADMINISTRATIEI PUBLICE FORTA LEGII semnand de primire notificarea prin care era incunostintata de masura concedierii.
      In aceste conditii, procedura de consultare a sindicatelor a fost efectuata, iar refuzul sindicatului de a participa la negocierile ulterioare nu poate constitui un motiv de neregularitate a acestei proceduri.
      In ceea ce priveste analiza economico-financiara pentru perioada ianuarie-octombrie 2010, inregistrata la data de 13 12 2010, aceasta nu poate fi avuta in vedere, intrucat s-a intocmit ulterior deciziei de concediere din 30 09 2010, astfel incat profitul obtinut de parata ar putea fi justificat si de masurile de reorganizare ale paratei.
      In ce masura motivele concedierii ar fi sau nu legate de neaderarea reclamantului la noul sindicat condus de seful sectiei reprezinta o situatie de fapt care nu a fost dovedita de catre reclamant.
      Prin urmare, instanta constata ca in cauza au fost respectate dispozitiile legale statuate de codul muncii in materia concedierii colective, precum si celelalte prevederi din legislatia in vigoare si va dispune respingerea contestatiei.
      Avand in vedere motivarea in fapt si in drept de mai sus, instanta urmeaza sa respinga si capatul de cerere privind reintegrarea si implicit obligarea la plata despagubirilor aferente.

1