Stabilire domiciliu minor
(Decizie nr. 1 din data de 02.12.2013 pronuntata de Tribunalul Dolj)DECIZIA CIVILA Nr.
Sedinta publica de la
Completul compus din:
PRESEDINTE
Judecator
Grefier
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta reclamanta G. S. impotriva sentintei civile nr., pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr., in contradictoriu cu intimatul parat C. V. V., avand ca obiect stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns avocat T. D., pentru apelanta reclamanta G. S., lipsa, lipsa fiind si intimatul parat C. V.V.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta dupa care;
Avocat T. pentru apelanta reclamanta G. S., depune dovada achitarii taxei de timbru in cuantum de 4 lei si timbru judiciar in cuantum de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau exceptii de invocat, instanta a constatat cauza in stare de judecata si a acordat cuvantul pe fond.
Avocat T., pentru apelanta reclamanta G. S., solicita admiterea apelului pentru motivele aratate, schimbarea sentintei, iar pe fond admiterea actiunii. In subsidiar, solicita trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond. Nu solicita cheltuieli de judecata.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de fata;
Prin sentinta civila nr., pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr., s-a admis exceptia necompetentei instantelor romane.
S-a respins actiunea civila avand ca obiect majorare pensie de intretinere, formulata de reclamanta-parata G S ,impotriva paratului-reclamant C. V. V.
S-a respins cererea reconventionala, avand ca obiect stabilire locuinta minora si exercitarea autoritatii parintesti, formulata de paratul - reclamant C. V. V.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr., pe rolul Judecatoriei Craiova, reclamanta G a chemat in judecata pe paratul C. V. V. solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna majorarea pensiei de intretinere la care acesta a fost obligat in favoarea minorei C. I. A - M, nascuta la data de, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii , reclamanta a aratat ca in perioada 2000-2004, a intretinut relatii de concubinaj cu paratul,iar din aceste relatii a rezultat minora C I A-M, nascuta la data de.
A mai aratat ca, prin sentinta civila nr., pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosarul nr. , minora i-a fost incredintata acesteia spre crestere si educare, iar paratul a fost obligat la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei, in cuantum de 80 de lei lunar, pana la intervenirea unei cauze de modificare sau stingere a obligatiei.
De asemenea a aratat ca se impune majorarea pensiei de intretinere, intrucat nevoile minorei au crescut.
Actiunea nu a fost intemeiata in drept .
La dosarul cauzei reclamanta a depus urmatoarele inscrisuri: copie de pe sentinta civila nr. a Judecatoriei Craiova, copie de pe certificatul de nastere al minorei, dovada rezidentei reclamantei si minorei in Italia si dovada ca minora frecventeaza cursurile scolare din Biroul Scolar Regional .
La data de 31.01.2012, paratul a depus la dosar intampinare si cerere reconventionala, prin care a solicitat respingerea actiunii , stabilirea locuintei minorei la acesta si exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre acesta.
In motivarea cererii, a aratat ca din relatia sa de concubinaj cu reclamanta a rezultat minora C I A-M, nascuta la data de 04.10.2001,care in anul 2005, a fost incredintata reclamantei.
A mai aratat ca in perioada 2005- august 2011, minora a fost crescuta de acesta impreuna cu fratele sau, iar pentru scurte perioade de timp, reclamanta a luat-o la domiciliul sau si in toata aceasta perioada a achitat pensia de intretinere in favoarea minorei, prin mandate postale la domiciliul paratei din comuna , sat..
De asemenea, a aratat ca in luna august 2011, reclamanta a plecat la concubinul acesteia in Italia, luand-o si pe minora , iar din acel moment nu a mai putut lua legatura cu minora, desi in acest interval de timp, reclamanta a mai venit in Romania.
Totodata, a aratat ca din scurtele discutii telefonice purtate cu minora, a inteles ca reclamanta nu se ocupa de ea , o lasa zile intregi cu concubinul sau si cu fratele acestuia si nu-i permite sa vorbeasca cu acesta la telefon, decat foarte putin.
Paratul a mai aratat ca minora nu beneficiaza de suficienta atentie din partea reclamantei , care nu ii ofera conditii normale de a se dezvolta psihic si emotional, iar in Italia, nu are o locuinta inchiriata sau proprietate, nu realizeaza venituri in mod constant si nu are o relatie matrimonial stabila.
Si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 119 C.p.civ si art. 397,398 si 400 C.civ.
La data de 14.02.2010, reclamanta a depus intampinare la cererea reconventionala , prin care a solicitat respingerea acesteia si obligarea paratului la cheltuieli de judecata.
In motivare a aratat ca, in prezent locuieste cu minora in Italia, unde are o locuinta cu mult peste "nivelul decent" al unei case, minora este inscrisa la scoala din localitatea unde locuiesc ,iar rezultatele sale la invatatura sunt foarte bune.
A mai aratat ca, impreuna cu concubinul sau au dezvoltat o afacere in comuna, care le aduce un profit substantial, iar in ceea ce priveste discutiile pe care le-a avut minora cu tatal ei, a precizat ca acestea au fost scurte ,intrucatcei doi nu aveau ce sa-si spuna, necunoscandu-se mai deloc, iar in perioada in care minora a locuit in Romania, paratul nu a depus eforturi sa aiba o relatie cu minora si nici nu si-a indeplinit obligatia privind achitarea pensiei de intretinere.
In drept si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 115 si urm. C.p.civ.
In dovedirea cererii reconventionale, paratul a solicitat proba testimoniala cu martorii M M si G si efectuarea unei ancheta psiho -sociale la domiciliu .
Cu adresa nr., Unitatea MilitaraCraiova a inaintat instantei adeverinta cu veniturile nete ale paratului, pe ultimele 6 luni, iar la data de 09.04.2012, cu adresa nr. Primaria Municipiului Craiova, a inaintat ancheta sociala efectuata la domiciliul paratului .
In cauza a fost audiata, sub prestare de juramant, martora M M-D, propusa de parat, declaratia acesteia fiind consemnata si atasata la dosar.
Reclamanta prin aparator a solicitat efectuarea unei anchete psiho-sociale la locuinta acesteia din Italia, in cadrul careia sa fie audiata si minora.
La termenul din 5 iunie 2012 , instanta din oficiu a invocat exceptia necompetentei instantelor romane in solutionarea prezentei cauze, raportat la dispozitiile art. 5 pct. 2, din Regulamentul CE nr. 44/2001, art. 2611 si art. 2612 Cod civil, raportat la art. 17 din Legea nr. 361/2007.
Prin sentinta civila nr., pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosarul nr., s-a dispus incredintarea catre reclamanta spre crestere si educare a minorei C I. A-M, nascuta la data de si a fost obligat paratul la plata unei pensii de intretinere in cuantum de 80 lei lunar, in favoarea acesteia, incepand cu data de 03.02.2005 si pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau incetare a obligatiei.
Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezulta ca la data de 15.07.2011 , reclamanta si minora si-au stabilit resedinta in localitatea V din Italia, iar acesta din urma frecventeaza cursurile clasei a - IV-a la Institutul Comprensiv .
In conformitate cu dispozitiile art. 2612 Cod civil, legea aplicabila obligatiei de intretinere se determina potrivit reglementarilor dreptului Uniunii Europene , iar in acest sens, art. 5 pct. 2, din Regulamentul CE nr. 44/2001, prevede ca o persoana care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, poate fi actionata in justitie intr-un alt stat membru, in materia obligatiei de intretinere, in fata instantelor de la locul unde creditorul obligatiei de intretinere este domiciliat, sau isi are resedinta obisnuita .
De asemenea , conform dispozitiilor art. 2611 C. Civil, raportat la art. 17 din Legea nr. 361/2007, “exercitarea raspunderii parintesti este reglementata de legea statului de la resedinta obisnuita a copilului. Daca resedinta obisnuita a copilului se schimba, situatia este reglementata de legea statului de la noua resedinta obisnuita".
Intrucat, incepand din data de, minora impreuna cu reclamanta au resedinta pe teritorul statului italian, competenta in solutionarea prezentei cauze revine instantei de la resedinta actuala a acestora, motiv pentru care, vazand si disp. art. 157 din Legea 105/1992 republicata, instanta de fond a admis exceptia necompetentei instantelor romane invocata din oficiu si va pronunta solutia respingerii atat a actiunii principale formulate de reclamanta-parata , cat si a cererii reconventionale formulate de paratul - reclamant, ca nefiind de competenta instantelor romane .
Impotriva sentintei civile nr., pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr., a declarat apel reclamanta G. S.
In motivarea apelului, arata ca in mod gresit instanta i-a respins actiunea, considerand ca nu este de competenta instantelor romane, respingand si cererea reconventionala in acelasi mod.
Analizand legalitatea si temeinicia sentintei, prin prisma criticilor formulate si in raport de actele si lucrarile dosarului, Tribunalul apreciaza apelul fondat, pentru urmatoarele considerente :
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta G. S. a chemat in judecata pe paratul C. V. V, solicitand instantei majorarea cuantumului pensiei de intretinere pe care acesta o plateste minorei C. I. A. M. nascuta la data de, in baza sentintei nr., pron. de Judecatoria Craiova in dosarul nr. reclamanta, impreuna cu minora avand resedinta in Italia, localitatea iar paratul domiciliind in Craiova.
Potrivit art. 3 litera a si b din Regulamentul (CE) nr. 4 /2009 din 18 decembrie 2008, privind competenta legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor si cooperarea in materie de obligatii de intretinere, "Are competenta de a hotari in materie de obligatii de intretinere, in statele membre:
a) instanta judecatoreasca de la locul resedintei obisnuite a paratului; sau
b) instanta judecatoreasca de la locul resedintei obisnuite a creditorului."
De asemenea, potrivit art. 4 alin. 1 din acelasi Regulament, partile pot conveni ca una din instantele unui stat membru, mentionate la literele a-c din acelasi alineat sa solutioneze litigiile nascute sau care se pot naste intre ele in materie de obligatii de intretinere, printre instantele astfel competente figurand si instantele din statul membru in care una din parti isi are resedinta obisnuita (litera a ), precum si instanta din statul membru a carui cetatenie o detine una din parti (litera b ).
Ca atare, daca reclamanta - creditor al obligatiei de intretinere, cu domiciliul sau resedinta intr-un stat membru, cheama in judecata pe paratul debitor al obligatiei de intretinere, cu domiciliul in alt stat membru, la instanta judecatoreasca de la domiciliul acestuia din urma, aceasta instanta devine competenta in baza art. 3 litera a din Regulamentul(CE ) nr. 4/2009, dar si a dispoz. art. 4 alin. 1 literele a si b din acelasi Regulament, in conditiile in care din actele dosarului rezulta ca ambele parti au convenit in sensul ca litigiul sa fie judecat de instanta sesizata, anume cea de la domiciliul paratului .
In plus si art. 5 din Regulamentul amintit este aplicabil, avand in vedere ca paratul s-a prezentat la termenele de judecata personal, dar si prin reprezentant conventional, fara a contesta competenta instantei sesizate, asa incat, conf. art. respectiv, instanta in fata careia se infatiseaza paratul este competenta.
Textul de lege invocat de prima instanta in sprijinul solutiei pronuntate, anume art. 5 pct. 2 din Regulamentul CE nr. 44/2001, privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala, se refera la posibilitatea chemarii in judecata a paratului - debitor al obligatiei de intretinere si in fata instantelor din alt stat membru decat cel in care-si are domiciliul si anume la instantele din statul de domiciliu al creditorului obligatiei de intretinere, nefiind insa o competenta exclusiva, de la care nu se poate deroga, asa cum a fost interpretata de catre prima instanta.
Celelalte dispozitii legale la care a facut referire prima instanta -art. 2611 si art. 2612 cod civil se refera la legea aplicabila obligatiei de intretinere, iar nu la competenta de judecata a cererilor avand ca obiect obligatii de intretinere, cele doua fiind notiuni distincte, legea aplicabila urmand a fi stabilita ulterior determinarii instantei competente, de catre aceasta din urma, iar nu de catre instanta care se considera necompetenta, asa cum a procedat prima instanta.
In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de parat, avand ca obiect exercitarea autoritatii parintesti fata de minora si stabilirea locuintei acesteia la tata, se retine ca atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea raspunderii parintesti intra in domeniul de aplicare a Regulamentului CE nr. 2201/2003 al Consiliului.
Conform art. 12 alin. 3 ce reglementeaza prorogarea de competenta instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materie de raspundere parinteasca in alte proceduri decat cele mentionate la alin. 1, atunci cand copilul are o stransa legatura cu acest stat membru, in special datorita faptului ca unul din titularii raspunderii parintesti isi are resedinta obisnuita aici si competenta a fost acceptata in mod expres sau in orice alt mod neechivoc de catre toate partile la procedura la data sesizarii instantei, iar competenta este in interesul superior al copilului.
Cum domiciliul paratului este in raza de competenta a instantei sesizate iar ambele parti au acceptat o astfel de competenta, Tribunalul considera ca si din acest punct de vedere solutia primei instante este gresita.
In consecinta, in raport de considerentele expuse, apreciind ca prima instanta a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului iar partile nu au solicitat expres trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, in baza art. 297 alin. 1 c.p.c., Tribunalul va anula sentinta si va retine cauza pentru judecare in fond.
Pe fondul litigiului, se retine ca prin sentinta civila nr., pron. de Judecatoria Craiova in dosarul nr., paratul a fost obligat in favoarea minorei C. I. A. M., nascuta la data de , la o pensie de intretinere lunara in cuantum de 800.000 ROL lunar, pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau incetare a obligatiei.
Potrivit adresei nr., emisa de Ministerul Apararii -Unitatea Militara Craiova, in perioada septembrie 2011- februarie 2012, paratul C. V. V. a realizat o medie lunara a veniturilor de 1396 lei si nu mai are in intretinere o alta persoana, asa incat, cererea reclamantei este fondata si va fi admisa in baza art. 525 si art. 529 alin. 2 Cod Civil, cu consecinta majorarii pensiei intretinere pe care o datoreaza paratul minorei, la suma de 349 lei lunar, incepand cu data formularii cererii, conf. art. 532 alin. 1 Cod Civil si pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau incetare a obligatiei.
In ce priveste cererea reconventionala formulata de parat vizand acordarea autoritatii parintesti asupra minorei in favoarea exclusiva a paratului sau in favoarea ambilor parinti, se retine ca prin sentinta civila nr., pron. de Judecatoria Craiova, minora a fost incredintata spre crestere si educare mamei, apreciindu-se ca aceasta masura este in interesul superior al copilului, in conditiile in care mama s-a ocupat exclusiv de cresterea ei, are o locuinta stabila si realizeaza venituri, fiind angajata in munca, tatal avand un program destul de lung la serviciu si chiar lipsea de la domiciliu.
Potrivit art. 403 Cod Civil, "in cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului."
Ca atare, pentru ca instanta sa modifice o astfel de masura, este necesar sa apara elemente noi, care sa demonstreze ca interesele minorului o cer, adica atunci cand parintele in a carui ingrijire se afla nu-i mai poate asigura conditiile necesare pentru o dezvoltare corespunzatoare, iar mentinerea la acel parinte ar avea consecinte daunatoare asupra bunei lui dezvoltari fizice, cresterii si educarii sale.
In cauza, din actele dosarului reiese ca de aproximativ 1 an, minora locuieste cu mama sa in Italia, localitatea , este inscrisa la Institutul din cadrul Ministerului Instructiei, al Universitatii si al Cercetarii in clasa a IV a, frecventand cu regularitate cursurile, este in evidenta unui medic de familie, aspecte care demonstreaza ca reclamanta se preocupa de educatia si dezvoltarea corespunzatoare a fiicei sale, contrar sustinerilor paratului - reclamant.
Faptul schimbarii domiciliului minorei in strainatate si detinerea cu chirie a unei locuinte in tara respectiva nu constituie o schimbare a imprejurarilor avute in vedere la luarea masurii incredintarii minorei catre mama, ci pur si simplu schimbari ale mediului de viata ale mamei si minorei, nedemonstrandu-se ca aceasta situatie ar avea consecinte negative asupra dezvoltarii fizice, psihice a minorei, simpla presupunere in acest sens a paratului reclamant nefiind suficienta pentru a reveni asupra masurii .
Prin urmare, in raport de considerentele expuse, cererea reconventionala a paratului - reclamant va fi respinsa ca nefondata.
133
TRIBUNALUL DOLJ
SECTIA PENTRU MINORI SI FAMILIE
DECIZIE CIVILA
Sedinta publica de la
Completul compus din:
Minsterul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Dolj a fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurentul parat T T si de recurenta reclamanta I S impotriva sentintei civile nr. din data de pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr., avand ca obiect emitere ordin de protectie.
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns recurentul parat T T asistat de avocat G F avocat B M, si recurenta reclamanta I S asistata de avocat I N si avocat T M.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta dupa care;
Avocat I N, pentru recurenta reclamanta I S depune un set de acte si solicita declararea sedintei secrete pe parcursul dezbaterilor.
Avocat B M, pentru recurentul parat T T, a aratat ca nu se opune ca sedinta sa fie secreta.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau exceptii de invocat, instanta a constatat cauza in stare de judecata si a acordat cuvantul asupra recursului.
Avocat T M, pentru recurenta reclamanta I S, solicita admiterea recursului recurentei reclamante, modificarea hotararii in sensul admiterii cererii de emitere a ordinului de protectie astfel cum a fost solicitat, respectiv: urmand a dispune si masura evacuarii paratului din locuinta proprietate comuna precum si obligarea paratului de a urma consiliere psihologica si psihoterapeutica, in vederea prevenirii si combaterii oricaror altor forme de violenta din partea acestuia asupra recurentei reclamante. Arata ca critica pentru netemeinicie si nelegalitate solutia instantei de fond care, a admis in parte cererea de emitere a ordinului de protectie dispunand ca masuri si interdictii pentru o perioada de 6 luni obligarea paratului sa pastreze o distanta minima de 10 m fata de reclamanta si interzicerea oricarui contact din partea paratului, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu reclamanta. Mai arata ca in lipsa acestei masuri ordinul de protectie nu-si poate produce efectele pentru care legiuitorul a instituit aceasta procedura, starea iminenta de pericol in care a dovedit ca se afla victima continuand sa subziste,si mai mult decat atat, agravandu-se.
Avocat I N pentru recurenta reclamanta I S, achieseaza la concluziile avocatului T M. Arata ca instanta de fond a respins insa, nemotivat si neintemeiat, capetele de cerere privind evacuarea paratului din locuinta proprietate comuna precum si obligarea paratului de a urma consiliere psihologica si psihoterapeutica, in vederea prevenirii si combaterii oricaror altor forme de violenta din partea acestuia asupra recurentei reclamante.
Avocat B M, pentru recurentul parat T T, solicita respingerea recursului recurentei reclamante si pe fond respingerea actiunii ca fiind netemeinica, motivat de faptul ca ordinul de restrictie este o masura extraordinara si ca prin aceasta se urmareste ca recurentul parat sa nu mai poata intra in apartamentul sau. Arata ca fiul lor , T D, in varsta de 20 de ani, student la 2 facultati, una cu taxa de studii (3000 lei anual) are nevoie sprijinul material si financiar pe care i l-a cerut recurentei reclamante I S, insa aceasta a refuzandu-l conditionat. Mai arata ca mobilul actiunii este dorinta recurentei reclamante de a obtine initial o posesie exclusiva a apartamentului bun comun si apoi obtinerea unei solutii de atribuire in natura a apartamentului.
Avocat B M si avocat G Fl, pentru recurentul parat T T avand pe rand cuvantul solicita in principal, admiterea recursului, casarea sentintei recurate, iar in rejudecare, respingerea cererii ca inadmisibila. In subsidiar, solicita admiterea recursului, casarea sentintei, iar in rejudecare, respingerea cererii ca neintemeiata. Arata ca motivele de nelegalitate si netemeinicie sunt urmatoarele: lipsa calitatii de victima a calitatii in familie a recurentei reclamante, inexistenta unor mijloace de proba care sa ateste existenta violentelor in familie, lipsa calitatii de convietuitori a partilor inexistenta oricaror sesizari la autoritatile administratiei publice abilitate sa constate, monitorizeze si sa aplice masuri privind prevenirea si combaterea violentei in familie, inexistenta vreunei plangeri penale formulate de reclamanta I S impotriva recurentului paratului pentru presupusele violente in familie, lipsa oricarei dovezi privind existenta intentiei recurentului paratului de a afecta fizic sau psihic prin actiunile sau inactiunile sale integritatea reclamantei, netemeinicia cererii rezulta si din aceea ca judecarea cauzei s-a facut in absenta oricaror dovezi justificate de aplicare a masurilor de restrictie, masuri lipsite de orice determinare pentru a face posibila executarea acestora in conformitate cu respectarea dreptului de proprietate si a drepturilor corelative la dreptul de proprietate al paratului ,precum si a drepturilor si a libertatilor fundamentale ale acestora. Depun la dosar concluzii scrise.
Avocat I N, pentru recurenta reclamanta I S, avand cuvantul, solicita respingerea recursului recurentului parat ca nefondat, motivand ca argumentatiile aduse nu fac obiectul cauzei. Sub acest aspect sustine ca recurenta reclamanta, victima a violentei in familie indeplineste calitatea de "membru de familie", legea conditionand convietuirea in sensul gospodaririi partilor si cu atat mai putin de existenta unor sesizari prealabile la autoritatile administratiei publice. A aratat ca tocmai pentru a prevenii si combate violenta in familie legiuitorul a dispus posibilitatea ca victima sa se poata adresa direct in justitie pentru emiterea ordinului de protectie, dat fiind pericolul reprezentat de astfel de fapte si urgenta masurilor ce trebuiesc luate in consecinta.
Avocat T M, pentru recurenta reclamanta I S, arata ca pune aceleasi concluzii ca avocat I N in sensul ca solicita respingerea recursului recurentului parat ca nefondat, depunand la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursului recurentei reclamante ca neintemeiat si admiterea recursului recurentului parat, casarea sentintei pronuntate de instanta de fond, motivat de faptul ca nu s-a facut dovada ca recurenta reclamanta ar fi fost victima vreunei violente, iar ordinul de protectie asa cum a fost stabilit de instanta de fond nu poate fi pus in practica.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de fata;
Prin sentinta civile nr. din data de pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. s-a admis in parte cererea avand ca obiect instituire ordin de protectie, formulata de reclamanta I S, in contradictoriu cu paratul T T, cu acelasi domiciliu.
S-a dispus emiterea unui ordin de protectie a reclamantei fata de parat pe o perioada de 6 luni si precum si urmatoarele masuri - obligatii si interdictii :
- obligarea paratului sa pastreze o distanta minima de 10 metri fata de reclamanta;
- interzicerea oricarui contact din partea paratului, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu reclamanta;
Masura a fost data cu executie vremelnica, de indata si fara somatie.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de sub nr. reclamanta I S a chemat in judecata pe paratul T T, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna emiterea unui ordin de protectie prin care sa se dispuna evacuarea paratului din locuinta proprietate comuna, situata in Craiova, strada, judetul Dolj, obligarea paratului la pastrarea unei distante minime fata de reclamanta, pentru asigurarea sigurantei fizice si psihice a reclamantei, interzicerea oricarui contact din partea paratului, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu reclamanta, obligarea paratului de a urma consiliere psihologica si psihoterapeutica, in vederea prevenirii si combaterii oricaror alte forme de violenta din partea acestuia, asupra reclamantei.
In motivarea actiunii s-a aratat ca reclamanta a fost casatorita cu paratul incepand cu data de, casatorie ce a fost desfacuta prin sentinta civila nr. a Judecatoriei Craiova, pronuntata in dosarul nr., partile continuand si dupa aceasta data sa locuiasca impreuna cu fiul lor, T D A, in imobilul situat in Craiova, strada, judetul Dolj; s-a mai precizat ca atat inainte de pronuntarea hotararii de divort cat si ulterior, paratul s-a manifestat foarte agresiv fata de reclamanta, atat fizic cat si verbal, ajungandu-se la o situatie imposibil de suportat de catre reclamanta, de la injurii si epitete degradante si umilitoare proferate la adresa reclamantei, paratul a trecut la amenintari, escaladand cu violente repetate; frecvent, paratul recurge la amenintari, inclusiv cu moartea, de natura sa induca o stare de teroare si credinta ca aceste amenintari pot fi duse la bun sfarsit, cu atat mai mult cu cat paratul, fiind ofiter activ in cadrul MAI, are acces la arme de foc.
Pe fondul de stres generat si de procesul de partaj bunuri comune, aflat pe rolul Judecatoriei Craiova, paratul cu intentia deloc voalata de a o priva pe reclamanta de posesia oricaruia din bunurile comune, spunandu-i convingator ca " va avea grija sa o termine ", a ajuns ca zilnic sa o timoreze atat prin prezenta fizica, provocandu-i stari de tensiune si suferinta psihica, cat si prin influenta nefasta pe care o cultiva asupra fiului partilor.
Sub acest ultim aspect, prin recompense materiale ce depasesc nevoile unui copil de varsta lui, contrar principiilor de etica si morala in care reclamanta a crescut copilul, paratul ii induce acestuia falsa certitudine ca, nemotivat, ea ii refuza anumite dorinte.
S-a mai solicitat de catre reclamanta sa se dispuna ca executarea ordinului sa se faca fara somatie si fara trecerea vreunui termen, in considerarea principiului celeritatii, a principiului respectarii demnitatii umane, fiind dovedit caracterul urgent ce impune luarea masurii de evacuare, pentru prevenirea pericolului iminent ce planeaza asupra persoanei reclamantei.
In drept si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 26 alin. 1, art. 26 alin. 3, art. 27 indice 1 din Legea nr. 217/2003 modificata prin Legea nr. 25/2012, pentru prevenirea si combaterea violentei in familie.
La dosar s-au depus xerocopii de pe urmatoarele inscrisuri: buletin de ecografie nr. emis de Policlinica TOP MED BUNA VESTIRE Craiova, bilet scris de parat si datat din 11 iulie 1995, declaratie extrajudiciara data de martora D A L si cartea sa de identitate, planse fotografice in original, sentinta civila nr. a Judecatoriei Craiova, pronuntata in dosarul nr., imputernicire avocatiala.
La data de 22 mai 2012 reclamanta a reiterat cererea adresata initial instantei, completand formularul intitulat - cerere privind emiterea ordinului de protectie, relatand faptele paratului si locul desfasurarii lor, mentionand ca atat inainte de pronuntarea hotararii de divort cat si dupa aceasta data, pana in prezent, datorita faptului ca locuiesc impreuna, paratul supune victima la violente fizice si verbale in domiciliul comun, amenintand-o in mod consistent cu moartea.
In aceeasi cerere s-au descris si actele de violenta exercitate de parat asupra reclamantei, invederandu-se ca asupra victimei, paratul a aplicat in mod repetat lovituri( producandu-i fractura nazala, echimoze, etc.) si de asemenea el distruge bunurile din locuinta( mobilier, pereti, obiecte), a spart usa, gresia, diverse obiecte casnice.
La data de 1 iunie 2012 paratul a depus la dosar o intampinare prin care a solicitat instantei respingerea cererii ca inadmisibila, deoarece in speta nu sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art. 2 ind. 2 lit. b coroborate cu dispozitiile art. 2 ind. 2 lit. c din Legea nr. 217/2003 modificata prin Legea nr. 25/2012, in sensul ca din anul 1995 partile nu mai convietuiesc impreuna, fapt recunoscut de altfel de reclamanta prin acordul exprimat privind cererea de desfacere a casatoriei; de altfel inexistenta convietuirii este evidentiata si in declaratiile fiului partilor si ale martorului D G.
In subsidiar s-a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 26 din Legea nr. 217/2003 modificata prin Legea nr. 25/2012, pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, in sensul ca nu exista nici o stare de pericol, nu exista nici o victima si nici agresor; reclamanta nu a dovedit existenta vreunei stari de pericol din partea paratului, inscrisurile depuse de ea la dosar sunt irelevante, nu sunt actuale, nici concludente, ele nu contureaza o stare de pericol; de altfel chiar fiul partilor, in declaratia lui extrajudiciara, a confirmat ca niciodata mama sa nu a fost terorizata de tatal sau, nu a fost amenintata si nici lovita.
In continuarea motivarii cererii sale, paratul a mai invederat ca in speta nu exista nici aparenta si nici urgenta privind evacuarea din apartamentul bun comun al fostilor soti, supus partajului in dosarul nr. 26543/215/2011 aflat pe rolul Judecatoriei Craiova, iar inexistenta starii de pericol, a unor acte de violenta exercitate din partea paratului asupra reclamantei, nu justifica evacuarea paratului din imobilul bun comun.
Reclamanta, in speranta de a obtine la partaj apartamentul bun comun, doreste sa aiba posesia exclusiva, ea incearca sa se victimizeze, atribuie paratului atitudini, posibile fapte, calitati foarte negative, stirbindu-i grav imaginea lui, statutul sau social si profesional; actiunea a fost promovata de reclamanta cu rea credinta, exercitand un abuz de drept, scopul reclamantei fiind de a obtine posesia exclusiva a apartamentului bun comun al partilor.
In drept si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 115-118 c.proc.civ.
S-au anexat pentru sustinerea cererii, adresa nr. emisa de Inspectoratul General al Politiei Romane - Inspectoratul de Politie al Judetului Dolj, adeverinta medicala nr. emisa de dr. S P - medic primar, competenta in ecografie, declaratie extrajudiciara data de fiul partilor, numitul T D A, declaratie extrajudiciara data de martorul D G sentinta civila nr. a Judecatoriei Craiova, pronuntata in dosarul nr., ramasa definitiva si irevocabila prin neapelare, avand ca obiect desfacerea casatoriei partilor, cererea formulata de fiul partilor in dosarul nr. al Judecatoriei Craiova, incheiere din data de pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. avand ca obiect partajarea bunurilor comune ale partilor.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata faptul ca prin sentinta civila nr. a Judecatoriei Craiova, pronuntata in dosarul nr., ramasa definitiva si irevocabila prin neapelare, s-a dispus admiterea actiunii civile de divort formulata de reclamantul T T impotriva paratei T S, desfacerea casatoriei incheiata intre parti si inregistrata in Registrul de Stare Civila al Primariei Mun. Craiova la nr., prin acordul partilor precum si reluarea de catre parata a numelui purtat anterior casatoriei, acela de " ".
Prin declaratia extrajudiciara data de martora D A L la data de, aceasta a invederat ca ea cunoaste ambele parti din anul 1986, relatiile dintre acestea dupa divort au devenit foarte tensionate, deoarece paratul este o persoana violenta, care consuma excesiv alcool in mod frecvent; din aceste motive, el a recurs de mai multe ori la violente fizice si psihice, prevalandu-se inclusiv de calitatea sa de cadru MAI si de relatiile stabilite in virtutea functiei sale.
Martora a declarat ca ea cunoaste personal despre ostilitatile verbale si psihice practicate de parat fata de reclamanta, martora asistand personal la aceste dialoguri agresive; reclamanta i-a aratat martorei si echimoze pe corp, in special in zona fetei si a picioarelor, exprimandu-se fata de martora ca ii este teama pentru viata ei, in urma amenintarilor paratului.
Mai cunoaste martora ca paratul deseori a facut aluzie la un fost coleg al lui, numit G N, care si-a impuscat sotia si fiica, manifestandu-si intentia de a actiona si el la fel; reclamanta s-a inchis intr-o camera, evitand contactul cu paratul.
Martora a constatat personal cu ocazia deplasarilor in locuinta comuna a partilor, ca acest imobil a fost degradat de catre parat, in mod intentionat ; dependintele comune, baia si bucataria, nu pot fi folosite in conditii normale de catre reclamanta, deoarece paratul ii incalca intimitatea la baie, iar la bucatarie o ameninta ca ii va otravi mancarea din frigider.
Aceeasi martora a mai declarat despre discutiile pe care le-a avut cu fiul partilor, T D A, care i-a spus ca noaptea, cand tatal sau ajunge acasa din escapadele extraconjugale si bahice, il invita la un pahar de alcool si la o tigara, spunandu-i ca ziua in care o vor " termina " pe mama lui nu este departe; reclamanta nu are unde sa locuiasca, deoarece apartamentul proprietate comuna aflat in partaj, a fost cumparat cu bani proveniti din vanzarea unui alt apartament obtinut in schimbul unei locuinte de serviciu repartizat reclamantei de la unitatea unde aceasta lucreaza.
Prin adresa nr. emisa de Inspectoratul General al Politiei Romane - Inspectoratul de Politie al Judetului Dolj, s-a mentionat faptul ca in registrul de evidenta a petitiilor constituit la nivelul inspectoratului pe anul 2012, nu au fost inregistrate sesizari formulate impotriva paratului T T, iar conform adeverintei medicale nr. emisa de dr. S P - medic primar, competenta in ecografie, paratul nu este suferind de boli cronice, neuropsihice, fiind sanatos clinic actual.
Prin declaratia extrajudiciara data la data de 28 mai 2012 de catre martorul T D A, care este fiul partilor, acesta a declarat ca tatal sau nu a fost si nici nu este o persoana violenta, el nu consuma alcool in exces si nu s-a folosit niciodata de avantajele pe care i le-ar putea oferi slujba sa; mama lui - reclamanta, nu a mai venit acasa dupa divortul de tatal sau, nici inainte de divort ea nu venea des acasa si nici nu avea astfel cum sa intre in conflict cu tatal lui; mama lui nu a fost niciodata terorizata de tatal lui, nu a fost amenintata si nici lovita de parat. Martorul a mai precizat ca dupa divortul parintilor, mama reclamanta a exercitat presiuni asupra lui.
Martorul D G, prin declaratia extrajudiciara data la data de 31 mai 2012, a declarat ca din luna ianuarie 2005 locuieste de peste 7 ani intr-un imobil ce apartine paratului, el cunoaste ambele parti, aproape zilnic s-a intalnit cu unul dintre membrii familiei lor, iar din discutiile purtate cu fiecare dintre ei nu a rezultat existenta unor stari conflictuale care sa fi fost urmate de acte de violenta; niciunul din membrii familiei nu a fost vreodata observat cu semne de violenta pe corp, sau cu stari care sa rezulte in urma unor asemenea agresiuni. In urma vizitelor efectuate la domiciliul partilor, martorul nu a constatat urme de violenta sau distrugeri de bunuri; in zona de domiciliu, paratul este cunoscut ca o persoana integra, sociabila, echilibrata, care se bucura de respectul si aprecierea vecinilor; niciodata, din anul 2005, la domiciliul partilor nu a fost solicitata prezenta organelor de politie si nici nu au fost discutii care sa releve fapte de violenta sau certuri in familia acestuia.
A mai relatat martorul ca reclamanta nu s-a preocupat de ingrijirea copilului rezultat din casatoria partilor si lipseste in mod frecvent de la domiciliu pentru diverse perioade de timp, de la cateva zile la cateva saptamani.
Potrivit prevederilor art. 2, asa cum a fost modificat prin pct. 3 al art. I, din Legea nr. 25/2012 de modificare a Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie " Violenta in familie reprezinta orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate.
(2) Constituie, de asemenea, violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale ".
In conformitate cu prevederile art. 2(1) din legea nr. 217/2003 modificata prin Legea nr. 25/2012, pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, " Violenta in familie se manifesta sub urmatoarele forme:
a) violenta verbala - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;
b) violenta psihologica - impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar;
c) violenta fizica - vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar;
d) violenta sexuala - agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal;
e) violenta economica - interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar;
f) violenta sociala - impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar;
g) violenta spirituala - subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare ".
Asa cum se mentioneaza in cuprinsul art. 2(3) din legea nr. 217/2003, asa cum a fost modificat prin introducerea pct. 4 al art. I din Legea nr. 25/2012, " Victima violentei in familie are dreptul:
a) la respectarea personalitatii, demnitatii si a vietii sale private;
b) la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
c) la protectie speciala, adecvata situatiei si nevoilor sale;
d) la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare sociala, precum si la asistenta medicala gratuita, in conditiile prezentei legi;
e) la consiliere si asistenta juridica gratuita, in conditiile legii ".
Prin dispozitiile art. 26 din Legea nr. 217/2003, modificat prin pct. 27 al art. I din Legea nr. 25/2012 se stipuleaza ca " (1) Persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri - obligatii sau interdictii:
a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;
c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;
d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;
e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza sau le viziteaza periodic;
f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;
h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.
(2) Prin aceeasi hotarare, instanta poate dispune si suportarea de catre agresor a chiriei si/sau a intretinerii pentru locuinta temporara unde victima, copiii minori sau alti membri de familie locuiesc sau urmeaza sa locuiasca din cauza imposibilitatii de a ramane in locuinta familiala.
(3) Pe langa oricare dintre masurile dispuse potrivit alin. (1), instanta poate dispune si obligarea agresorului de a urma consiliere psihologica, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii ".
Dupa cum se stie, fapta este o manifestare a individului in sfera realitatii, in cadrul relatiilor sociale, iar pericol social prezinta orice activitate contrara normelor in vigoare, deoarece impiedica normala desfasurare a relatiilor sociale.
In speta de fata, in urma analizarii probelor administrate, instanta constata ca asupra reclamantei au fost exercitate de catre parat anumite acte de violenta psihica si fizica, fapt dovedit prin declaratia extrajudiciara a martorei D L( care se refera la amenintari repetate ale paratului la adresa reclamantei si la acte de distrugere a bunurilor din imobilul bun comun) , coroborata cu biletul scris si semnat de parat, datat din 11 iulie 1995 ( prin care acesta recunoaste ca a spart buza sotiei reclamante) si cu certificatul medico-legal nr. emis de Institutul de Medicina Legala din Craiova( in care se concluzioneaza ca reclamanta prezinta leziuni traumatice ce pot data din 31 mai 2012, ele au fi putut fi produse prin lovire cu si de corpuri dure si necesita 3-4 zile ingrijiri medicale de la data producerii leziunilor); de asemenea plansele fotografice depuse de reclamanta prezinta deteriorari grave ale imobilului in care partile locuiesc impreuna.
Este evidenta starea de tensiune existenta intre soti, insa din ansamblul inscrisurilor depuse de parti in scop probatoriu, nu a rezultat iminenta producerii unei infractiuni privitoare la viata si integritatea reclamantei, care sa justifice adoptarea masurii de evacuare a paratului din fostul domiciliu conjugal.
Aceasta cu atat mai mult cu cat paratul are un drept de coproprietate asupra locuintei, ceea ce-i confera toate prerogativele dreptului de proprietate prevazute de art. 555 din codul civil, astfel ca nimeni nu-l poate lipsi pe parat de dreptul sau si implicit de atributul principal, respectiv de dreptul de folosinta, decat in cazuri strict limitate si determinate legal.
Neintelegerile dintre parti cu privire la folosinta apartamentului proprietate comuna urmeaza a se rezolva ulterior prin partajarea acestui bun.
Impotriva sentintei civile nr. din data de pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. au declarat recurs reclamanta I S si paratul T T.
In recursul declarat de reclamanta I S se critica hotararea instantei de fond sub aspectele netemeiniciei si nelegalitatii, motivandu-se ca instanta de fond a admis in parte cererea de emitere a ordinului de protectie, respingand capetele de cerere privind evacuarea paratului din locuinta proprietate comuna si obligarea paratului de a urma consiliere psihologica si psihoterapeutica, fara insa sa motiveze aceasta solutie de respingere. Se motiveaza ca desi s-a dovedit imposibilitatea sa mai poata locui impreuna datorita atitudinii violente a intimatului parat instanta de fond a procedat la respingerea acestui capat de cerere.
Se mai arata ca este imposibil sa se puna in aplicare ordinul emis de instanta de fond in conditiile in care desi paratul are interdictia de a se apropia la mai putin 10 metri de reclamanta, instanta de fond nu a dispus si evacuarea acestuia din locuinta comuna, existand permanent asupra reclamantei pericolul iminent asupra vietii si integritatii sale fizice si psihice.
In recursul formulat de parat se critica sentinta instantei de fond tot sub aspectele de netemeinicie si nelegalitate, indicand ca motive de nelegalitate si netemeinicie lipsa calitatii de victima a violentei in familie a reclamantei, in conformitate cu dispozitiile art.2 din Legea 217/2003 modificata prin Legea 25/2012; inexistenta oricaror mijloace de proba cu caracter judiciar care sa ateste existenta violentelor in familie precum si lipsa cenzurarii acestora de catre instanta de fond cu scopul dovedirii dispozitiilor legale; lipsa calitatii de convietuitori a partilor; inexistenta oricaror sesizari la autoritatile administratiei publice abilitate sa constate, monitorizeze si sa aplice masuri privind prevenirea si combaterea violentei in familie, inexistenta vreunei plangeri penale formulate de reclamanta impotriva paratului pentru violente in familie, lipsa oricarei dovezi privind existenta intentiei paratului de a afecta fizic sau psihic prin actiunile sau inactiunile sale integritatea reclamantei.
Un alt motiv de netemeinicie vizeaza si faptul ca judecarea cauzei s-a facut in absenta oricaror dovezi justificate de aplicare a masurilor de restrictie, masuri lipsite de orice determinare pentru a face posibila executarea acestora in conformitate cu respectarea dreptului de proprietate si a drepturilor corelative la dreptul de proprietate al paratului, precum si a drepturilor si libertatilor fundamentale ale acestora.
Instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la conditia suplimentara prevazuta de art. 2 din Legea 217/2003 nefacand distinctia intre verbele "a conlocui" si "a convietui", desi se sustine de catre parat ca s-a facut dovada ca din 23 09. 2005 partile sunt separate in fapt.
Un alt motiv releva faptul ca reclamanta nu a parcurs procedura administrativa, neadresandu-se autoritatilor administratiei publice centrale si locale privind prevenirea si combaterea violentei in familie. De asemenea, nu s-a dovedit starea de pericol pe care ar incerca-o reclamanta, in cauza nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 26 din legea 217/2003 modificata.
Sentinta este criticabila si sub aspectul posibilitatii de a fi pusa in executare si de a fi respectata de parat, stabilirea obligatiei ca paratul sa nu se apropie de reclamanta la mai putin de 10 metri, in conditiile in care partile locuiesc in acelasi apartament fiind imposibil de pus in executare.
Cu referire la obligatia impusa de instanta de fond, aceea de interzicere a oricarui contact telefonic, prin corespondenta sau prin orice alt mod, se apreciaza ca nu isi gaseste justificare deoarece nu s-a dovedit ca paratul ar fi contactat-o vreodata in ultimele luni, mai precis de la divortul din septembrie 2011.
Recursul formulat de reclamanta I S este fondat, urmand sa fie admis, iar recursul formulat de paratul T T este nefondat, urmand sa fie respins pentru urmatoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 2(1), din legea nr. 217/2003 modificata prin Legea nr. 25/2012, pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, " Violenta in familie se manifesta sub urmatoarele forme:
a) violenta verbala - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;
b) violenta psihologica - impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar;
c) violenta fizica - vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar.
Prin dispozitiile art. 26 din Legea nr. 217/2003, modificat prin pct. 27 al art. I din Legea nr. 25/2012 se stipuleaza ca " (1) Persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri - obligatii sau interdictii:
a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;
c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;
d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;
e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza sau le viziteaza periodic;
f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;
h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.
In cauza de fata tribunalul apreciaza ca instanta de fond a retinut corect ca asupra reclamantei au fost exercitate de parat anumite acte de violenta fizica si psihica, fapt dovedit prin declaratiile extrajudiciare si in special a martorei D A L (care se refera la amenintari repetate ale paratului la adresa reclamantei si la acte de distrugere a bunurilor din apartamentul in care cei doi soti locuiesc impreuna, coroborate cu mentiunile cuprinse in certificatul medico legal eliberat de IML Craiova.
Sustinerile paratului ca primeaza declaratia fiului lor in fata declaratiilor celorlalti martori nu pot fi retinute de tribunal apreciindu-se ca declaratia fiului este subiectiva.
Cu privire la motivele de recurs invocate de parat tribunalul nu le poate retine ca fiind intemeiate, astfel: legea nu impune existenta unei sesizari la autoritatile administratiei publice abilitate sa constate si sa aplice masuri privind prevenirea si combaterea violentei in familie; calitatea de convietuitori a partilor exista, fiind recunoscuta de acestea, un motiv de recurs invocat de ambele parti fiind acela ca masura dispusa de instanta de fond, respectiv aceea de a nu se apropia la o distanta mai mica de 10 metri, este ineficienta; prezentarea de catre reclamanta a certificatului medico legal atesta existenta violentei, nefiind obligatorie si o plangere penala pentru respectivele violente.
Starea de pericol si calitatea de victima a reclamantei sunt apreciate de tribunal ca fiind reale, avand in vedere actele medico legale, declaratiile extrajudiciare precum si staruinta depusa de ambele parti de rezolvare a conflictului in fata instantei de judecata, neexistand deci nici un mijloc de rezolvare pe cale amiabila
Tribunalul apreciaza ca pentru preintampinarea exacerbarii relatiei tensionate dintre parti si inlaturarea starii de pericol pentru integritatea fizica si psihica a reclamantei se impune masura evacuarii paratului din locuinta proprietate comuna.
Se impune de asemenea interzicerea oricarui contact din partea paratului inclusiv telefonic, prin corespondenta sau orice alt mod cu reclamanta
Referitor la masura dispusa de instanta de fond, aceea de obligare a paratului sa pastreze o distanta minima de 10 metri fata de reclamanta, tribunalul o va inlatura avand in vedere solutia de evacuare a paratului din locuinta.
Cu privire la solicitarea reclamantei de a se dispune obligarea paratului sa urmeze consiliere psihologica si psihoterapeutica tribunalul apreciaza ca nu se impune luarea unei astfel de masuri.
Fata de cele expuse si vazand si dispozitiile articolului 312 C.p.civ. tribunalul va admite recursul reclamantei si va respinge recursul paratului, va modifica in parte sentinta si va dispune emiterea unui ordin de protectie a reclamantei fata de parat pe o perioada de 6 luni si urmatoarele masuri si interdictii:evacuarea paratului din locuinta proprietate comuna; interzicerea oricarui contact inclusiv telefonic, prin corespondenta sau orice alt mod cu reclamanta.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei. 124 DECIZIA CIVILA NR.
Pe rol, pronuntarea asupra dezbaterilor ce au avut loc in sedinta publica din data de , consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta hotarare, in cauza privind solutionarea apelului civil declarat de reclamantul M C, impotriva sentintei civile nr., pronuntata de Judecatoria Craiova in contradictoriu cu parata C C N avand ca obiect stabilire program vizitare minor.
T R I B U N A L U L Asupra cauzei de fata ;
Prin cererea inregistrata sub nr, pe rolul Judecatoriei Craiova, reclamantul M C a chemat in judecata pe parata C C N, solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta, sa-i fie incuviintata legatura personala cu minora M T R, nascuta la data de 27, in urmatoarea modalitate: trei saptamani in perioada concediului de odihna-luna august, o saptamana in perioada concediului de iarna-luna ianuarie, in prima si a treia sambata si duminica din luna, a doua zi de Paste si de Craciun, pe data de 27.09 a fiecarui an, respectiv, de ziua de nastere a minorei.
S-a mai solicitat de reclamant si obligarea paratei sa-i comunice un cont bancar unde sa fie virata pensia pentru minora, precum si stabilirea de catre instanta a unui nou cuantum al pensiei de intretinere, in raport de veniturile sale actuale.
In motivare, reclamantul a aratat ca minora in cauza este rezultata din relatia de concubinaj a partilor, care au convietuit pana la al doilea trimestru de sarcina al paratei, inca de la nasterea ei si pana in prezent, contribuind financiar la intretinerea ei si, cu toate ca partile au stabilit de comun acord ca-si poate vizita minora, ori de cate ori va dori, in prezent, parata si parintii acesteia ii limiteaza exercitarea drepturilor parintesti, nepermitandu-i sa ia legatura cu minora.
Cererea a fost intemeiata pe disp. art. 86,94, 100, 107 Cod. Fam.
Reclamantul a depus la dosar in copie: certificat de nastere al minorei, adresa Sectia 5 Politie, adeverinta de venit pe anul 2010-2011, set fotografii, declaratie extrajudiciara, adeverinta de venit, proces verbal din data de sentinta civila nr. a Judecatoriei Craiova, sentinta civila nr. a Judecatoriei Craiova, fisa fiscala pe anul 2010, sentinta civila nr. a Judecatoriei Urziceni, decizia civila nr. a Tribunalului Ialomita.
La data de 08.11.2011, reclamantul a depus o precizare la actiune, prin care a solicitat incuviintarea legaturilor personale cu minora in urmatoarea modalitate: trei saptamani in perioada concediului de odihna, in perioada 01.08, ora 08, pana in 20.08, ora 20, 2 saptamani in perioada concediului de odihna, in perioada 15.01, ora 8, pana la 25.01, ora 20, in primul si al treilea week-end din luna, de vinerea, ora 18, pana duminica, ora 18, a doua si a treia zi de Paste si Craciun, intre orele 8-18, pe data de 27.09 a fiecarui an, intre orele 08-18, precum si reducerea pensiei de intretinere stabilite in sarcina sa si in favoarea minorei.
Prin incheierea de sedinta din data de 08.11.2011, instanta, din oficiu, a calificat obiectul cererii ca fiind incuviintarea legaturilor personale cu minora si reducere pensie de intretinere, invocand exceptia inadmisibilitatii cererii privind obligarea paratei de a-i comunica reclamantului un cont bancar unde sa-i fie virata pensia pentru minora, acesta fiind un aspect ce tine de executare, creditorul avand posibilitatea de a alege modalitatea de executare a obligatiei de intretinere stabilita in sarcina reclamantului.
La 13.12.2011, reclamantul a depus o noua precizare la actiune, solicitand ca, la stabilirea cuantumului pensiei de intretinere, sa nu se ia in considerare norma de hrana, intrucat, aceasta are o destinatie speciala, fiind afectata, in mod exclusiv, desfasurarii activitatii si pregatirii militare.
Prin intampinarea depusa la data de 13.12.2011, parata a solicitat respingerea actiunii, cu motivarea ca nu s-a opus niciodata realizarii legaturilor personale dintre tata si fiica, in ce priveste programul de vizitare solicitat de reclamant aratand, insa, ca se impune a fi limitat, raportat la varsta frageda a minorei, acesta fiind de natura a o supune unui stres si unei oboseli permanente, solicitand ca legatura cu minora sa se realizeze doar la domiciliul sau, dat fiind faptul ca minora inca este alaptata la san.
In suplimentarea probatoriilor, instanta a incuviintat, la cererea partilor, proba testimoniala cu cate 2 martori, de fiecare.
In cauza, au fost audiati martorii V F si F E, pentru reclamant, iar pentru parata, M si V E.
Prin sentinta civila nr., pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr., s-a admis in parte, actiunea formulata de reclamantul M C, domiciliat in com., impotriva paratei C C. N, domiciliata in Craiova, bd.
S-a incuviintat reclamantului legatura personala cu minora M T R, nascuta la 27.09.2010, in urmatoarea modalitate: in prima si a treia saptamana din luna, sambata, intre orele 16-19, in orasul de domiciliu al reclamantei, in spatiul public, cu obligatia ca, la expirarea orarului stabilit prin prezenta hotarare, reclamantul sa o readuca pe minora in domiciliul mamei.
S-a respins capatul de cerere din actiune privind reducerea pensiei de intretinere stabilite in sarcina reclamantului prin sentinta civila nr. a Judecatoriei Craiova si pe cel privind obligarea paratei de a comunica un cont bancar unde sa-i fie virata pensia pentru minora.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca minora M T s-a nascut la data de , din relatia de concubinaj a partilor.
Prin sentinta civila nr. , pronuntata de Judecatoria Craiova, minora a fost incredintata spre crestere si educare mamei, in speta, parata, reclamantul fiind obligat la plata unei pensii de intretinere lunare, in favoarea acesteia in cuantum de 420,7 lei.
Din proba testimoniala administrata in cauza a reiesit ca reclamantul manifesta interes in pastrarea legaturilor cu fiica sa, martorii acestuia relatand ca, in demersurile sale de a lua legatura cu minora, acesta s-a izbit, de cele mai multe ori, de refuzul paratei si al parintilor acesteia, martora F E fiind chiar de fata la doua incercari ale reclamantului de a-si vedea fetita, soldate de fiecare data cu refuzul paratei de a-i permite acest lucru.
Potrivit art. 496 alin 5 C.civ., "parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate limita exercitiul acestui drept, daca acesta este in interesul superior al copilului".
Apreciind asupra interesului minorului, instanta trebuie sa aiba in vedere un complex de factori care definesc intreaga viata personala a copilului si a familiei sale, respectiv varsta si sexul minorului, relatiile sale cu parintii, afectiunea pe care si-o poarta reciproc, conduita parintilor in societate si fata de minor.
In toate cazurile, instanta trebuie sa tina seama de reglementarea dreptului la viata de familie asa cum rezulta din art. 8 din CEDO si cum este definit prin practica instantei europene de contencios al drepturilor omului. Jurisdictia europeana considera ca legaturile personale dintre parinte si copilul sau reprezinta un element fundamental al vietii de familie, chiar daca relatia dintre parinti nu mai exista, iar masurile interne, inclusiv hotararile instantei, care ar impiedica o asemenea relatie constituie o ingerinta in dreptul la viata familiala, protejata de art. 8 ( cauza Elsholz contra Germaniei din 13 iulie 2000).
Curtea europeana a decis ca in executarea unor masuri care tin de legatura parintilor cu copii trebuie sa se tina seama de interesele superioare ale copilului si, in ipoteza in care contactele cu parintii ar risca sa ameninte aceste interese sau sa aduca atingere drepturilor sale, autoritatile nationale au indatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru intre toate interesele partilor ( cauza Ignaccolo-Zenide contra Romaniei din 25 ian. 2000 si cauza Maire contra Portugaliei din 26 iunie 2003).
Curtea a denuntat comportamentul ilicit al parintelui la care copilul locuieste, care se opune la legatura dintre celalalt parinte si minor si a apreciat ca statul are obligatia de a lua masurile adecvate si s
Stabilire program vizitare minor - Hotarare nr. 508 din data de 23.06.2017
Situatia legala a copilului. Stabilirea numelui copilului din casatorie, ai carui parinti nu au un nume de familie comun. - Decizie nr. speta 3 din data de 08.01.2008
Reducere contributie de intretinere minor stabilita prin conventie notariala - Decizie nr. 535 din data de 16.05.2016
Incetare masura de plasament - Sentinta civila nr. 41 din data de 07.03.2014
Exercitarea drepturilor parintesti. Stabilirea domiciliului minorului. Obligatia de plata a pensiei de intretinere - Decizie nr. 149 din data de 21.05.2012
Minori - Decizie nr. 193 din data de 22.03.2011
Situatia juridica minor - Decizie nr. 321 din data de 27.09.2010
Contributie de intretinere. Motiv de ordine publica. - Decizie nr. 122 din data de 18.02.2010
Minori - Decizie nr. 718 din data de 12.11.2009
Minori - Decizie nr. 41 din data de 15.02.2010
Minori - Decizie nr. 301 din data de 02.04.2009
Art.103 Cp.Revocarea masurii educative a libertatii supravegheate.Inadmisibilitatea cererii in situatia in care minorul a devenit major. - Decizie nr. 5 din data de 19.01.2009
Pensie intretinere - Sentinta civila nr. 1348 din data de 15.12.2010
Reincredintare minor - Sentinta civila nr. 1201 din data de 12.11.2010
Incredintare minor - Sentinta civila nr. 1245 din data de 08.12.2010
Inregistrare tardiva a nasterii - Sentinta civila nr. 624 din data de 05.08.2010
Pensie intretinere/Majorare pensie - Sentinta civila nr. 317 din data de 05.05.2010
Reincredintare minor - Sentinta civila nr. 174 din data de 24.03.2010
Stabilire pensie intretinere minori - incredintare minori - Sentinta civila nr. 172 din data de 18.03.2010
Sedinta publica de la
Completul compus din:
PRESEDINTE
Judecator
Grefier
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta reclamanta G. S. impotriva sentintei civile nr., pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr., in contradictoriu cu intimatul parat C. V. V., avand ca obiect stabilire domiciliu minor.
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns avocat T. D., pentru apelanta reclamanta G. S., lipsa, lipsa fiind si intimatul parat C. V.V.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta dupa care;
Avocat T. pentru apelanta reclamanta G. S., depune dovada achitarii taxei de timbru in cuantum de 4 lei si timbru judiciar in cuantum de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau exceptii de invocat, instanta a constatat cauza in stare de judecata si a acordat cuvantul pe fond.
Avocat T., pentru apelanta reclamanta G. S., solicita admiterea apelului pentru motivele aratate, schimbarea sentintei, iar pe fond admiterea actiunii. In subsidiar, solicita trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond. Nu solicita cheltuieli de judecata.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de fata;
Prin sentinta civila nr., pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr., s-a admis exceptia necompetentei instantelor romane.
S-a respins actiunea civila avand ca obiect majorare pensie de intretinere, formulata de reclamanta-parata G S ,impotriva paratului-reclamant C. V. V.
S-a respins cererea reconventionala, avand ca obiect stabilire locuinta minora si exercitarea autoritatii parintesti, formulata de paratul - reclamant C. V. V.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr., pe rolul Judecatoriei Craiova, reclamanta G a chemat in judecata pe paratul C. V. V. solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna majorarea pensiei de intretinere la care acesta a fost obligat in favoarea minorei C. I. A - M, nascuta la data de, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii , reclamanta a aratat ca in perioada 2000-2004, a intretinut relatii de concubinaj cu paratul,iar din aceste relatii a rezultat minora C I A-M, nascuta la data de.
A mai aratat ca, prin sentinta civila nr., pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosarul nr. , minora i-a fost incredintata acesteia spre crestere si educare, iar paratul a fost obligat la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei, in cuantum de 80 de lei lunar, pana la intervenirea unei cauze de modificare sau stingere a obligatiei.
De asemenea a aratat ca se impune majorarea pensiei de intretinere, intrucat nevoile minorei au crescut.
Actiunea nu a fost intemeiata in drept .
La dosarul cauzei reclamanta a depus urmatoarele inscrisuri: copie de pe sentinta civila nr. a Judecatoriei Craiova, copie de pe certificatul de nastere al minorei, dovada rezidentei reclamantei si minorei in Italia si dovada ca minora frecventeaza cursurile scolare din Biroul Scolar Regional .
La data de 31.01.2012, paratul a depus la dosar intampinare si cerere reconventionala, prin care a solicitat respingerea actiunii , stabilirea locuintei minorei la acesta si exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre acesta.
In motivarea cererii, a aratat ca din relatia sa de concubinaj cu reclamanta a rezultat minora C I A-M, nascuta la data de 04.10.2001,care in anul 2005, a fost incredintata reclamantei.
A mai aratat ca in perioada 2005- august 2011, minora a fost crescuta de acesta impreuna cu fratele sau, iar pentru scurte perioade de timp, reclamanta a luat-o la domiciliul sau si in toata aceasta perioada a achitat pensia de intretinere in favoarea minorei, prin mandate postale la domiciliul paratei din comuna , sat..
De asemenea, a aratat ca in luna august 2011, reclamanta a plecat la concubinul acesteia in Italia, luand-o si pe minora , iar din acel moment nu a mai putut lua legatura cu minora, desi in acest interval de timp, reclamanta a mai venit in Romania.
Totodata, a aratat ca din scurtele discutii telefonice purtate cu minora, a inteles ca reclamanta nu se ocupa de ea , o lasa zile intregi cu concubinul sau si cu fratele acestuia si nu-i permite sa vorbeasca cu acesta la telefon, decat foarte putin.
Paratul a mai aratat ca minora nu beneficiaza de suficienta atentie din partea reclamantei , care nu ii ofera conditii normale de a se dezvolta psihic si emotional, iar in Italia, nu are o locuinta inchiriata sau proprietate, nu realizeaza venituri in mod constant si nu are o relatie matrimonial stabila.
Si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 119 C.p.civ si art. 397,398 si 400 C.civ.
La data de 14.02.2010, reclamanta a depus intampinare la cererea reconventionala , prin care a solicitat respingerea acesteia si obligarea paratului la cheltuieli de judecata.
In motivare a aratat ca, in prezent locuieste cu minora in Italia, unde are o locuinta cu mult peste "nivelul decent" al unei case, minora este inscrisa la scoala din localitatea unde locuiesc ,iar rezultatele sale la invatatura sunt foarte bune.
A mai aratat ca, impreuna cu concubinul sau au dezvoltat o afacere in comuna, care le aduce un profit substantial, iar in ceea ce priveste discutiile pe care le-a avut minora cu tatal ei, a precizat ca acestea au fost scurte ,intrucatcei doi nu aveau ce sa-si spuna, necunoscandu-se mai deloc, iar in perioada in care minora a locuit in Romania, paratul nu a depus eforturi sa aiba o relatie cu minora si nici nu si-a indeplinit obligatia privind achitarea pensiei de intretinere.
In drept si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 115 si urm. C.p.civ.
In dovedirea cererii reconventionale, paratul a solicitat proba testimoniala cu martorii M M si G si efectuarea unei ancheta psiho -sociale la domiciliu .
Cu adresa nr., Unitatea MilitaraCraiova a inaintat instantei adeverinta cu veniturile nete ale paratului, pe ultimele 6 luni, iar la data de 09.04.2012, cu adresa nr. Primaria Municipiului Craiova, a inaintat ancheta sociala efectuata la domiciliul paratului .
In cauza a fost audiata, sub prestare de juramant, martora M M-D, propusa de parat, declaratia acesteia fiind consemnata si atasata la dosar.
Reclamanta prin aparator a solicitat efectuarea unei anchete psiho-sociale la locuinta acesteia din Italia, in cadrul careia sa fie audiata si minora.
La termenul din 5 iunie 2012 , instanta din oficiu a invocat exceptia necompetentei instantelor romane in solutionarea prezentei cauze, raportat la dispozitiile art. 5 pct. 2, din Regulamentul CE nr. 44/2001, art. 2611 si art. 2612 Cod civil, raportat la art. 17 din Legea nr. 361/2007.
Prin sentinta civila nr., pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosarul nr., s-a dispus incredintarea catre reclamanta spre crestere si educare a minorei C I. A-M, nascuta la data de si a fost obligat paratul la plata unei pensii de intretinere in cuantum de 80 lei lunar, in favoarea acesteia, incepand cu data de 03.02.2005 si pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau incetare a obligatiei.
Din inscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezulta ca la data de 15.07.2011 , reclamanta si minora si-au stabilit resedinta in localitatea V din Italia, iar acesta din urma frecventeaza cursurile clasei a - IV-a la Institutul Comprensiv .
In conformitate cu dispozitiile art. 2612 Cod civil, legea aplicabila obligatiei de intretinere se determina potrivit reglementarilor dreptului Uniunii Europene , iar in acest sens, art. 5 pct. 2, din Regulamentul CE nr. 44/2001, prevede ca o persoana care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, poate fi actionata in justitie intr-un alt stat membru, in materia obligatiei de intretinere, in fata instantelor de la locul unde creditorul obligatiei de intretinere este domiciliat, sau isi are resedinta obisnuita .
De asemenea , conform dispozitiilor art. 2611 C. Civil, raportat la art. 17 din Legea nr. 361/2007, “exercitarea raspunderii parintesti este reglementata de legea statului de la resedinta obisnuita a copilului. Daca resedinta obisnuita a copilului se schimba, situatia este reglementata de legea statului de la noua resedinta obisnuita".
Intrucat, incepand din data de, minora impreuna cu reclamanta au resedinta pe teritorul statului italian, competenta in solutionarea prezentei cauze revine instantei de la resedinta actuala a acestora, motiv pentru care, vazand si disp. art. 157 din Legea 105/1992 republicata, instanta de fond a admis exceptia necompetentei instantelor romane invocata din oficiu si va pronunta solutia respingerii atat a actiunii principale formulate de reclamanta-parata , cat si a cererii reconventionale formulate de paratul - reclamant, ca nefiind de competenta instantelor romane .
Impotriva sentintei civile nr., pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr., a declarat apel reclamanta G. S.
In motivarea apelului, arata ca in mod gresit instanta i-a respins actiunea, considerand ca nu este de competenta instantelor romane, respingand si cererea reconventionala in acelasi mod.
Analizand legalitatea si temeinicia sentintei, prin prisma criticilor formulate si in raport de actele si lucrarile dosarului, Tribunalul apreciaza apelul fondat, pentru urmatoarele considerente :
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta G. S. a chemat in judecata pe paratul C. V. V, solicitand instantei majorarea cuantumului pensiei de intretinere pe care acesta o plateste minorei C. I. A. M. nascuta la data de, in baza sentintei nr., pron. de Judecatoria Craiova in dosarul nr. reclamanta, impreuna cu minora avand resedinta in Italia, localitatea iar paratul domiciliind in Craiova.
Potrivit art. 3 litera a si b din Regulamentul (CE) nr. 4 /2009 din 18 decembrie 2008, privind competenta legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor si cooperarea in materie de obligatii de intretinere, "Are competenta de a hotari in materie de obligatii de intretinere, in statele membre:
a) instanta judecatoreasca de la locul resedintei obisnuite a paratului; sau
b) instanta judecatoreasca de la locul resedintei obisnuite a creditorului."
De asemenea, potrivit art. 4 alin. 1 din acelasi Regulament, partile pot conveni ca una din instantele unui stat membru, mentionate la literele a-c din acelasi alineat sa solutioneze litigiile nascute sau care se pot naste intre ele in materie de obligatii de intretinere, printre instantele astfel competente figurand si instantele din statul membru in care una din parti isi are resedinta obisnuita (litera a ), precum si instanta din statul membru a carui cetatenie o detine una din parti (litera b ).
Ca atare, daca reclamanta - creditor al obligatiei de intretinere, cu domiciliul sau resedinta intr-un stat membru, cheama in judecata pe paratul debitor al obligatiei de intretinere, cu domiciliul in alt stat membru, la instanta judecatoreasca de la domiciliul acestuia din urma, aceasta instanta devine competenta in baza art. 3 litera a din Regulamentul(CE ) nr. 4/2009, dar si a dispoz. art. 4 alin. 1 literele a si b din acelasi Regulament, in conditiile in care din actele dosarului rezulta ca ambele parti au convenit in sensul ca litigiul sa fie judecat de instanta sesizata, anume cea de la domiciliul paratului .
In plus si art. 5 din Regulamentul amintit este aplicabil, avand in vedere ca paratul s-a prezentat la termenele de judecata personal, dar si prin reprezentant conventional, fara a contesta competenta instantei sesizate, asa incat, conf. art. respectiv, instanta in fata careia se infatiseaza paratul este competenta.
Textul de lege invocat de prima instanta in sprijinul solutiei pronuntate, anume art. 5 pct. 2 din Regulamentul CE nr. 44/2001, privind competenta judiciara, recunoasterea si executarea hotararilor in materie civila si comerciala, se refera la posibilitatea chemarii in judecata a paratului - debitor al obligatiei de intretinere si in fata instantelor din alt stat membru decat cel in care-si are domiciliul si anume la instantele din statul de domiciliu al creditorului obligatiei de intretinere, nefiind insa o competenta exclusiva, de la care nu se poate deroga, asa cum a fost interpretata de catre prima instanta.
Celelalte dispozitii legale la care a facut referire prima instanta -art. 2611 si art. 2612 cod civil se refera la legea aplicabila obligatiei de intretinere, iar nu la competenta de judecata a cererilor avand ca obiect obligatii de intretinere, cele doua fiind notiuni distincte, legea aplicabila urmand a fi stabilita ulterior determinarii instantei competente, de catre aceasta din urma, iar nu de catre instanta care se considera necompetenta, asa cum a procedat prima instanta.
In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de parat, avand ca obiect exercitarea autoritatii parintesti fata de minora si stabilirea locuintei acesteia la tata, se retine ca atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea raspunderii parintesti intra in domeniul de aplicare a Regulamentului CE nr. 2201/2003 al Consiliului.
Conform art. 12 alin. 3 ce reglementeaza prorogarea de competenta instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materie de raspundere parinteasca in alte proceduri decat cele mentionate la alin. 1, atunci cand copilul are o stransa legatura cu acest stat membru, in special datorita faptului ca unul din titularii raspunderii parintesti isi are resedinta obisnuita aici si competenta a fost acceptata in mod expres sau in orice alt mod neechivoc de catre toate partile la procedura la data sesizarii instantei, iar competenta este in interesul superior al copilului.
Cum domiciliul paratului este in raza de competenta a instantei sesizate iar ambele parti au acceptat o astfel de competenta, Tribunalul considera ca si din acest punct de vedere solutia primei instante este gresita.
In consecinta, in raport de considerentele expuse, apreciind ca prima instanta a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului iar partile nu au solicitat expres trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, in baza art. 297 alin. 1 c.p.c., Tribunalul va anula sentinta si va retine cauza pentru judecare in fond.
Pe fondul litigiului, se retine ca prin sentinta civila nr., pron. de Judecatoria Craiova in dosarul nr., paratul a fost obligat in favoarea minorei C. I. A. M., nascuta la data de , la o pensie de intretinere lunara in cuantum de 800.000 ROL lunar, pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau incetare a obligatiei.
Potrivit adresei nr., emisa de Ministerul Apararii -Unitatea Militara Craiova, in perioada septembrie 2011- februarie 2012, paratul C. V. V. a realizat o medie lunara a veniturilor de 1396 lei si nu mai are in intretinere o alta persoana, asa incat, cererea reclamantei este fondata si va fi admisa in baza art. 525 si art. 529 alin. 2 Cod Civil, cu consecinta majorarii pensiei intretinere pe care o datoreaza paratul minorei, la suma de 349 lei lunar, incepand cu data formularii cererii, conf. art. 532 alin. 1 Cod Civil si pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau incetare a obligatiei.
In ce priveste cererea reconventionala formulata de parat vizand acordarea autoritatii parintesti asupra minorei in favoarea exclusiva a paratului sau in favoarea ambilor parinti, se retine ca prin sentinta civila nr., pron. de Judecatoria Craiova, minora a fost incredintata spre crestere si educare mamei, apreciindu-se ca aceasta masura este in interesul superior al copilului, in conditiile in care mama s-a ocupat exclusiv de cresterea ei, are o locuinta stabila si realizeaza venituri, fiind angajata in munca, tatal avand un program destul de lung la serviciu si chiar lipsea de la domiciliu.
Potrivit art. 403 Cod Civil, "in cazul schimbarii imprejurarilor, instanta de tutela poate modifica masurile cu privire la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copiii lor minori, la cererea oricaruia dintre parinti sau a unui alt membru de familie, a copilului, a institutiei de ocrotire, a institutiei publice specializate pentru protectia copilului sau a procurorului."
Ca atare, pentru ca instanta sa modifice o astfel de masura, este necesar sa apara elemente noi, care sa demonstreze ca interesele minorului o cer, adica atunci cand parintele in a carui ingrijire se afla nu-i mai poate asigura conditiile necesare pentru o dezvoltare corespunzatoare, iar mentinerea la acel parinte ar avea consecinte daunatoare asupra bunei lui dezvoltari fizice, cresterii si educarii sale.
In cauza, din actele dosarului reiese ca de aproximativ 1 an, minora locuieste cu mama sa in Italia, localitatea , este inscrisa la Institutul din cadrul Ministerului Instructiei, al Universitatii si al Cercetarii in clasa a IV a, frecventand cu regularitate cursurile, este in evidenta unui medic de familie, aspecte care demonstreaza ca reclamanta se preocupa de educatia si dezvoltarea corespunzatoare a fiicei sale, contrar sustinerilor paratului - reclamant.
Faptul schimbarii domiciliului minorei in strainatate si detinerea cu chirie a unei locuinte in tara respectiva nu constituie o schimbare a imprejurarilor avute in vedere la luarea masurii incredintarii minorei catre mama, ci pur si simplu schimbari ale mediului de viata ale mamei si minorei, nedemonstrandu-se ca aceasta situatie ar avea consecinte negative asupra dezvoltarii fizice, psihice a minorei, simpla presupunere in acest sens a paratului reclamant nefiind suficienta pentru a reveni asupra masurii .
Prin urmare, in raport de considerentele expuse, cererea reconventionala a paratului - reclamant va fi respinsa ca nefondata.
133
TRIBUNALUL DOLJ
SECTIA PENTRU MINORI SI FAMILIE
DECIZIE CIVILA
Sedinta publica de la
Completul compus din:
Minsterul Public - Parchetul de pe langa Tribunalul Dolj a fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurentul parat T T si de recurenta reclamanta I S impotriva sentintei civile nr. din data de pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr., avand ca obiect emitere ordin de protectie.
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns recurentul parat T T asistat de avocat G F avocat B M, si recurenta reclamanta I S asistata de avocat I N si avocat T M.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta dupa care;
Avocat I N, pentru recurenta reclamanta I S depune un set de acte si solicita declararea sedintei secrete pe parcursul dezbaterilor.
Avocat B M, pentru recurentul parat T T, a aratat ca nu se opune ca sedinta sa fie secreta.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau exceptii de invocat, instanta a constatat cauza in stare de judecata si a acordat cuvantul asupra recursului.
Avocat T M, pentru recurenta reclamanta I S, solicita admiterea recursului recurentei reclamante, modificarea hotararii in sensul admiterii cererii de emitere a ordinului de protectie astfel cum a fost solicitat, respectiv: urmand a dispune si masura evacuarii paratului din locuinta proprietate comuna precum si obligarea paratului de a urma consiliere psihologica si psihoterapeutica, in vederea prevenirii si combaterii oricaror altor forme de violenta din partea acestuia asupra recurentei reclamante. Arata ca critica pentru netemeinicie si nelegalitate solutia instantei de fond care, a admis in parte cererea de emitere a ordinului de protectie dispunand ca masuri si interdictii pentru o perioada de 6 luni obligarea paratului sa pastreze o distanta minima de 10 m fata de reclamanta si interzicerea oricarui contact din partea paratului, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod cu reclamanta. Mai arata ca in lipsa acestei masuri ordinul de protectie nu-si poate produce efectele pentru care legiuitorul a instituit aceasta procedura, starea iminenta de pericol in care a dovedit ca se afla victima continuand sa subziste,si mai mult decat atat, agravandu-se.
Avocat I N pentru recurenta reclamanta I S, achieseaza la concluziile avocatului T M. Arata ca instanta de fond a respins insa, nemotivat si neintemeiat, capetele de cerere privind evacuarea paratului din locuinta proprietate comuna precum si obligarea paratului de a urma consiliere psihologica si psihoterapeutica, in vederea prevenirii si combaterii oricaror altor forme de violenta din partea acestuia asupra recurentei reclamante.
Avocat B M, pentru recurentul parat T T, solicita respingerea recursului recurentei reclamante si pe fond respingerea actiunii ca fiind netemeinica, motivat de faptul ca ordinul de restrictie este o masura extraordinara si ca prin aceasta se urmareste ca recurentul parat sa nu mai poata intra in apartamentul sau. Arata ca fiul lor , T D, in varsta de 20 de ani, student la 2 facultati, una cu taxa de studii (3000 lei anual) are nevoie sprijinul material si financiar pe care i l-a cerut recurentei reclamante I S, insa aceasta a refuzandu-l conditionat. Mai arata ca mobilul actiunii este dorinta recurentei reclamante de a obtine initial o posesie exclusiva a apartamentului bun comun si apoi obtinerea unei solutii de atribuire in natura a apartamentului.
Avocat B M si avocat G Fl, pentru recurentul parat T T avand pe rand cuvantul solicita in principal, admiterea recursului, casarea sentintei recurate, iar in rejudecare, respingerea cererii ca inadmisibila. In subsidiar, solicita admiterea recursului, casarea sentintei, iar in rejudecare, respingerea cererii ca neintemeiata. Arata ca motivele de nelegalitate si netemeinicie sunt urmatoarele: lipsa calitatii de victima a calitatii in familie a recurentei reclamante, inexistenta unor mijloace de proba care sa ateste existenta violentelor in familie, lipsa calitatii de convietuitori a partilor inexistenta oricaror sesizari la autoritatile administratiei publice abilitate sa constate, monitorizeze si sa aplice masuri privind prevenirea si combaterea violentei in familie, inexistenta vreunei plangeri penale formulate de reclamanta I S impotriva recurentului paratului pentru presupusele violente in familie, lipsa oricarei dovezi privind existenta intentiei recurentului paratului de a afecta fizic sau psihic prin actiunile sau inactiunile sale integritatea reclamantei, netemeinicia cererii rezulta si din aceea ca judecarea cauzei s-a facut in absenta oricaror dovezi justificate de aplicare a masurilor de restrictie, masuri lipsite de orice determinare pentru a face posibila executarea acestora in conformitate cu respectarea dreptului de proprietate si a drepturilor corelative la dreptul de proprietate al paratului ,precum si a drepturilor si a libertatilor fundamentale ale acestora. Depun la dosar concluzii scrise.
Avocat I N, pentru recurenta reclamanta I S, avand cuvantul, solicita respingerea recursului recurentului parat ca nefondat, motivand ca argumentatiile aduse nu fac obiectul cauzei. Sub acest aspect sustine ca recurenta reclamanta, victima a violentei in familie indeplineste calitatea de "membru de familie", legea conditionand convietuirea in sensul gospodaririi partilor si cu atat mai putin de existenta unor sesizari prealabile la autoritatile administratiei publice. A aratat ca tocmai pentru a prevenii si combate violenta in familie legiuitorul a dispus posibilitatea ca victima sa se poata adresa direct in justitie pentru emiterea ordinului de protectie, dat fiind pericolul reprezentat de astfel de fapte si urgenta masurilor ce trebuiesc luate in consecinta.
Avocat T M, pentru recurenta reclamanta I S, arata ca pune aceleasi concluzii ca avocat I N in sensul ca solicita respingerea recursului recurentului parat ca nefondat, depunand la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursului recurentei reclamante ca neintemeiat si admiterea recursului recurentului parat, casarea sentintei pronuntate de instanta de fond, motivat de faptul ca nu s-a facut dovada ca recurenta reclamanta ar fi fost victima vreunei violente, iar ordinul de protectie asa cum a fost stabilit de instanta de fond nu poate fi pus in practica.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de fata;
Prin sentinta civile nr. din data de pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. s-a admis in parte cererea avand ca obiect instituire ordin de protectie, formulata de reclamanta I S, in contradictoriu cu paratul T T, cu acelasi domiciliu.
S-a dispus emiterea unui ordin de protectie a reclamantei fata de parat pe o perioada de 6 luni si precum si urmatoarele masuri - obligatii si interdictii :
- obligarea paratului sa pastreze o distanta minima de 10 metri fata de reclamanta;
- interzicerea oricarui contact din partea paratului, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu reclamanta;
Masura a fost data cu executie vremelnica, de indata si fara somatie.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la data de sub nr. reclamanta I S a chemat in judecata pe paratul T T, solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna emiterea unui ordin de protectie prin care sa se dispuna evacuarea paratului din locuinta proprietate comuna, situata in Craiova, strada, judetul Dolj, obligarea paratului la pastrarea unei distante minime fata de reclamanta, pentru asigurarea sigurantei fizice si psihice a reclamantei, interzicerea oricarui contact din partea paratului, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu reclamanta, obligarea paratului de a urma consiliere psihologica si psihoterapeutica, in vederea prevenirii si combaterii oricaror alte forme de violenta din partea acestuia, asupra reclamantei.
In motivarea actiunii s-a aratat ca reclamanta a fost casatorita cu paratul incepand cu data de, casatorie ce a fost desfacuta prin sentinta civila nr. a Judecatoriei Craiova, pronuntata in dosarul nr., partile continuand si dupa aceasta data sa locuiasca impreuna cu fiul lor, T D A, in imobilul situat in Craiova, strada, judetul Dolj; s-a mai precizat ca atat inainte de pronuntarea hotararii de divort cat si ulterior, paratul s-a manifestat foarte agresiv fata de reclamanta, atat fizic cat si verbal, ajungandu-se la o situatie imposibil de suportat de catre reclamanta, de la injurii si epitete degradante si umilitoare proferate la adresa reclamantei, paratul a trecut la amenintari, escaladand cu violente repetate; frecvent, paratul recurge la amenintari, inclusiv cu moartea, de natura sa induca o stare de teroare si credinta ca aceste amenintari pot fi duse la bun sfarsit, cu atat mai mult cu cat paratul, fiind ofiter activ in cadrul MAI, are acces la arme de foc.
Pe fondul de stres generat si de procesul de partaj bunuri comune, aflat pe rolul Judecatoriei Craiova, paratul cu intentia deloc voalata de a o priva pe reclamanta de posesia oricaruia din bunurile comune, spunandu-i convingator ca " va avea grija sa o termine ", a ajuns ca zilnic sa o timoreze atat prin prezenta fizica, provocandu-i stari de tensiune si suferinta psihica, cat si prin influenta nefasta pe care o cultiva asupra fiului partilor.
Sub acest ultim aspect, prin recompense materiale ce depasesc nevoile unui copil de varsta lui, contrar principiilor de etica si morala in care reclamanta a crescut copilul, paratul ii induce acestuia falsa certitudine ca, nemotivat, ea ii refuza anumite dorinte.
S-a mai solicitat de catre reclamanta sa se dispuna ca executarea ordinului sa se faca fara somatie si fara trecerea vreunui termen, in considerarea principiului celeritatii, a principiului respectarii demnitatii umane, fiind dovedit caracterul urgent ce impune luarea masurii de evacuare, pentru prevenirea pericolului iminent ce planeaza asupra persoanei reclamantei.
In drept si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 26 alin. 1, art. 26 alin. 3, art. 27 indice 1 din Legea nr. 217/2003 modificata prin Legea nr. 25/2012, pentru prevenirea si combaterea violentei in familie.
La dosar s-au depus xerocopii de pe urmatoarele inscrisuri: buletin de ecografie nr. emis de Policlinica TOP MED BUNA VESTIRE Craiova, bilet scris de parat si datat din 11 iulie 1995, declaratie extrajudiciara data de martora D A L si cartea sa de identitate, planse fotografice in original, sentinta civila nr. a Judecatoriei Craiova, pronuntata in dosarul nr., imputernicire avocatiala.
La data de 22 mai 2012 reclamanta a reiterat cererea adresata initial instantei, completand formularul intitulat - cerere privind emiterea ordinului de protectie, relatand faptele paratului si locul desfasurarii lor, mentionand ca atat inainte de pronuntarea hotararii de divort cat si dupa aceasta data, pana in prezent, datorita faptului ca locuiesc impreuna, paratul supune victima la violente fizice si verbale in domiciliul comun, amenintand-o in mod consistent cu moartea.
In aceeasi cerere s-au descris si actele de violenta exercitate de parat asupra reclamantei, invederandu-se ca asupra victimei, paratul a aplicat in mod repetat lovituri( producandu-i fractura nazala, echimoze, etc.) si de asemenea el distruge bunurile din locuinta( mobilier, pereti, obiecte), a spart usa, gresia, diverse obiecte casnice.
La data de 1 iunie 2012 paratul a depus la dosar o intampinare prin care a solicitat instantei respingerea cererii ca inadmisibila, deoarece in speta nu sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile art. 2 ind. 2 lit. b coroborate cu dispozitiile art. 2 ind. 2 lit. c din Legea nr. 217/2003 modificata prin Legea nr. 25/2012, in sensul ca din anul 1995 partile nu mai convietuiesc impreuna, fapt recunoscut de altfel de reclamanta prin acordul exprimat privind cererea de desfacere a casatoriei; de altfel inexistenta convietuirii este evidentiata si in declaratiile fiului partilor si ale martorului D G.
In subsidiar s-a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 26 din Legea nr. 217/2003 modificata prin Legea nr. 25/2012, pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, in sensul ca nu exista nici o stare de pericol, nu exista nici o victima si nici agresor; reclamanta nu a dovedit existenta vreunei stari de pericol din partea paratului, inscrisurile depuse de ea la dosar sunt irelevante, nu sunt actuale, nici concludente, ele nu contureaza o stare de pericol; de altfel chiar fiul partilor, in declaratia lui extrajudiciara, a confirmat ca niciodata mama sa nu a fost terorizata de tatal sau, nu a fost amenintata si nici lovita.
In continuarea motivarii cererii sale, paratul a mai invederat ca in speta nu exista nici aparenta si nici urgenta privind evacuarea din apartamentul bun comun al fostilor soti, supus partajului in dosarul nr. 26543/215/2011 aflat pe rolul Judecatoriei Craiova, iar inexistenta starii de pericol, a unor acte de violenta exercitate din partea paratului asupra reclamantei, nu justifica evacuarea paratului din imobilul bun comun.
Reclamanta, in speranta de a obtine la partaj apartamentul bun comun, doreste sa aiba posesia exclusiva, ea incearca sa se victimizeze, atribuie paratului atitudini, posibile fapte, calitati foarte negative, stirbindu-i grav imaginea lui, statutul sau social si profesional; actiunea a fost promovata de reclamanta cu rea credinta, exercitand un abuz de drept, scopul reclamantei fiind de a obtine posesia exclusiva a apartamentului bun comun al partilor.
In drept si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 115-118 c.proc.civ.
S-au anexat pentru sustinerea cererii, adresa nr. emisa de Inspectoratul General al Politiei Romane - Inspectoratul de Politie al Judetului Dolj, adeverinta medicala nr. emisa de dr. S P - medic primar, competenta in ecografie, declaratie extrajudiciara data de fiul partilor, numitul T D A, declaratie extrajudiciara data de martorul D G sentinta civila nr. a Judecatoriei Craiova, pronuntata in dosarul nr., ramasa definitiva si irevocabila prin neapelare, avand ca obiect desfacerea casatoriei partilor, cererea formulata de fiul partilor in dosarul nr. al Judecatoriei Craiova, incheiere din data de pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. avand ca obiect partajarea bunurilor comune ale partilor.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata faptul ca prin sentinta civila nr. a Judecatoriei Craiova, pronuntata in dosarul nr., ramasa definitiva si irevocabila prin neapelare, s-a dispus admiterea actiunii civile de divort formulata de reclamantul T T impotriva paratei T S, desfacerea casatoriei incheiata intre parti si inregistrata in Registrul de Stare Civila al Primariei Mun. Craiova la nr., prin acordul partilor precum si reluarea de catre parata a numelui purtat anterior casatoriei, acela de " ".
Prin declaratia extrajudiciara data de martora D A L la data de, aceasta a invederat ca ea cunoaste ambele parti din anul 1986, relatiile dintre acestea dupa divort au devenit foarte tensionate, deoarece paratul este o persoana violenta, care consuma excesiv alcool in mod frecvent; din aceste motive, el a recurs de mai multe ori la violente fizice si psihice, prevalandu-se inclusiv de calitatea sa de cadru MAI si de relatiile stabilite in virtutea functiei sale.
Martora a declarat ca ea cunoaste personal despre ostilitatile verbale si psihice practicate de parat fata de reclamanta, martora asistand personal la aceste dialoguri agresive; reclamanta i-a aratat martorei si echimoze pe corp, in special in zona fetei si a picioarelor, exprimandu-se fata de martora ca ii este teama pentru viata ei, in urma amenintarilor paratului.
Mai cunoaste martora ca paratul deseori a facut aluzie la un fost coleg al lui, numit G N, care si-a impuscat sotia si fiica, manifestandu-si intentia de a actiona si el la fel; reclamanta s-a inchis intr-o camera, evitand contactul cu paratul.
Martora a constatat personal cu ocazia deplasarilor in locuinta comuna a partilor, ca acest imobil a fost degradat de catre parat, in mod intentionat ; dependintele comune, baia si bucataria, nu pot fi folosite in conditii normale de catre reclamanta, deoarece paratul ii incalca intimitatea la baie, iar la bucatarie o ameninta ca ii va otravi mancarea din frigider.
Aceeasi martora a mai declarat despre discutiile pe care le-a avut cu fiul partilor, T D A, care i-a spus ca noaptea, cand tatal sau ajunge acasa din escapadele extraconjugale si bahice, il invita la un pahar de alcool si la o tigara, spunandu-i ca ziua in care o vor " termina " pe mama lui nu este departe; reclamanta nu are unde sa locuiasca, deoarece apartamentul proprietate comuna aflat in partaj, a fost cumparat cu bani proveniti din vanzarea unui alt apartament obtinut in schimbul unei locuinte de serviciu repartizat reclamantei de la unitatea unde aceasta lucreaza.
Prin adresa nr. emisa de Inspectoratul General al Politiei Romane - Inspectoratul de Politie al Judetului Dolj, s-a mentionat faptul ca in registrul de evidenta a petitiilor constituit la nivelul inspectoratului pe anul 2012, nu au fost inregistrate sesizari formulate impotriva paratului T T, iar conform adeverintei medicale nr. emisa de dr. S P - medic primar, competenta in ecografie, paratul nu este suferind de boli cronice, neuropsihice, fiind sanatos clinic actual.
Prin declaratia extrajudiciara data la data de 28 mai 2012 de catre martorul T D A, care este fiul partilor, acesta a declarat ca tatal sau nu a fost si nici nu este o persoana violenta, el nu consuma alcool in exces si nu s-a folosit niciodata de avantajele pe care i le-ar putea oferi slujba sa; mama lui - reclamanta, nu a mai venit acasa dupa divortul de tatal sau, nici inainte de divort ea nu venea des acasa si nici nu avea astfel cum sa intre in conflict cu tatal lui; mama lui nu a fost niciodata terorizata de tatal lui, nu a fost amenintata si nici lovita de parat. Martorul a mai precizat ca dupa divortul parintilor, mama reclamanta a exercitat presiuni asupra lui.
Martorul D G, prin declaratia extrajudiciara data la data de 31 mai 2012, a declarat ca din luna ianuarie 2005 locuieste de peste 7 ani intr-un imobil ce apartine paratului, el cunoaste ambele parti, aproape zilnic s-a intalnit cu unul dintre membrii familiei lor, iar din discutiile purtate cu fiecare dintre ei nu a rezultat existenta unor stari conflictuale care sa fi fost urmate de acte de violenta; niciunul din membrii familiei nu a fost vreodata observat cu semne de violenta pe corp, sau cu stari care sa rezulte in urma unor asemenea agresiuni. In urma vizitelor efectuate la domiciliul partilor, martorul nu a constatat urme de violenta sau distrugeri de bunuri; in zona de domiciliu, paratul este cunoscut ca o persoana integra, sociabila, echilibrata, care se bucura de respectul si aprecierea vecinilor; niciodata, din anul 2005, la domiciliul partilor nu a fost solicitata prezenta organelor de politie si nici nu au fost discutii care sa releve fapte de violenta sau certuri in familia acestuia.
A mai relatat martorul ca reclamanta nu s-a preocupat de ingrijirea copilului rezultat din casatoria partilor si lipseste in mod frecvent de la domiciliu pentru diverse perioade de timp, de la cateva zile la cateva saptamani.
Potrivit prevederilor art. 2, asa cum a fost modificat prin pct. 3 al art. I, din Legea nr. 25/2012 de modificare a Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie " Violenta in familie reprezinta orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca ori poate cauza un prejudiciu sau suferinte fizice, psihice, sexuale, emotionale ori psihologice, inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate.
(2) Constituie, de asemenea, violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale ".
In conformitate cu prevederile art. 2(1) din legea nr. 217/2003 modificata prin Legea nr. 25/2012, pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, " Violenta in familie se manifesta sub urmatoarele forme:
a) violenta verbala - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;
b) violenta psihologica - impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar;
c) violenta fizica - vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar;
d) violenta sexuala - agresiune sexuala, impunere de acte degradante, hartuire, intimidare, manipulare, brutalitate in vederea intretinerii unor relatii sexuale fortate, viol conjugal;
e) violenta economica - interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar;
f) violenta sociala - impunerea izolarii persoanei de familie, de comunitate si de prieteni, interzicerea frecventarii institutiei de invatamant, impunerea izolarii prin detentie, inclusiv in locuinta familiala, privare intentionata de acces la informatie, precum si alte actiuni cu efect similar;
g) violenta spirituala - subestimarea sau diminuarea importantei satisfacerii necesitatilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiratiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice sau religioase, impunerea aderarii la credinte si practici spirituale si religioase inacceptabile, precum si alte actiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare ".
Asa cum se mentioneaza in cuprinsul art. 2(3) din legea nr. 217/2003, asa cum a fost modificat prin introducerea pct. 4 al art. I din Legea nr. 25/2012, " Victima violentei in familie are dreptul:
a) la respectarea personalitatii, demnitatii si a vietii sale private;
b) la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
c) la protectie speciala, adecvata situatiei si nevoilor sale;
d) la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare sociala, precum si la asistenta medicala gratuita, in conditiile prezentei legi;
e) la consiliere si asistenta juridica gratuita, in conditiile legii ".
Prin dispozitiile art. 26 din Legea nr. 217/2003, modificat prin pct. 27 al art. I din Legea nr. 25/2012 se stipuleaza ca " (1) Persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri - obligatii sau interdictii:
a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;
c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;
d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;
e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza sau le viziteaza periodic;
f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;
h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.
(2) Prin aceeasi hotarare, instanta poate dispune si suportarea de catre agresor a chiriei si/sau a intretinerii pentru locuinta temporara unde victima, copiii minori sau alti membri de familie locuiesc sau urmeaza sa locuiasca din cauza imposibilitatii de a ramane in locuinta familiala.
(3) Pe langa oricare dintre masurile dispuse potrivit alin. (1), instanta poate dispune si obligarea agresorului de a urma consiliere psihologica, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii ".
Dupa cum se stie, fapta este o manifestare a individului in sfera realitatii, in cadrul relatiilor sociale, iar pericol social prezinta orice activitate contrara normelor in vigoare, deoarece impiedica normala desfasurare a relatiilor sociale.
In speta de fata, in urma analizarii probelor administrate, instanta constata ca asupra reclamantei au fost exercitate de catre parat anumite acte de violenta psihica si fizica, fapt dovedit prin declaratia extrajudiciara a martorei D L( care se refera la amenintari repetate ale paratului la adresa reclamantei si la acte de distrugere a bunurilor din imobilul bun comun) , coroborata cu biletul scris si semnat de parat, datat din 11 iulie 1995 ( prin care acesta recunoaste ca a spart buza sotiei reclamante) si cu certificatul medico-legal nr. emis de Institutul de Medicina Legala din Craiova( in care se concluzioneaza ca reclamanta prezinta leziuni traumatice ce pot data din 31 mai 2012, ele au fi putut fi produse prin lovire cu si de corpuri dure si necesita 3-4 zile ingrijiri medicale de la data producerii leziunilor); de asemenea plansele fotografice depuse de reclamanta prezinta deteriorari grave ale imobilului in care partile locuiesc impreuna.
Este evidenta starea de tensiune existenta intre soti, insa din ansamblul inscrisurilor depuse de parti in scop probatoriu, nu a rezultat iminenta producerii unei infractiuni privitoare la viata si integritatea reclamantei, care sa justifice adoptarea masurii de evacuare a paratului din fostul domiciliu conjugal.
Aceasta cu atat mai mult cu cat paratul are un drept de coproprietate asupra locuintei, ceea ce-i confera toate prerogativele dreptului de proprietate prevazute de art. 555 din codul civil, astfel ca nimeni nu-l poate lipsi pe parat de dreptul sau si implicit de atributul principal, respectiv de dreptul de folosinta, decat in cazuri strict limitate si determinate legal.
Neintelegerile dintre parti cu privire la folosinta apartamentului proprietate comuna urmeaza a se rezolva ulterior prin partajarea acestui bun.
Impotriva sentintei civile nr. din data de pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. au declarat recurs reclamanta I S si paratul T T.
In recursul declarat de reclamanta I S se critica hotararea instantei de fond sub aspectele netemeiniciei si nelegalitatii, motivandu-se ca instanta de fond a admis in parte cererea de emitere a ordinului de protectie, respingand capetele de cerere privind evacuarea paratului din locuinta proprietate comuna si obligarea paratului de a urma consiliere psihologica si psihoterapeutica, fara insa sa motiveze aceasta solutie de respingere. Se motiveaza ca desi s-a dovedit imposibilitatea sa mai poata locui impreuna datorita atitudinii violente a intimatului parat instanta de fond a procedat la respingerea acestui capat de cerere.
Se mai arata ca este imposibil sa se puna in aplicare ordinul emis de instanta de fond in conditiile in care desi paratul are interdictia de a se apropia la mai putin 10 metri de reclamanta, instanta de fond nu a dispus si evacuarea acestuia din locuinta comuna, existand permanent asupra reclamantei pericolul iminent asupra vietii si integritatii sale fizice si psihice.
In recursul formulat de parat se critica sentinta instantei de fond tot sub aspectele de netemeinicie si nelegalitate, indicand ca motive de nelegalitate si netemeinicie lipsa calitatii de victima a violentei in familie a reclamantei, in conformitate cu dispozitiile art.2 din Legea 217/2003 modificata prin Legea 25/2012; inexistenta oricaror mijloace de proba cu caracter judiciar care sa ateste existenta violentelor in familie precum si lipsa cenzurarii acestora de catre instanta de fond cu scopul dovedirii dispozitiilor legale; lipsa calitatii de convietuitori a partilor; inexistenta oricaror sesizari la autoritatile administratiei publice abilitate sa constate, monitorizeze si sa aplice masuri privind prevenirea si combaterea violentei in familie, inexistenta vreunei plangeri penale formulate de reclamanta impotriva paratului pentru violente in familie, lipsa oricarei dovezi privind existenta intentiei paratului de a afecta fizic sau psihic prin actiunile sau inactiunile sale integritatea reclamantei.
Un alt motiv de netemeinicie vizeaza si faptul ca judecarea cauzei s-a facut in absenta oricaror dovezi justificate de aplicare a masurilor de restrictie, masuri lipsite de orice determinare pentru a face posibila executarea acestora in conformitate cu respectarea dreptului de proprietate si a drepturilor corelative la dreptul de proprietate al paratului, precum si a drepturilor si libertatilor fundamentale ale acestora.
Instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la conditia suplimentara prevazuta de art. 2 din Legea 217/2003 nefacand distinctia intre verbele "a conlocui" si "a convietui", desi se sustine de catre parat ca s-a facut dovada ca din 23 09. 2005 partile sunt separate in fapt.
Un alt motiv releva faptul ca reclamanta nu a parcurs procedura administrativa, neadresandu-se autoritatilor administratiei publice centrale si locale privind prevenirea si combaterea violentei in familie. De asemenea, nu s-a dovedit starea de pericol pe care ar incerca-o reclamanta, in cauza nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 26 din legea 217/2003 modificata.
Sentinta este criticabila si sub aspectul posibilitatii de a fi pusa in executare si de a fi respectata de parat, stabilirea obligatiei ca paratul sa nu se apropie de reclamanta la mai putin de 10 metri, in conditiile in care partile locuiesc in acelasi apartament fiind imposibil de pus in executare.
Cu referire la obligatia impusa de instanta de fond, aceea de interzicere a oricarui contact telefonic, prin corespondenta sau prin orice alt mod, se apreciaza ca nu isi gaseste justificare deoarece nu s-a dovedit ca paratul ar fi contactat-o vreodata in ultimele luni, mai precis de la divortul din septembrie 2011.
Recursul formulat de reclamanta I S este fondat, urmand sa fie admis, iar recursul formulat de paratul T T este nefondat, urmand sa fie respins pentru urmatoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 2(1), din legea nr. 217/2003 modificata prin Legea nr. 25/2012, pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, " Violenta in familie se manifesta sub urmatoarele forme:
a) violenta verbala - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare;
b) violenta psihologica - impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar;
c) violenta fizica - vatamarea corporala ori a sanatatii prin lovire, imbrancire, trantire, tragere de par, intepare, taiere, ardere, strangulare, muscare, in orice forma si de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otravire, intoxicare, precum si alte actiuni cu efect similar.
Prin dispozitiile art. 26 din Legea nr. 217/2003, modificat prin pct. 27 al art. I din Legea nr. 25/2012 se stipuleaza ca " (1) Persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul inlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri - obligatii sau interdictii:
a) evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei, indiferent daca acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei si, dupa caz, a copiilor, in locuinta familiei;
c) limitarea dreptului de folosinta al agresorului numai asupra unei parti a locuintei comune atunci cand aceasta poate fi astfel partajata incat agresorul sa nu vina in contact cu victima;
d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de invatamant a persoanei protejate;
e) interdictia pentru agresor de a se deplasa in anumite localitati sau zone determinate pe care persoana protejata le frecventeaza sau le viziteaza periodic;
f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda politiei armele detinute;
h) incredintarea copiilor minori sau stabilirea resedintei acestora.
In cauza de fata tribunalul apreciaza ca instanta de fond a retinut corect ca asupra reclamantei au fost exercitate de parat anumite acte de violenta fizica si psihica, fapt dovedit prin declaratiile extrajudiciare si in special a martorei D A L (care se refera la amenintari repetate ale paratului la adresa reclamantei si la acte de distrugere a bunurilor din apartamentul in care cei doi soti locuiesc impreuna, coroborate cu mentiunile cuprinse in certificatul medico legal eliberat de IML Craiova.
Sustinerile paratului ca primeaza declaratia fiului lor in fata declaratiilor celorlalti martori nu pot fi retinute de tribunal apreciindu-se ca declaratia fiului este subiectiva.
Cu privire la motivele de recurs invocate de parat tribunalul nu le poate retine ca fiind intemeiate, astfel: legea nu impune existenta unei sesizari la autoritatile administratiei publice abilitate sa constate si sa aplice masuri privind prevenirea si combaterea violentei in familie; calitatea de convietuitori a partilor exista, fiind recunoscuta de acestea, un motiv de recurs invocat de ambele parti fiind acela ca masura dispusa de instanta de fond, respectiv aceea de a nu se apropia la o distanta mai mica de 10 metri, este ineficienta; prezentarea de catre reclamanta a certificatului medico legal atesta existenta violentei, nefiind obligatorie si o plangere penala pentru respectivele violente.
Starea de pericol si calitatea de victima a reclamantei sunt apreciate de tribunal ca fiind reale, avand in vedere actele medico legale, declaratiile extrajudiciare precum si staruinta depusa de ambele parti de rezolvare a conflictului in fata instantei de judecata, neexistand deci nici un mijloc de rezolvare pe cale amiabila
Tribunalul apreciaza ca pentru preintampinarea exacerbarii relatiei tensionate dintre parti si inlaturarea starii de pericol pentru integritatea fizica si psihica a reclamantei se impune masura evacuarii paratului din locuinta proprietate comuna.
Se impune de asemenea interzicerea oricarui contact din partea paratului inclusiv telefonic, prin corespondenta sau orice alt mod cu reclamanta
Referitor la masura dispusa de instanta de fond, aceea de obligare a paratului sa pastreze o distanta minima de 10 metri fata de reclamanta, tribunalul o va inlatura avand in vedere solutia de evacuare a paratului din locuinta.
Cu privire la solicitarea reclamantei de a se dispune obligarea paratului sa urmeze consiliere psihologica si psihoterapeutica tribunalul apreciaza ca nu se impune luarea unei astfel de masuri.
Fata de cele expuse si vazand si dispozitiile articolului 312 C.p.civ. tribunalul va admite recursul reclamantei si va respinge recursul paratului, va modifica in parte sentinta si va dispune emiterea unui ordin de protectie a reclamantei fata de parat pe o perioada de 6 luni si urmatoarele masuri si interdictii:evacuarea paratului din locuinta proprietate comuna; interzicerea oricarui contact inclusiv telefonic, prin corespondenta sau orice alt mod cu reclamanta.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei. 124 DECIZIA CIVILA NR.
Pe rol, pronuntarea asupra dezbaterilor ce au avut loc in sedinta publica din data de , consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, ce face parte integranta din prezenta hotarare, in cauza privind solutionarea apelului civil declarat de reclamantul M C, impotriva sentintei civile nr., pronuntata de Judecatoria Craiova in contradictoriu cu parata C C N avand ca obiect stabilire program vizitare minor.
T R I B U N A L U L Asupra cauzei de fata ;
Prin cererea inregistrata sub nr, pe rolul Judecatoriei Craiova, reclamantul M C a chemat in judecata pe parata C C N, solicitand instantei ca, prin hotararea ce va pronunta, sa-i fie incuviintata legatura personala cu minora M T R, nascuta la data de 27, in urmatoarea modalitate: trei saptamani in perioada concediului de odihna-luna august, o saptamana in perioada concediului de iarna-luna ianuarie, in prima si a treia sambata si duminica din luna, a doua zi de Paste si de Craciun, pe data de 27.09 a fiecarui an, respectiv, de ziua de nastere a minorei.
S-a mai solicitat de reclamant si obligarea paratei sa-i comunice un cont bancar unde sa fie virata pensia pentru minora, precum si stabilirea de catre instanta a unui nou cuantum al pensiei de intretinere, in raport de veniturile sale actuale.
In motivare, reclamantul a aratat ca minora in cauza este rezultata din relatia de concubinaj a partilor, care au convietuit pana la al doilea trimestru de sarcina al paratei, inca de la nasterea ei si pana in prezent, contribuind financiar la intretinerea ei si, cu toate ca partile au stabilit de comun acord ca-si poate vizita minora, ori de cate ori va dori, in prezent, parata si parintii acesteia ii limiteaza exercitarea drepturilor parintesti, nepermitandu-i sa ia legatura cu minora.
Cererea a fost intemeiata pe disp. art. 86,94, 100, 107 Cod. Fam.
Reclamantul a depus la dosar in copie: certificat de nastere al minorei, adresa Sectia 5 Politie, adeverinta de venit pe anul 2010-2011, set fotografii, declaratie extrajudiciara, adeverinta de venit, proces verbal din data de sentinta civila nr. a Judecatoriei Craiova, sentinta civila nr. a Judecatoriei Craiova, fisa fiscala pe anul 2010, sentinta civila nr. a Judecatoriei Urziceni, decizia civila nr. a Tribunalului Ialomita.
La data de 08.11.2011, reclamantul a depus o precizare la actiune, prin care a solicitat incuviintarea legaturilor personale cu minora in urmatoarea modalitate: trei saptamani in perioada concediului de odihna, in perioada 01.08, ora 08, pana in 20.08, ora 20, 2 saptamani in perioada concediului de odihna, in perioada 15.01, ora 8, pana la 25.01, ora 20, in primul si al treilea week-end din luna, de vinerea, ora 18, pana duminica, ora 18, a doua si a treia zi de Paste si Craciun, intre orele 8-18, pe data de 27.09 a fiecarui an, intre orele 08-18, precum si reducerea pensiei de intretinere stabilite in sarcina sa si in favoarea minorei.
Prin incheierea de sedinta din data de 08.11.2011, instanta, din oficiu, a calificat obiectul cererii ca fiind incuviintarea legaturilor personale cu minora si reducere pensie de intretinere, invocand exceptia inadmisibilitatii cererii privind obligarea paratei de a-i comunica reclamantului un cont bancar unde sa-i fie virata pensia pentru minora, acesta fiind un aspect ce tine de executare, creditorul avand posibilitatea de a alege modalitatea de executare a obligatiei de intretinere stabilita in sarcina reclamantului.
La 13.12.2011, reclamantul a depus o noua precizare la actiune, solicitand ca, la stabilirea cuantumului pensiei de intretinere, sa nu se ia in considerare norma de hrana, intrucat, aceasta are o destinatie speciala, fiind afectata, in mod exclusiv, desfasurarii activitatii si pregatirii militare.
Prin intampinarea depusa la data de 13.12.2011, parata a solicitat respingerea actiunii, cu motivarea ca nu s-a opus niciodata realizarii legaturilor personale dintre tata si fiica, in ce priveste programul de vizitare solicitat de reclamant aratand, insa, ca se impune a fi limitat, raportat la varsta frageda a minorei, acesta fiind de natura a o supune unui stres si unei oboseli permanente, solicitand ca legatura cu minora sa se realizeze doar la domiciliul sau, dat fiind faptul ca minora inca este alaptata la san.
In suplimentarea probatoriilor, instanta a incuviintat, la cererea partilor, proba testimoniala cu cate 2 martori, de fiecare.
In cauza, au fost audiati martorii V F si F E, pentru reclamant, iar pentru parata, M si V E.
Prin sentinta civila nr., pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr., s-a admis in parte, actiunea formulata de reclamantul M C, domiciliat in com., impotriva paratei C C. N, domiciliata in Craiova, bd.
S-a incuviintat reclamantului legatura personala cu minora M T R, nascuta la 27.09.2010, in urmatoarea modalitate: in prima si a treia saptamana din luna, sambata, intre orele 16-19, in orasul de domiciliu al reclamantei, in spatiul public, cu obligatia ca, la expirarea orarului stabilit prin prezenta hotarare, reclamantul sa o readuca pe minora in domiciliul mamei.
S-a respins capatul de cerere din actiune privind reducerea pensiei de intretinere stabilite in sarcina reclamantului prin sentinta civila nr. a Judecatoriei Craiova si pe cel privind obligarea paratei de a comunica un cont bancar unde sa-i fie virata pensia pentru minora.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca minora M T s-a nascut la data de , din relatia de concubinaj a partilor.
Prin sentinta civila nr. , pronuntata de Judecatoria Craiova, minora a fost incredintata spre crestere si educare mamei, in speta, parata, reclamantul fiind obligat la plata unei pensii de intretinere lunare, in favoarea acesteia in cuantum de 420,7 lei.
Din proba testimoniala administrata in cauza a reiesit ca reclamantul manifesta interes in pastrarea legaturilor cu fiica sa, martorii acestuia relatand ca, in demersurile sale de a lua legatura cu minora, acesta s-a izbit, de cele mai multe ori, de refuzul paratei si al parintilor acesteia, martora F E fiind chiar de fata la doua incercari ale reclamantului de a-si vedea fetita, soldate de fiecare data cu refuzul paratei de a-i permite acest lucru.
Potrivit art. 496 alin 5 C.civ., "parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate limita exercitiul acestui drept, daca acesta este in interesul superior al copilului".
Apreciind asupra interesului minorului, instanta trebuie sa aiba in vedere un complex de factori care definesc intreaga viata personala a copilului si a familiei sale, respectiv varsta si sexul minorului, relatiile sale cu parintii, afectiunea pe care si-o poarta reciproc, conduita parintilor in societate si fata de minor.
In toate cazurile, instanta trebuie sa tina seama de reglementarea dreptului la viata de familie asa cum rezulta din art. 8 din CEDO si cum este definit prin practica instantei europene de contencios al drepturilor omului. Jurisdictia europeana considera ca legaturile personale dintre parinte si copilul sau reprezinta un element fundamental al vietii de familie, chiar daca relatia dintre parinti nu mai exista, iar masurile interne, inclusiv hotararile instantei, care ar impiedica o asemenea relatie constituie o ingerinta in dreptul la viata familiala, protejata de art. 8 ( cauza Elsholz contra Germaniei din 13 iulie 2000).
Curtea europeana a decis ca in executarea unor masuri care tin de legatura parintilor cu copii trebuie sa se tina seama de interesele superioare ale copilului si, in ipoteza in care contactele cu parintii ar risca sa ameninte aceste interese sau sa aduca atingere drepturilor sale, autoritatile nationale au indatorirea de a veghea la asigurarea unui just echilibru intre toate interesele partilor ( cauza Ignaccolo-Zenide contra Romaniei din 25 ian. 2000 si cauza Maire contra Portugaliei din 26 iunie 2003).
Curtea a denuntat comportamentul ilicit al parintelui la care copilul locuieste, care se opune la legatura dintre celalalt parinte si minor si a apreciat ca statul are obligatia de a lua masurile adecvate si s
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Minori
Majorare pensie de intretinere. Venituri obtinute in strainatate - Sentinta civila nr. 159 din data de 21.02.2018Stabilire program vizitare minor - Hotarare nr. 508 din data de 23.06.2017
Situatia legala a copilului. Stabilirea numelui copilului din casatorie, ai carui parinti nu au un nume de familie comun. - Decizie nr. speta 3 din data de 08.01.2008
Reducere contributie de intretinere minor stabilita prin conventie notariala - Decizie nr. 535 din data de 16.05.2016
Incetare masura de plasament - Sentinta civila nr. 41 din data de 07.03.2014
Exercitarea drepturilor parintesti. Stabilirea domiciliului minorului. Obligatia de plata a pensiei de intretinere - Decizie nr. 149 din data de 21.05.2012
Minori - Decizie nr. 193 din data de 22.03.2011
Situatia juridica minor - Decizie nr. 321 din data de 27.09.2010
Contributie de intretinere. Motiv de ordine publica. - Decizie nr. 122 din data de 18.02.2010
Minori - Decizie nr. 718 din data de 12.11.2009
Minori - Decizie nr. 41 din data de 15.02.2010
Minori - Decizie nr. 301 din data de 02.04.2009
Art.103 Cp.Revocarea masurii educative a libertatii supravegheate.Inadmisibilitatea cererii in situatia in care minorul a devenit major. - Decizie nr. 5 din data de 19.01.2009
Pensie intretinere - Sentinta civila nr. 1348 din data de 15.12.2010
Reincredintare minor - Sentinta civila nr. 1201 din data de 12.11.2010
Incredintare minor - Sentinta civila nr. 1245 din data de 08.12.2010
Inregistrare tardiva a nasterii - Sentinta civila nr. 624 din data de 05.08.2010
Pensie intretinere/Majorare pensie - Sentinta civila nr. 317 din data de 05.05.2010
Reincredintare minor - Sentinta civila nr. 174 din data de 24.03.2010
Stabilire pensie intretinere minori - incredintare minori - Sentinta civila nr. 172 din data de 18.03.2010