Succesiune. Acceptarea tacita a succesiunii. Dovada calitatii de erede a succesibililor.

Prin sentinta civila nr. 2534 / 14.10. 2010 Judecatoria Alexandria a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor - parati si a respins actiunea acestora , ca fiind introdusa de  persoane fara  calitate procesuala activa.
A admis cererea reconventionala, a constatat deschisa succesiunea defunctei  B. Ghe., a stabilit  masa succesorala, a constatat ca parata reclamanta O. M. este unicul mostenitor al defunctei in calitate de descendent de gradul 1, calitate in care   culege toate bunurile.
A mai constatat ca reclamantii - parati descendenti de gradul al II - lea, sunt straini de succesiune , prin neacceptarea acesteia in termen.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut  ca  reclamantii parati T. N. si  S. M.,  au urcat in locul si gradul autorului lor prin  reprezentare, B.  C. decedata la 19 XI 1995 alaturi de parata O. M., la succesiunea defunctei B. Ghe. decedata la 14.04. 2008, avand  vocatie la succesiunea  defunctei. Insa, reclamantii nu au  acceptat nici expres si nici tacit succesiunea defunctei , dreptul lor de optiune succesorala fiind prescris fata de dispozitiile art. 700 alin. 1 Cod civil.
A mai retinut instanta ca imprejurarea ca reclamantii au suportat o parte din cheltuielile de inmormantare  nu presupune  intentia de acceptare a succesiunii si nici nu s -a dovedit ca si - au insusit din  aceasta succesiune bunuri de o valoare insemnata din care sa rezulte o astfel de  intentie.
Drept urmare , consecinta o constituie faptul ca parata este unicul mostenitor al defunctei B. Ghe.
               Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii T. N. si S. M., considerand-o nelegala si netemeinica.
In motivele de recurs, reclamantii au invocat ca acte de acceptare a succesiunii , suportarea unei parti din  cheltuielile de inmormantare a defunctei si din cheltuielile cu pomenirile ulterioare.
S -a mai invocat in acest sens ca  dupa deces si - au  insusit o parte din  bunurile din  succesiune,  cum ar fi covoare taranesti, tablouri, poze,  situatie  pretins a fi dovedita cu  declaratia martorului G. M. Ori gresit instanta a retinut ca aceste bunuri au fost date recurentilor de catre defuncta.
S -a mai aratat ca, bunul de valoare din succesiune il reprezinta terenul extravilan din succesiune, cu privire la care nu se puteau face acte de acceptare in conditiile in care acest teren era sub contract de arenda inca din timpul vietii defunctei.
Intimata nu a formulat intampinare la cererea de recurs.
Partile nu au solicitat probe noi in recurs.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate , prin prisma criticilor aduse, tribunalul  constata ca recursul este nefondat.
In mod corect a retinut prima instanta ca, cheltuielile efectuate de recurenti cu inmormantarea si pomenirile ulterioare pentru defuncta B. Ghe. nu constituie acte de acceptare tacita a succesiunii.
Potrivit dispozitiilor art. 689 alin. 2 Cod civil ,  acceptarea tacita a succesiunii este aceea  care rezulta dintr-un act juridic pe care  succesibilul nu il putea face decat in calitatea sa de erede, act care exprima neindoielnic intentia sa de a accepta mostenirea. Ori,  contributia  sucesorilor la cheltuielile de inmormantare si pomeniri, are un caracter profund moral sustinut de relatiile  apropiate  cu defunctul ele neputand fi interpretate prin ele insele ca un element de dovada a acceptarii  succesorale, deoarece  de regula, succesorii  contribuie la aceste cheltuieli, in considerarea relatiei afective cu defuncta si  nu atat in considerarea succesiunii pe care o lasa acesta .
Cat priveste critica referitoare la interpretarea eronata a  declaratiei martorului G. M , aceasta critica este neintemeiata. Prima instanta a retinut in mod corect ca din declaratia acestui martor rezulta ca bunurile  constand in  covoare taranesti, tablouri si poze , le-au fost date recurentilor - reclamanti personal de catre defuncta si nu de catre intimata - parata O. M., asa cum se sustine in recurs, imprejurare care in nici un caz nu poate fi considerata un act de acceptare a succesiunii, succesiune care se deschide la data decesului in raport de dispozitiile art. 651 Cod civil.
Pentru aceste considerente, in temeiul  dispozitiilor art. 312 alin. 1 C.p.c , recursul declarat va fi respins ca nefondat .