PRETENTII

Prin decizia civila nr. 341/03.09.2014, tribunalul a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-parata GDM.
Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut ca, Prin actiunea civila inregistrata sub nr. 1730 /329 (2013 din 25 octombrie 2013 la Judecatoria TM, reclamanta S.C. "OVIG" S.A., a chemat in judecata pe parata GDM, solicitand instantei ca prin sentinta ce va pronunta aceasta sa fie obligata la plata sumei de 21.944,24 lei, din care: suma de 17.547,89 lei(echivalentul a 4.106,98 euro) reprezinta contravaloarea despagubirilor achitate de reclamanta pentru prejudiciul cauzat de catre asiguratul sau, iar suma de 4.396,35 lei reprezinta dobanda legala calculata la data de 26.10.2010 si pana la data de 24.10.2013(data formularii actiunii), precum si in continuare dobanda legala pana la plata integrala a debitului. Cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca la data de 6 iunie 2010 s-a produs un accident de circulatie intre autovehiculul cu nr. de inmatriculare TG/DG844XII si autovehiculul cu nr. de inmatriculare TG/W372VUA asigurat RCA la reclamanta condus de catre KGI, culpa producerii accidentului apartinand asiguratului reclamantei, motiv pentru care reclamanta a achitat persoanei pagubite suma de 17.547,89 lei(echivalentul a 4.106,98 euro)la data de 6.10.2010.
A precizat reclamanta ca polita RCA incheiata pentru autovehiculul vinovat de producerea accidentului a fost data in gestiunea paratei, iar aceasta nu a varsat prima de asigurare conform prevederilor contractuale.
A invocat decizia nr. XXIII din 19.03.2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si dispozitiile OG nr.13/2011, solicitand obligarea paratei si la plata dobanzii legale aferente sumei de 4.396,35 lei de la data platilor despagubirilor, 26.10.2010 si pana la data  formularii cererii de chemare in judecata si in continuare pana la data achitarii integrale a debitului.
Reclamanta a mentionat ca suma de 4.396,35 lei reprezinta dobanda legala calculata in conformitate cu rata dobanzii de referinta stabilita de B.N.R., potrivit OG nr.9/2000 si OG nr.13/2011, prezentand in cererea de chemare in judecata modul de calcul al acesteia pe zile de intarziere.
In dovedirea actiunii reclamanta a depus la dosar inscrisuri.
In cauza, parata a formulat intampinare in cursul procedurii prealabile prin care a solicitat respingerea actiunii in totalitate motivand in esenta ca intre ea si reclamanta nu au existat relatii contractuale, nefiind incheiat nici un contract in acest sens, astfel incat nu exista obligatii pentru ea.
Parata a precizat ca neexistand contract si pretentiile invocate sunt nefondate si aberante. Sub acest aspect a solicitat ca reclamanta sa depuna la dosar contractul pe care l-a invocat.
In finalul intampinarii parata a invocat si doua exceptii si anume: exceptia prescriptiei dreptului material avand in vedere data la care s-a produs prejudiciul si anume 6.06.2010 si data la care s-a formulat cererea de chemare in judecata, considerand ca s-a implinit termenul prescriptiei si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive avand in vedere lipsa oricaror relatii contractuale intre ea si reclamanta.
La intampinarea paratei, reclamanta a formulat raspuns facand referire la disp.art.942 din Vechiul Codul civil in vigoare la data incheierii conventiei si art.948 din acelasi act normativ, reglementari fata de care lipsa incheierii unui inscris nu este de natura a duce la concluzia ca intre parti nu a existat un contract, cu atat mai mult cu cat parata nu neaga faptul ca a preluat in gestiune mai multe polite de asigurare printre care si cea in temeiul careia reclamanta a achitat despagubirile solicitate de la parata.
A mai precizat reclamanta ca parata a avut in gestiune polita de asigurare, aceasta fiindu-i predata pentru identificarea de posibili contractanti si incheierii contractului de asigurare, in aceasta din urma situatie parata urmand a incasa un comision, astfel incat apararea sa apare ca lipsita de temei.
La termenul de judecata din 23 ianuarie 2014 instanta a pus in discutie exceptia prescriptiei dreptului la actiune a reclamantei invocata de catre parata prin intampinare in cursul procedurii prealabile, exceptie la care reclamanta nu a raspuns prin raspunsul la intampinare. Pentru solutionarea acestei exceptii, instanta a pus in vedere reclamantei sa faca dovada datei platii catre Directia Daune Carte Verde a sumei de 17.547,89 lei, echivalentul sumei de 4.106,98 euro si sa-si exprime punctul de vedere cu privire la exceptia invocata de catre parata si totodata sa comunice acte din care sa rezulte ca parata a fost angajata sa sau agent de colaborare.
La solicitarea instantei, reclamanta a depus la dosar inca  o data declaratia paratei data la 19.08.2010 si declaratia numitei NC, sora paratei, data in aceeasi zi, din care rezulta ca parata a avut relatii de colaborare cu reclamanta, desfasurand activitatea de agent de colaborare.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de catre parata, reclamanta a invederat ca la data de 18.10.2010 a fost avizata asupra producerii evenimentului rutier prin adresa nr.2010/1836/0C/001/00002, iar plata despagubirilor s-a efectuat la data de 26.10.2010 asa cum reiese din extrasul de cont anexat cererii de chemare in judecata. A precizat ca la aceasta data reclamanta a efectuat catre IA o plata in cuantum de 13.229,56 euro reprezentand contravaloarea mai multor dosare de dauna, unul dintre acestea fiind si dosarul nr. .2010/1836/0C/001/00002.
A precizat totodata reclamanta ca indicarea datei de 16.10.2010 in cuprinsul introductiv al cererii de chemare in judecata reprezinta o greseala materiala, data corecta fiind 26.10.2010, iar fata de aceasta data nu s-a implinit termenul general de prescriptie.
  Prin sentinta civila nr. 103 din 13 februarie 2014, Judecatoria TM, a respins ca nefondate exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei  si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, ambele exceptii invocate de catre parata.
A admis actiunea civila in pretentii formulata de reclamanta S.C. "OVIG" S.A., impotriva paratei GDM.
 A obligat pe parata sa plateasca reclamantei suma totala de 21.944,24 lei, din care: suma de 17.547,89 lei(echivalentul a 4.106,98 euro) reprezinta contravaloarea despagubirilor achitate de reclamanta pentru prejudiciul cauzat de catre asiguratul sau, iar suma de 4.396,35 lei reprezinta dobanda legala calculata la data de 26.10.2010 si pana la data de 24.10.2013(data formularii actiunii), precum si in continuare dobanda legala pana la plata integrala a debitului.
 A obligat pe parata sa plateasca reclamantei si suma de 1202 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
 Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca potrivit, disp.art.998 si 999 Vechiul Cod civil aplicabil in speta, orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Totodata, conform disp. art. 942 Vechiul Cod civil contractul este "acordul intre doua sau mai multe persoane, pentru a constitui sau a stinge intre ele raporturi juridice", in legislatia romana termenul de contract fiind echivalent cu acela de conventie.
Coroborand sustinerile reclamantei cu actele depuse la dosar, instanta a constatat ca parata, in calitate de agent de colaborare al reclamantei, a incheiat polita de asigurare nr.CA001407678 emisa la data de 30.12.2009 cu valabilitate 31.12.2009 - 30.12.2010 pentru asigurat GVP, proprietar autoturism Volkswagen Passat cu nr.de inmatriculare TG/W373VUA, (parata avand ca agent numarul de identificare 137000472, prima de asigurare fiind in suma de 550 lei).
In perioada valabilitatii acestei polite de asigurare, pe data de 6.06.2010 in localitatea CI s-a produs un accident de circulatie in care au fost implicate autoturismul Volkswagen Passat cu nr.de inmatriculare TG/W373VUA, proprietatea numitului GVP, condus de numitul KGI si autoturismul Toyota Yaris cu nr.de inmatriculare TG/DG844XII proprietatea numitei BV, condus de aceasta, autoturismul condus de KGI tamponand in mod violent autoturismul condus de BV.
Prin Directia Daune - Carte Verde a SC OVIG B, intrucat din partea Biroului Italian s-a primit un decont cu suma de 4.106,98 euro, reclamanta a achitat prejudiciul creat numitei BV - beneficiar IAB - la data de 26.10.2010 asa cum rezulta din extrasul de cont depus la dosar de catre reclamanta.
Conform art.48 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, persoanele fizice au obligatia sa se asigure pentru cazurile de raspundere civila, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule si sa mentina valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare.
Totodata, conform art.49 si urm. din acelasi act normativ, asiguratorului ii revine in schimb obligatia corelativa de a acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane prin accidente de vehicule.
In speta, reclamanta a platit efectiv contravaloarea daunei produsa numitei BV, in baza contractului de asigurare incheiat intre GVP, proprietar al autoturismului implicat in accidentul rutier(care a achitat paratei prima de asigurare)si reclamanta, insa parata nedepunand prima de asigurare in contul reclamantei a produs acesteia in mod ilicit, prin fapta sa proprie un prejudiciu, incumbandu-i in consecinta, obligatia de a-l repara prin despagubirea reclamantei cu suma solicitata, respectiv 17.547,89 lei la care se adauga si dobanda legala in suma de 4.396,35 lei.
In ceea ce priveste exceptia dreptului la actiune al reclamantei invocata de catre parata, instanta a constatat ca aceasta este nefondata intrucat de la data platii despagubirilor, respectiv 26.10.2010 si pana la data formularii actiunii civile, respectiv 24.10.2013(stampila Posta Romana plic) nu s-a implinit termenul general de prescriptie de 3 ani, actiunea fiind introdusa in termenul legal, astfel incat exceptia urmeaza a fi respinsa ca atare.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii pasive invocata de catre parata prin intampinare, motivata de faptul ca intre ea si reclamanta nu au existat relatii contractuale si prin urmare nu-i incumba nici o obligatie, a apreciat , de asemenea ,ca este nefondata , pentru urmatoarele considerente:
Chiar daca conventia intre parti nu a avut un caracter solemn, respectiv o forma autentica, acordul de vointa al partilor a existat, conventia dintre ele fiind consensuala, simpla manifestare de vointa chiar daca nu a fost insotita de nici un fel de forma, fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului, cunoscut fiind ca in dreptul nostru contractele consensuale constituie regula. Daca partile ar fi inteles sa insoteasca manifestarea de vointa cu un inscris, in care ar fi consemnat-o, acestea ar fi facut-o nu pentru a da validitate contractului, ci pentru a-si asigura un mijloc de proba privind incheierea si continutul acesteia.
In speta, insasi parata in declaratia data la data de 19 august 2010 a recunoscut ca este agent de colaborare al reclamantei(fila 9), recunoastere sustinuta si de sora acesteia, numita NC, in declaratia sa din data de 19 august 2010.
Acceptand sa aiba calitatea de agent de asigurari (colaborare) chiar si in lipsa incheierii unui contract in forma scrisa, parata si-a exprimat acordul de vointa si si-a asumat implicit obligatia sa depuna primele incasate, respectiv contravaloarea politelor de asigurare in contul colector al reclamantei.
De asemenea, prin intampinare parata a inteles doar sa invoce doua exceptii asa cum au fost mai sus precizate, dar nu a formulat nici o aparare prin care sa combata sustinerile pe fondul cauzei ale reclamantei cu referire la nedepunerea primei de asigurare, (aferenta politei de asigurare, incheiata cu numitul GVP), in contul colector al reclamantei, nedovedind ca acea polita de asigurare nu ar corespunde realitatii.
Pe fondul cauzei, instanta a constatat in consecinta ca pentru parata opereaza raspunderea civila delictuala, fiind intrunite conditiile acesteia, intrucat, in calitate de agent de asigurari(agent de colaborare) al reclamantei, parata a incheiat polita de asigurare nr.CA001407678 emisa la data de 30.12.2009 cu valabilitate 31.12.2009 - 30.12.2010 pentru asigurat GVP, proprietar autoturism Volkswagen Passat cu nr.de inmatriculare TG/W373VUA si nu si-a respectat obligatia, in urma incheierii acestei polite de asigurare, de a depune in contul reclamantei contravaloarea primei de asigurare.
La prejudiciul suferit in suma 17.547,89 lei(echivalentul sumei de 4.106,98 euro) reclamanta a calculat dobanda legala in suma de 4.396,35 lei, dobanda legala calculata in conformitate cu rata dobanzii de referinta stabilita de B.N.R., potrivit OG nr.9/2000 si OG nr.13/2011, prezentand in cererea de chemare in judecata modul de calcul al acesteia pe zile de intarziere.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul disp.art.998-999, art.942 Vechiul Cod civil si art.49, art.50 alin.1, art.51 alin.1 si  din Legea nr.136/1995 si vazand si prevederile OG nr.13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatii banesti, instanta a admis actiunea civila si a obligat pe parata sa plateasca reclamantei suma totala de 21.944,24 lei, din care: suma de 17.547,89 lei(echivalentul a 4.106,98 euro) reprezinta contravaloarea despagubirilor achitate de reclamanta pentru prejudiciul cauzat de catre asiguratul sau, iar suma de 4.396,35 lei reprezinta dobanda legala calculata la data de 26.10.2010 si pana la data de 24.10.2013(data formularii actiunii), precum si in continuare dobanda legala pana la plata integrala a debitului.
Conform disp.art.451 si urm. Cod procedura civila, instanta a obligat pe parata sa plateasca reclamantei si suma de 1202 lei cheltuieli de judecata reprezentand contravaloare taxa judiciara de timbru conform chitantei existente la dosar.
Impotriva  acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel apelanta - parata  GDM, aceasta criticand sentinta ca fiind netemeinica si nelegala pentru  trei motive:
Printr-un prim motiv de apel a sustinut ca, in mod gresit, prima instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
In dezvoltarea acestui motiv de apel a aratat ca, in speta, este aplicabil termenul de prescriptie de 2 ani, conform art. 3 alin (2) din Decretul nr. 167 /1958 si un termen de 3 ani cum a retinut prima instanta.
A mai aratat ca termenul de prescriptie a dreptului la actiune incepe sa curga fie de la data de 6.06. 2010 cand s -a produs  accidentul rutier, fie  de la data de 18.10. 2010, cand intimata - reclamanta a fost avizata asupra procedurii  evenimentului rutier.
Fata de datele de mai sus,   a sustinut  ca  si termenul  de prescriptie de 3 ani s - a implinit.
Prin motivul doi de apel este criticata sentinta ca fiind netemenica si nelegala sub aspectul respingerii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei GDM.
In acest sens, a motivat ca, in cauza, nu s-a facut dovada ca apelanta-parata a avut calitatea de  agent de colaborare al intimatei - reclamantei, respectiv  ca, aceasta ar fi   incheiat polita de asigurare nr. CA001407678/30.12.2009.
A sustinut ca prima instanta nu a avut in vedere  dispozitiile art. 33 alin (2) si 34 din Legea 32/2000 care cuprind  o reglementare speciala in materie si care impun forma scrisa a contractului de colaborare dintre asigurator si intermediarii(agentii) care  actioneaza in numele  acestora.
A mai aratat ca nu s -a facut dovada existentei vreunui raport juridic intre parti, obligatia de depunere a primelor de asigurare, fiind in sarcina agentului autorizat caruia reclamanta i - a predat politele de asigurare.
In fine, prin ultimul  motiv de apel a sustinut ca,  in mod gresit s -a admis actiunea intrucat, in speta, nu s -a facut dovada legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, pentru a fi angajata raspunderea apelantei - parate.
Intimata - reclamanta a depus Note scrise prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat .
Tribunalul, analizand legalitatea si temeinicia hotararii, constata apelul nefondat.
In ce priveste primul motiv de apel:
Din interpretarea dispozitiilor art. 3 alin (2) din Decretul nr. 167 /1958 rezulta ca termenul de prescriptie de 2 ani este un termen special care se aplica exclusiv in raporturile dintre asigurat si asigurator, raporturile izvorand din asigurare.
In speta, cum a retinut si prima instanta , temeiul actiunii formulata de intimata - reclamanta impotriva apelantei - parate il constituie raspunderea civila delictuala, situatie in care termenul de prescriptie este cel general de 3 ani, reglementat de art. 3 alin (1) din Decretul nr.167/1958.
In ce priveste data de la care incepe sa curga prescriptia, potrivit art. 8 alin(1) din acelasi act normativ, prescriptia dreptului material la actiune in recuperarea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe  sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel  care raspunde de ea.
Din interpretarea textului legal de mai sus, rezulta ca dreptul la actiune al intimatei - reclamante s -a nascut la data efectuarii platii: 26.10. 2010, data la care s-a  produs paguba in patrimoniul sau.
Sustinerile apelantei - parate potrivit carora termenul de prescriptie incepe sa curga de la data producerii  accidentului rutier, respectiv, data cand intimata - reclamanta a fost avizata asupra evenimentului rutier, sunt nefondate intrucat la datele respective in patrimoniul intimatei - reclamante nu se  produsese nici un prejudiciu si ca atare dreptul la actiune impotriva apelantei - parate nu era unul nascut .
Nefondat este si motivul doi de apel.
Calitatea procesuala pasiva presupune identitate intre persoana paratului si cel obligat in raportul juridic dedus judecatii.
In speta, intimata - reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata despagubirilor in temeiul  raspunderii civile delictuale , situatie in care este necesar a se verifica daca exista identitate intre persoana paratei si cea obligata in temeiul raspunderii civile delictuale.
Or, cum a retinut si prima instanta, din declaratia apelantei - parate coroborata cu cea  a numitei  NC rezulta ca apelanta - parata, a avut calitatea de agent de colaborare al intimatei - reclamante, ca a primit polite de asigurare  RCA, situatie in care, implicit, si - a asumat obligatia de a depune primele incasate in contul intimatei-reclamante, obligatie pe care nu a facut dovada  ca si -a indeplinit-o.
Ca atare, fata de declaratia apelantei - parate imprejurarea ca intre parti nu s -ar fi incheiat un  contract cu respectarea dispozitiilor art. 33 alin (2) raportat la art. 34 din Legea nr. 32/2000, cum era in vigoare la acea data, este  nerelevanta sub aspectul raspunderii civile delictuale  a acesteia.
De altfel, desi prin declaratia  aflata la fila 9 Dosar fond, apelanta - parata a sustinut ca scrisul de pe polita de asigurare nu ii apartine, in instanta, aceasta nu a contestat inscrisul in conditiile art. 301 s. urm Cod   Procedura Civila.
Sub  acest aspect, prin intampinarea depusa la fond, s -a limitat la  a invoca exceptia lipsei calitatii procesuale  pasive pentru lipsa contractului incheiat intre parti.
Nefondat este si ultimul motiv de apel.
Astfel, pe langa faptul ca sustinerea potrivit careia, in speta, nu s -a facut dovada legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, este invocata direct in apel, aceasta este si pur formala,  neindicandu-se nici un element concret in sensul ca nu exista legatura de cauzalitate intre cele doua elemente ale raspunderii civile delictuale.
Oricum, in speta, s -a facut dovada legaturii de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta ilicita, intrucat intimata - reclamanta a achitat despagubirile cuvenite  victimei accidentului rutier, desi nu incasase primele  de asigurare datorita faptei apelantei - parate care nu a  depus aceste sume in contul intimatei - reclamante.
Ca atare, pentru considerentele de mai sus, conform art.480 alin(1) Cod Procedura Civila  apelul a fost respins, ca nefondat.