Actiunea formulata de un beneficiar al prevederilor Legii nr. 290/2003, plata transelor prevazute de HG nr. 1120/2006 la termen, obligarea ANRP la respectarea prevederilor legale. Admisibilitatea actiunii in conditiile Legii nr. 290/2003, inaplicabilitat

Asupra recursului de fata,
Constata ca prin sentinta civila nr.2689/CA din 25.04.2012 pronuntata de Tribunalul Brasov  – sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal - in dosarul nr. 13748/62/2011, s-a admis actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul G I in contradictoriu cu parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor Bucuresti, si in consecinta: parata a fost obligata sa plateasca reclamantului suma de 256.835,15 lei contravaloarea celei de-a doua transe din suma de 428.058,59 lei acordata reclamantului prin Hotararea nr. 28/2007 a  Comisiei Judetene de Aplicare a Legii nr. 290/2003.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin Hotararea nr. 28/2007 a Institutiei Prefectului Judetului B –Comisia Judeteana de Aplicare a Legii nr. 290/2003 s-a stabilit acordarea de compensatii banesti catre reclamant in suma de 428.058,59 lei pentru bunurile abandonate de autoarea acestuia  B  E  in com. S….
Din acestea parata a achitat prima transa in cuantum de 171.223,44 lei prin OP nr. 805/07.11.2007 si cea de-a doua transa trebuia sa fie achitata pana la sfarsitul anului 2008.
Potrivit art. 18 alin. 5 lit. c din HG nr. 1120/2006, compensatiile banesti se achita beneficiarilor, in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, esalonat in doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% in primul an si 60% in anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei.
Textul legal mai sus evocat trebuie interpretat in sensul ca plata a fost efectuata in limita sumelor aprobate, insa pe parcursul celor 2 ani, termenul prevazut de lege, iar nu ca plata poate fi facuta peste acest termen oricand in functie de sumele alocate, asa cum neintemeiat sustine parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor in intampinare.
Pe cale de consecinta, refuzul reclamantei de a achita cea de-a doua transa este nejustificat in sensul prev.  art. 2 alin. 1 litera i din Legea nr. 554/2004 .
Fata de aceste considerente, in temeiul prev. art. 18 din Legea nr. 554/2004  instanta de fond a admis ca fondata actiunea formulata de reclamant.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termen legal parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor Bucuresti, solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei civile atacate in sensul respingerii actiunii reclamantului ca neintemeiata si nelegala.
In dezvoltarea criticilor de recurs se aduc urmatoarele argumente de nelegalitate a hotararii atacate:
In temeiul art. 299 si urm., art. 304 pct. 9. art. 3041 din Codul de procedura civila, Sentinta civila nr. 2689/CA/2012 pronuntata in sedinta publica din data de 25 aprilie 2012 de catre Tribunalul Brasov, este netemeinica si nelegala pentru urmatoarele considerente:
In fapt, in data de 15.02.2007 Institutia Prefectului Judetului B - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a emis pe numele reclamantului G l, Hotararea nr. 28.
Prin Hotararea nr. 28/2007 s-a stabilit cu titlu de despagubire suma de 428.058,59 lei compensatii banesti pentru bunurile detinute de autorii M M si A, abandonate si sechestrate in localitatea M, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace semnat la Paris in anul 1947.
Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor a dispus, in data de 07.11.20.07, plata transei I, reprezentand procentul de 40% din suma, plata efectuata conform prevederilor art.18, alin. (5) litera c). din Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.290/2003.
Fata de speta dedusa judecatii, conform art. 18 alin. (5) din H. G. nr. 1120/2006 privind aprobarea - Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.290/2003, „compensatiile banesti stabilite prin hotararea comisiei judetene ori a municipiului Bucuresti pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a Serviciului pentru aplicarea Legii nr.290/2003, (...) se achita beneficiarilor, in Urnita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat, (...)."
Din acest text de lege rezulta ca plata despagubirilor este conditionata de existenta in bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinatie. Sumele alocate ca despagubiri sunt stabilite prin Legea bugetului de stat, iar sumele platite de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor  ca despagubiri pe Legea nr. 290/2003 sunt publice fiind publicate pe site-ul anrp.gov.ro.
Din aceste sume Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 i-au fost alocate:
- 52.911.909,15 lei in anul 2007;
-17.567.560,94 lei in anul 2008;
- 20.389.425,80 lei in anul 2009;
- 38.849.328,80 Iei in anul 2010;
- 39.635.644 lei in anul 2011.
Se precizeaza ca fondurile, reprezentand despagubiri civile, alocate din bugetul de stat Autoritatii Nationale pentru Restituirea proprietatilor, sunt acordate in baza:
- Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii, Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940;
- Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente;
- Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947.
Conform art. 41 din Charta Europeana a Drepturilor Fundamentale si interpretarea Recomandarii/Rec/C.M./2007/7, unde se stabileste ca, „avand in vedere imprejurarile cauzei si volumul de activitate al autoritatii administrative competente in materia solutionarii cererilor de acordare a cetateniei romane", termenul rezonabil reglementat prin art. 41 trebuie analizat in circumstantele date.
Exista foarte multe cereri depuse, iar mijloacele folosite se dovedesc a fi insuficiente.
Cu referire la termenul rezonabil, in procedurile judiciare, instanta europeana a admis ca supraincarcarea temporara a rolului unui tribunal (aceasta ipoteza, se aplica, prin analogie, situatiei in care se regaseste recurenta nu angajeaza responsabilitatea.
Sunt de amintit aspectele retinute de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului referitoare la capacitatea administrativa a CCSD (A.N.R.P.) in Hotararea Pilot Atanasiu si altii impotriva Romaniei:
Revenind la cauza de fata, implementarea recomandarilor puse in vedere de catre Curtea Europeana ca urmare a procedurii Hotararii Pilot pronuntate urmeaza a se realiza prin noile masuri legislative propuse, sustinute de masuri urgente privind intarirea capacitatii institutionale si schimbarea viziunii de ansamblu a procedurii administrative.
In aceste conditii se impune a se constata ca, in absenta disponibilitatilor banesti ale statului, raportat la dificultatile prin care trece economia tarii, s-ar stabilii, in momentul de fata, in sarcina Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor  o obligatie imposibil de realizat si care este in natura sa afecteze principiul egalitatii de tratament, recunoscut atat in plan intern cat si in plan european.
In al doilea rand, din ratiuni financiare creantele asupra statului pot fi limitate sau esalonate la plata si nu pot fi platite decat in conditiile de solvabilitate, principii care nu sunt inlaturate de jurisprudenta C.E.D.O. In sustinerea apararilor formulate recurenta a atasat la cerere ultimul extras de cont al A.N.R.P.
In sustinerea recursului recurenta a depus un extras de cont (fila 7 dosar) privind plata sumei de 3.000 lei din 3.07.2012.
La recursul declarat, parata a formulat Precizari la recurs (fila 17 dosar) invocand faptul ca potrivit Ordonanta de Guvern nr. 10/2013, publicat in Monitorul Oficial nr. 114/28.02.2013 „plata transelor din titlurile de plata neachitate integral pana la data intrarii in vigoare a acestui act normativ se face incepand cu data de 1.01.2014.
In cauza, creanta reclamantului a fost stabilita prin Hotararea nr. 28/15.07.2007, iar cererea de chemare in judecata a fost promovata in anul 2012, astfel incat intra sub incidenta Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 10/2013, si urmeaza a fi achitata transa  si actualizata incepand cu 1.01.2014 conform art. 1 alin. 4 din aceasta.
In concluzie, a solicitat sa se constate ca in absenta disponibilitatilor banesti ale statului, raportat la dificultatile prin care trece economia tarii, s-ar stabilii, in momentul de fata, in sarcina Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor  o obligatie imposibil de realizat si care este in natura sa afecteze principiul egalitatii de tratament, recunoscut atat in plan intern cat si in plan european.
In al doilea rand, din ratiuni financiare creantele asupra statului pot fi limitate sau esalonate la plata si nu pot fi platite decat in conditiile de solvabilitate, principii care nu sunt inlaturate de jurisprudenta C.E.D.O. 
Cu privire la actualizarea acestei sume a precizat urmatoarele:
„Sumele acordate cu titlu de despagubiri in temeiul prezentei ordonante de urgenta se actualizeaza prin aplicarea indicelui preturilor de consum aferent perioadei cuprinse intre inceputul lunii urmatoare celei in care a fost emis titlu de plata si sfarsitul lunii anterioare datei platii efective a fiecarei transe”.
In concluzie a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat si sa se aiba in vedere prevederile Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 10/2013(filele 17 – 21 dosar).
In recurs alte cereri nu au fost formulate.
Recursul a fost declarat in termen legal si scutit de la plata taxei judiciare de timbru si timbru judiciar.
Curtea, examinand actele si lucrarile dosarului, sentinta civila atacata nr.2689/CA din 25.04.2012 pronuntata de Tribunalul Brasov  – sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal  prin prisma criticilor de recurs, a prevederilor Legii nr. 290/2003, a prevederilor Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 10/2013, a Legii nr. 554/2004 republicata si avand in vedere dispozitiile art. 3041 Cod procedura civila constata recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Din verificarea intregului probatoriu de la dosar raportat la obiectul actiunii reclamantului, la temeiul de drept aplicabil, si fata de argumentele retinute de instanta de fond ce au stat la baza emiterii hotararii atacate in cauza de parata, se constata ca in mod corect a apreciat instanta de fond situatia de fapt si de drept dedusa judecatii pronuntand o hotarare temeinica si legala.
In ce priveste criticile de recurs, instanta retine urmatoarele:
In fapt, in data de 15.02.2007 Institutia Prefectului Judetului B - Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003 a emis pe numele reclamantului G l, Hotararea nr. 28.
Prin Hotararea nr. 28/2007 s-a stabilit cu titlu de despagubire suma de 428.058,59 lei compensatii banesti pentru bunurile detinute de autorii M M si A, abandonate si sechestrate in localitatea M, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace semnat la Paris in anul 1947.
Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor a dispus, in data de 07.11.20.07, plata transei I, reprezentand procentul de 40% din suma, plata efectuata conform prevederilor art.18, alin. (5) litera c). din Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.290/2003.
Ca atare, hotararea favorabila si care a stabilit creanta reclamantului este din data de 15.02.2007, iar actiunea reclamantului este din data de 28.11.2011.
Transa I din despagubiri a fost dispusa de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor in procent de 40% in data de 7.11.2007.
Ori, de la aceasta data si pana la data pronuntarii actiunii de fata au trecut mai mult de cei 2 ani consecutivi prevazuti in dispozitiile art. 18 alin. 5 din Hotararea de Guvern 1120/2006.
Ca atare, actiunea reclamantului este justificata in fapt si in drept, fiind vorba de aproape 6 ani de cand s-a emis hotararea de stabilire a creantei (respectiv 5.01.2007, aproape peste 5 ani si 5 luni de la plata primei transe, pana la data pronuntarii deciziei de recurs in prezentul dosar.
Sub aspectul termenului rezonabil de plata a acestei despagubiri instanta de recurs apreciaza ca este vorba de un termen peste cel definit ca rezonabil (din 2007 – 2013).
In esenta, criticile de recurs privesc imposibilitatea efectiva de plata a celei de a doua transa, pe motivul numarului mare de cereri, in acest sens si pentru limitarea sumelor acordate anual pentru a face aceste plati.
Ori, aceste aspecte nu-i pot fi imputate reclamantului care are un drept de creanta certa, lichida si care trebuie onorat de parata intr-un termen rezonabil.
Pentru aceste motive nu se poate retine sustinerea recurentei si criticile aduse sentintei civile atacate.
Referitor la Precizarea de recurs (filele 17-21 dosar) in sensul ca sunt incidente prevederile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 10/2013, instanta de recurs apreciaza ca in cauza nu se poate retine aceste aspect, deoarece titlul de creanta este vechi din 2.01.2007, iar actiunea reclamantului a fost formulata in 2011, si Ordonanta de Urgenta a Guvernului  nr. 10/1013  a fost publicata in 28.01.2013.
Ca atare, actul normativ fiind adoptat ulterior pronuntarii hotararii atacate si ulterior formularii actiunii reclamantului, aceasta nu poate conduce la ideea ca se impune admiterea recursului paratei si respingerea actiunii reclamantului ca neintemeiata, aspect solicitat de recurenta deoarece legea civila nu retroactiveaza.
Prevederile legii noi reprezinta o chestiune de punere in executare si de executare efectiva a hotararii instantei ramase definitiva si irevocabila si nu reprezinta un argument pentru a admite recursul si pentru a modifica sentinta civila atacata, deoarece transa a – II-a conform legii trebuia achitata in cei doi ani consecutiv, termen prevazut de Hotararea de Guvern nr. 1120/2006 de aplicare a Legii nr. 290/2003.
In concluzie, toate criticile de recurs formulat si precizat de recurenta parata se vor inlatura ca nelegale.
Ca atare, se constata ca recursul declarat in cauza este nefondat, si in baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila va fi respins.
Fara cheltuieli de judecata in recurs.


Decizia nr. 1653/R din 2 aprilie 2013, Dosar nr. 13748/62/2011, redactat judecator MI