Conform art. 89 din O.G. 92/2003” dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in 5 ani”.

Conform art. 89 din O.G. 92/2003” dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in 5 ani”.
     Plata voluntara a sumei considerate ca datorata  are efect intreruptiv de prescriptie, chiar daca ulterior banii au fost restituiti reclamantei.




Prin Sentinta civila nr.80/AF/4.07.2006 a Tribunalului Brasov  s-a respins actiunea formulata de reclamanta T. M. A. in contradictoriu cu intimatele D.G.F.P. Brasov si D.R.V. Brasov. Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta T. .M. A.  a introdus in tara in regim de repatriere, la data de 8.02.1999, un autoturism marca Toyota Land Cruiser, beneficiind de scutire de taxe vamale conform HG nr.626/1997.
Biroul Vamal Giurgiu, in baza OUG nr.82/1997, prin actul constatator nr.215/2.12.1999 a calculat accize in suma de 5.448 RON, aplicand un procent de 18% asupra bazei de impozitare, in loc de 9% cum ar fi fost corect.
Prin sentinta civila nr.8295/27.06.2002 a Judecatoriei Brasov, ramasa irevocabila conform deciziei civile nr.2426/R/21.10.2002 a Tribunalului Brasov, actul constatator nr.215/2.12.1999 a fost anulat, instanta retinand ca trebuiau calculate accizele aplicand procentul de 9% asupra bazei de impozitare in loc de 18%.
Dupa pronuntarea sentintei civile nr.8295/27.06.2002, la data de 25.09.2002 reclamanta a achitat suma de 2.724 RON reprezentand acciza de 9% asupra bazei de impozitare, cum este corect potrivit normelor legale si cum a retinut instanta.
Ulterior, prin ramanerea irevocabila a sentintei prin care actul constatator a fost anulat, reclamanta la 20.07.2005 a solicitat restituirea sumei de 2.724 RON, considerand ca plata s-a facut fara titlu.
Biroul Vamal Giurgiu i-a restituit suma, iar la data de 28.10.2005 a intocmit un nou act constatator cu nr.35, recalculand corect acciza in suma de 2.724 RON, aplicand procentul legal de 9% asupra bazei de impozitare.
Reclamanta contesta acest act, sustinand ca el a fost intocmit dupa implinirea termenului de prescriptie de 5 ani, reglementat de  art.88 alin.1 din Codul de procedura fiscala, republicat.
Contestatia reclamantei este neintemeiata deoarece actul constatator nr.35/28.10.2005 a fost intocmit in termen, avand in vedere urmatoarele considerente:
Potrivit art.89 alin.1 Cod procedura fiscala, termenul de prescriptie se intrerupe sau se suspenda in conditiile stabilite de lege pentru intreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune din dreptul comun.
In dreptul comun prescriptia extinctiva este reglementata de Decretul nr.167/1958.
Conform art.16, lit.a din acest act normativ, prescriptia se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carei actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia.
In speta, prescriptia curgea in folosul reclamantei. Ea nu s-a intrerupt in momentul introducerii contestatiei la judecatorie impotriva actului constatator nr.215/1999, dar s-a intrerupt la data de 25.09.2002 la care a achitat suma de 2.724 RON, reprezentand acciza legala de 9% calculata asupra bazei de impozitare. Prin aceasta plata, independent de existenta sau inexistenta actului constatator nr.215/1999, reclamanta a recunoscut ca datoreaza statului suma respectiva.
Faptul ca ulterior suma i-a fost restituita nu are nici o relevanta asupra intreruperii prescriptiei si cum de la data de 25.09.2002 a inceput sa curga un nou termen de prescriptie de 5 ani, rezulta ca actul constatator nr.35 din 28.10.2005 este intocmit in termen.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta T. M.A. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie in baza art.304 pct.9 si 3041  Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca prima instanta a interpretat gresit prevederile art.16 alin.1 lit.a din Decretul nr.167/1958, era necesar ca plata facuta in data de 25.09.2002 sa fie una voluntara, facuta  de bunavoie, ca si conditie a recunoasterii libere a debitului datorat ori in cazul reclamantei plata s-a facut in contextul in care era formulata o contestatie pe rolul instantei de judecata fiind sub amenintarea suportarii pe langa debitul principal si a dobanzilor si penalitatilor de intarziere la plata; plata nu s-a facut de bunavoie neoperand astfel o recunoastere a datoriei in acceptiunea legii; mai mult suma a fost restituita de organele vamale; emiterea unui nou act constatator trebuia sa se faca in termenul de prescriptie de 5 ani incepand de la data de 1 ianuarie 2000. Concluzioneaza ca nu a operat intreruperea termenului de prescriptie si solicita admiterea recursului sau.
La dosar au depus intampinare intimatele parate DGFP Brasov si D.R.V. Brasov solicitand respingerea recursului declarat cu mentinerea sentintei atacate. Se arata ca prin plata efectuata de bunavoie s-a intrerupt cursul prescriptiei, dupa aceasta data curge o noua prescriptie. D.G.F.P. Brasov sustine ca prescriptia s-a intrerupt si prin introducerea actiunii in justitie pana la finalizarea procesului.
In drept s-au invocat prevederile art.89 alin.1 si 2 si art.90 din OG 92/2003; art.16 si 17 din Decretul nr.167/1958.
Analizand actele si lucrarile dosarelor, sentinta atacata raportat la motivele de recurs invocate Curtea a constat ca recursul este nefondat.
Situatia de fapt a fost corect retinuta de tribunal si nu s-a contestat in recurs.
Reclamanta a introdus in tara un autoturism pentru care i s-au calculat in 1999 taxe vamale. Ea a formulat contestatie la executare prin care a solicitat si anularea titlului executoriu nr.215/2.12.1999 emis de D.G.V. – Directia Regionala Vamala Giurgiu. Prin sentinta civila nr.8295/27.06.2002 a Judecatoriei Brasov contestatia i-a fost admisa si actul constatator anulat retinandu-se ca s-au calculat gresit accizele in procent de 18% si nu 9% cum era corect.
In data de 25.09.2002 reclamanta a achitat suma de 27.238.500 lei in contul D.R.V. Suma reprezinta taxa vamala calculata cu accize de 9% asupra bazei de impozitare. In recursul de fata aceasta sustine ca nu a recunoscut datoria, nu a facut plata de bunavoie ci a fost constransa de   „ amenintarea”  suportarii de dobanzi si penalitati pe langa debitul principal.
Poate aceasta sustinere era pertinenta atata timp cat pe rolul instantelor judecatoresti exista o actiune nesolutionata. Reclamanta, la data platii, obtinuse o hotarare definitiva favorabila prin care i se anulase titlul executoriu. De observat si faptul ca suma achitata coincide cu cea indicata de prima instanta prin considerente.
Reclamanta a recunoscut ca are de achitat accize calculate prin aplicarea unui procent de 9% asupra bazei de impozitare.
Prin Decizia nr.2426/R/2002 Tribunalul Brasov a respins recursul declarat si a mentinut dispozitiile  Sentintei nr.8295/2002 a Judecatoriei Brasov. Deoarece titlul se anulase reclamantei i s-au inapoiat banii. Aceasta, insa nu schimba caracterul platii efectuate si faptul recunoasterii acestei datorii vamale de catre reclamanta.
Conform art.89 din OG nr.92/2003 „dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani…”  Art.90 alin.1 din acelasi act normativ prevede ca „ intreruperea si suspendarea termenului de prescriptie … se intrerup si se suspenda in cazurile si conditiile stabilite de lege pentru intreruperea si suspendarea termenului de prescriptie a dreptului la actiune potrivit dreptului comun”. Dreptul comun este reprezentat in aceasta materie de Decretul nr.167/1958. Potrivit art.16 lit.a din Decretul 167/1958 „prescriptia se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carei actiune se prescrie facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia”. Cerintele acestui articol sunt intrunite in speta: recunoasterea reclamantei a fost expresa (a achitat acciza de 9% in contul D.G.V.) ; nu se poate retine constrangerea ( a platit dupa obtinerea unei hotarari favorabile); prescriptia curgea in favoarea sa.
Intreruperea cursului prescriptiei extinctive produce urmatoarele efecte juridice: inlaturarea, stergerea prescriptiei scurse anterior datei cauzei de intrerupere (recunoasterea dreptului vamii de a calcula accize in procent de 9% - 25.09.2002) si inceperea cursului unei noi prescriptii extinctive posterior incetarii cauzei de intrerupere. Noul act constatator  este intocmit in termen (28.10.2005).
Curtea de Apel prin Decizia nr. 264/R din 27 octombrie 2006 a respins recursul declarat.
Decizia nr. 264/R din 27 octombrie 2006 Dosar nr. 333/CA/R/2006