Legea nr. 544/2001. Comunicarea informatiilor de interes public ce au facut obiectul unui eveniment public, neconsemnate in vreun registru al unitatii administrativ teritoriale.

Nicio dispozitie din Legea nr. 544/2001 nu contine vreo derogare de la obligatia autoritatii sau institutiei publice de a furniza informatia publica solicitata, iar imprejurarea ca evenimentul in legatura cu care se solicita comunicarea informatiilor, a fost unul public, nu impieteaza asupra comunicarii informatiilor. De asemenea, nici lipsa unei consemnari scrise a informatiilor nu poate reprezenta o justificare a refuzului de comunicare a informatiilor intrucat legea nu face distinctie in acest sens.


Prin sentinta civila nr. 709/26.02.2013 pronuntata de Tribunalul Covasna – sectia civila – in dosarul nr. 3959/119/2012 s-a respins exceptia lipsei capacitatii  procesuale,  invocata de parat.
S-a admis plangerea formulata de reclamantul T D impotriva paratului  Primarul Municipiului S si in consecinta,
Paratul a fost obligat sa comunice in scris reclamantului informatiile de interes public solicitate prin cererea din 22 octombrie 2012, constand in comunicarea faptului daca Primarul  mun. S a participat la evenimentul public „Comemorarea celor 13 de la Arad”, ce a avut loc la data de 6 octombrie 2012 si daca acesta a respectat  cu acea ocazie dispozitiile  art. 67 alin. 2 si 3 din Legea nr. 215/2001, in sensul daca a purtat esarfa cu culorile drapelului national al Romaniei.
Paratul a fost obligat sa plateasca reclamantului suma de 100 lei cu titlul de daune morale.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele considerente:
In fapt, reclamantul T D la data de 22 octombrie 2012 prin intermediul postei electronice a cerut paratului Primarul Municipiului S – (fila 6 dosar) - sa-i comunice daca Primarul municipiului S a participat la evenimentul public intitulat „Comemorarea celor 13 de la Arad” din data de 6 octombrie2012 si in caz afirmativ sa-i comunice daca  a respectat dispozitiile art. 67 alin.2 si 3 din Legea nr. 215/2001, in sensul daca a purtat esarfa in culorile drapelului national al Romaniei (f.6).
Solicitarea formulata de reclamant potrivit art. 6 alin.1 din Legea 544/2004 a fost primita de parata, intrucat acesta prin adresa nr. 54.308/25.10.2012 i-a adus la cunostinta ca nu exista nicio dispozitie legala care sa prevada efectuarea, detinerea unei evidente statistice in acest sens si astfel nu-i poate comunica  informatiile solicitate (f.7)
Nemultumit fiind de acest raspuns, reclamantul a promovat prezenta actiune intemeiata pe dispozitiile Legii 544/2004.
In ceea ce priveste invocarea exceptiei lipsei capacitatii procesuale a primarului Municipiului S, instanta a retinut ca, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase sunt consiliile locale, comunale si orasenesti, ca autoritati deliberative, si primarii, ca autoritati executive. Consiliile locale si primarii se aleg in conditiile prevazute de Legea privind alegerile locale.
Consiliile locale si primarii functioneaza ca autoritati ale administratiei publice locale si rezolva treburile publice din comune si orase, in conditiile legii, iar conform art. 66 din aceeasi lege, primarul indeplineste o functie de autoritate publica. El este seful administratiei publice locale si al aparatului propriu de specialitate al autoritatilor administratiei publice locale, pe care il conduce si il controleaza.
Primarul raspunde de buna functionare a administratiei publice locale, in conditiile legii. Totodata, conform art. 67, primarul reprezinta comuna sau orasul in relatiile cu alte autoritati publice, cu persoanele fizice sau juridice romane sau straine, precum si in justitie. Capacitatea procesuala reprezinta reflectarea pe plan procesual a capacitatii civile din dreptul civil material definita ca fiind acea parte a capacitatii juridice a persoanei care consta in aptitudinea acesteia de a avea si de a exercita drepturile civile si de a avea si de a-si asuma obligatia civila prin incheierea de acte juridice.
Pornind de la dispozitiile art. 34 din codul civil privitor la persoana fizica, potrivit carora: „Capacitatea de folosinta este aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile”, capacitatea procesuala de folosinta apare ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si de a-si asuma obligatii pe plan procesual. Persoana care are capacitate de folosinta a drepturilor civile are si capacitate procesuala de folosinta in legatura cu drepturile si obligatiile sale. In conditiile art. 41 alin. (1) Cod procedura civila  „orice persoana care are folosinta drepturilor civile poate fi parte in judecata”. Per a contrario, persoana fizica sau juridica ce nu are folosinta drepturilor civile nu poate fi parte in judecata.
In speta, a fost chemat in judecata in calitate de parat Primarul mun. S, care potrivit art. 66 din Legea nr. 215/2001, indeplineste o functie de autoritate publica.
In consecinta, instanta, fata de textele de lege descrise, a respins ca nefondata exceptia lipsei capacitatii procesuale a paratului, potrivit dispozitivului de mai jos.
In  solutionarea pe fond a actiunii instanta a avut in vedere in drept ca potrivit dispozitiilor art. 6 alin.1 din Legea 544/2004 – “Orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile si institutiile publice, in conditiile prezentei legi, informatiile de interes public.”, iar potrivit alin. 2 – “ Autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa asigure persoanelor, la cererea acestora, informatiile de interes public solicitate in scris sau verbal.”
Totodata potrivit art. 7 din acelasi act normativ – “  (1)Autoritatile si institutiile publice au obligatia sa raspunda in scris la solicitarea informatiilor de interes public in termen de 10 zile sau, dupa caz, in cel mult 30 de zile de la inregistrarea solicitarii, in functie de dificultatea, complexitatea, volumul lucrarilor documentare si de urgenta solicitarii.…(2) Refuzul comunicarii informatiilor solicitate se motiveaza si se comunica in termen de 5 zile de la primirea petitiilor. (3) Solicitarea si obtinerea informatiilor de interes public se pot realiza, daca sunt intrunite conditiile tehnice necesare, si in format electronic.”.
In continuare instanta a avut in vedere ca potrivit art. 22 alin. 1 din Lege  - (1) In cazul in care o persoana se considera vatamata in drepturile sale, prevazute in prezenta lege, aceasta poate face plangere la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carei raza teritoriala domiciliaza sau in a carei raza teritoriala se afla sediul autoritatii ori al institutiei publice. Plangerea se face in termen de 30 de zile de la data expirarii termenului prevazut la art. 7.”, iar potrivit alin.2 – “ Instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica sa furnizeze informatiile de interes public solicitate si sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale.”
De asemenea instanta a avut in vedere ca potrivit art. 2 din Lege - in sensul prezentei legi: a) prin autoritate sau institutie publica se intelege orice autoritate ori institutie publica ce utilizeaza sau administreaza resurse financiare publice, orice regie autonoma, companie nationala, precum si orice societate comerciala aflata sub autoritatea unei autoritati publice centrale ori locale si la care statul roman sau, dupa caz, o unitate administrativ-teritoriala este actionar unic ori majoritar; b) prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei”.
Potrivit art. 66. din Legea nr. 215/2001, primarul indeplineste o functie de autoritate publica. El este seful administratiei publice locale si al aparatului propriu de specialitate al autoritatilor administratiei publice locale, pe care il conduce si il controleaza.
Totodata, primarul raspunde de buna functionare a administratiei publice locale, in conditiile legii, iar conform art. 67, primarul reprezinta comuna sau orasul in relatiile cu alte autoritati publice, cu persoanele fizice sau juridice romane sau straine, precum si in justitie.
  Semnul distinctiv al primarului este o esarfa in culorile drapelului national al Romaniei.
Esarfa va fi purtata, in mod obligatoriu, la solemnitati, receptii, ceremonii publice si la celebrarea casatoriilor
In speta instanta a constatat ca cererea a fost adresata de reclamant unei autoritati publice in sensul vizat de art. 2 lit. a din lege, iar informatiile solicitate au evident caracter public, avand in vedere ca se refera la comunicarea informatiilor legate de  respectarea dispozitiilor art. 67 din Legea nr. 215/2001, in sensul daca  primarul a purtat  esarfa in culorile drapelului national al Romaniei la evenimentul din 6 octombrie 2012 cu ocazia  „Comemorarii celor 13 de la Arad”.
Sub acest aspect nu a putut fi retinuta apararea invocata de parata prin intampinare conform careia informatiile solicitate ar fi putut  fi cunoscute de reclamant pentru ca evenimentul a fost public si totodata, tribunalul a retinut ca informatiile solicitate  nu sunt  exceptate de la comunicare conform art. 12 lit. c din Lege conform caruia – “ Se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor, prevazut la art. 1 si, respectiv, la art. 11^1, urmatoarele informatii:…c) informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuala ori industriala, precum si principiului concurentei loiale, potrivit legii” nefiind vorba despre datele de identificare apartinand anumitor persoane fizice sau juridice ori despre activitatea comerciala sau financiara a unor societati comerciale, ci strict despre indicarea publicatiilor si a radiourilor care au publica anunturi de mica publicitate in perioada indicata la solicitarea autoritatii publice, notiunea de activitate financiara referindu-se in cauza la autoritatea publica.
In sensul celor de mai sus instanta a constatat ca in speta paratul nu si-a indeplinit obligatia legala de a comunica reclamantului informatiile de interes public solicitate, sens in care a fost admisa cererea, dispunandu-se in conformitate cu art. 22 alin. 2 din Lege obligarea paratului sa-i comunice reclamantului daca Primarul mun. S a participat la ceremonia  publica intitulata  „Comemorarea celor 13 de la Arad”, ce a avut loc la data de 6 octombrie 2012 si daca acesta a respectat  cu acea ocazie dispozitiile art. 67 alin. 2 si 3 din Legea nr. 215/20011 in sensul, daca a purtat  esarfa cu culorile drapelului national al Romaniei.
In ceea ce priveste capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratului la plata de daune morale in suma de 100 lei instanta a avut in vedere ca potrivit dispozitiilor art. 22 alin.2 din Lege conform caruia –„instanta poate obliga autoritatea sau institutia publica … sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale”, daunele avand rolul de a repara prejudiciul suferit de persoana care a solicitat informatia si care nu a primit raspunsul in conformitate cu Legea 544/2004.
S-a retinut ca, in principiu, simplul fapt al anularii actului administrativ atacat sau obligarii comunicarii unor informatii de interes public nu este de natura a duce la concluzia repararii prejudiciului cauzat prin producerea vatamarii psihice iar pentru acordarea daunelor morale este nevoie de existenta unor elemente probatorii adecvate care sa permita gasirea unor criterii de evaluare a intinderii acestora, nefiind suficienta libera apreciere a instantei. Acest aspect la retinut si Inalta Curte de Casatie prin decizia nr. 635/2005.
  Prin prisma celor de mai sus, instanta a constatat ca in cauza reclamantul a solicitat obligarea paratului la plata daunelor morale in cuantum de 100 lei, apreciind ca suma aceasta este indestulatoare pentru repararea daunelor morale suferite, datorate refuzului Primarului municipiului S de a-i comunica informatii de interes public.
Daunele morale sunt acordate pentru a repara atingerea adusa personalitatii umane, demnitatii, onoarei sau altor valori asemanatoare. Pentru acordarea daunelor morale este nevoie de existenta unor elemente probatorii adecvate, de natura sa permita instantei gasirea unor criterii de evaluare a intinderii acestora, nefiind suficienta libera exprimare a instantei, bazata pe gradul de percepere de catre aceasta a universului psihic al fiecarei persoane.
Prin comportamentul sau abuziv ca urmare a necomunicarii informatiilor de interes public solicitate, paratul i-a vatamat partii reclamante un drept fundamental, cauzandu-i prejudicii de ordin moral prin afectarea imaginii si credibilitatii.
Atitudinea paratului de desconsiderare a dreptului partii reclamante de a-i comunica informatiile solicitate in raport de obligatia prevazuta de art. 7 din Legea nr. 544 2001 reprezinta manifestarea lipsei de respect la adresa cetateanului si desconsiderarea acestuia. Tot cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanta a avut in vedere ca acestea sa aiba efecte compensatorii, neputand sa constituie nici amenzi excesive pentru autorul daunelor si nici venituri nejustificate pentru victima acestuia. Aprecierea cuantumului daunelor morale, in situatia in care nu se poate apela la probe materiale, se poate face doar in raport de consecintele suferite de partea vatamata, prin acordarea unei sume globale care sa compenseze prejudiciul moral cauzat prin atingerea adusa valorii ocrotite de lege, respectiv dreptul de a avea acces la informatiile de interes public.
Nu a putut fi retinuta sustinerea autoritatii publice in sensul ca nu este justificata acordarea daunelor morale intrucat nu exista nicio obligatie  ca sa-i comunice reclamantului  informatiile legate de evenimentul din 6 octombrie 2012. In opinia Tribunalului paratul si-a manifestat atitudinea de a refuza accesul la aceste informatii.
Daunele morale, ca o masura reparatorie corecta pentru faptul ca partii reclamante i-a fost pricinuit un prejudiciu va fi stabilita intr-un cuantum de 100 lei, suma ce ar determina astfel paratul sa nu mai ignore pe viitor aceste solicitari de comunicare de informatii de interes public.
Vazand cele descrise, instanta a admis actiunea reclamantului potrivit dispozitivului.
Impotriva acestei hotarari  a formulat recurs paratul Primarul mun S care a solicitat admiterea caii de atac si modificarea sentintei civile atacate in sensul respingerii actiunii.
In sustinerea recursului au fost invocate aceleasi argumente ca si in intampinarea formulata in prima instanta. S-a mai aratat ca in cauza nu s-a facut dovada daunelor morale, lipsind elementele probatorii adecvate, de natura sa permita instantei gasirea unor criterii de stabilire si evaluare a intinderii acestora, impunandu-se administrarea de probe pentru dovedirea producerii prejudiciului.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate si a dispozitiilor art. 304/1 cod procedura civila, Curtea constata ca recursul formulat este nefondat pentru urmatoarele motive:
Recurentul Primarul Mun S nu a contestat faptul ca informatiile solicitate de catre intimatul reclamant nu ar intra in categoria celor de interes public prevazute de Legea nr 544/2001, ci a apreciat ca si-a indeplinit obligatia de furnizare a informatiilor solicitate prin asigurarea publicitatii evenimentului. Un alt motiv al respingerii cererii de furnizare a informatiilor a fost lipsa unui registru sau a unei evidente de consemnare a unor astfel de informatii.
Se constata insa ca nicio dispozitie din Legea nr. 544/2001 nu contine vreo derogare de la obligatia autoritatii sau institutiei publice de a furniza informatia publica solicitata, iar imprejurarea ca evenimentul in legatura cu care se solicita comunicarea informatiilor, a fost unul public, nu impieteaza asupra comunicarii informatiilor.
De asemenea, nici lipsa unei consemnari scrise a informatiilor nu poate reprezenta o justificare a refuzului de comunicare a informatiilor intrucat legea nu face distinctie in acest sens, iar in mod particular, in prezenta cauza, cererea de comunicare s-a formulat dupa un interval foarte scurt de timp dupa ce evenimentul in discutie a avut loc, informatia fiind pastrata cel putin in memoria persoanei vizate de solicitarea de informatii, persoana ce reprezinta o autoritate publica.
Ca urmare, se constata ca hotararea primei instante, prin considerentele expuse, converge in mod logic si pertinent la concluzia dovedirii refuzului nejustificat al autoritatii publice de a comunica informatiile solicitate, astfel ca in mod corect actiunea a fost admisa, iar paratul a fost obligat la comunicarea informatiilor de interes public.
In privinta daunelor morale, se constata ca Legea nr. 544/2001, la art. 22 al 2, prevede posibilitatea acordarii de astfel de daune, cadru legal ce creeaza premisa posibilitatii analizarii unei astfel de cereri.
Considerentele primei instante ce constituie temei al acordarii, in prezenta cauza, a daunelor morale, sunt intemeiate si nu pot fi supuse cenzurii prin prisma criticilor aduse in recurs. Prima instanta a argumentat in mod solid acordarea daunelor morale care au fost solicitate intr-un cuantum mic, avand astfel caracterul unei reparatii morale a insatisfactiei resimtite de intimatul reclamant urmare a refuzului nejustificat al autoritatii publice de comunicare a informatiilor de interes public solicitate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge recursul formulat.
Fara cheltuieli de judecata in recurs.

Decizia nr. 2426/R/10.05.2013, dosar nr. 3959/119/2012 – redactat-judecator LB