PRETENTII

Prin decizia civila nr. 117/02.02.2015, tribunalul a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-reclamant DP PFA si a respins, ca neintemeiata si cererea intimatei  de obligare a apelantului  la plata cheltuielilor de judecata efectuate in apel.
Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut ca, prin actiunea civila inregistrata pe rolul Judecatoriei TM sub nr. 290/329/2014 din data de 18 februarie 2014 si precizata la 30 mai 2014, DP - PFA, a chemat in judecata pe parata S.C. I S.R.L., solicitand instantei ca prin sentinta ce va pronunta parata sa fie obligata sa-i restituie suma de 3200 lei reprezentand contravaloarea a 64 bonuri de benzina in valoare de 50 lei fiecare, pe care a fost nevoit sa o cumpere de la PECO in perioada 1.06.2012 - 31.07.2013. Cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat,  in esenta ca la data de 27 octombrie 2011 a incheiat cu parata un contract de prestari servicii, aceasta in calitate de beneficiar, iar el  in calitate de prestator, fiind persoana fizica autorizata pentru a superviza lucrarile de constructii montaj la lucrarea "reabilitarea si extinderea sistemelor de alimentari cu apa si canalizare" in municipiul TM. Pentru ca lucrarea presupunea deplasare pe un spatiu extins, respectiv  municipiul TM  si a celor doua cartiere, O si M, i s-a dat in folosinta un autoturism marca Dacia si un numar de 8 bonuri de combustibil in valoare de 50 lei/bucata, in fiecare luna, pentru a-si desfasura activitatea.
A precizat reclamantul ca incepand cu luna iunie 2012 a inceput sa i se dea lunar din ce in ce mai putine bonuri de combustibil, asa  incat,  incepand cu luna iunie 2012 nu i s-au dat 3 bonuri, pentru lunile 2012 - ianuarie 2013 nu i s-au dat 5 bonuri, iar pentru lunile februarie 2013 - iulie 2013 nu i s-au dat tot 5 bonuri, in total 64 de bonuri de combustibil, fiind nevoit sa cumpere combustibil din banii proprii cu gandul ca parata o sa-i restituie banii mai tarziu.
La data de 31 iulie 2013 reclamantul s-a deplasat la Bucuresti unde  i s-a raspuns ca bonurile de combustibil au fost trimise la TM.
A mai mentionat reclamantul ca pentru masina si bonurile de combustibil nu s-a incheiat nici un proces verbal, baza conventiei fiind increderea.
La data de 1 septembrie 2014, referitor la autoturismul Dacia cu nr. de inmatriculare --------, reclamantul a precizat ca masina i-a fost ridicata de la domiciliu in urma pronuntarii unei ordonante presedintiale de catre Judecatoria A.
In dovedirea actiunii reclamantul a depus la dosar copii xerox de pe bonurile de combustibil la care a facut referire in actiune si a solicitat audierea martorilor DP, OP, AM si LG.
In cauza, parata a formulat intampinare prin care a invocat, in principal, exceptia de necompetenta teritoriala a Judecatoriei TM, invocand disp.art.107 alin.1 Cod procedura civila si considerand ca in cauza este competenta sa solutioneze actiunea civila Judecatoria S 6 B unde ea are sediul, precum si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive motivand ca autoturismul pe care reclamantul il mentioneaza in cererea de chemare in judecata nu se afla in proprietatea paratei, intre parata si reclamant nu a existat vreun contract care sa prevada decontarea cheltuielilor de deplasare. Totodata a invocat si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului.
A motivat in fapt parata ca la data de 24.08.2009 societatea SC FE SRL, in calitate de lider al asocierii formata din SC FE SRL - SC I SRL si FW and TG semnat contractul de servicii nr. 5334/24.08.2009 incheiat cu SC AS SA in calitate de autoritate contractanta, obiectul contractului constand in servicii de Asistenta Tehnica Pentru Supervizarea Lucrarilor "Reabilitarea si Extinderea Sistemelor de Alimentare cu Apa si Canalizare in judetul T" proiect finantat din fonduri europene nerambursabile.
Pe parcursul derularii contractului SC FE SRL a colaborat cu diriginti de santier printre care si reclamantul, acesta beneficiind din partea Antreprenorului contractului de lucrari pentru care se efectua supervizarea (SC TD SA) de utilizarea unui autoturism marca Logan, culoare alba cu nr. de inmatriculare --------------, pe care cu rea credinta l-a sustras, utilizand cheia de rezerva, astfel incat nu se poate vorbi de un drept de retentie deoarece acesta nu poate fi exercitat daca detinerea bunului provine dintr-o fapta ilicita, este abuziva ori nelegala.
A mai precizat parata ca, cheltuielile de transport se deconteaza pe baza de documente justificative, adica ordine de deplasare, foi de parcurs, acte pe care reclamantul nu le-a prezentat paratei, neavand un contract incheiat in acest sens. A solicitat in consecinta respingerea cererii de chemare in judecata ca inadmisibila si neintemeiata.
In sustinerea intampinarii a depus la dosar, cu mentiunea conform cu originalul, solicitare recuperare bunuri sustrase din data de 27.02.2014, contract de prestari servicii nr. 055/a/27.10.2011 incheiat intre parata si reclamant si a solicitat prin intampinare si proba cu martorul GL.
Prin sentinta civila nr. 529/18.09.2014, Judecatoria TM a Iuat act ca parata, prin aparator, a renuntat la invocarea exceptiei lipsei necompetentei teritoriale a instantei si la invocarea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei.
A respins actiunea civila in pretentii formulata de reclamantul DP - PFA  pentru lipsa calitatii procesuale pasive a acesteia.
In baza art.451 alin.2 Noul Cod de procedura civila a redus cuantumul cheltuielilor de judecata, reprezentand onorariu avocat stabilit de S.C.A. B & A pentru parata de la suma de 7.562,02 lei la suma de 4500 lei.
A admis in parte cererea pentru cheltuieli de judecata formulata de parata si in consecinta a obligat pe reclamant sa plateasca paratei suma de 4500 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca este competenta a solutiona cauza in baza disp.art.113 alin.1 pct.7 Cod procedura civila, competenta dovedita cu depozitiile martorilor audiati in cauza.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, instanta a retinut ca pentru a justifica in orice speta calitatea procesuala este necesara existenta unei identitati intre persoana reclamantului si titularul dreptului afirmat(calitatea procesuala activa), precum si intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in cadrul raportului juridic dedus judecatii(calitatea procesuala pasiva).
Din probele administrate instanta de fond a retinut ca intre reclamant si parata s-a incheiat un contract de prestari servicii nr. 055/a/27.10.2011, reclamantul in calitate de prestator si parata in calitate de beneficiar, obiectul contractului constituindu-l reglementarea raporturilor juridice care apar intre partile contractante in legatura cu proiectul Asistenta Tehnica pentru Supervizarea Lucrarilor "Reabilitarea si Extinderea Sistemelor de Alimentare cu Apa si Canalizare in judetul T".
Contractul nu contine nici o clauza din care sa rezulte regimul juridic al vreunui autoturism dat in folosinta reclamantului sau o clauza cu referire la bonuri pentru combustibil, aspect recunoscut si de reclamant care arata  ca nu exista mentiuni in contract cu referire la autoturism si bonurile pentru combustibil, acesta precizand ca "totul a mers pe incredere reciproca".
Din depozitiile martorilor DP, LG si GL, instanta a retinut ca pentru a se facilita deplasarea dirigintilor de santier acestia au beneficiat de folosinta unor autoturisme; reclamantului si martorului DP au primit cate o masina marca Dacia Logan, fara nici o alta facilitate
Contractul avand ca beneficiar pe AS A si in baza caruia  s-au desfasurat lucrarile de reabilitare si extindere a sistemelor de  alimentare cu apa si canalizare in municipiul TM a fost incheiat intre un consortiu de firme, avand la baza fonduri europene.
In executarea  contractului a fost implicat un numar de circa 8 constructori printre care si SC T din Z, judetul T care a acordat ca si ceilalti constructori facilitati.  Asa cum a aratat martorul GL, inginer rezident in cadrul contractului mai sus mentionat, SC TZ nu a dat bonuri de benzina si nici nu s-a incheiat vreun act prin care sa se stabileasca faptul ca se da inginerilor cate o masina in folosinta, la baza fiind increderea. Nici in privinta bonurilor de benzina nu s-a incheiat nimic. Firma F din Romania a gasit de cuviinta sa acorde facilitati inginerilor carora li s-au atribuit in folosinta masini, respectiv sa le dea si bonuri de benzina pentru desfasurarea activitatii specifice fiecaruia, dispozitia luandu-se de la sediul din B.
Bonurile veneau de la B la A, de acolo fiind impartite la cei patru ingineri rezidenti printre care se numara si martorul GL, lider in cadrul Consortiului. Acestea au fost distribuite prin intermediul inginerului LG pe zona TM. A observat si martorul ca bonurile pentru combustibil se imputineaza, a intrebat la firma F ce se intampla, dar nu i s-a dat nici un raspuns. Tot acest martor a precizat ca imprejurarea ca li s-au dat masini si bonuri valorice a fost ca un ajutor, ca un bonus, iar in lipsa bonurilor valorice inginerii de pe raza municipiului TM puteau sa vina pe jos la serviciu. Acelasi martor a declarat ca reclamantul obisnuia sa foloseasca masina si in interes personal, deplasandu-se cu ea in comuna I unde locuieste si un aspect concludent relatat de martor a fost ca niciodata parata nu a dat reclamantului masina in folosinta sau bonuri de benzina, SC T din Z fiind cea care a recuperat in prezent masina ce i-a fost data reclamantului, inclusiv Laptop-ul, intrucat acesta nu mai voia sa o restituie.
In baza materialului probator administrat, s-a retinut ca nu exista o identitate intre persoana paratei si cel despre care se pretinde ca este obligat in cadrul raportului juridic dedus judecatii, (de altfel obligatia de a oferi masini si bonuri de benzina nu a incumbat nimanui).
In conformitate cu disp. art. 451 alin.2 Noul Cod de procedura civila, instanta a constatat, din oficiu, ca onorariul stabilit de S.C.A. B & A pentru parata in suma de 7.562,02 lei este vadit disproportionat in raport cu valoarea si complexitatea cauzei, precum si cu activitatea desfasurata de avocat care s-a prezentat la instanta la un singur termen de judecata,  formuland insa mai multe note de sedinta, sens in care l-a redus la suma de 4500 lei.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul DP solicitand anularea acesteia sa se retina existenta calitatii procesuale pasive si rejudecarea cauzei de instanta de apel.
In motivare s-a aratat ca in scrisoarea nr. 6703/03.03.2014 s-a mentionat ca apelantul reclamant a beneficiat in calitate de diriginte de santier de facilitati.
Constructorului a pus la dispozitia  firmei de consultanta SC I SRL autoturismul marca Logan cu nr. de inmatriculare ------- inmatriculata de SC TG SRL  si un laptop Acer conform caietului de sarcini, incheindu-se si un proces-verbal de predare primire in care s-a specificat si cantitatea de combustibil ce va fi alocata.
Firma de consultanta - intimata din cauza a pus la dispozitia apelantului acest autoturism la data de 02.12.2011 impreuna cu un numar de 8 bonuri de combustibil in valoare de 50 lei fiecare, urmand a se remite acelasi numar de bonuri lunar, neincheindu-se nici un proces-verbal de predare primire cu intimata.
Depozitiile martorilor audiati in cauza fac dovada naturii raporturilor dintre intimata si dirigintii de santier in sensul de a li se pune la dispozitie acestora din urma autoturismele cu bonurile de carburant aferente pentru deplasare. Bonurile erau transmise la sfarsitul lunii la sediul din A de unde erau mai departe repartizate intocmindu-se borderouri pe care firma de consultanta le trimitea constructorului.
In drept au fost invocate disp. art. 466 alin. 1, 479 alin. 1, 2, 480 alin. 2 C. proc. civ..
Intimata a formulat intampinare solicitand respingerea ca nefondat a apelului.
In motivare s-a aratat ca situatia de fapt a fost corect retinuta de instanta raportat la materialul probator din cauza in sensul ca intre partile prezentului litigiu a intervenit u contract avand ca obiect asistenta tehnica pentru supervizarea anumitor lucrari, in contractul incheiat nefiind inclusa nici o clauza cu privire la transmiterea folosintei vreunui autoturism si a bonurilor de carburant. Se mai arata ca nici o proba administrata in cauza nu sustine asertiunile apelantului referitor la asa zisa conventie bazata pe incredere.
De asemenea, se mai arata ca intre partile prezentului litigiu nu se putea incheia proces-verbal de predare primire a autoturismului, intrucat acesta era proprietatea constructorului SC TG SRL.
Unul dintre martorii audiati in cauza a precizat ca masinile si bonurile li s-au dat ca un bonus, un ajutor de catre constructor si nu de catre intimata.
In dovedire nu au fost invocate probe noi.
In drept au fost invocate disp. art. 205 C. proc. civ..
La data de 16.01.2015, apelanta a formula raspuns la intampinare solicitand sa se retina calitatea procesuala pasiva a intimatei, intrucat bunurile de care face vorbire au fost predate de intimata si nu de constructor in baza caietului de sarcini.
Apelantul invedereaza ca a incheiat contractul cu intimata din prezenta cauza pentru a asigura asistenta de specialitate. Se mai arata ca in baza borderourilor de consum, se face dovada primirii tuturor bonurilor de combustibil care insa nu au fost remise apelantului si unui alt coleg al sau, desi firma de consultanta avea aceasta obligatie. Se mai arata ca in cauza, contractul de consultanta nu are nici o relevanta.
In dovedire nu au fost invocate probe noi.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate, instanta de control apreciaza apelul ca fiind neintemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
Raportat la disp. art. 1270 C. civ., conform carora conventiile legal facuta au putere de lege intre partile contractante, incetand sau modificandu-se numai prin acordul partilor sau din cauze autorizate de lege,  instanta apreciaza ca in lipsa unei conventii criticile apelantului nu pot fi primite.
In cauza, asa cum legitim a retinut si judecatorul fondului drepturile si obligatiile partilor prezentului litigiu sunt delimitate de conditiile contractului de prestari servicii nr. 055/a/27.10.2011, in cuprinsul caruia nu este inserata nici o clauza cu privire la obligativitatea intimatei de a asigura apelantului din cauza folosinta unui autoturism si a bonurilor de carburant in limitele indicate de apelant. Sustinerea apelantului ca nu are nici o relevanta contractul de prestari servicii cu privire la determinarea obligatiilor intimatei, este lipsita de orice fundament juridic, intrucat drepturile si obligatiile de care sunt tinute cele doua parti, atat in planul dreptului material, cat si al celui procesual civil rezida exclusiv din acest contract, acesta fiind singurul act in baza caruia apelantul poate cere obligarea intimatului. Efectele contractului intre parti, adica drepturile si obligatiile acestora nu pot rezulta din alte acte decat cele care s-au nascut prin manifestarea libera a consimtamantului acestora.
Partile sunt tinute conform principiului fortei obligatorii a contractului numai de ceea ce au convenit prin liber acord de vointa.
Existenta sau nu a unui caiet de sarcini incheiat si care ar atesta drepturile si obligatiile asumate de constructor in relatia sa cu intimatul din prezenta cauza nu produce nici un fel de drepturi in patrimoniul apelantului si aceasta intrucat relatia contractuala dintre constructor si intimata nu naste nici un fel de drepturi in patrimoniul apelantului, in lipsa unei stipulatii in acest sens.
Borderourile de care face vorbire apelantul nu fac dovada nici unei conventii in sensul afirmat de domnia sa, in conditiile in care dovada unui contract, asa cum prevad disp. art. 1241 C. civ. se face printr-un inscris, fie  sub semnatura privata, fie autentic. Chiar de s-ar fi incheiat un proces verbal de predare primire intre intimata si apelant pentru acel autoturism, acesta nu poate face dovada nasterii obligatiei in sarcina intimatei de a asigura carburantul la un anumit nivel, atata timp cat anterior nu a intervenit o conventie in acest sens intre parti.
In cauza, cum legea nu prevede forma autentica in mod expres, acordul de vointa trebuia sa imbrace forma unui inscris sub semnatura privata, depozitiile  martorilor neputand face dovada conventiei in conditiile interdictiei impuse de art. 309 C. proc. civ.. Asa fiind daca valoarea unui act este mai mare de 250 lei dovada acestuia nu se poate face cu martori.
Chiar daca s-ar trece peste aceste rigori ale legii, instanta constata ca nici unul dintre martorii audiati nu a atestat existenta unei conventii bilaterale intre intimata si apelant pentru asigurarea bonurilor de carburant in limitele invocate. Fiind o manifestare unilaterala de vointa sub forma unei facilitati independente de un contract, asupra acesteia se putea reveni oricand fara nici o consecinta juridica pentru furnizor, fie el intimata din cauza, fie constructorul.
In lipsa unui contract incheiat cu apelantul si in baza caruia intimatul sa-si fi asumat expres obligatia de a-i asigura apelantului,  atat folosinta autoturismului, cat si bonurile de carburant intr-un anumit numar, instanta nu poate retine nici o obligatie in sarcina intimatului cu consecinta inexistentei calitatii procesuale pasive a acestuia.
Daca nu are nici un fel de obligatie in planul dreptului material, contractual, acesta nu poate fi nici parte intr-un litigiu, de aici decurgand lipsa de identitate a celui chemat in judecat cu cel tinut pentru o anumita obligatie.
Vazand materialul probator, se constata ca insusi apelantul recunoaste ca in cauza nu s-a incheiat nici un contract in baza caruia acestuia sa i se fi recunoscut dreptul de a beneficia de un anumit numar de bonuri de carburant. Asa fiind, intimata poate fi obligata numai la ceea ce si-a asumat prin acordul de vointa liber exprimat si nu dincolo de acesta cum ar dori apelantul.
In ceea ce priveste motivul de apel cu privire la nivelul cheltuielilor de judecata,  si care a fost adus in atentia instantei pentru prima dat cu ocazia concluziilor asupra fondului caii de atac, instanta nu il va retine la solutionare. Conform disp. art. 468 coroborat cu disp. art. 470 C. proc. civ.,  motivarea apelului trebuia facuta in termen de 30 de zile de la comunicarea sentintei atacate, adica cel mai tarziu la 20.11.2014, depasirea acestui termen atragand sanctiunea decaderii  din dreptul de a mai formula aceste critici astfel cum prevad dips. art. 185 C. proc. civ..
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 480 C. proc, civ. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat.
Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de apelanta cu ocazia intampinarii, fata de lipsa oricarui inscris doveditor care sa fie depus la dosarul cauzei  inainte de inchiderea dezbaterilor astfel cum prevad rigorile disp. art. 452 C. proc. civ. s-a respins cererea, ca neintemeiata.