PRETENTII

Prin decizia civila nr. 310/11.03.2015, tribunalul a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamanta SC CV SA.
Pentru a pronunta aceasta hotarare tribunalul a retinut ca, prin actiunea inregistrata  sub nr. 1818/339/2014 din data de 7 iulie 2014 pe rolul Judecatoriei Z, reclamanta SC CV SA C a chemat in judecata pe paratul RI,  solicitand  instantei, ca prin hotararea ce va pronunta sa fie obligat la plata sumei de 2876,49 lei cu titlu de despagubiri, precum si la plata dobanzii legale calculate pana la data achitarii integrale a debitului, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat  ca, in urma verificarii instalatiei electrice de alimentare si masurare la locul de consum apartinand paratului, inspectorii din cadrul societatii au constatat ca se consuma energie electrica fara ca aceasta sa fie inregistrata de aparatul de masura/contorul electric, fapt evidentiat in procesul verbal de constatare/nota de constatare intocmit..
Procesul-verbal de constatare/nota de constatare a fost intocmit in prezenta paratului si a fost adus la cunostinta acestuia, care l-a semnat, fara a formula obiectiuni,
A mai aratat ca  s-a procedat, cu acordul paratului, la inventarierea aparatelor de consum energie electrica, urmand a se stabili consumul in conformitate cu art. 142 alin. 4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice Ia consumatori din data de 25.06.2004. aprobat prin H.G. nr. 1007/2004 potrivit caruia in cazul consumului fraudulos perioada de recalculare va fi de 1 an pentru consumatorii casnicii si de 6 luni pentru ceilalti consumatori.
Acest consum este evidentiat in nota de calcul/fisa de evaluare a energiei electrice consumata si neinregistrata.
In ceea ce priveste expedierea facturilor reprezentand recuperare energie electrica agenti economici, respectiv verificare si constatare consum neinregistrat, a precizat ca  aceasta se realizeaza cu operatorul national din domeniul serviciilor postale si care se afla in proprietatea statului roman, institutia mentionata fiind furnizor unic al acestui serviciu universal in orice punct de pe teritoriul Romaniei, societatea reclamanta respectand intreaga legislatie in domeniu.
Reclamanta a mai mentionat ca facturile emise au fost acceptate la plata de parat, nefiind contestate de acesta, conform art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004 care stabileste ca debitorul/paratul avea obligatia ca in cazul in care contesta valoarea facturii sa comunice acest fapt furnizorului in termen de 15 zile de la primirea facturii.
A mai sustinut reclamanta ca are autorizarea de a emite facturile doar intr-un singur exemplar, pe suport de hartie, potrivit Ordinul nr. 1077/2001 emis de catre Ministerul de Finante privind conditiile in care se pot edita, intr-un singur exemplar, facturile fiscale cu regim special de tiparire, inseriere si numerotare, utilizate in activitatea financiara si contabila, autorizare care se acorda furnizorilor cu un numar mare de clienti (sfera de activitate a agentilor economici este prestarea de servicii sau livrarea bunurilor de utilitate publica, cum sunt: furnizarea energiei electrice, termice, a gazelor naturale si a apei, canalizarea, telefonia fixa si mobila, transmisia de programe TV si radio si altele similare), iar ratiunea acestei autorizari exclude obtinerea acceptului de plata a facturii in varianta clasica a semnarii de catre client pe exemplarul doi si remiterea facturii cu semnatura acestuia catre furnizor.
A mai aratat ca valoarea prejudiciul cauzat, exclusiv din culpa paratului, este in suma de 6996,51le,  pentru care s-a emis facturile cuprinse in Fisa de client.
In conformitate cu prevederile art. 142 alin. 4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004, dispozitiile Legii nr. 13/2007 si art. 1357 si urm. C.civ., paratul este obligat sa suporte acest prejudiciu, reprezentand contravaloarea energiei electrice calculate potrivit legii la tarifele legale in vigoare.
In continuare, a mai aratat ca sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale: existenta unui prejudiciu, existenta faptei ilicite, existenta raportului de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si exista vinovatia paratului, constand in consumul de energie electrica fara ca aceasta sa fie inregistrata de aparatul de masura/contorul electric, vinovatie recunoscuta prin semnarea procesului verbal de constatare/notei de constatare, precum si prin faptul ca acesta nu a formulat obiectiuni/nu a contestat inscrisul in discutie.
Desi paratul a fost notificat in vederea solutionarii litigiului pe cale amiabila, acesta nu a raspuns in nici un fel invitatiei, dand dovada de rea credinta.
Paratul a fost pus in intarziere cu privire la plata debitului restant conform notificarii atasate in copie la dosar.
In sustinerea cererii, creditorul a depus copie de Nota de constatare nr. 728220 din 24.10.2013, fisa de evaluare a energiei electrice consumata si neinregistrata cantitate de recuperat, facturile emise, tabel cu debitul pretins datorat.
Paratul a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii, aratand ca nu el a folosit imobilul, ci numitul RT, decedat la 6.01.2014.
 In dovedire, a depus la dosar inscrisuri - ordonanta de clasare din 20.02.2014, data in dosarul nr. 1349/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecatoria Z si certificat de deces privind pe TR.
In cauza, a fost audiat martorul GCM, propus de reclamanta.
Prin sentinta civila nr. 1485 din 28.10.2014 a Judecatoriei Z s-a respins ca nefondata actiunea formulata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin nota de constatare nr. 72822 din 24.10.2013, intocmita de SC CD S.A., s-a constatat ca paratul era racordat, fara avizul reclamantei si fara a avea incheiat un contract cu aceasta, la reteaua electrica, beneficiind, asadar, de serviciile de furnizare a energiei electrice prestate de reclamanta.
Prin ordonanta din 20.02.2014 din dosarul nr. 1349/P/2013 al Parchetului de pe langa Judecatoria Z, s-a dispus clasarea cauzei pentru savarsirea infractiunii .prev. de art. 92 alin. 2 din Legea nr. 123/2012 rap. la art. 228 alin. 3 C.pen., privind pe paratul RI, pe motiv ca nu exista probe ca a savarsit infractiunea, si pentru RT intrucat a intervenit decesul acestuia.
 Din referatul Sectiei 13 Politie Rurala S, din acelasi dosar de urmarire penala, retinut prin ordonanta mentionata, rezulta ca numitul RI nu mai locuia la imobilul din comuna S, jud. T, de circa 6 ani, la acest imobil locuind fratele sau, numitul RT, acesta fiind cel care s-a racordat la reteaua electrica. Acest aspect rezulta si din adresa nr. 1339 din 2.06.2014 a Primariei S, unde se retine ca paratul locuieste in comuna pe str. P nr. 1 din 2008, iar nota  de constatare priveste  un imobil situat in strada C,  nr. 18.
Din declaratia martorului propus de reclamanta, s-a apreciat ca  nu rezulta ce persoana a fost gasita la imobil, ci doar ca s-a solicitat ajutorul organelor de politie, care insa, retin in referatul cu propunerea de clasare din 7.02.2014 ca persoana care folosea imobilul si il locuia efectiv este RT. Imprejurarea ca reclamantul este proprietarul imobilului, nu are relevanta, atat timp cat cel care il folosea efectiv era o alta persoana si aceasta din urma a fost cea care a savarsit fapta ilicita.
Fata de cele de mai sus, constatand ca nu sunt indeplinite conditiile prev.de art. 1357 alin. 1 c.civ., in sensul ca nu s-a facut dovada, in conditiile art. 249 c.pr.civ., ca paratul este cel care a cauzat prejudiciul pretins reclamantei, instanta de fond a  respins cererea ca nefondata.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel in termen, reclamanta, care a formulat critici pentru nelegalitate si netemeinicie, prin care a solicitat schimbarea hotararii, in sensul admiterii actiunii formulate.
A motivat ca nu are relevanta in cauza, imprejurarea ca nu s-a inceput urmarirea penala impotriva paratului, avand in vedere ca a formulat impotriva acestuia o actiune in raspundere contractuala.
In dezvoltarea acestui motiv de apel a aratat ca facturarea consumului de furnizare a energiei electrice, inclusiv pentru consumul fraudulos, se face de furnizorul de energie, iar consumatorul are obligatia de a pastra intacte grupurile de masurare, sa nu influenteze functionarea corecta a acestora si sa nu blocheze accesul furnizorului.
Sub acelasi aspect, apelanta a mentionat ca paratul nu a contestat facturile emise.
Apelanta a mai sustinut ca imobilului paratului este deconectat de la retea, iar aceasta masura se ia si pentru nerespectarea clauzelor contractuale, cum ar fi sustragerea de energie electrica.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 466 si urm. C. proc. civ.
Intimatul parat nu a depus intampinare, insa, fiind prezent la termenul de judecata din 11.03.2015 a solicitat respingerea apelului.
In apel, nu s-a solicitat administrarea de probatorii.
Verificand in limitele cererii de apel si a apararilor formulate, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta, prin prisma dispozitiilor legale aplicabile, tribunalul, a respins apelul declarat, pentru considerentele care vor succede.
Desi apelanta reclamanta a sustinut ca a formulat impotriva paratului RI o actiune in raspundere contractuala, din cuprinsul actiunii formulate rezulta ca temeiul de drept al acesteia il constituie dispozitiile art. 1350, 1357 din Codul civil, precum si art. 142 alin.4 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr. 1007/2004.
In acelasi timp, in mod corect, in aplicarea principiului rolului activ reglementat de art. 22 din C. proc. civ., instanta de fond a calificat si solutionat actiunea formulata, ca fiind o actiune in raspundere civila delictuala.
Precizarea de catre apelanta, prin cererea de apel, a temeiul actiunii ca fiind contractual si nu delictual, constituie o incalcare a dispozitiilor art. 478 alin.3 C. proc. civ., potrivit carora ,,In apel nu se poate schimba calitatea partilor, obiectul sau cauza cererii de chemare in judecata si nici nu se pot formula pretentii noi ".
In ce priveste sustinerea apelantei, privind lipsa de relevanta in cauza a ordonantei nr. 1349/P/2013 din 20.02.2014 a Parchetului de pe langa Judecatoria Z, prin care s-a dispus neinceperea urmariri penale pentru infractiunea prevazuta de art. 92 alin.2 din Legea nr. 123/2012, fata de paratul RI,  se apreciaza ca  nu este intemeiata.
Potrivit  art. 92 alin.2 din Legea nr. 123/2012, "executarea sau folosirea de instalatii clandestine in scopul racordarii directe la retea sau pentru ocolirea echipamentelor de masurare constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda".
Desi, ordonanta procurorului de neincepere a urmariri penale nu are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile investita cu solutionare unei actiuni in raspundere civila, nu se poate face abstractie de acesta, in conditiile in care, reclamanta nu a facut dovada la instanta de fond cu alte probe, a elementelor raspunderii civile delictuale prevazute de art. 1357 din Codul civil.
Din depozitia martorului  audiat la instanta de fond, la solicitarea reclamantei, nu a rezultat ca nota de constatare intocmita de reprezentantii SC CV, a fost intocmita in prezenta paratului in calitate de proprietar al imobilului.
In acelasi timp, se are in vedere ca pentru a ajunge ca concluzia ca in privinta paratului, nu sunt intrunite elementele raspunderii civile delictuale, instanta de fond a avut in vedere si alte probe, respectiv, referatul Sectiei 13 Politie Rurala S, din dosarul de urmarire penala, din care, rezulta ca numitul RI nu mai locuia la imobilul din comuna S, jud. T, de circa 6 ani, la acest imobil locuind fratele sau, numitul RT, acesta fiind cel care s-a racordat la reteaua electrica, precum si adresa nr. 1339 din 2.06.2014 a Primariei S, unde se retine ca paratul locuieste in comuna pe str. P nr. 1 din 2008, iar nota  de constatare priveste  un imobil.
Intrucat s-a apreciat ca in cauza s-a formulat o actiune in raspundere civila delictuala impotriva paratului, sustinerea reclamantei potrivit careia, acesta nu a contestat facturile emise, nu avea relevanta in cauza, si nu poate constitui motiv de netemeinicie a hotararii instantei de fond.
De asemenea, nici faptul ca reclamanta a luat masura deconectarii imobilului de la reteaua de energie electrica, nu poate argumenta schimbarea sentintei instantei de fond.
Fata de considerentele expuse, apelul a fost respins, ca nefondat.