Contencios administrativ - contestatie decizie imputatie

Dosar nr.2055/88/2008

SENTINTA CIVILA NR. 18
Sedinta publica de la 09 ianuarie 2009
           
      
 

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Tulcea la nr.2055/88/2008, reclamantii ...au chemat in judecata Primarul Orasului Babadag pentru anularea dispozitiilor de imputatie cu numerele 941 - 997 din 11 iulie 2008.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca prin imputatiile emise, paratul pretinde ca au produs un prejudiciu institutiei incasand drepturi salariale necuvenite fara a exista un temei legal pentru acordarea acestora.
Reclamantii mai arata ca aceste drepturi au fost platite in baza Acordului si contractului colectiv de munca incheiat intre Primarie si Sindicat in care s-au prevazut drepturi speciale constand in sume pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii, achizitionarea tinutei vestimentare conform cerintelor impuse de Codul de conduita al functionarului public, astfel ca imputarea acestor sume este nelegala.
In dovedirea actiunii, reclamantii au depus la dosar deciziile de imputare emise pentru fiecare in parte, din data de 11 iulie 2008.
Intimata a depus la dosar actele ce au stat la baza emiterii deciziilor de imputatii, respectiv raportul de control intermediar al Camerei de Conturi Tulcea - Directia de Control financiar ulterior si contractul colectiv de munca.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
      Reclamantii ... sunt functionari publici in cadrul Primariei orasului Babadag, judetul Tulcea.
              Potrivit art.31 alin.1 din acordul colectiv de munca incheiat pentru anul 2007, functionarilor publici li se acorda lunar drepturi speciale  pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii in cuantum de 200 lei neimpozabili, incepand cu luna semnarii acordului de catre ambele parti.
              In continuare, in art.31 alin.3, se stipuleaza ca, pentru o tinuta decenta a functionarilor publici si asigurarea unei imagini corespunzatoare in raport cu publicul si institutiile cu care colaboreaza, acestia beneficiaza de sume pentru achizitionarea tinutei (vestimentatiei) in valoare de 1.090 lei fiecare, neimpozabili, pe semestru, pentru functionarii publici ce ocupa functii publice de conducere, 700 lei pentru functionarii publici cu studii superioare ce ocupa functii publice de executie, respectiv 500 lei pentru functionarii publici cu studii medii ce ocupa functii publice de executie; aceste cheltuieli se vor justifica cu chitante fiscale de fiecare salariat, fiind exceptate de la acordarea acestor sume functionarii publici pentru care tinuta este obligatorie, precum si functionarul public ce a depus solicitare pentru incetarea raporturilor de serviciu, acordarea acestor drepturi se face in cursul primului semestru al anului, respectiv in al doilea semestru al anului.
              In continuare, este de subliniat ca art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996 stipuleaza ca "un contract colectiv de munca este conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala pe de o parte si salariati, reprezentati prin sindicate prin in alt mod prevazut de lege de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizarea......", iar clauzele contractelor colective de munca pot fi stabilite numai in limitele si conditiile prevazute de prezenta lege.
              De asemenea, conform art.12 alin.1 din acelasi act normativ, contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare, insa prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale, caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale, aceleasi dispozitii fiind cuprinse si in art.3 alin.2 din contractul colectiv de munca unic la nivel national pentru anii 2007 - 2010.
              Interpretand per a contrario dispozitiile legale mentionate,  rezulta ca prin contractele/acordurile colective de munca pot fi negociate, clauzelor referitoare la drepturile a caror acordare si al caror cuantum nu sunt stabilite prin dispozitii legale.
              Pe de alta parte, folosind acelasi principiu in interpretarea prevederilor art.3 alin.3 din contractul colectiv de munca unic la nivel national, precum si ale art.82 alin.2 din Legea nr.130/1996, potrivit cu care contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior, se impune concluzia ca se pot negocia clauze care sa acorde salariatilor mai mult decat s-a prevazut in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior.
              In acest sens sunt si prevederile art.238 alin.3 din Codul Muncii, cu care se completeaza Legea nr.188/1995, care statueaza ca, la incheierea contractului colectiv de munca, dispozitiile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.
              In aceste conditii, acordarea drepturilor speciale nu este nelegala din moment ce nu exista nici un text de lege care sa o interzica, ci, dimpotriva, drepturile stabilite prin lege constituie un minim dincolo de care, in raporturile juridice dintre partile sociale, intervine principiul liberei negocieri.
              Un argument in plus il constituie si art.72 din Legea n5r.188/1995 potrivit cu care autoritatile si institutiile publice pot incheia anual, in conditiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale functionarilor publici sau ai reprezentantei functionarilor publici care sa cuprinda numai masuri referitoare la constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca, sanatatea si securitatea in munca........, de unde rezulta ca autoritatile locale sunt autorizate sa dispuna de sumele locale alocate pentru imbunatatirea conditiilor la locul de munca, precum si cele pentru sanatate si securitatea muncii.
              Or, prevederile art.30 din acordul colectiv de munca se circumscriu notiunii de "imbunatatire a conditiilor la locul de munca", partile angajate in negociere cazand de acord cu privire la faptul ca suplimentarile in discutie sunt necesare dezvoltarii conditiilor de munca.
              Nu trebuie omise in acest context nici depozitiile Conventiei OIM nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective care, prin art.5, impune ca negocierea colectiva sa fie posibila pentru toti cei vizati prin conventie (art.1), iar negocierea ca poate asupra fixarii conditiilor de munca si angajarii, si/sau reglementarii relatiilor intre cei ce angajeaza sau organizatiile lor si una sau mai multe organizatii ale lucratorilor.
              Prin urmare, o restrangere de orice natura cu privire la drepturile care pot fi negociate contravine dispozitiilor OIM.
              Mai mult, obligatiile decurgand din contractul colectiv de munca nu puteau fi incalcate intrucat acesta a devenit opozabil si in acelasi timp, obligatoriu pentru partile contractului, potrivit art.243 din Codul Muncii si art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996, iar obligativitatea exercitarii contractului colectiv de munca deriva si din prevederile Conventiei OIM nr.131/1970, dupa cum s-a aratat, pe langa faptul ca alin.2 al ambelor articole prevede atragerea raspunderii partilor care se fac vinovate de neindeplinirea obligatiilor avansate prin contractul colectiv de munca.
                    Potrivit art.8 din Legea nr.130/1996, clauzele din contractele colective se stabilesc in limitele si in conditiile prevazute de lege, iar clauzele negociate cu incalcarea dispozitiilor legale sunt lovite de nulitate absoluta (art.24 alin.1), nulitate care se constata de instanta competenta, la cererea partii interesate (art. 24 alin.2 din Legea nr.130/1996).
      In aceste conditii, dispozitiile de imputare emise in data de 11 iulie 2008 sunt nelegale, si in consecinta, se va admite actiunea contestatorilor si se va dispune anularea deciziilor de imputare cu nr. 941 - 997 din  11 iulie 2008, emise de Primarul Orasului Babadag, judet Tulcea.