Contencios administrativ - supliment post-supliment treapta de salarizare

Dosar nr. 2745/88/2008

 SENTINTA CIVILA Nr. 38
Sedinta publica de la 15 Ianuarie 2009      
INSTANTA

Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si inregistrata la nr. 2745/88/2008, reclamantele ...,  au chemat in judecata pe parata DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE TULCEA, pentru a fi obligata la plata sumelor de bani reprezentand sporuri privind suplimentul postului in procent de 25% din salariul tarifar de incadrare si respectiv privind suplimentul treptei de salarizare in procent de 25% din salariul tarifar de incadrare, in baza art. 31 alin. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999, incepand cu data de 1 ianuarie 2004,in functie de data angajarii pentru fiecare functionar public in parte, suma actualizata cu indicele de inflatie pana la efectuarea platii efective.
In motivare, reclamantele arata ca, la solicitarea de acordare a sporurilor aratate, parata a comunicat ca nu se pot plati aceste sume pentru ca nu au fost prevazute in bugetul institutiei, capitole cu aceasta destinatie, cu toate ca aceste drepturi trebuiau acordate incepand cu 1 ianuarie 2004 cat si pe viitor, fiind introduse in Legea nr. 188/1995 prin Legea nr. 161/2003, dupa care prin art. 44 din O.U.G. nr. 92/2004, s-a suspendat aplicarea respectivelor dispozitii pentru perioada 2004 - 2006.
Se mai invedereaza ca nici executivul, si nici legiuitorul nu putea suspenda sau abroga acest drept intrucat un drept derivand dintr-un raport juridic de munca odata castigat nu mai poate fi anulat, iar cenzurarea legalitatii suspendarii succesive a actului normativ revine instantei, sub sanctiunea denegarii de dreptate, si nu Curtii Constitutionale.
Reclamantele precizeaza, in continuare, ca normele legale de suspendare contravin art. 41 si art. 53 din Constitutie pentru ca un drept nu poate fi restrans in mod discriminatoriu si contrar echitatii impuse de o societate democratica dar contravin si art. 16 alin. 1 din Constitutie pentru ca se creeaza o situatie de discriminare fata de celelalte categorii de persoane incadrate in munca si art. 15 alin. 2 deoarece aceste norme legale sunt retroactive, suspendand un drept castigat sub imperiul Legii nr. 188/1999 in mod retroactiv, incalcandu-se si art. 1 din Protocolul aditional la C.E.D.O., in conditiile in care sporurile solicitate reprezinta un drept de creanta, respectiv un bun in intelesul protocolului.
Se subliniaza, de asemenea, ca s-a indeplinit procedura prealabila prevazuta de art. 7 din Legea nr. 554/2004 si ca suspendarile succesive au intrerupt cursul prescriptiei extinctive ce si-a reluat cursul dupa incetarea suspendarii, invocandu-se si dispozitiile art. 1 alin. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 137/2000 intrucat se creeaza discriminare fata de categoriile de functionari publici ce au castigat aceste drepturi.
In drept, se invoca dispozitiile  Constitutiei Romaniei,Legii nr.53/2003 Codul Muncii; Legii nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici,rep. si actualizata; Decretul nr.167/1958 privitor la prescriptia extinctiva; Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ; OUG nr.137/2000.
In dovedirea cererii, reclamantele au depus la dosar, in copie, practica judiciara, cererea inregistrata sub nr..../18.09.2008, adresa nr..../15.10.2008, adresa nr..../05.12.2008.
In aparare, parata D.G.F.P.Tulcea, desi legal citat nu a depus intampinare.
Examinand cauza, in raport cu probele administrate, instanta retine ca, reclamantele sunt functionari publici in cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 188/1999, republicata, forma in vigoare incepand cu 1 aprilie 2004, pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul de vechime in munca, suplimentul postului, suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
In perioada 2004 - 2006, dispozitiile cuprinse la literele c) si d) din textul legal mentionat au fost suspendate prin acte normative succesive: O.U.G. nr. 92/2004, Legea nr. 76/2005, O.U.G. nr. 2/2006 si Legea nr. 417/2006.
Desi este prevazut in mod expres ca in compunerea salariului functionarului public, pe langa salariul de baza si sporul de vechime, intra si suplimentul postului, precum si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit si cuantumul sporurilor in discutie sau un minim de criterii in baza carora sa poata fi determinate, limitandu-se la precizarea ca suplimentul prevazut la lit. d) din art. 31 se stabileste in raport cu treapta de salarizare.
In aceste conditii, este evident ca stabilirea cuantumului celor doua suplimente a fost lasata de legiuitor in competenta Administratiei a carei activitate fundamentala este aceea a organizarii legii sau a executarii in concret a legii.
In consecinta, este atributul exclusiv al Administratiei sa execute in concret prevederile cuprinse in art. 31 din Legea nr. 188/1999 si care beneficiaza de o larga marja de apreciere din moment ce singurul criteriu impus de legiuitor fiind cel relativ la treapta de salarizare pentru fiecare categorie de functionari publici.
A stabili la acest moment legalitatea sau nelegalitatea dispozitiilor de suspendare nu este relevant in speta pe de o parte pentru ca perioada de suspendare a expirat, iar pe de alta parte, pentru ca suspendarea nu a vizat decat plata acestor drepturi salariale si nu existenta acestora, ce nu a fost inlaturata, prevederile legale ce reglementau dreptul la cele doua tipuri de sporuri producandu-si efectele si in continuare.
Insa, in lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de catre Administratie, prin care sa fie stabilit cuantumul sau procentul celor doua suplimente solicitate de reclamante, instanta nu are competenta de a determina ea insasi intinderea drepturilor salariale deoarece s-ar substitui Administratiei, ipoteza in care ar incalca principiul separatiei puterilor in stat, consacrat in art. 1 alin. 4 din Constitutia Romaniei.
Prin urmare, functionarii publici, inainte de a solicita plata respectivelor suplimente, ar trebui sa actioneze in sensul determinarii Administratiei sa-si indeplineasca atributiile de stabilire a cuantumului sau procentului sporurilor, dupa ce a ramas in pasivitate o atat de indelungata perioada de timp, profitand de faptul ca s-a dispus suspendarea temporara a platilor acestora.
Este lipsit de eficienta ca, la acest moment, sa se dispuna plata celor doua sporuri salariale, in mod generic, intrucat, ulterior, in conditiile in care Administratia persista intr-o atare atitudine de pasivitate, o hotarare pronuntata in sensul aratat ar fi imposibil de executat, in lipsa unor minime criterii de determinare, dupa cum s-a aratat.
De asemenea, chiar daca se verifica o situatie discriminatorie in raport cu alti functionari publici ce au obtinut hotarari judecatoresti prin care s-au admis actiunile, o atare discriminare este doar aparenta intrucat, asa cum s-a invederat, acele hotarari nu pot fi puse in executare pentru ca nu se poate determina modul de plata.
In masura in care intervine Administratia si in indeplinirea atributiilor sale, precizeaza modul de calcul al sporurilor respective, iar institutia parata persista in refuzul de plata al sumelor la care reclamantele si ceilalti functionari publici au dreptul, nimic nu o impiedica pe reclamante sa promoveze o alta actiune, fara a intra in discutie o autoritate de lucru judecat.
Asa fiind, avand in vedere aspectele prezentate, instanta urmeaza a respinge ca nefondata actiunea promovata.