constatare nulitate contract vanzare-cumparare

Dosar nr.2444/327/2007
                       R O M A N I A
     TRIBUNALUL TULCEA JUDETUL TULCEA
        Decizia Civila nr. 29
                        Sedinta publica din  16 ianuarie 2009      Prin cererea inregistrata la Judecatoria Tulcea la 8.05.2007, reclamanta (...) a  solicitat instantei, in contradictoriu cu paratii, (...) si (...)constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.6893/1993.
Prin sentinta civila nr.180 din 24 ianuarie 2008 Judecatoria Tulcea a respins cererea si a obligat reclamanta la plata catre parati a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta in acest sens, prima instanta a retinut ca reclamanta invoca faptul ca un contract de vanzare-cumparare incheiat anterior testamentului chiar de catre autorul sau ar fi nul absolute pentru cauza ilicita, fara a proba insa in vreun fel acest motiv de nulitate (care beneficiaza si de o prezumtie de caracter licit conform art.967 din Codul civil).
Impotriva acestei sentinte civile, in termen legal a declarat recurs recurenta - reclamanta (...), criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
      In mod gresit instanta de fond a dispus respingerea probei cu martori precum a solicitat-o intrucat cu audierea acestora urma a se demonstra sustinerile formulate in cererea de chemare in judecata.
     Incheierea contractului de vanzare cumparare s-a facut intre defuncti si intimatii - parati dupa ce in prealabil acestia discutasera ca actul urma a se incheia cu clauza de intretinere si nu cu clauza de uzufruct viager.
     Urma a se demonstra de asemenea ca paratii au prestat intretinere defunctilor pana la momentul dat, iar dupa decesul batranei, aceasta prestatie a incetat.
     Analizand legalitatea sentintei recurate, in raport de critica formulata, cat si din oficiu, in tem. art.304 indice 1 Cod proc.civila, tribunalul constata ca recursul este neintemeiat.
     Prin contractul de vanzare cumparare aut.sub nr.(...) de Notariatul de Stat Tulcea numitii (...) si (...) au instrainat prin vanzare paratilor (...) si (...)nuda proprietate a imobilului situat in comuna Chilia Veche, judetul Tulcea, format din suprafata de 1643 mp teren curte si casa de locuit compusa din 4 camere, pastrand asupra imobilului un drept de uzufruct viager.
     Prin testamentul autentificat sub nr.781/4.05.2006 de BNP Asociati Mihai Petra si Corbeanu Laura - Madalina, numitul (...) a lasat intreaga avere mobila si imobila ce se va gasi in patrimoniul sau la data decesului, in forma de legat universal, reclamantei (...).
     Aceasta a solicitat a se constata nulitatea absoluta a contractului mai sus mentionat, motivat de existenta unei cauze ilicite (asa cum s-a precizat si in sedinta de judecata din  data de 4 octombrie 2007) si nu a unei erori - obstacol.
     Reclamanta a argumentat in actiune ca numitii (...) si (...) au fost in eroare cu privire la  natura juridica a actului ce s-a incheiat la notariat, avand credinta ca se va incheia in realitate un contract de  intretinere, asa cum convenisera cu paratii.
     Aceasta argumentare a fost reiterata, asa cum am mentionat, si la termenul de judecata din data de 4 octombrie 2007.
     Potrivit art.968 Cod civil, cauza este nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice iar conform art.96 pct.2 Cod civil cauza este prezumata pana la dovada contrara.
     Eroarea de care vorbeste reclamanta in cuprinsul actiunii sale, este o eroare asupra naturii juridice a actului ce s-a incheiat la notariat (s-a crezut ca se incheie un contract de intretinere si nu de vanzare cumparare), denumita in literatura de specialitate "eroare-obstacol" care sanctioneaza actul incheiat cu nulitatea absoluta.
     Reclamanta insa nu si-a intemeiat cererea pe existenta "erorii - obstacol". Ci pe o cauza ilicita fara sa arate nici unul din cazurile prevazute de art.968 Cod civil, insa, dorind sa demonstreze cu martori propusi existenta erorii - obstacol.
     Ca urmare, reclamanta nu a cerut administrarea de probatorii pentru a proba existenta cauzei ilicite, ci pentru dovedirea "erorii obstacol", situatie in care administrarea probei testimoniale devenea inutila solutionarii cauzei, astfel ca in mod corect a fost respinsa de prima instanta.
      Pe cale de consecinta, recursul este privit ca neintemeiat si in baza art.312 al.1 Cod proc.civila, urmeaza a fi respins in acest mod. 
     
2