Hotarare care sa tina loc de act de vanzare-cumparare

Dosar nr. 6072/327/2007
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILA NR.55
Sedinta publica din data de 28 ianuarie 2009

Prin cererea adresata Judecatoriei Tulcea si inregistrata sub nr. 6072/327/2007 din 6 noiembrie 2007, reclamantul BD  a solicitat, in contradictoriu cu paratii PA , PN , si PM sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic.
Prin Sentinta civila nr. 1020 din 9 aprilie 2008, Judecatoria Tulcea a respins actiunea ca nefondata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Actul de vanzare-cumparare depus de catre reclamant nu poate avea semnificatia unui antecontract intrucat, in opinia instantei, era lovit de nulitate absoluta atata timp cat in continutul sau nu era determinat exact obiectul promisiunii de vanzare. Astfel, din actul de vanzare-cumparare a rezultat ca acesta se referea la un teren in suprafata de 4000 m.p. situat in localitatea T , terenul nefiind in niciun fel individualizat, prin precizarea vecinatatilor sau in alt mod.
Pe langa aceste lipsuri, valabilitatea acestui act era afectata si de dubiile care existau cu privire la momentul incheierii sale atat timp cat data mentionata in cuprinsul sau - 30 august 1994 - a fost scrisa de mana iar restul actului a fost dactilografiat, iar decesul vanzatorului PM a avut loc la 3 septembrie 1994, adica la patru zile dupa intocmirea presupusului act de vanzare-cumparare.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs BD  care a criticat-o ca netemeinica, nelegala, sustinand ca gresit instanta de fond a retinut ca suprafata de 4000 m.p. ce a facut obiectul tranzactiei nu poate fi identificata intrucat in titlul de proprietate eliberat pentru suprafata de 1,4 ha teren, 0,4 ha sunt in suburbia Tudor Vladimirescu, iar din declaratia numitei PA  a rezultat ca obiectul tranzactiei l-a constituit terenul in suprafata de 4000 m.p.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii.
Examinand cauza in recurs in raport de critica formulata, Tribunalul constata recursul nefondat.
Actiunea reclamantului se refera la o forma a actiunii in constatare prin exercitarea careia una din partile semnatare ale unui contract de vanzare-cumparare imobiliara, poate cere instantei judecatoresti sa dea o hotarare care sa tina loc de act autentic de instrainare in cazul in care partile nu doresc sa se mai prezinte la notariat.
Pentru exercitarea unei astfel de actiuni, se cer intrunite alaturi de elementele constitutive ale oricarei actiuni civile, cateva conditii speciale si anume: existenta unui inscris sub semnatura privata, din care sa rezulte acordul de vointa intervenit intre parti cu privire la instrainarea unui imobil si pretul convenit, plata pretului si eventual conditiile de predare a bunului catre cumparator.
Insa, in cauza, instanta de fond a retinut corect din probele administrate ca inscrisul sub semnatura privata invocat in dovedirea actiunii nu poate avea valoarea antecontractului de vanzare-cumparare, in primul rand pentru ca nu contine nicio descriere a imobilului vandut si nici elemente de identificare  pentru a putea pune in discutie apoi vecinatatile din titlul de proprietate in care este cuprinsa suprafata de 4000 m.p. si despre care se pretinde ca este identica cu cea din actiune.
Sustinerea reclamantului ca la data incheierii antecontractului, vanzatorul PM nu detinea titlu de proprietate nu este reala intrucat inscrisul se sustine ca a fost incheiat la 30 august 2004 iar titlul de proprietate nr. 23096 a fost eliberat la 7 octombrie 1993 astfel ca ar fi trebuit ca in cuprinsul inscrisului sa fie mentionat acest titlu de proprietate macar in ce priveste vecinatatile.
Nu pot fi avute in vedere ca elemente probatorii doar raspunsurile la interogatoriu ale numitei PA  intrucat acestea nu se coroboreaza cu alte probe din dosar, sens in care instanta de fond nici nu le-a retinut in sensul in care au fost invocate.
De altfel, cum corect a sesizat instanta de fond, inscrisul pe langa faptul ca este deficitar sub aspectul redactarii, mai contine si elemente adaugate prin scriere de mana, in ce priveste momentul incheierii actului, astfel incat acest inscris sa nu poata fi credibil incat sa rezulte ca vointa partilor de vanzare-cumparare a fost ferma.
Fata de aceste considerente, cum hotararea instantei de fond este temeinica, legala, in conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
1