art. 208-209 cod penal - furt calificat

Dosar nr. 959/327/2008

R O M A N I A
TRIBUNALUL TULCEA
DECIZIA PENALA NR.33
Sedinta publica din 17 februarie 2009

Asupra apelului penal, tribunalul, deliberand, retine urmatoarele:
Prin Sentinta penala nr. 1067 din 6 octombrie 2008, Judecatoria Tulcea, in conformitate cu dispozitiile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod proc. pen., a achitat pe inculpatul (..)pentru comiterea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit.e si g cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal (fapta din 24/25 februarie 1998), de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal (fapta din 5/6 iulie 1998), de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal (fapta din 27/28 octombrie 2003), de art. 208 alin. 1 - 209 alin . 1 lit. e, g, i Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal (fapta din 23/24 februarie 2004).
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca, inculpatul a fost trimis in judecata pentru comiterea a 5 (cinci) infractiuni de furt calificat, trei in anul 1998 inainte de executarea unei pedepse cu inchisoarea, si alte doua la sfarsitul anului 2003 si inceputul anului 2004, dupa executarea acestei pedepse. Procesul penal s-a declansat atunci cand inculpatul a formulat un autodenunt din inchisoare (fiind in prezent in executarea unei alte pedepse) - fila 44 din dosarul de urmarire penala.
Organele de urmarire penala au constatat ca inculpatul trebuia trimis in judecata pe baza declaratiilor partilor vatamate, coroborate cu declaratiile de recunoastere ale inculpatului, cu procese verbale de identificare a unor bunuri sustrase si cu cel de reconstituire, cu declaratiile unor martor indirecti.
Analizand aceste mijloace de proba (pornind de la ultima declaratie din faza de judecata a inculpatului), instanta a constatat ca, desi faptele de furt calificat existau, ele nu au fost comise de inculpat in cauza.
Astfel, la ultimul termen de judecata, inculpatul a adus la cunostinta instantei (dupa ce anterior tot in fata aceluiasi complet de judecata recunoscuse toate faptele), atunci cand s-a pus in discutia partilor posibilitatea prescrierii raspunderii penale pentru unele fapte din 1998, ca a "luat faptele asupra sa", in special cele din 1998 pentru a putea beneficia, dupa condamnarea asteptata in aceasta cauza, de o computare cu perioada executata in acea perioada.
Organele de cercetare penala dupa ce i-au luat o declaratie inculpatului s-a deplasat la domiciliul acestuia si a procedat la ridicarea unor bunuri care, s-a sustinut, ca ar fi fost cele sustrase in anul 1998. Imobilul in discutie este unul situat la tara si in care locuiesc fratele si parintii inculpatului, iar bunurile predate (4 roti de automobil si 2 mecanisme de radiocasetofoane auto) ar fi fost ascunse in podul unei magazii inca din anul 1998, fara ca cei care locuiau acolo zi de zi sa fi cunoscut despre acest lucru (desi inculpatul in declaratia de la filele 47 - 48 de la u.p. declara ca le-a folosit o perioada de timp la caruta proprie). Pornind de la acest semn de intrebare, instanta a constatat ca fratelui inculpatului i s-a luat declaratia de la fila 52, declaratie careia ii lipsea elementele esentiale, respectiv nu era indicata data la care audiatul relata prezentarea lucratorilor de politie pentru ridicarea de obiecte. Aceasta data insa nu lipsea in totalitate, ci erau indicate numai luna si anul si era lasat spatiu pentru indicarea zilei, aspect care putea sugera o completare in mai multe etape. In aceeasi ordine de idei, instanta a constatat ca, desi in partea de sus s-a mentionat (si s-a si stampilat, fara semnatura insa) "data in fata mea azi" nu se indica in fata cui si mai ales la ce data s-a facut acest lucru. Chestiunea datei era foarte importanta pentru ca erau de explicat neconcordantele intre declaratiile inculpatului si cele ale fratelui sau. Astfel, in declaratia de la filele 47 - 48 din dosar u.p., luata la data de 12.02.2008, s-a mentionat in mai multe randuri ca bunurile recunoscute ca fiind sustrase ar fi fost gasite la domiciliul din comuna (..), desi aceasta descindere la aceasta locatie nu s-a facut decat dupa doua zile, asa cum a rezultat din procesul verbal de la fila 53. Prin urmare, la data de 12 februarie 2008, inculpatul nu avea cum sa declare valabil ca unele din bunurile sustrase ar fi fost gasite de lucratorii de politie pentru ca aceasta ridicare de obiecte nu se facuse inca. La toate acestea s-a adaugat faptul ca declaratia acestui martor nu a fost redactata personal de catre acesta si, ceea ce este cel mai important din perspectiva legalitatii, nu era consemnat nicaieri ca acestuia i s-a adus la cunostinta ca, in calitatea sa de frate al inculpatului avea dreptul sa refuze sa depuna ca martor (art. 80 din Codul de proc. penala). Prezent in fata instantei, acest martor a aratat ca nu dorea sa depuna ca martor declaratie.
Nu in ultimul rand, instanta a constatat ca declaratia in discutie era si nereala, afectand cu aceeasi nerealitate intreaga operatiune de ridicare de obiecte, pentru ca se consemna ca au fost ridicate 2 mecanisme de casetofon auto desi pentru faptele din 1998 nu s-a reclamat decat furtul unui singur casetofon (iar despre toate bunurile ridicate s-a aratat ca fusesera depozitate in imobilul din comuna (..) inca din anul 1998). Acest lucru insemna ca lucratorii de politie au descoperit in acest pod bunuri depozitate in anul 1998, desi unele fusesera sustrase in anul 2004 (conform declaratiilor partilor vatamate).
Fata de aceste neconcordante si nelegalitati (nerespectarea art. 80 Cod proc. pen.), instanta a apreciat ca ratiunea de existenta a reconstituirii (surprinderea unor aspecte care nu aveau o explicatie lesnicioasa) nu s-a mai regasit in acest context, din moment ce, spre exemplu, inculpatul cunostea la 12 februarie 2008, de bunurile ce aveau sa se gaseasca intr-o anumita locatie doua zile mai tarziu, astfel ca procesul verbal facut cu aceasta ocazie nu avea nici o relevanta probatorie.
Din acest motiv, si pentru faptele din 2003 si 2004, instanta nu a putut retine comiterea lor de catre inculpat, declaratiile partilor vatamate coroborandu-se doar cu acest proces verbal de reconstituire si cu declaratiile neconcordante si apoi retractate ale inculpatului.
                    Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Tulcea, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, aratand ca chiar si in privinta inadvertentelor cu privire la datele unor operatiuni, nu se putea trece cu vederea faptul ca bunurile sustrase au fost gasite in podul casei unde locuia si (..)inainte de arestarea sa si ca aceste bunuri au fost recunoscute de partile vatamate, iar unele dintre ele chiar au si intrat in posesia lor; ca lucratorii de politie care au desfasurat activitatile respective au aratat ca aceste inadvertente s-au datorat faptului ca s-au efectuat foarte multe operatiuni de la inceperea urmaririi penale - 13.02.2008 si pana la ridicarea obiectelor - 14.02.2008, lucratorii de politie aglomerati cu activitatile facand anumite greseli cu privire la data.
S-a mai aratat ca agentul sef adj. (..), la solicitarea procurorului, a subliniat la 11 noiembrie 2008 ca neconcordanta dintre declaratia lui (..), partea finala, de unde rezulta ca bunurile din pod au fost gasite de politie, declaratia datata de lucratorul de politie cu 12.02.2008 si data la 14 februarie 2008, cand a avut loc ridicarea acestor obiecte, se explica prin faptul ca acest lucrator de politie a avut o discutie cu inculpatul la 12 februarie 2008 cand i-a indicat unde sunt bunurile la data de 14 februarie 2008 s-au ridicat bunurile de la locuinta lui si s-a procedat la efectuarea unei reconstituiri, dupa care a fost audiat inculpatul fara ca declaratia sa sa fie datata, iar ulterior agentul de politie constatand ca nu s-a mentionat data si-a adus aminte ca a avut aceasta discutie cu inculpatul cu o zi inainte de inceperea urmaririi penale si, din eroare, a mentionat data de 12.02.2008 in loc de 14 februarie 2008.
A mai aratat Parchetul ca operatiunea de ridicare a bunurilor sustrase de la locuinta inculpatului, nu a fost constatata de nimeni si dovedita cu semnaturile partilor vatamate care si-au ridicat bunurile si le-au recunoscut, ca trebuie avute in vedere si declaratia lui (..), faptele inculpatului, declaratie care are indeplinite toate conditiile pentru a fi apreciata ca mijloc de proba si trebuie avute in vedere ca atare, chiar daca, in declaratia olografa acesta a facut aprecierea ca inclusiv radiocasetofoanele au fost ascunse in pod in 1998, deoarece este firesc ca dupa trecerea unui numar de ani martorul sa nu mai tina minte anul.
Parchetul a solicitat completarea probatoriului prin audierea partilor vatamate (..) si (..), iar apoi, prin aprecierea tuturor probelor, a solicitat admiterea apelului si condamnarea inculpatului pentru cele 5 infractiuni fata de care a fost trimis in judecata.
In sustinerea apelului, Parchetul a inaintata doua rapoarte intocmite la 11 noiembrie 2008 de agentii (..) si (..).
Examinand legalitatea si temeinicia sentintei penale atacate in raport de criticile formulate, cat si sub toate aspectele de fapt si de drept, tribunalul constata ca apelul nu este intemeiat.
In perioada februarie 1998 - februarie 2004, pe raza municipiului Tulcea au fost comise cinci infractiuni de furt calificat din autoturisme, din procesele verbale aflate la filele 8 - 12 din dosarul de urmarire penala rezultand ca s-a dispus inceperea urmaririi penale "in rem", autorul sau autorii infractiunilor ramanand necunoscuti pana la data de 18 ianuarie 2008, cand, ca urmare a autodenuntului facut de inculpatul (..)din penitenciar, dupa 10 ani de la comiterea faptelor, cercetarile au fost reluate.
La primul termen de judecata, in fata instantei de fond, inculpatul a recunoscut toate faptele puse in sarcina sa, descriind amanuntit modul de operare insa, ulterior, si-a nuantat pozitia, precizand ca faptele din 1998 cuprinse in rechizitoriu nu au fost savarsite de el, fiind luate asupra sa, doar pentru a beneficia de o computare ulterioara a pedepsei.
Inculpatul a fost de acord sa declare si in fata instantei de apel, precizand ca recunoaste faptele comise in 1998 si retracteaza declaratia data la 14 septembrie 2008, in cursul cercetarii judecatoresti.
In apel a fost audiata si partea vatamata (..) care a sustinut ca impreuna cu organele de politie s-a deplasat la o magazie  unde erau mai multe roti uzate despre care politistii i-au spus ca le-au gasit in podul casei inculpatului si ca, nu avea nici un semn distinctiv la rotile ce i-au fost sustrase, luand din magazie trei roti la intamplare.
Aceasta declaratie contrazice sustinerile Parchetului relative la recunoasterea de catre partile vatamate a bunurilor sustrase.
Inadvertentele constatate de instanta de fond cu privire la datele efectuarii unor anumite acte in cursul urmaririi penale, nu pot fi inlaturate prin rapoartele intocmite de agentii de politie si depuse in apel. Aceste rapoarte au fost incheiate pro causa la data de 11 noiembrie 2008, cu o zi inainte de redactarea motivelor de apel, pentru sustinerea acestor motive.
Aceste neconcordante existau si la data intocmirii rechizitoriului - 27 februarie 2008, dar n-au fost surprinse de Parchet decat dupa adoptarea unei solutii de achitare.
Incongruentele majore depistate in mod corect de prima instanta nu pot fi justificate prin "graba" si "volumul mare de lucru" invocate de agentii de politie.
Relativ la declaratia martorului (..), fratele inculpatului, tribunalul constata ca observatiile facute de instanta de fond sunt juste. Declaratiei de la fila 52 din dosarul de urmarire penala ii lipsesc elemente esentiale: nu este indicata ziua luarii declaratiei, nu se precizeaza persoana in fata careia s-a dat aceasta declaratie, semnatura acelei persoane nu este facuta mentiunea aducerii la cunostinta a dispozitiilor art. 80 Cod proc. pen.
Existand suspiciuni legate de realitatea si legalitatea acestei declaratii, suspiciuni ce nu au putut fi spulberate cu ocazia cercetarii judecatoresti, fratele inculpatului refuzand sa depuna ca martor, declaratia de la fila 52 nu a putut fi coroborata cu alte probe pentru sustinerea unei solutii de condamnare.
Potrivit art. 345 alin. 2 Cod proc. pen., solutia condamnarii poate fi dispusa atunci cand pe baza probelor administrate in cauza s-a dovedit ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de catre inculpat.
In speta, s-a demonstrat ca cele cinci fapte reclamate de partile vatamate exista si constituie infractiune, fara a se putea demonstra, fara dubiu, ca inculpatul este autorul acestor infractiuni.
Chiar daca in anumite faze ale procesului penal, inculpatul a recunoscut, total sau partial, faptele, simpla recunoastere, nesustinute de probe convingatoare, nu poate sta la baza unei hotarari de condamnare.
Nici faptul ca in podul casei familiei inculpatului au fost gasite 4 roti de automobil si 2 mecanisme de radiocasetofoane auto nu dovedeste fara niciun dubiu ca acestea apartin partilor vatamate din prezenta cauza si nici ca au fost sustrase de inculpat la datele retinute in rechizitoriu.
Facand o evaluare proprie a intregului material probator, inclusiv a probelor administrate in apel, tribunalul constata ca, in ciuda eforturilor facute de prima instanta, pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, prezumtia de nevinovatie nu a putut fi rasturnata, dubiile n-au putut fi inlaturate, persistand o stare de incertitudine cu privire la vinovatia inculpatului.
In absenta unor probe "dincolo de orice indoiala rezonabila" care ar demonstra ca inculpatul este autorul faptelor ce fac obiectul trimiterii in judecata, instanta de control judiciar considera ca in mod corect judecatoria a constatat ca, in cauza, opereaza principiul "in dubio pro reo" in baza caruia a pronuntat solutia de achitare.
Asa fiind, in conformitate cu disp. art. 379 pct. 1 lit. b Cod proc. pen., apelul urmeaza a fi respins ca nefondat, iar hotararea apelata mentinuta ca legala si temeinica.
Se va constata ca inculpatul este arestat in alta cauza.
Vazand si dispozitiile art. 192 alin. 3 Cod proc. pen. si art. 189 Cod proc. pen.,

5