Litigii munca-drepturi banesti

R O M A N I A
 TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
                     SENTINTA CIVILA NR. 2701
        
        
        Prin actiunea inregistrata la aceasta instanta sub nr. ....... din 03.06.2001, reclamanta ......., in calitate de angajat in baza unui contract individual de munca, potrivit art.  283 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, a solicitat obligarea angajatoarei AGENTIA JUDETEANA PENTRU PRESTATII SOCIALE TULCEA la calcularea si plata diferentei drepturilor salariale cuvenite si neacordate in perioada iulie - decembrie 2010, reprezentand 25% din salariul de baza, precum si a primei anuale cuvenite si neacordate in anul 2010, sume actualizate cu indicele inflatiei pana la data platii efective.
        In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca este angajata in cadrul AGENTIEI JUDETENE PENTRU PRESTATII SOCIALE TULCEA, in functia de referent II, clasa salarizare 21, cu un salariu brut, la 1 iunie 2010, de 715 lei. Incepand cu luna iulie 2010 insa a primit salariul diminuat cu 25%, motiv pentru care, la data de 23.05.2011, prin cererea inregistrata sub numarul 1358, a solicitat revocarea masurii unilaterale de diminuare a salariului, parata motivandu-si refuzul pe dispozitiile Legii 188/2010.
        Cu privire la primul capat de cerere, reclamanta a aratat ca prin reducerea, potrivit art. 1 din Legea 188/2010,  a unui procent de 25% a salariului i-au fost incalcate drepturile garantate de Constitutia Romaniei dar si de reglementarile internationale in materie de drepturi fundamentale, respectiv art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului1, prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1  aditional2 la Conventia EDO, ratificata de Romania prin Legea 30/1994, care apara proprietatea.
         Imprejurarea ca, prin Decizia nr. 872/25 iunie 2010 a Curtii Constitutionale a Romaniei, publicata in Monitorul Oficial nr. 433/28 iunie 2010, s-a constatat constitutionalitatea Legii nr. 188/2010, privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, nu impiedica instantele nationale ca, in aplicarea prevederilor  art. 20 din Constitutia3 Romaniei, sa dea prioritate pactelor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, care au intaietate in fata celor interne, inclusiv in fata constitutiei.
        S-a aratat ca regula inserata in art. 1 din Protocolul nr. 1 contine trei norme distincte, prima, cea ce enunta principiul respectarii proprietatii, a doua, care se refera la privarea de proprietate conditionata de indeplinirea unor obligatii expres prevazute si cea de-a treia, care recunoaste puterea statului de a reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general.
        S-a precizat in primul rand faptul ca instanta de la Strasburg s-a pronuntat in nenumarate randuri, chiar si impotriva Romaniei, in sensul ca dreptul de creanta reprezinta un bun in acceptiunea art. 1 din Protocolul 1 aditional al Conventiei EDO, daca este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau daca reclamantul poate pretinde ca a avut cel putin o speranta legitima de a-l vedea concretizat, sens in care au fost invocate mai multe hotarari ale Curtii Europene, una dintre ele fiind  cea din data de 15 iunie 2010, pronuntata in cauza Muresanu impotriva Romaniei.
        S-a aratat ca privarea de proprietate, pentru a i se recunoaste legitimitatea, este necesar sa fie prevazuta de lege, sa urmareasca o cauza de utilitate publica si sa respecte un raport de proportionalitate  intre mijloacele folosite si scopul vizat. Cum reducerea salariului cu 25%, fara posibilitatea recuperarii vreodata a sumelor aferente, daca este prevazuta de lege si a fost ordonata pentru asigurarea stabilitatii economice, indeplinind astfel primele doua conditii enuntate, ea constituie o ingerinta incompatibila cu disp. art. 1 din Protocolul nr. 1, prin aceea ca nu este proportionala, proportionalitate ce ar fi presupus existenta unor modalitati de compensare. Or, Legea 118/2010 nu ofera nicio posibilitate de a obtine despagubiri pentru privarea de proprietate la care se face referire.
        Relativ la cel de-al doilea capat de cerere, reclamanta a precizat ca potrivit art. 25 din Legea 330 din 2009, privind  salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice, pentru activitatea desfasurata, personalul beneficiaza de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau indemnizatiilor de incadrare, dupa caz, realizate in anul pentru care se face premierea.
        S-a recunoscut ca, potrivit art. 8 din Legea 285/2010, sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, dar s-a aratat ca, in cuprinsul legii, nu se face nicio referire la includerea acestuia in salariu, cuantumul salariului acordat la data de 01.01.2011 majorandu-se doar cu un procent de 15% aplicat la cuantumul brut al salariului de baza aferent lunii octombrie 2010.
        In drept, reclamanta a invocat dispozitiile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, cele ale  Protocolului nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, Constitutia Romaniei, Codul de procedura  civila, Legea 188/1999 si Codul Muncii.
        In dovedirea actiunii, reclamanta a depus inscrisuri.
        Fara cheltuieli de judecata.
        In temeiul art. 242 alin. (2) din Codul de procedura civila a solicitat judecarea cauzei si in lipsa.
        Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale Tulcea, invocand prevederile art. 115 din Codul de procedura civila,  a formulat intampinare si a solicitat respingerea, ca neintemeiata, a actiunii. Pentru aceasta, a aratat ca diminuarea salariului cu 25% s-a dispus prin Legea 118/2010, lege ce a fost declarata constitutionala prin Decizia nr. 874/2010 a Curtii Constitutionale a Romaniei. Mai mult, in conformitate cu disp. art. 8 din Legea 285/2010, sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
        Examinand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
        Fara a emite decizii colective sau pentru fiecare angajat in parte, Agentia Judeteana pentru Prestatii  Sociale Tulcea, in baza dispozitiile art. 1 din Legea 118/2010, incepand cu luna iulie 2010, a diminuat cu 25% salariile personalului, implicit si cel al reclamantei, care are calitatea de angajat in temeiul unui contract individual de munca.
        La data de 23.05.2011, cu cererea inregistrata sub nr. 1358, reclamanta ....... s-a adresat Agentiei Judetene pentru Prestatii Sociale Tulcea, solicitand calcularea si plata diferentei drepturilor salariale neacordate, reprezentand 25% din salariul de baza incepand cu luna iulie 2010, precum si prima anuala aferenta anului 2010, care, de asemenea, nu a fost acordata.
        Prin raspunsul din 31.05.2010, parata a aratat ca la baza deciziei de a diminua salariului au stat  prevederile art. 1 din Legea 118/20104 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, iar, potrivit art 8 din Legea 285/20105 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, prima anuala nu se mai acorda.
        Relativ la aprecierile de necontitutionalitate si de neconventionalitate a prevederilor Legii 118/2010, a dezacordului ei in raport de legea fundamentala si de Conventia privitoare la protejarea drepturilor omului si a protocoalelor sale aditionale, instanta observa ca in ceea ce priveste obiectia de neconstitutionalitate invocata cu privire la diminuarea salariala impusa prin Legea 118/2010, Curtea Constitutionala, prin Decizia 872/2010, in contextul economic de criza mondiala si in cazul particular al Romaniei, care are coeficienti macroeconomici ingrijoratori, a statuat ca exista o legatura de proportionalitate intre mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizatiei/soldei) si scopul legitim urmarit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) si ca exista un echilibru echitabil intre cerintele de interes general ale colectivitatii si protectia drepturilor fundamentale ale individului.
        Curtea a constatat totodata si faptul ca masura legislativa criticata este aplicata in mod nediscriminatoriu, in sensul ca reducerea de 25% se aplica tuturor categoriilor de personal bugetar in acelasi cuantum si mod si ca legea criticata nu aduce atingere substantei dreptului.
        Cum asupra exceptiei de neconstitutionalitate s-a pronuntat astfel Curtea Constitutionala in virtutea atributiilor ce-i sunt conferite in mod exclusiv de Legea 47/1992, privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.101 din 22 mai 1992, si cum deciziile pronuntate de aceasta au putere pentru viitor si sunt general obligatorii, se impune a fi respectate si aplicate ca atare.
        Asupra exceptiei de neconventionalitate  a legilor sau a dispozitiilor din acestea insa, a dezacordului lor in raport  de Conventia privitoare la protejarea drepturilor omului si a protocoalelor sale aditionale, nu numai ca se poate pronunta judecatorul national, acesta are chiar obligatia sa o faca. Romania, ratificand Conventia privitoare la protejarea drepturilor omului si a protocoalelor sale aditionale, a acceptat ca normele ce deriva din acestea sa faca parte din ordinea juridica interna si sa fie respectate ca atare. Mai mult, in contextul in care exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile, principiu ce este recunoscut de Constitutia Romaniei, in art. 20 pct.(2).
        Ca atare, in judecarea prezentei pricini, se impune a se verifica daca Legea 118/2010, privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, declarata de altfel a fi in acord cu legea fundamentala interna, contravine cumva reglementarilor ce rezulta din actele normative internationale pe care Romania le-a ratificat. In caz afirmativ, reglementarea internationala inlatura prevederea legii interne si devine aplicabila in cauza pendinte in virtutea principiului constitutional invocat.
        S-a sustinut de catre reclamanta ca dispozitia de diminuare a salariului in proportie de 25% constituie o incalcare a dreptului de proprietate proteguit de art. 1 din Protocolul 1 aditional la Conventia E.D.O., in contextul in care salariul  constituie un bun in sensul acestei norme, iar ingerinta, constand in reducerea salariala in proportia aratata, in contextul in care nu este garantata recuperarea sau alta forma de despagubire,  nu este proportionala cu scopul urmarit.
        Este veridic faptul ca notiunea de bunuri avuta in vedere de dispozitiile art.1 din Protocolul nr. 1 are o semnificatie ce nu se limiteaza numai la proprietatea unor bunuri corporale, putand fi considerate drepturi de proprietate, deci ,,bunuri``, si alte drepturi si interese ce constituie active. Astfel, jurisdictia europeana a decis cu valoare de principiu ca si drepturile de creanta constituie un ,,bun`` in sensul Protocolului nr. 1.
        Atat in jurisprudenta curtii, cat si in cea a fostei Comisii, exista suficiente aplicatii ale acestui principiu care sa determine concluzia ca nu orice creanta indeplineste cerintele necesare pentru a se circumscrie notiunii la care se face referire.  S-a statuat6 astfel  ca  "veniturile viitoare, constituie un "bun" numai daca au fost deja castigate in baza reglementarilor in vigoare sau daca exista un titlu executoriu cu privire la ele". O creanta nu poate fi considerata un "bun" decat daca  ,, a fost constatata sau stabilita printr-o decizie judiciara trecuta in puterea lucrului judecat"7 .
        Reclamanta nu  poate invoca vreun act normativ in vigoare si nici nu detine vreun titlu executoriu care sa ateste aceasta prerogativa, astfel ca nu este beneficiara acestui drept in intelesul art. 1 din Protocolul 1. Dreptul la 25% pentru care s-a diminuat salariul nu are o fundamentare in reglementarea juridica nationala. Legea 330/2009 nu reprezinta actul normativ care garanteaza dreptul la salariul in cuantumul invocat intrucat a  fost abrogat prin  Legea 284/2010 publicata in Monitorul Oficial 877/2010. Mai mult, reducerea salariala la care se face referire este reglementata prin Legea 118/2010.
         In acest context trebuie aratat ca in Hotararea pronuntata de Curtea Europeana in Cauza Muresanu impotriva Romaniei si invocata de reclamanta in actiunea introductiva, situatia de fapt este diferita fata de cea din cauza pendinte. Aceasta hotarare recunoaste ca salariul constituie ,,bun`` in acceptiunea art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional, in contextul in care reclamantul detinea o hotarare irevocabila in virtutea careia obtinuse sumele aferente salariului, insa se afla in imposibilitatea de a vedea executat acest titlu executoriu.
        Cum in cauza de fata nu exista o hotarare judecatoreasca ca temei al pretentiei reclamantei, speta invocata nu are aplicabilitate. Aceasta hotarare vine sa sustina cele aratate mai sus, cum ca o creanta nu poate fi considerata un "bun" decat daca a fost constatata sau stabilita printr-o decizie judiciara trecuta in puterea lucrului judecat.
         Dincolo de aceste argumente care pledeaza in sensul excluderii  din sfera de protectie a art. 1 Protocolul nr.1 a drepturile pretinse prin actiunea pendinte, prin aceea ca nu se circumscriu notiunii de ,,bun`` la care s-a facut referire, trebuie aratat si faptul ca aceeasi instanta europeana a statuat ca principiile conventiei nu confera dreptul de a continua incasarea salariului intr-un cuantum determinat8  si este la latitudinea statelor sa stabileasca prin legea bugetului cuantumul drepturilor salariale si sa determine ce beneficii trebuie sa plateasca  angajatilor9.
        Ca atare, aprecierea  ce se desprinde din sustinerile reclamantei, cum ca nu se  poate diminua un drept dobandit sub imperiul unui statut legal, nu este intemeiata.
        Desi reclamanta este angajata a paratei in baza unui contract individual de munca, fiindu-i aplicabile astfel dispozitiile ce deriva din Codul muncii, nu poate eventual ridica exceptia inadmisibilitatii modificarii unilaterale a contractului astfel incheiat, in contextul in care angajatoarea este o institutie publica, salariul fiind asigurat din fondurile publice.
        Potrivit art. 162 alin. 3 din Legea 53/2003, cu modificarile aduse inclusiv prin Legea nr. 49/2010 ,, Sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabileste prin lege, cu consultarea organizatiilor sindicale reprezentative.
        Conform art. 17 alin. 5 din Codul muncii ,, (5) Orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3)10 in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege.
        Se apreciaza ca in cauza de fata este aplicabila aceasta exceptie, astfel incat nu se mai impune renegocierea contractului si incheierea unui act aditional.
        Ca atare, personalul platit din fonduri publice, angajat in baza unor contracte individuale de munca, cum e cazul spetei de fata, sau potrivit unor decizii de numire, prin care este consfintit salariul/indemnizatia/solda sunt incheiate sau emise cu respectarea si in temeiul prevederilor legii in vigoare la acel moment. Toate aceste acte juridice sunt subsecvente legii si se supun acesteia; prevederile lor nu au existenta de sine statatoare, ci sunt guvernate de lege, angajatorul actionand in baza si temeiul legii, neavand o putere discretionara in stabilirea drepturilor salariale.
        Curtea C.E.D.O. nu analizeaza situatia reducerii pensiilor sau a salariilor ca si cum ingerinta ar fi "o privare de proprietate". In consecinta, lipsa despagubirii pentru ingerinta nu conduce, eo ipso, la incalcarea art. 1 al Protocolului nr. 1. A retinut astfel ca statul se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor sale in acest domeniu, si nu este rolul curtii de a verifica in ce masura existau solutii legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmarit, cu exceptia situatiilor in care aprecierea autoritatilor este vadit lipsita de orice temei.11 .
        Avand in vedere ca nu este vorba despre o privare de proprietate, testul de proportionalitate nu consta in verificarea acordarii unei despagubiri adecvate, ci se va analiza in concret, in ce masura angajatul public a fost lipsit in totalitate de salariu12, el si familia sa au fost lipsiti in totalitate de mijloace de subzistenta13 sau masura este discriminatorie.
        In materie de pensie14, de exemplu, Curtea accepta reduceri substantiale, chiar de peste 50%, ale cuantumului pensiei si/sau ale altor beneficii de asigurari sociale, fara a ajunge la concluzia incalcarii articolului 1 al Protocolului nr. 1.
        S-ar putea ajunge la concluzia incalcarii conventiei cand prin circumstantele concrete ale unui functionar, acesta trebuie sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, care duce la alterarea dreptului la salariu - respectiv situatia financiara ar fi grav afectata, nemaiputand plati cheltuieli de intretinere, salariatul fiind lipsit de mijloace de subzistenta.
        Elementele cauzei de fata nu evidentiaza vreo situatie dintre cele  analizate de Curte.  Reclamanta nu a facut dovada ca s-ar afla intr-o astfel de situatie de fapt, apta sa afecteze mijloacele sale de subzistenta, astfel se deduce ca nu s-a incalcat proportionalitatea prev. de CEDO.
        Este adevarat ca indrituirea  la salariu este corolarul dreptului la munca proteguit de normele legii fundamentale, iar diminuarea sa a fost caracterizata de insati Curtea Constitutionala ca reprezentand o veritabila restrangere a exercitarii acestui drept, insa reglementarile legislative care legitimeaza diminuarea salariala nu au aptitudinea de a aduce atingere substantei dreptului, din moment ce aceasta diminuare a fost ordonata cu respectarea conditiile prevazute la art. 53 din Constitutie, si anume:
         - sa fie prevazuta prin lege;
         - sa se impuna restrangerea sa, restrangere care sa se circumscrie motivelor expres prevazute de textul constitutional, si anume pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav;
         - sa fie necesara intr-o societate democratica;
         - sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o;
         - sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu;
        - sa nu aduca atingere existentei dreptului sau a libertatii.
        Ca masura nu este excesiva rezulta si din imprejurarea ca restrangerea exercitiului acestui drept este temporara15, incepand cu data de 01.01.2011, statul adoptand masuri legislative de diminuare a reducerilor la care s-a facut referire. Astfel, prin  Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, s-au majorat cu 15%.
        Toate acestea, in conditiile in care solutia legislativa de diminuare salariala a fost determinata de apararea securitatii nationale, care are si o componenta sociala si economica, amploarea si gravitatea fenomenului crizei economice, in absenta unor masuri de reducere a cheltuielilor bugetare, putand determina incapacitatea statului de a-si acoperi datoriile.
        Masura de diminuare a salariului in proportie de 25% se aplica tuturor categoriilor de personal bugetar in acelasi cuantum si mod, asa incat orice critica referitoare la existenta vreunei discriminari este neavenita.
        In consecinta, cum Legea 118/2010 este constitutionala, iar exceptia de conventionalitate analizata prin prezenta hotarare este neintemeiata, instanta concluzioneaza asupra imprejurarii ca reclamata nu este indreptatita sa primeasca sumele aferente diminuarii salariale dispuse prin acest act normativ.
        Ca atare, pretentiile invocate in primul capat al cererii vor fi respinse ca neintemeiate.
        Relativ la cel de-al doilea capat de cerere, sunt de revelat urmatoarele dispozitii legale:
        LEGEA 330 din 2009, privind salarizarea unitara a personalului platit din fondurile publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 762 din  9 noiembrie 2009
        ,,ART. 25 (1) Pentru activitatea desfasurata, personalul beneficiaza de un premiu anual egal cu media salariilor de baza sau a indemnizatiilor de incadrare, dupa caz, realizate in anul pentru care se face premierea.  (2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acorda proportional cu perioada in care a lucrat, luandu-se in calcul media salariilor de baza brute lunare realizate in perioada in care a desfasurat activitate.  (3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acorda in cazul persoanelor care in cursul anului au desfasurat activitati profesionale nesatisfacatoare ori au savarsit abateri pentru care au fost sanctionate disciplinar. Aceste drepturi nu se acorda in cazul persoanelor care au fost suspendate sau inlaturate din functie pentru fapte imputabile lor. (4) Plata premiului anual se va face pentru intregul personal salarizat potrivit prezentei legi, incepand cu luna ianuarie a anului urmator perioadei pentru care se acorda premiul``.
        LEGE-CADRU Nr. 284 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010.
        ,,ART. 39   La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga: [.........]
         w) Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, cu modificarile ulterioare;``
        LEGEA   Nr. 285 din 28 decembrie 2010, privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010
         ,,ART. 1 (1) Incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor functiei de baza/salariilor functiei de baza/indemnizatiilor de incadrare, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreaza cu 15%.
         ART. 8  Sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.``
        Coroborand dispozitiile legale la care se face referire, avand in vedere si prevederile art. 162 alin. 3 din Legea 53/2003 invocate in sectiunea precedenta, instanta apreciaza ca fiind intemeiata sustinerea reclamantei cum ca, pentru activitatea desfasurata in cursul anului 2010, este indrituita sa primeasca un premiu anual egal cu media salariilor de baza realizate in aceeasi perioada.
        Imprejurarea ca legea care reglementeaza premiul la care se face referire a fost abrogata, nu face ca dreptul aferent sa fie pierdut. O astfel de abordare, cata vreme abrogarea a intervenit dupa ce reclamanta a desfasurat activitatea care o indreptateste sa primeasca premiul anual, ar avea aptitudinea de a constitui o veritabila incalcare a proprietatii in acceptiunea art. 1 din Protocolul 1 aditionat al CEDO.
        In contextul modificarilor legislative in materie salariala, legiuitorul a ales ca, in cursul anului 2011, premiul aferent anului anterior sa fie achitat prin majorarea de 15%  dispusa incepand cu 01.01.2011. Acest procent, in contextul in care se raporteaza la cuantumul brut al salariului aferent lunii octombrie 2010 si nu la cel  anterior diminuarii cu 25 %, cum se doreste a constitui si o reducere a acestei din urma diminuari, nu poate asigura plata premiului anual, decat in mod esalonat.
        Daca anterior, salariatii din sectorul bugetar incasau premiul in prima parte a anului urmator celui pentru care se acorda, sub imperiul noii reglementari, acestia isi vor vedea valorificat dreptul pe parcursul mai multor luni.
        Este evident ca, cel putin din punct de vedere al modalitatii de plata a acestui premiu, legiuitorul a produs o modificare, teoretic nepermisa. Aceasta ingerinta trebuie insa privita in acelasi context al crizei economice care se mentine si pe parcursul anului 2011 si care pune statul in  situatia de a nu-si putea onora obligatiile stabilite prin legi. Instanta concluzioneaza ca in situatia de fata ingerinta la care se face referire indeplineste toate conditiile ce au fost analizate in sectiunea precedenta, asa incat sa fie apreciata ca legitima.
        Pe de alta parte, trebuie aratat ca Legea 330/2009 nu stabilea un moment in care acest premiu devenea exigibil, in art. 25 alin. 4 inserandu-se ca plata sa se va face ,,incepand cu luna ianuarie a anului urmator perioadei pentru care se acorda``, intelegandu-se astfel ca se putea face si esalonat si chiar si in ultima luna a anului.
         In considerarea acestor motive, se concluzioneaza asupra faptului ca cererea este neintemeiata si in ceea ce priveste cel de-al doilea capat al sau.

        
        
        
        
        
        
        
        
        
        
        
        
        
        
        

     Opinia separata a Asistentilor Judiciari :
     
     
     
     Fata de capatul de cerere privind obligarea paratei la plata drepturilor salariale reprezentand diferentele salariale dintre salariul cuvenit si cel platit efectiv, se retine ca, reducerea unilaterala a salariului brut cu 25%, in temeiul dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, incalca prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului si pe cele ale art. 1 alin. 1 din Primul protocol aditional la Conventie pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, care privesc protectia proprietatilor.
     Potrivit art. 20 alin. 1 din Constitutia Romaniei, "Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte", iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, "Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile".
     Atunci cand se constata ca legile interne incalca pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte, continand dispozitii mai putin favorabile decat acestea din urma, se face aplicarea prevederilor din reglementarea internationala mai favorabila. Procedandu-se astfel nu se face altceva decat sa se respecte dispozitiile art. 20 din Constitutia Romaniei, precum si pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte.
     Constatarea Curtii Constitutionale a Romaniei, in cuprinsul deciziilor nr. 872 din 25.06.2010 si nr. 874/25.06.2010, ca Legea nr. 118/2010 nu incalca dispozitiile Constitutiei Romaniei, nu impiedica sa se faca aplicarea dispozitiilor art. 20 din legea fundamentala si sa se dea prioritate pactelor si tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte.
     Constatarea anterioara a constitutionalitatii Legii nr. 118/2010 nu impiedica sa se verifice daca aplicarea legii in concret nu produce efecte contrare conventiei.
     Asa cum reglementarile internationale au intaietate in fata celor interne, inclusiv in fata Constitutiei Romaniei, statuarile Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, de exemplu, au prioritate fata de cele ale Curtii Constitutionale a Romaniei, fiind obligatorii.
     Instantele de judecata sunt obligate, in temeiul prevederilor art. 20 din Constitutia Romaniei si a obligatiilor pe care Romania si le-a asumat in urma ratificarii acestor pacte, conventii si tratate privitoare la drepturile fundamentale ale omului, sa nu aplice legile interne si interpretarile Curtii Constitutionale a Romaniei care contravin reglementarilor internationale si interpretarilor date acestora de organele abilitate.
     Prin aplicarea cu prioritate fata de cele interne a dispozitiilor internationale privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte si a interpretarilor acestor dispozitii date de forurile internationale competente, nu se incalca prevederile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 47/1992.
     Potrivit art. 1 din Primul protocol aditional la Conventia pentru Aparare Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994:
     "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international".
     Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor.
     Cu privire la regula aplicabila in lumina art. 1 din Protocolul nr. 1, C.E.D.O. a statuat, in numeroase cauze, ca acest articol contine 3 norme distincte: prima, care se exprima in prima fraza a primului alineat si care are un caracter general, enunta principiul respectarii proprietatii; cea de-a doua, ce figureaza in cea de-a doua fraza a aceluiasi alineat, vizeaza privarea de proprietate si o supune anumitor conditii; cat despre a treia, mentionata in cel de-al doilea alineat, recunoaste puterea statelor contractante de a reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contributii sau a amenzilor. Cele trei reguli mai sus mentionate nu sunt distincte, in sensul ca nu au nicio legatura una cu cealalta: cea de-a doua si cea de-a treia se refera la cazuri speciale de incalcare a dreptului la respectarea bunurilor si, prin urmare, trebuie interpretate in lumina principiului general enuntat in prima regula (cauza Gasus Dosier-Fordertechnick GmbH impotriva Olandei, Hotararea din 23 februarie 1995, seria A nr. 306 B, p. 46 - 47 si 55).
     Pentru a se analiza daca sunt incalcate prevederile art. 1 din Primul protocol trebuie sa se analizeze, asadar, mai multe aspecte; daca reclamanta are "bun" in sensul art. 1 alin. 1 din Primul protocol; existenta unei ingerinte a autoritatilor publice in exercitarea dreptului la respectarea bunului, ce a avut ca efect privarea reclamantei de bunul ei, in sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1; daca sunt indeplinite conditiile privarii de proprietate, respectiv daca ingerinta este prevazuta de lege, daca ingerinta urmareste un scop legitim de interes general (ea a intervenit pentru o cauza de utilitate publica), daca ingerinta este proportionala cu scopul legitim urmarit, adica daca s-a mentinut un "just echilibru" intre cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului.
     C.E.D.O. de la Strasbourg s-a pronuntat in nenumarate randuri, chiar si impotriva Romaniei, in sensul ca si dreptul de creanta reprezinta un "bun" in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, daca este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau daca reclamanta poate pretinde ca a avut cel putin o "speranta legitima" de a-l vedea concretizat (Hotararea din 24.03.2005 in cauza Sandor impotriva Romaniei; publicata in Monitorul Oficial nr. 1048/2005, Hotararea din 28 iunie 2005 in cauza Virgil Ionescu impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial nr. 396/2006; Hotararea din 19 octombrie 2006 in cauza Matache si altii impotriva Romaniei - cererea nr. 38113/02; Hotararea nr. 2 din martie 2004 in cauza Sabin - Popescu impotriva Romaniei "publicata in Monitorul Oficial nr. 77/2005, Hotararea din 15 februarie 2007 in cauza Bock si Palade impotriva Romaniei - cererea nr. 21740/02; Hotararea din 6 decembrie 2007 in cauza Beian contra Romaniei - cererea nr. 3058 /05, etc.).
     In Hotararea din 15 iunie 2010, in cazul Muresanu impotriva Romaniei (cererea nr. 12821/05) C.E.D.O. s-a pronuntat in mod expres in sensul ca salariul reprezinta un "bun" in sensul art. 1 alin. 1 din Primul protocol.
     Salariul reclamantei , la care aceasta are dreptul in baza contractului individual de munca, reprezinta un "bun" in sensul art. 1 alin. 1 din Primul protocol aditional la conventie.
     Reducerea salariului reclamantei cu 25% pe o perioada de 6 luni (iulie - decembrie 2010) si lipsirea acesteia de dreptul de a mai primi vreodata sumele de bani aferente acestui procent reprezinta o ingerinta ce a avut ca efect privarea acesteia de bunul ei, in sensul celei de-a doua fraze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1.
     Privarea de proprietate trebuie sa fie prevazuta de lege, sa urmareasca o cauza de utilitate publica, sa fie conforma normelor de drept intern si sa respecte un raport de proportionalitate intre mijloacele folosite in scopul vizat; privarea de proprietate trebuie sa menajeze un just echilibru intre exigentele de interes general si imperativele fundamentale ale individului, in special prin indemnizarea rezonabila si proportionala a valorii bunului, acordata titularului acestuia.
     Prima conditie a privarii de proprietate este ca ingerinta sa fie prevazuta de lege.
     Aceasta prima conditie semnifica in dreptul intern legalitatea privarii de proprietate, principiu care, la randul lui, presupune indeplinirea a doua cerinte: sa existe o lege in sensul Conventiei, in temeiul careia sa fi avut loc privarea de proprietate; legea sa indeplineasca acele calitati determinate de Curte in jurisprudenta sa, adica sa fie accesibila, preciza si previzibila.
     Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar indeplineste conditiile precizate mai sus, fiind un act normativ accesibil, precis si previzibil in sensul jurisprudentei C.E.D.O.
     Privarea de proprietate trebuie sa urmareasca un scop legitim de interes general, adica sa intervina pentru o cauza de utilitate publica.
     Solutia legislativa cuprinsa in art. 1 din Legea nr. 118/2010 a fost determinata de apararea securitatii nationale, astfel cum rezulta si din expunerea de motive a Guvernului. Securitatea nationala nu implica numai securitatea militara, ci are si o componenta sociala si economica. Nu numai existenta unei situatii "manu militari" atrage aplicabilitatea notiunii "securitate nationala", ci si alte aspecte din viata statului, precum cele economice, financiare, sociale, care ar putea afecta insasi fiinta statului prin amploarea si gravitatea fenomenului. Situatia de criza financiara mondiala ar putea afecta, in lipsa unor masuri adecvate, stabilitatea economica a tarii si, implicit securitatea nationala.
     Asigurarea stabilitatii economice a tarii si apararea sigurantei nationale sunt notiuni care se circumscriu celor de "scop legitim de interes general" si de "cauza de utilitate publica".
     In consecinta, este indeplinita si cea de-a doua conditie a privarii de proprietate.
     Ingerinta trebuie sa fie proportionala cu scopul legitim urmarit. Ingerinta este proportionala cu scopul legitim urmarit daca s-a mentinut un "just echilibru" intre cerintele interesului general si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale omului. Trebuie sa existe un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit (Hotararea din 21 iulie 2005 in Cauza Strein si altii impotriva Romaniei, publicata in Monitorul Oficial nr. 99/2006).
     Pentru a determina daca masura litigioasa respecta justul echilibru necesar si, in special, daca nu obliga reclamanta sa suporte o sarcina disproportionata, trebuie sa se ia in considerare modalitatile de compensare prevazute de legislatia nationala.
     Curtea a statuat deja ca, fara plata unei sume rezonabile in raport cu valoarea bunului, privarea de proprietate constituie, in mod normal, o atingere excesiva si ca lipsa totala a despagubirilor nu poate fi justificata in domeniul art. 1 din Protocolul nr. 1 decat in imprejurari exceptionale.
     Dupa cum s-a pronunta deja Curtea "daca o reforma radicala a sistemului politic si economic al unei tari sau situatia sa financiara poate justifica, in principiu, limitari draconice ale despagubirilor, atare circumstante nu pot fi formulate in detrimentul principiilor fundamentale care decurg din Conventie.
     Privarea de proprietate impune statului obligatia de a despagubi pe proprietar, pentru ca, fara plata unei sume rezonabile, raportate la valoarea bunului, ea constituie o atingere excesiva a dreptului la respectarea bunurilor sale prevazut de art. 1 din Protocolul nr. 1.
     Imposibilitatea de a obtine fie si o despagubire partiala, dar adecvata in cadrul privarii de proprietate, constituie o rupere a echilibrului intre necesitatea protectiei dreptului de proprietate si exigentele de ordin general.
     Legea nr. 118/2010 nu ofera reclamantei posibilitatea de a obtine despagubiri pentru privarea de proprietate.
     Lipsa totala a despagubirilor nu se poate justifica, avandu-se in vedere circumstantele spetei, cu atat mai mult cu cat nicio circumstanta exceptionala nu a fost invocata de Guvern pentru a o justifica.
     Prin reducerea salariilor bugetarilor cu 25% s-a adus atingere dreptului de proprietate al acestora, atingere care, in conceptia instantei europene, este incompatibila cu dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
     Este incalcata Conventia intrucat prin reducerea salariului reclamantei cu 25% situatia financiara a familiei acesteia este grav afectata.
     Fata de aceste considerente, avand in vedere ca, prin reducerea salariului reclamantei cu 25% in baza Legii nr. 118/2010 au fost incalcate disp. art. 1 din Protocolul nr. 1, opinam in sensul admiterii actiunii si obligarii paratei la plata drepturilor salariale reprezentand diferente salariale dintre salariul cuvenit si cel platit efectiv reclamantei in perioada 03 iulie - 31 decembrie 2010.
     Intrucat pana la data platii acestor drepturi salariale va trece o perioada de timp, este intemeiat si capatul de cerere privind plata acestor drepturi salariale, actualizate cu indicele de inflatie, la data platii efective.
     In ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea paratei la plata primei anuale pentru anul 2010, se retin urmatoarele:
     Prin intampinare, parata a precizat ca reclamanta este salariata sa, angajata cu contract individual de munca, si ca a lucrat inclusiv in anul 2010.
     Potrivit art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, in vigoare pana la data de 31 decembrie 2010:
     1)Pentru activitatea desfasurata, personalul beneficiaza de un premiu anual egal  cu media salariilor de baza sau a indemnizatiilor de incadrare, dupa caz, realizate in anul pentru care se face premierea.
     2)Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acorda proportional cu perioada in care a lucrat, luandu-se in calcul media salariilor de baza brute lunare realizate in perioada in care a desfasurat activitate.
        3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acorda in cazul persoanelor care in cursul anului au desfasurat activitati profesionale nesatisfacatoare ori au savarsit abateri pentru care au fost sanctionate disciplinar. Aceste drepturi nu se acorda in cazul persoanelor care au fost suspendate sau inlaturate din functie pentru fapte imputabile lor.
     4)Plata premiului anual se va face pentru intregul personal salarizat potrivit prezentei legi, incepand cu luna ianuarie a anului urmator perioadei pentru care se acorda premiul".
     Potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010, "sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011, personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
     Se retine ca, la data de 31 decembrie 2010, dispozitiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 erau in vigoare si ii erau aplicabile reclamantei raportat la calitatea sa de salarizat din fonduri bugetare de stat, ale carei drepturi salariale sunt expres stabilite prin acest act normativ.
     Dispozitiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, in vigoare pana la 31 decembrie 2010, statueaza in favoarea reclamantei dreptul de a beneficia de un premiu anual, proportional cu perioada in care si-a desfasurat activitatea, drept ce s-a nascut cel mai tarziu la data de 31.12.2010, adica la sfarsitul anului pentru care era instituit.
     Reclamanta este indreptatita sa primeasca contravaloarea premiului anual, intrucat la dosarul cauzei nu au fost depuse probe din care sa rezulte ca aceasta a desfasurat activitate nesatisfacatoare sau ca ar fi savarsit abateri disciplinare si nici ca ar fi fost suspendata or inlaturata din functie pentru fapte imputabile ei.
     Desi plata premiului anual pentru anul 2010 trebuia facuta incepand cu luna ianuarie 2011, aceasta plata nu a mai fost facuta ca urmare a intrarii in vigoare a dispozitiilor art. 8 din Legea nr. 285/28.12.2010.
     Este evident ca majorarile salariale acordate in anul 2011 au o cu totul alta natura si regim de acordare, neputandu-se pune semnul egalitatii intre aceasta si prima anuala, prevazuta doar pentru activitatea satisfacatoare din punct de vedere profesional desfasurata in anul 2010 si proportional cu perioada in care a fost prestata aceasta.
     Se constata ca, prevederea finala a art. 8 din Legea nr. 285/2010, conform careia prima anuala a fost avuta in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011, personalului din sectorul bugetar este inexacta, avand in vedere ca premiul anual se acorda doar persoanelor care nu au fost sanctionate disciplinar si intr-un cuantum proportional cu perioada lucrata, iar majorarile salariale au fost acordate in anul 2011 in mod egal tuturor angajatilor bugetari care ocupau aceeasi functie, nediferentiat fata de perioada lucrata in anul anterior si de eventualele sanctiuni disciplinare primite.
     Dreptul reclamantei la plata primei anuale pentru munca prestata in anul 2010 se circumscrie notiunii de bun in acceptiunea Conventiei.
     Se constata ca, prin faptul ca nu i s-a platit reclamantei premiul anual s-a adus atingere dreptului de proprietate al acesteia, atingere care, in conceptia instantei europene, este incompatibila cu disp. art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
     Ori, avand in vedere ca art. 8 din Legea nr. 285/2010 incalca principiul neretroactivitatii legii civile consacrat de art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei si art. 1 din Codul civil si, intrucat prin inlaturarea retroactiva la data de 01.01.2011 a posibilitatii reclamantei de a-si realiza un drept deja castigat, prevazut de legislatia in vigoare la data de 31.12.2010, constatam ca reclamantei i se cuvine premiul anual si, opinam in sensul obligarii paratei la plata catre reclamanta a premiului anual pentru anul 2010.
     Intrucat pana la data platii acestui drept salarial trece o perioada de timp, reclamanta este indreptatita sa primeasca aceasta suma de bani actualizata cu indicele de inflatie.
1 ,, orice persoana are dreptul la proprietate atat singura cat si  in asociatie cu altii. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate in mod arbitrar."
2 ,,orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale  ale dreptului international"
3 ,,Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile. "

4 1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizatiilor lunare de incadrare, inclusiv sporuri, indemnizatii si alte drepturi salariale, precum si alte drepturi in lei sau in valuta, stabilite in conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice si ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/2010 privind unele masuri de reincadrare in functii a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar, se diminueaza cu 25%.
5  Sumele corespunzatoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acorda incepand cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorarilor salariale ce se acorda in anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.

6 - Hotararea din 13 iulie 2006, pronuntata in Cauza Bahceyaka impotriva Turciei, Hotararea din 24 martie 2005, pronuntata in Cauza Erkan impotriva Finlandei, Hotararea din 20 mai 2010, pronuntata in Cauza Lelas impotriva Croatiei.
7 - Decizia din 18 octombrie 2002, pronuntata in Cauza Fernandez-Molina Gonzales et autres c/Espagne, Corneliu Birsan - Conventia europeana a drepturilor omului - Comentariu pe articole Vol. I.- Drepturi si libertati, pag. 974.
8 -  Paragraful 94, Hotararea din 19.04.2007, pronuntata in Cauza Vilho Eskelinen si altii impotriva Finlandei
9-   Punctul 23, Hotararea din 8.11 2005, pronuntata in Cauza Kechko impotriva Ucrainei.
10 3) Persoana selectata in vederea angajarii ori salariatul, dupa caz, va fi informata cu privire la cel putin urmatoarele elemente:
    a) identitatea partilor;
    b) locul de munca sau, in lipsa unui loc de munca fix, posibilitatea ca salariatul sa munceasca in diverse locuri;
    c) sediul sau, dupa caz, domiciliul angajatorului;
    d) functia/ocupatia conform specificatiei Clasificarii ocupatiilor din Romania sau altor acte normative, precum si fisa postului, cu specificarea atributiilor postului;
    e) criteriile de evaluare a activitatii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului;
    f) riscurile specifice postului;
    g) data de la care contractul urmeaza sa isi produca efectele;
    h) in cazul unui contract de munca pe durata determinata sau al unui contract de munca temporara, durata acestora;
    i) durata concediului de odihna la care salariatul are dreptul;
    j) conditiile de acordare a preavizului de catre partile contractante si durata acestuia;
    k) salariul de baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea platii salariului la care salariatul are dreptul;
    l) durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/saptamana;
    m) indicarea contractului colectiv de munca ce reglementeaza conditiile de munca ale salariatului;
    n) durata perioadei de proba.
11 - Paragraf 59, Hotararea din 8 decembrie 2009, pronuntata in Cauza Wieczorek contra Poloniei, Paragraf 53, Hotararea din 19 decembrie 1989, pronuntata in Cauza Mellacher contra. Austriei. 
12 - Paragraf 39, Hotararea din 12 octombrie 2004, pronuntata in Cauza   Kjartan Asmundsson contra Islandei. 
13  - Azinas c. Ciprului.
14  - Aprox. 43% (T. c. Suediei); aprox 38% (Jankovic c Croatia,); 5% (Lenz c. Germaniei); reduceri de 50% din pretul transportului, consumului de electricitate, caldura, gaz etc., 50% din pretul asigurarii pentru automobile- (Domalewski c. Polonia); reducerea cu 66% a pensiei principale (Callejas c. Spaniei).
15 Art. 16 din Legea 118/2010,
6 6