Comercial - alte cereri - desfiintare

 R O M A N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
 DECIZIA CIVILA NR. 533
Sedinta publica

          Pe rol judecarea cauzei Comercial privind Recursul declarat de recurenta debitoare S.C. M.N.., cu sediul in Tulcea, impotriva Sentintei civile nr. -2011, pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr. -/2011, in contradictoriu cu intimata creditoare D.F.P., cu sediul in Tulcea, si intimata tert poprit S.C. P.R.., cu sediul in Tulcea, avand ca obiect alte cereri - desfiintare poprire.
          La apelul nominal facut in sedinta publica s-a prezentat av. T. I. pentru recurenta debitoare, in baza imputernicirii avocatiale depuse la dosar, lipsa fiind celelalte parti.
          Procedura legal indeplinita.
          S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza ca recursul este declarat in termen, motivat, timbrat, dupa care:
          Fata de declaratia partii prezente, ca nu mai sunt alte cereri de formulat ori explicatii de dat, si nici alte motive de amanare a cauzei, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in recurs pentru dezbateri.
          Av. T.I., avand cuvantul in recurs pentru dezbateri pentru recurenta debitoare, solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea in tot a sentintei atacate si, rejudecand in fond cauza, admiterea cererii asa cum a fost formulata, pentru motivele expuse pe larg in cererea de recurs, cu cheltuieli de judecata pe cale separata.
T R I B U N A L U L:

Prin Sentinta civila nr. 1608 pronuntata la data de 03.05.2011, in dosarul nr. -/2011 al Judecatoriei Tulcea, s-a dispus respingerea, ca neintemeiata, a cererii de desfiintare a popririi introdusa de reclamanta SC P.R.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta a retinut ca, prin cererea inregistrata la data de 15.04.2012, reclamanta a solicitat desfiintarea popririi instituita asupra SC M.N., in vederea platii drepturilor salariale in suma de 107.826 lei, in motivare aratand ca, prin adresa nr. 44592/25.02.2011 a DGFPS Tulcea, a fost informata asupra masurii indisponibilizarii sumelor prezente si viitoare datorate ei cu orice  titlu de catre SC S S.A, urmand ca acestea sa fie retinute si virate in conturile deschise de unitatea de trezorerie si contabilitate publica pana la acoperirea debitului de 279.344 lei, reprezentand obligatii fiscale.
     Reclamanta a aratat ca  poprirea infiintata primeste critica neregularitatii in raport de prevederile art. 452 alin. 2 din Codul de procedura civila, intrucat organul de executare avea obligatia sa prevada in instiintarea de poprire, exonerarea de la retinere si virare stabilita in sarcina tertului, a oricarei sume pe care debitorul o dovedeste timp de 6 luni ca are afectiunea de plata a drepturilor salariale.
     S-a aratat si faptul ca aplicarea in cauza a prevederilor aratate este permisa avand in vedere ca art. 149 alin. 12 din Codul de procedura fiscala vizeaza doar ipoteza in care poprirea se face prin banci, fiind astfel incidente prevederile art. art. 2 alin. 3  din Codul de procedura fiscala, care impun aplicarea dreptului comun in materie, respectiv codul de procedura civila, acolo unde legea speciala nu  dispune.
     In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 150 din Codul de procedura fiscala, in dovedirea acesteia a fost solicitata si admisa proba cu inscrisuri, la dosar fiind depuse, in copie, sentinta civila 876/2007 a Judecatoriei Tulcea, chitanta ce atesta plata onorariului aparatorului angajat si contactul de asistenta juridica.
     In aparare, parata a formulat intampinare, aratand ca in speta nu sunt aplicabile prevederile art. 452 alin. 2 lit. c din Codul de procedura civila, intrucat acest articol ca si art. 149 alin. 12 din Codul de procedura fiscala prevede ca doar bancile pot elibera sumele necesare platii drepturilor salariale. A aratat, de asemenea ca prevederile art. 150 din Codul de procedura fiscala sunt opozabile tertului poprit si nicidecum debitorului.
     Procedand la judecarea cauzei, prima instanta a aratat ca dispozitiile legale pe care reclamanta si-a intemeiat actiunea, respectiv prevederile art. 150 din Codul de procedura fiscala, au fost invocate in mod corect cata vreme aceasta a dovedit existenta unui interes constand in buna functionare a societatii asigurata de plata salariilor.
     Pe fondul  actiunii, prima instanta a retinut ca prevederile art. 452 alin. 2 lit. c din Codul de procedura civila presupune ca sumele reprezentand fond de salarii sa existe in patrimoniul reclamantului. Or, suma de 107.826 lei reprezinta doar o creanta, banii aflandu-se in patrimoniul tertului poprit. Separat de aceasta, s-a aratat ca reclamanta nu a facut dovada ,,caracterului necesar platii drepturilor salariale", apreciind ca balanta de verificare sintetica aferenta lunii martie 2011 nu poate fi o dovada in acest sens.
     In termen legal, prin memoriul din data de 30.05.2011, impotriva sentintei la care s-a facut referire, a declarat recurs reclamanta SC P.R., care a adus critici ce vizeaza nelegalitatea si netemeinicia acesteia.
  In motivarea recursului, s-a aratat ca in mod eronat a fost retinuta imprejurarea ca nu s-a facut dovada ca sumele pentru care s-a solicitat desfiintarea popririi nu exista in contul reclamantului si ca nu este dovedita situatia pentru care sunt aplicabile prevederile art. 452 alin.2 lit. c din Codul de procedura civila. S-a aratat ca argumentul instantei constituie o adaugare nepermisa la lege, art. 452 alin.2 lit. c din Codul de procedura civila neinstituind situatia la care se face referire, respectiv ca fondul de salarii sa existe in conturile reclamatei. Se arata si faptul ca balanta sintetica aferenta lunii martie 2011 face pe deplin dovada imprejurarii ca suma la care se refera actiunea promovata are destinatie de drepturi salariale.
     Examinand recursul formulat prin prisma motivelor invocate, tribunalul  constata ca acesta este nefondat si-l va respinge ca atare.
     Tribunalul apreciaza intemeiata critica referitoare la imprejurarea ca prevederile legale ce reglementeaza situatiile in care nu este admisibila executarea  silita prin poprire nu impune nevoia ca sumele poprite sa se gaseasca in patrimoniu reclamantului, asa incat sa fie realizata situatia premisa a art. 452 alin. 2 lit. c din Codul de procedura civila.
Este adevarat ca destinatia unor sume poate fi stabilita de un agent economic doar dupa ce acestea se gasesc in patrimoniul sau si nu atunci cand fac obiectul unui drept de creanta, orice executie bugetara, fie doar si la nivelul unui agent economic, exclude afectarea veniturilor.
     Vazand prevederile art. 452 alin. 2 lit. c din Codul de procedura civila, se constata  ca fac obiectul exceptiei sumele necesare platii drepturilor salariale si nu cele care au primit o anume destinatie, asa incat situatia premisa la care face referire prima instanta nu impune in mod obligatoriu existenta sumelor in patrimoniu reclamantului, fiind necesar doar sa se faca dovada nevoii respective. Insasi institutia popririi presupune executarea silita a sumelor datorate debitorului de o a treia persoana, deci aflate in mainile acesteia.
     Aceasta constatare nu are aptitudinea de a reforma in vreun fel  sentinta recurata, pentru urmatoarele argumente:
     Potrivit art. 149 alin. 4 din  Ordonanta  Nr. 92 din 24 decembrie 2003, Republicata, privind Codul de procedura fiscala ,,(4) Sumele ce reprezinta venituri banesti ale debitorului persoana fizica, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum si ajutoarele sau indemnizatiile cu destinatie speciala sunt supuse urmaririi numai in conditiile prevazute de Codul de procedura civila".
Intr-o atare situatie, avand in vedere ca sumele urmarite prin poprirea a carei desfiintare a fost solicitata in prezenta cauza nu se incadreaza in niciuna dintre situatiile la care face referire prevederea legala invocata, dispozitiile aplicabile sunt cele ce rezulta din Codul de procedura fiscala.
Or, potrivit art. 149 alin. 12 din  Ordonanta  Nr. 92 din 24 decembrie 2003, Republicata, privind Codul de procedura fiscala ,, [___].Din momentul indisponibilizarii, [___], bancile nu vor proceda la decontarea documentelor de plata primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, si nu vor accepta alte plati din conturile acestora pana la achitarea integrala a obligatiilor fiscale inscrise in adresa de infiintare a popririi, cu exceptia sumelor necesare platii drepturilor salariale."
Se desprinde astfel concluzia ca doar in situatia popririlor realizate asupra sumelor din conturile bancare, poate fi invocata exceptia de acceptare a platilor necesare drepturilor salariale, nu si in cazul popririlor sumelor detinute de alti terti.
Este adevarat ca reglementarea exceptiei la care se face referire, ca de altfel si  a celei prev. de art. 452 alin. 2 lit. c din Codul de procedura civila, dupa cum si restrictiile inserate in art. 409 din Codul de procedura civila, sunt determinate de nevoia de a nu afecta mijloacele de subzistenta ale debitorului persoana fizica sau in cazul agentilor economici, ale angajatilor acestuia, situatie in care se poate pune intrebarea daca textul in discutie nu necesita o interpretare extinsa.
In acest context, tribunalul retine ca exceptiile sunt de stricta interpretare asa incat o interpretare in maniera aratata, care sa faca posibila acceptarea platilor cu destinatii salariale si de catre alti terti popriti decat banca, nu este admisibila.
     Separat de aceasta chestiune relativa la admisibilitatea exceptiei la care se face referire in prezenta cauza, tribunalul observa ca in mod just prima instanta a retinut ca reclamanta nu a facut dovada faptului ca suma asupra careia  s-a instituit poprirea este necesara platii salariilor. Imprejurarea ca reclamata este debitoarea unei sume de 107.826 lei, cu titlu de salarii, fapt dovedit fie doar si cu balanta de verificare sintetica aferenta lunii martie 2011, ce a fost depusa la dosar, nu face pe deplin dovada  nevoii la care se refera textul.
Reclamanta nu a probat ca nu se poate dispensa de sumele ce nu pot fi incasate de la tertul poprit. Simpla evocare a unor debite cu titlu de drepturi salariale nu demonstreaza implicit si lipsa oricaror alte mijloace apte de a asigura plata salariilor. Mai mult, poate sa aiba aptitudinea de a favoriza sustragerea de la executarea silita. De aceea, sintagma ,, necesare platii" , la care face referire art. 452 alin. 2 lit. c din Codul de procedura civila, se impune a fi interpretata in sens restrictiv.
O astfel de concluzie este determinata de insasi interpretarea gramaticala a textului. Din punct de vedere etimologic, termenul ,,necesar" evidentiaza un caracter indispensabil, neaparat trebuincios, care nu poate sa nu existe, asa incat este utila excluderea altor posibilitati, chiar si a celor de contractare a unor imprumuturi.
          In raport de toate aceste considerente, vazand si dispozitiile art. 312 din Codul de procedura civila, urmeaza ca instanta sa respinga recursul ca nefondat si sa mentina hotararea ca  legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
            Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC P.R., cu sediul in Tulcea,  impotriva Sentintei civile nr. 1608 pronuntata la data de 03.05.2011, in dosarul nr. 2863/327/2011 al Judecatoriei Tulcea, in contradictoriu cu intimatul DGFP- TULCEA, cu sediul in Tulcea, avand ca obiect desfiintare poprire.
          Mentine hotararea atacata ca legala si temeinica.
          Irevocabila.
          Pronuntata in sedinta publica