Litigii de munca - drepturi salariale

SENTINTA CIVILA NR. 4741
Sedinta publica de la  18 noiembrie 2011

Prin actiunea introdusa la data de 11  iulie 2011, reclamanta ...  ... -...  a chemat in judecata pe paratii Inspectia de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune si Instalatiilor de Ridicat (I.S.C.I.R.) in calitate de angajator si Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri in calitate de ordonator principal de credite al I.S.C.I.R. pentru ca prin hotararea judecatoreasca sa fie obligata parata I.S.C.I.R. la plata drepturilor salariale aferente perioadei: 08 decembrie-31 decembrie 2010, conform dispozitiilor contractului individual de munca nr. ... /2003, drepturi salariale in cuantum de 1400 lei, la plata de daune interese la nivelul dobanzii medii bancare pentru depozitele la termen, calculata la sume reprezentand drepturile salariale restante neachitate pana la data solutionarii prezentei cereri; obligarea aceleiasi parate la plata de daune morale in cuantum de 10.000 lei si la plata tuturor contributiilor datorate statului in calitate de angajator; obligarea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri in calitate de ordonator principal de credite, sa asigure creditele bugetare necesare pentru plata obligatiilor salariale solicitate si obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca in luna decembrie 2010 si-a desfasurat, in calitate de angajat al I.S.C.I.R., pe functia de auditor public intern, atributiile de serviciu stabilite de angajator, conform contractului individual de munca nr. ... /1decembrie 2003; ca, desi a fost angajata in cadrul I.S.C.I.R. pana in data de 31 decembrie 2010, aspect confirmat prin lista de pontaj pe luna decembrie 2010 si adeverinta I.S.C.I.R. nr. 2990/1 aprilie 2011, si-a respectat obligatiile contractuale prestand activitatea conform fisei postului, angajatorul platindu-i doar drepturile aferente perioadei 1-8 decembrie 2010, respectiv 294 lei, refuzand in mod nejustificat sa ii plateasca diferenta de salariu aferent lunii decembrie  de 1400 lei.
A aratat reclamant ca si-a desfasurat activitatea in cadrul I.S.C.I.R. pana in data de 1 ianuarie 2011, aspect ce rezulta si din adresa nr. 576/13 ianuarie 2011, formulata de I.S.C.I.R. catre Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri in care aceasta precizeaza ca prin actul de transfer s-a stabilit ca data a incetarii raporturilor de munca cu I.S.C.I.R. sa fie 1 ianuarie 2011, aceasta fiind si data inceperii raporturilor de munca cu C.N.C.I.R. S.A. si ca in toata luna decembrie activitatea persoanelor retinute prin actul de transfer au desfasurat activitate in interiorul I.S.C.I.R., semnand documente care au produs efecte juridice.
Reclamanta a mai sustinut ca prin refuzul de a i se plati drepturile salariale aferente lunii decembrie i s-a adus si un prejudiciu moral considerabil, intrucat drepturile salariale aferente lunii decembrie trebuiau sa se plateasca in data de 10 ianuarie 2011, data la care a constatat ca nu i-a fost platit salariul fara nicio justificare; ca gravitatea faptei este data si de aspectul ca in luna decembrie a facut cheltuieli cu sarbatorile de iarna si nu si-a asigurat rezerve avand certitudinea ca in data de 10 ianuarie va primi salariul aferent lunii decembrie, iar neplata salariului i-a afectat grav viata, intrucat in acea perioada avea obligatia de plata a unei rate la banca, precum si asigurarea intretinerii personale, cheltuielile cu intretinerea apartamentului pe o luna de iarna.
In drept, reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 159-171 si 253 din Codul muncii republicat, art. 1088 C.civ. si prevederile contractului individual de munca.
In sustinerea actiunii, in copie reclamanta a depus urmatoarele inscrisuri: contract individual de munca nr. ... /1decembrie 2003, 11 acte aditionale la contractul individual de  munca incheiate in perioada 2004-2009; carnetul de munca, adeverinta I.S.C.I.R. nr. 2990/1 aprilie 2011, adresa formulata de I.S.C.I.R. catre Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri nr. 576/13 ianuarie 2011, liste de pontaj decembrie 2010, cerere de concediu de odihna nr. 13006/22 decembrie 2010, fisa fiscala 2010, note de lichidare din 25 ianuarie 2011, act de transfer colectiv de personal incheiat intre I.S.C.I.R. si C.N.C.I.R., incheiat la data de 14 decembrie 2010.
Prin intampinare, paratul Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri a solicitat respingerea actiunii pentru urmatoarele motive:
Potrivit art. 5 alin. 1 din H.G. nr. 1139/2010 privind infiintarea, organizarea si functionarea Companiei Nationale pentru Controlul Cazanelor, Instalatiile de Ridicat si Recipientelor sub Presiune S.A., personalul din cadrul I.S.C.I.R. necesar desfasurarii obiectului de activitate al C.N.C.I.R. se considera preluat de la data inmatricularii acesteia in registrul comertului, cu respectarea dispozitiilor Legii nr. 53/2003 si ale Legii nr. 67/2006 privind protectia drepturilor salariatilor in cazul transferului intreprinderii, or, la data de 8 decembrie 2010 a fost inregistrata la Registrul Comertului Companiei Nationale pentru Controlul Cazanelor, Instalatiile de Ridicat si Recipientelor sub Presiune S.A.
A mai aratat ca salariile personalului I.S.C.I.R. ramas dupa divizare, in numar de 125, au fost achitate in data de 10 ianuarie 2011, iar salariile personalului I.S.C.I.R. preluat de C.N.C.I.R. (300 de persoane) au fost sau ar fi trebuit incluse in solicitarea de credite bugetare in suma de 385.000 lei autorizate de parata la data de 29 decembrie 2010.
In fine, paratul a considerat ca reclamanta a primit drepturile salariale aferente perioadei de 1-8 decembrie 2010, intrucat dupa aceasta data salariul urma sa ii fie platit de catre C.N.C.I.R. si ca o decizie privind plata personalului C.N.C.I.R. din sumele aprobate in bugetul Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, dupa data infiintarii companiei - 8 decembrie 2010, este nelegala.
In sustinere, paratul Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri  a depus in copie, adresele I.S.C.I.R. nr. 13281, 13282, ambele din 29 decembrie 2010, nr. 779/18 ianuarie 2011, nr. 895/20 ianuarie 2011, adresa Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri nr. 45196/19 ianuarie 2011, intentia de refuz de vizari nr. 1 din 14 ianuarie 2011, actul de transfer din 14 decembrie 2010.
Prin intampinare, parata I.S.C.I.R. a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata si a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive intrucat nu institutia I.S.C.I.R. era obligata sa achite salariul reclamantei ulterior datei de 8 decembrie 2010, plata acestor restante financiare cazand in sarcina noului angajator.
Pe fondul cauzei, parata a aratat in esenta ca a depus toate eforturile pentru a obtine dreptul de a achita suma invocata in primul capat de cerere, desi a fost refuzata in mod repetat de Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, astfel ca nu poate fi sanctionata cu plata de daune sau dobanzi.
Asupra exceptiei invocate de parata I.S.C.I.R., tribunalul observa ca din carnetul de munca (fila 34), adeverinta nr. 2990/ 1 aprilie 2011 (fila 36) si din cererea de concediu de odihna inregistrata sub nr. 13006/22 decembrie 2010 (fila 40) rezulta ca reclamanta a continuat sa-si desfasoare activitatea in cadrul I.S.C.I.R. Astfel, in carnetul de munca, in calitate de angajator in luna decembrie 2010 figureaza I.S.C.I.R., in adeverinta emisa de I.S.C.I.R. la 1 aprilie 2011 se adevereste ca reclamantul a fost salariat in cadrul I.S.C.I.R. pana la data de 1 ianuarie 2011 cand a incetat contractul de munca in conformitate cu Actul de transfer colectiv de personal.
Mai mult, prin cererea datata 22 decembrie 2010, ...  ... -... , solicita inspectorului de stat sef din cadrul I.S.C.I.R. aprobarea efectuarii unui numar de 4 zile de concediu de odihna pentru anul 2010, incepand cu data de 27 decembrie, cerere ce a fost aprobata. De asemenea, nota de lichidare din 12 ianuarie 2010 (fila 42) a fost intocmita de I.S.C.I.R.
Toate aceste probe, determina instanta sa constate ca I.S.C.I.R. are calitate procesuala pasiva in cauza, context in care exceptia va fi respinsa.
Pe fondul cauzei, examinand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele:
In perioada 1 decembrie 2003-31 decembrie 2010, reclamanta a fost salariata in cadrul I.S.C.I.R. Bucuresti in functia de auditor public intern. Incepand cu 1 ianuarie 2011, reclamanta a fost transferata de la I.S.C.I.R. la C.N.C.I.R. S.A., noua companie fiind infiintata prin H.G. 1139/2010.
Desi a functionat efectiv in cadrul I.S.C.I.R. toata luna decembrie, parata i-a platit drepturile salariale doar pentru perioada 1-8 decembrie 2010.
Motivul neachitarii diferentelor salariale aferente lunii decembrie 2010 este, in opinia celor doua parate, imprejurarea ca, potrivit art. 5 alin. 1 din H.G. 1139/2010, personalul din cadrul I.S.C.I.R. necesar desfasurarii obiectului de activitate al C.N.C.I.R. se considera preluat la data inmatricularii acesteia in registrul comertului, si anume 8 decembrie 2010.
Intr-adevar, inmatricularea C.N.C.I.R. a fost realizata la data de 8 decembrie 2010, numai ca, in realitate, cei 300 de salariati preluati de C.N.C.I.R., printre care si reclamanta, au continuat sa functioneze la vechiul lor loc de munca - I.S.C.I.R..
In actul de transfer colectiv de personal incheiat la data de 14 decembrie 2010 intre I.S.C.I.R. si C.N.C.I.R. S.A. se mentioneaza ca personalul preluat de C.N.C.I.R. S.A. se va transfera incepand cu data de 1 ianuarie 2011.
Ca, intr-adevar, reclamanta, alaturi de ceilalti colegi preluati de cesionarul C.N.C.I.R. S.A., a continuat sa lucreze in cadrul I.S.C.I.R. pana la sfarsitul lunii decembrie 2010, rezulta cu prisosinta din nenumarate probe existente in dosar, unele dintre ele fiind enumerate in cadrul examinarii exceptiei invocate de parata I.S.C.I.R.
Am aratat in acest context ca, in carnetul de munca al reclamantei pentru luna decembrie 2010, este mentionat ca angajator I.S.C.I.R. Bucuresti. In foile de pontaj pentru luna decembrie (fila 38), reclamanta este pontata in perioada 8-24 decembrie de I.S.C.I.R. La data de 22 decembrie, Inspectorul de Stat Sef din cadrul I.S.C.I.R., ii aproba reclamantei cererea de concediu de odihna pentru perioada 27-31 decembrie 2010. In nota de lichidare  nr. 426/12 ianuarie 2010 (fila 42) intocmita de aceeasi I.S.C.I.R. se mentioneaza ca motiv al intocmirii notei de lichidare, actul de transfer colectiv incepand cu data de 1 ianuarie 2011.
Din adresa nr. 576/13 ianuarie 2011 emisa de I.S.C.I.R., si adresata Ministerului Economiei rezulta din nou ca a convenit cu C.N.C.I.R. ca preluarea efectiva a salariatilor de catre C.N.C.I.R. sa-si produca efectele juridice incepand cu data de 1 ianuarie 2011, in considerarea unui argument de ordin obiectiv si anume acela ca nu puteau fi preluati salariatii din cadrul inspectiilor teritoriale I.S.C.I.R. catre sucursale C.N.C.I.R., atata timp cat acestea din urma nu fusesera inca infiintate.
In plus, prin adeverinta nr. 2990/1 aprilie 2011, parata I.S.C.I.R. atesta ca reclamanta a fost salariata I.S.C.I.R. pana la data de 1 ianuarie 2011.
Asadar, toate aceste probe evidentiaza, fara putinta de tagada, ca reclamanta a fost salariata I.S.C.I.R. toata luna decembrie 2010, acestei parate revenindu-i obligatia achitarii integrale a drepturilor salariale aferente acestei luni in calitatea sa de angajator.
Insasi parata I.S.C.I.R. recunoaste prin intampinare datoreaza aceste sume de bani, dar s-a izbit de refuzul Ministerului Economiei de a asigura sursele de finantare pentru plata acestor drepturi salariale.
Nu vor fi retinute apararile paratului Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri, probatoriul administrat evidentiind faptul ca pana la finele anului 2010 reclamanta a lucrat in folosul angajatorului I.S.C.I.R., acestuia revenindu-i obligatia achitarii salariului pentru perioada lucrata, consideratiile facute de parat cu privire la noul angajator C.N.C.I.R. S.A., palesc in fata evidentei ce rezulta din piesele dosarului, acest angajator avand obligatii fata de angajatii sai numai de la data de 1 ianuarie 2011.
Cum parata I.S.C.I.R. nu si-a executat obligatiile contractuale pe care le avea fata de reclamanta in perioada 8-31 decembrie 2010, urmeaza a obliga la plata drepturilor salariale in suma de 1400 catre reclamanta.
Relativ la capetele de cerere privind plata daunelor interese si a daunelor morale, tribunalul constata ca acestea sunt nefondate, parata I.S.C.I.R. neputand fi sanctionata prin plata unor daune pentru neachitarea drepturilor salariale restante. In cuprinsul dosarului exista numeroase dovezi  din care rezulta demersurile repetate intreprinse pentru a "debloca situatia defavorabila" partilor implicate, graitoare in acest sens fiind adresa nr. 576/13 ianuarie 2011 aflata la filele 38-39 din dosar.
In plus, in privinta daunelor morale, tribunalul reaminteste ca prin decizia nr. 40/2007 pronuntata intr-un recurs in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca daunele morale pot fi acordate salariatilor numai in cazul in care legea, contractul colectiv de munca sau contractul  individual de munca, cuprind clauze exprese in acest sens. In contractul individual de munca nu este prevazuta o asemenea cauza.
Textul art. 269 alin  1 din Codul muncii pare a consacra acordarea de daune morale din culpa angajatorului, insa trebuie probata existenta prejudiciului moral si este necesar sa fie dovedite elementele raspunderii civile, respectiv fapta ilicita a angajatorului, prejudiciul si legatura de cauzalitate.
Sfarsitul de an implica cheltuieli suplimentare, fapt notoriu de altfel, motiv pentru care reclamanta nu a mai adus alte probe in acest sens.
Cum anterior am precizat ca parata I.S.C.I.R. a depus toate diligentele pentru a plati salariile angajatilor sai pentru perioada 8-31 decembrie, nu ne aflam in prezenta unei fapte ilicite care sa justifice acordarea unor daune morale.
Asa fiind, urmeaza a respinge aceste capete de cerere, ca nefondate.
Admisibil este si ultimul capat de cerere, cel referitor la paratul Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri care, in calitate de ordonator principal de credite va fi obligat sa asigure creditele necesare pentru plata obligatiilor salariale catre reclamanta.
Cum actiunea a fost admisa in parte, in contextul dispozitiilor art. 276 C.pr.civ., instanta va dispune obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata (onorariu avocat) in suma de 2000 lei catre reclamanta.
1