Civil- plangere contraventionala

     Prin plangerea contraventionala inregistrata pe rolul Judecatoriei Macin la data de 08.09.2010 sub nr........, petenta S.C.  ".........." S.A. a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna anularea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nr. 0121404/04.08.2010, intocmit de intimata Garda Financiara - Sectia Tulcea, ca fiind netemeinic si nelegal si sa dispuna exonerarea de plata amenzii contraventionale in cuantum de 8.000 lei, aplicata prin procesul-verbal sus-mentionat, sau sa dispuna inlocuirea amenzii contraventionale in avertisment.
     Prin sentinta civila nr. 202  din 17.03.2011 Judecatoria Macin a admis in parte plangerea contraventionala si a dispuse inlocuirea sanctiunii amenzii de 8.000 lei aplicata petentei S.C. ".........." S.A prin procesul verbal de contraventie seria H nr. 0121404 din 04.08.2010, cu "avertisment".
     Totodata a dispus inlaturarea masurii complementare a suspendarii activitatii societatii fiind mentinute celelalte dispozitii ale procesului-verbal.
Pentru a se pronunta astfel prima instanta a retinut ca prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria H nr. 0121404/04.08.2010 intocmit de catre comisarii Garzii Financiare - Sectia Tulcea, petenta a fost sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de 8.000 lei intrucat, in urma controlului efectuat in data de 02.08.2010 ora 9.30 la punctul de lucru al societatii comerciale, s-a constatat ca nu sunt respectate prevederile art. 10 lit. b din OUG nr. 28/1999, respectiv petenta nu si-a indeplinit obligatia de a dota cu aparat de marcat electronic fiscal punctul de lucru din Macin unde efectua livrari de marfuri catre populatie.
        Agentul constatator a stabilit ca aceasta fapta constituie contraventie prevazuta de art. 11 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 28/1999 si a aplicat petentei amenda in cuantum de 8.000 lei. In temeiul art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 s-a dispus confiscarea sumei de 447,6 lei, suma ce a fost gasita la punctul de lucru din Macin si care rezulta din vanzarea directa catre populatie a anumitor produse fara a emite bonuri fiscale. De asemenea, in temeiul art. 14 din O.U.G. nr. 28/1999, republicata s-a dispus suspendarea activitatii societatii pana la momentul inlaturarii cauzelor care au generat aplicarea sanctiunii, respectiv pana la dotarea punctului de lucru cu aparat de marcat electronic fiscal.
     Verificand, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, legalitatea procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria H nr. 0121404/04.08.2010, instanta de fond a retinut ca acesta a fost incheiat cu respectarea dispozitiilor art. 16 alin. 1, 6 si 7, art. 17 si art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 cu modificarile si completarile ulterioare, neexistand cazuri de nulitate absoluta ce ar putea fi invocate din oficiu, iar contestatoarea prin plangerea sa nu a invocat si alte motive de nelegalitate.
     Prima instanta a retinut ca potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 91/2003, comisarii Garzii Financiare aveau atributii de control, exercitand un control operativ si inopinat la sediul S.C.  ".........." S.A., iar potrivit art. 5 alin. 1 din acelasi act normativ, Garda Financiara, in exercitarea atributiilor proprii, incheie, ca urmare a controalelor executate, acte de control pentru stabilirea starii de fapt fiscale, pentru constatarea si sanctionarea contraventiilor, precum si pentru constatarea imprejurarilor privind savarsirea unor fapte prevazute de legea penala, sesizand, dupa caz, organele de urmarire penala competente.
     Sub aspectul temeiniciei, instanta de fond a retinut ca, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei face dovada deplina a situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara.
     A retinut prima instanta ca, petenta S.C. ".........." S.A. prin plangerea formulata nu a contestat situatia de fapt constatata de agentul constatator in procesul-verbal atacat si ca aceasta a sustinut ca nu sunt intrunite conditiile raspunderii contraventionale intrucat fapta nu indeplineste elementul obiectiv al contraventiei, respectiv ca pentru a se putea retine in sarcina societatii contraventia, trebuia ca activitatile desfasurate de aceasta sa aiba caracter permanent si nu intamplator, asa cum sustine petenta ca s-ar fi intamplat.
     In acest sens, petenta a sustinut ca la punctul de lucru din Macin au fost vandute marfuri catre persoane fizice cu caracter intamplator, daca se are in vedere numarul tuturor facturilor emise in perioada martie-august 2010.
     Instanta a apreciat ca apararile petentei sunt neintemeiate atata timp cat in perioada amintita mai sus au fost emise suficiente chitante si facturi pentru a se retine ca au fost livrate marfuri catre persoane fizice doar cu caracter intamplator, avand in vedere si cantitatile care au fost vandute catre diferite persoane fizice.
     Analizand aceste inscrisuri depuse la dosarul cauzei, instanta de fond a  constatat ca sunt indeplinite conditiile raspunderii contraventionale in ceea ce o priveste pe petenta, intimata retinand in mod corect ca petenta a incalcat prevederile art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, republicata, respectiv "neindeplinirea obligatiei operatorilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu exceptia prevazuta la art. 1 alin. (4) (...)".
     Potrivit art. 5 alin. 2 din OUG nr. 28/1999, republicata "comercializarea sau utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale pe teritoriul Romaniei este permisa numai daca pentru respectivele aparate s-a obtinut avizul comisiei prevazute la alin. (1) si in conditiile stipulate in acest aviz".
     Avand in vedere situatia de fapt retinuta si dispozitiile legale in materie, instanta a retinut ca activitatea desfasurata de petenta nu se incadreaza in niciuna dintre exceptiile prin care operatorii economici care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul, precum si prestari de servicii direct catre populatie nu ar fi obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
     In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii contraventionale, prima instanta, avand in vedere toate cele retinute anterior, modul si imprejurarile in care a fost comisa contraventia, in raport si cu dispozitiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, a retinut ca amenda contraventionala aplicata petentei in cuantum de 8.000 lei, chiar daca reprezinta minimul prevazut de lege este mult prea mare, sanctiunea constand in avertisment fiind proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinand seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, precum si de circumstantele personale ale petentei, ceea ce justifica sanctiunea contraventionala principala ce a fost aplicata.
     Instanta a considerat ca desi nu se poate retine caracterul intamplator al activitatii desfasurate de petenta, se poate retine un grad redus de pericol social concret al faptei savarsite, fata de numarul redus de facturi emise de petenta catre populatie in perioada martie-august 2011, dar si fata de faptul ca desi nu a avut aparat de marcat electronic fiscal, societatea a emis chitante si facturi, neincercand sa se sustraga de la plata taxelor si impozitelor, ce ar fi putut avea impact asupra intregii economii.
     Fata de modul in care a actionat petenta,  instanta de  fond a apreciat ca nu se poate retine ca aceasta a incercat sa se sustraga de la plata taxelor sau de la neindeplinirea unor obligatii ce ii incumbau in calitate de agent economic, ci aceasta a interpretat in mod gresit dispozitiile actelor normative in vigoare, considerand ca desfasura doar activitati cu caracter intamplator.
     Referitor la sanctiunea complimentara a suspendarii activitatii pana la dotarea punctului de lucru cu aparat de marcat electronic fiscal, instanta raportandu-se la situatia concreta ce rezulta din inscrisurile depuse la dosar, apreciind ca fapta in sine prezinta un pericol social redus, iar scopul suspendarii activitatii, asa cum este el prevazut de art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, este acela de a sanctiona societatea pentru o fapta  cu un grad de pericol social concret crescut, luand in considerare contextul economic actual, cat si faptul ca societatea va tine cont de situatiile in care se impune dotarea punctului de lucru cu aparat de marcat electronic fiscal, acordand in acest mod ultima posibilitate pentru a isi indeplini obligatia, a dispus inlaturarea sanctiunii complementare a suspendarii activitatii petentei, mentinand celelalte dispozitii ale procesului verbal.
     Impotriva aceste sentinte civile, in termen legal au formulat recurs petenta  S.C. ".........." S.A. Tulcea si intimata Ministerul Finantelor Publice - Garda Financiara - Sectia Tulcea,  criticand-o ca netemeinica si nelegala.
     In motivare, recurenta-intimata  Garda Financiara - Sectia Tulcea, a aratat in esenta ca in mod gresit instanta de fond a reindividualizat sanctiunea aplicata petentei ".........." S.A. in sensul inlocuirii sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment si, de asemenea, in mod gresit s-a dispus inlaturarea  masurii complementare a suspendarii activitatii societatii, masura justificata de imperativul protejarii interesului social si al ordinii de drept, pentru preintampinarea si sanctionarea faptelor care genereaza sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscala.
     La randul sau, recurenta petenta  S.C. ".........." S.A.   a criticat hotararea atacata  aratand, in esenta, faptul ca  procesul-verbal de contraventie este lovit de nulitate absoluta motivat de faptul ca nu putea fi sanctionata pentru fapte pretinse a fost savarsita anterior datei controlului respectiv procesul-verbal s-a incheiat la 2.08.2010, iar contraventia s-a retinut a fi savarsita in perioada martie-iunie 2010 ,
     Un alt motiv de nelegalitate si  in acelasi timp de netemeinicie invocat de catre recurenta este acela ca in mod eronat a apreciat prima instanta ca desfasoara operatiuni de livrari de bunuri in mod permanent, cand in realitate livrarile au avut un caracter intamplator si in acest sens au depus facturile si avizele de expeditie din perioada controlata.
     Examinand  hotararea atacata sub aspectul motivelor de recurs invocate, cat si din oficiu , se retin urmatoarele:
     In ce priveste recursul formulat de petenta  S.C. ".........." S.A. Tulcea se retine ca este neintemeiat pentru urmatoarele considerente:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria H nr. 0121404/04.08.2010, intocmit de catre comisarii Garzii Financiare - Sectia Tulcea, recurenta-petenta a fost sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de 8.000 lei intrucat, in urma controlului efectuat in data de 02.08.2010 ora 9.30 la punctul de lucru al societatii comerciale, s-a constatat ca nu sunt respectate prevederile art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, respectiv petenta nu si-a indeplinit obligatia de a dota cu aparat de marcat electronic fiscal punctul de lucru din Macin, unde efectua livrari de marfuri catre populatie.
        Agentul constatator a stabilit ca aceasta fapta constituie contraventie prevazuta de art. 11 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 28/1999 si a aplicat petentei amenda in cuantum de 8.000 lei. In temeiul art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999 s-a dispus confiscarea sumei de 447,6 lei, suma ce a fost gasita la punctul de lucru din Macin si care rezulta din vanzarea directa catre populatie a anumitor produse fara a emite bonuri fiscale. De asemenea, in temeiul art. 14 din O.U.G. nr. 28/1999, republicata s-a dispus suspendarea activitatii societatii pana la momentul inlaturarii cauzelor care au generat aplicarea sanctiunii, respectiv pana la dotarea punctului de lucru cu aparat de marcat electronic fiscal.
     Referitor la legalitatea procesului-verbal de contraventie, se constata ca  acesta a fost incheiat cu respectarea prevederilor  art. 16 al. 1 , 6 si 7 ,  17, si 19 al 1  din O.G. nr. 2/2001
     Se retine ca potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 91/2003, comisarii Garzii Financiare aveau atributii de control, exercitand un control operativ si inopinat la sediul S.C.  ".........." S.A., iar potrivit art. 5 alin. 1 din acelasi act normativ,  Garda Financiara, in exercitarea atributiilor proprii, incheie, ca urmare a controalelor executate, acte de control pentru stabilirea starii de fapt fiscale, pentru constatarea si sanctionarea contraventiilor, precum si pentru constatarea imprejurarilor privind savarsirea unor fapte prevazute de legea penala, sesizand, dupa caz, organele de urmarire penala competente.
     Nu poate fi primita sustinerea recurentei-petente privind nelegalitatea procesului-verbal de contraventie cu referire la perioada verificata, atata timp cat aceasta avea obligatia de a se dota cu aparat de marcat electronic fiscal potrivit art. 1  din O.U.G. nr. 28/1999,  obligatie pe care nu a indeplinit-o.
     Relativ la temeinicia procesului-verbal de contraventie, se retine ca, desi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispozitii exprese cu privire la forta probanta a actului de constatare a contraventiei, din economia textului art. 34 rezulta ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei face dovada deplina a situatiei de fapt si a incadrarii in drept pana la proba contrara.
     Recurenta-petenta S.C. ".........." S.A. Tulcea nu a contestat situatia de fapt retinuta de agentul constatator in procesul-verbal atacat. In schimb, aceasta a sustinut ca nu sunt intrunite conditiile raspunderii contraventionale intrucat fapta nu indeplineste elementul obiectiv al contraventiei, respectiv ca pentru a se putea retine in sarcina societatii contraventia, trebuia ca activitatile desfasurate de aceasta sa aiba caracter permanent si nu intamplator, asa cum sustine petenta ca s-ar fi intamplat.
     Astfel, recurtenta-petenta a sustinut ca la punctul de lucru din Macin au fost vandute marfuri catre persoane fizice cu caracter intamplator, daca se are in vedere numarul tuturor facturilor emise in perioada martie-august 2010.
     Se retine ca sustinerile recurentei-petente sunt neintemeiate atata timp cat in perioada amintita mai sus au fost emise suficiente chitante si facturi pentru a se retine ca au fost livrate marfuri catre persoane fizice doar cu caracter intamplator, avand in vedere si cantitatile care au fost vandute catre diferite persoane fizice.
     Din examinarea inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, se constata ca sunt indeplinite conditiile raspunderii contraventionale in ceea ce o priveste pe recurenta-petenta,  intrucat a incalcat prevederile art. 10 lit. b din O.U.G. nr. 28/1999, republicata, respectiv "neindeplinirea obligatiei operatorilor economici de a se dota si de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu exceptia prevazuta la art. 1 alin. (4) (...)".
     Conform art. 5 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999, republicata "comercializarea sau utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale pe teritoriul Romaniei este permisa numai daca pentru respectivele aparate s-a obtinut avizul comisiei prevazute la alin. (1) si in conditiile stipulate in acest aviz".
     Relativ la recursul formulat de catre intimata Garda Finaiciara - Sectia Tulcea se retine ca este intemeiat  numai sub aspectul sanctiunii suspendarii activitatii societatii pe o perioada de 3 luni.
Astfel, in ce priveste sanctiunea principala tribunalul, in acord cu judecatorul fondului, apreciaza ca sanctiunea avertismentului este suficienta pentru restabilirea ordinii de drept incalcata, avand in vedere circumstantele savarsirii faptei, dar si cele personale, retinute de instanta de fond.
Referitor insa la sanctiunea complementara a suspendarii activitatii, tribunalul arata ca potrivit art. 14, alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 nerespectarea de catre operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioara celei reale si nereintroducerea datelor inscrise pe rola-jurnal privind tranzactiile efectuate de la ultima inchidere zilnica pana in momentul stergerii memoriei operative, atrage si suspendarea activitatii unitatii pe o perioada de 3 luni.
Aceasta dispozitie legala impune agentului constatator obligativitatea aplicarii sanctiunii complementare, indiferent de sanctiunea principala aplicata si indiferent de pericolul social concret al faptei comise, legiuitorul prezumand un pericol social suficient de mare care sa atraga sanctiunea complementara respectiva.
Instanta de fond considera ca intra in competenta sa individualizarea sanctiunii complementare, la fel ca si in cazul sanctiunii principale.
Intr-adevar, instanta are posibilitatea sa individualizeze si sanctiunile complementare la fel ca si pe cele principale, insa doar in cazurile in care aceasta individualizare este posibila.
Referitor la individualizarea sanctiunilor, Tribunalul arata ca trebuie sa se faca distinctia intre individualizarea legala a sanctiunilor si individualizarea judiciara a acestora.
Individualizarea legala este cea realizata de legiuitor cu ocazia elaborarii legii, legiuitorul fiind cel care stabileste cadrul general al sanctiunilor, natura si limitele generale ale fiecarei sanctiuni, natura si limitele speciale ale sanctiunii pentru fiecare contraventie in parte, etc.
Individualizarea judiciara a sanctiunii este opera instantei de judecata  si consta in stabilirea si aplicarea sanctiunii pentru comiterea contraventiei, prin adaptarea sanctiunii la cazul individual, tinand seama de diversele criterii de individualizare.
In cadrul fiecarei forme de individualizare sanctiunea este individualizata prin activitatea anumitor organe, in anumite limite si cu anumite mijloace, iar sub raportul fortei lor obligatorii, formele de individualizare prezinta o anumita ierarhie, individualizarea legala fiind obligatorie si impunandu-se in fata individualizarii judiciare.
In cauza de fata, legiuitorul, cu ocazia individualizarii legale, a stabilit ca sanctiunea complementara a suspendarii activitatii pe o perioada de 3 luni este obligatorie in cazurile prevazute de art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999.
Instanta, cu ocazia individualizarii judiciare nu are posibilitatea inlaturarii acestei sanctiuni (considerata ca obligatorie de catre legiuitor), in caz contrar avand loc o incalcare a principiului separatiei puterilor in stat, principiu prevazut de art. 1, alin. 4 din Constitutia Romaniei.
Aceasta sanctiune complementara (astfel cum este ea reglementata in prezent) ar putea fi inlaturata fie prin interventia legiuitorului, fie prin declararea ca neconstitutionala a dispozitiilor art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr.  28/1999 (atributul exclusiv al Curtii Constitutionale), fie prin aplicarea directa a normelor comunitare sau Conventiei europene a drepturilor omului, atunci cand instanta nationala (in speta Judecatoria Tulcea) constata ca dispozitiile art. 14 alin. 2 din O.U.G. nr. 28/1999 contravin normelor dreptului comunitar sau Conventiei europene a drepturilor omului.
Instanta de fond insa nu a facut aplicarea vreunei norme comunitare sau a  Conventiei europene a drepturilor omului si nici nu a sesizat Curtea Constitutionala cu o exceptie de neconstitutionalitate, ci a apreciat (desi este doar atributul legiuitorului), ca sanctiunea complementara respectiva este prea grava fata de fapta comisa.
Indiferent ca este sau nu proportionala cu pericolul social al faptei comise, fiind stabilita in mod obligatoriu de catre legiuitor, sanctiunea complementara adusa in discutie nu poate fi inlaturata de catre instanta prin institutia individualizarii sanctiunii, ci doar prin modalitatile aratate anterior.
Astfel fiind, tribunalul constata ca in ceea ce priveste inlaturarea sanctiunii complementare hotararea atacata este data cu incalcarea legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevazut de art. 304, pct. 9 Cod pr. civila.
Drept urmare, recursul formulat de intimata Garda Financiara - Sectia Tulcea va fi admis, iar hotararea atacata va fi modificata in parte, in sensul mentinerii (pe langa sanctiunea avertismentului si a confiscarii sumei de 447,6 lei) si a sanctiunii suspendarii activitatii pe o perioada de 3 luni.
Totodata, va fi respins recursul formulat de S.C. ".........." S.A. Tulcea, ca nefondat.