Cheltuieli de judecata - neacordarea de catre instanta a cheltuielilor de judecata nu inseamna nepronuntarea asupra unui capat de cerere si nu atrage incidenta vreunui motiv de casarea hotararii.

      4. Cheltuieli de judecata - neacordarea de catre instanta a cheltuielilor de judecata nu inseamna nepronuntarea asupra unui capat de cerere si nu atrage incidenta vreunui motiv de casarea hotararii. Daca instanta a omis sa se pronunte partea le poate solicita pe calea unei cereri separate.
      Accesiune imobiliara - disp.art.494 cod civil cu privire la accesiunea imobiliara nu vor fi aplicabile daca constructia a fost edificata in temeiul unei conventii incheiate intre proprietarul terenului si constructor. Decizia civila nr.1410/R/2008      Prin sentinta civila nr. 1520/2008 a Judecatoriei Vaslui a fost respinsa actiunea civila formulata de A. F. in contradictoriu cu parata J. E.
     A fost respinsa si cererea reconventionala formulata de J.E. in contradictoriu cu A. F.
     Pentru a pronunta aceasta sentinta Judecatoria Vaslui a retinut urmatoarele:
     Prin apelarea la dispozitiile legii fondului funciar, a fost emis in beneficiul paratei J.E. titlul de proprietate nr. 1592/48272/22.08.2002 in care a fost inscrisa suprafata de teren de 4056 m.p. dispusa pe teritoriul satului Ratesu-Cuzei, com. Rebricea, jud. Vaslui.
     S-a procedat la edificarea de catre reclamant, pe terenul proprietatea paratei, a unui imobil-constructie in baza documentatiei emisa de Primaria com. Rebricea, avand ca si componente: certificatul de urbanism nr. 11/26.12.1997 si autorizatia de construire nr. 10/26.12.1997.
     A existat o conventie incheiata intre partile litigante - aspect necontestat de altfel - ce i-a permis reclamantului ridicarea imobilului -  constructie pe terenul proprietatea paratei, dar inainte de operatiunea de interpretare a unui contract, era necesara probarea existentei acestuia in afara oricarui dubiu, prin mijloacele prevazute de lege.
     Codul civil precizeaza ca "interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante" (art. 977), interpretarea fiind operatiunea de stabilire a continutului concret al contractului, a sensului si intinderii lui, precum si a obligatiilor carora el le da nastere.
     Normele cu caracter supletiv dupa care se poate efectua interpretarea contractului, inscrise in art. 970 alin. 2 si art. 977-985 Cod civil, permit judecatorului sa stabileasca intentia partilor in raport de toate circumstantele cauzei.
     Legea da prioritate vointei reale a partilor, ea fiind cea care intr-o conventie, determina natura, cuprinsul si intinderea raporturilor dintre ele.
Vointa reala trebuie sa fie dovedita, partea interesata avand sarcina de a proba ca vointa reala este alta decat cea care s-a reusit a se exprima prin cuvinte.
S-a procedat la administrarea probatoriului testimonial, in aprecierea acestor dovezi (declaratii de martor) existand anumite particularitati, fiind necesara rezolvarea a doua probleme: in primul rand daca martorul este sincer, iar apoi presupunand ca martorul este de buna-credinta, daca declaratia lui corespunde realitatii.
     Depozitiile martorilor reclamantului au fost unanime in a sustine doar faptul edificarii constructiei pe terenul proprietatea paratei, suprafata construita, materialele de constructie folosite, sumele de bani avansate de reclamant, destinatia spatiilor rezultate prin compartimentare sau mobilierul existent, nepercepand aspecte referitoare la conventia partilor, la clauzele stipulate.
     Nici martorii paratei, cea care sustinea incheierea unui contract avand ca obiect inchirierea unei suprafete de teren, nu au lamurit aspecte tehnice, contractuale, clauze care sa conduca la concluzia calificarii conventiei partilor ca si contract de inchiriere, ci au facut trimitere fie la existenta unei intelegeri intre parti constand in posibilitatea reclamantului de a edifica o constructie pe terenul proprietatea paratei, cu obligarea reclamantului de a da lunar sotului paratei, alimente (depozitia martorului B.M.), fie nu au cunostinta de existenta vreunei conventii, relatarile privind fapte nepercepute direct ci aduse la cunostinta sa de catre parata (declaratia martorului G.N.)., legislatia noastra nereglementand insa marturia asupra opiniei raspandita in public, ce nu este acceptata nici de doctrina, nici de jurisprudenta.
     Ca atare, din probatoriul administrat, a reiesit existenta unei conventii - necontestata in sine de catre parti - dar in aceeasi masura, informatiile insuficiente oferite, nu au permis o cercetare amanuntita a clauzelor convenite si astfel o definire a contractului din punct de vedere juridic, o calificare, o incadrare juridica a acestuia intr-o anumita categorie ce ar da posibilitatea urmaririi efectelor juridice respective.
     Raportat celor aratate, instanta a respins cererea reconventionala a paratei privind obligarea reclamantului la plata chiriei, datele reiesite din probe, neconducand la clauze care sa alcatuiasca un tot indisolubil si care sa oblige in acest mod.
     In ceea ce priveste cererea reclamantului, instanta a apreciat ca analiza sa trebuie pornita de la momentul ridicarii imobilului, de la ideea ca accesiunea imobiliara artificiala este un mod de dobandire a dreptului de sine statator, din acest fapt al edificarii constructiei pe terenul altuia, din chiar momentul incorporarii materialelor de constructie in sol, in virtutea legii, rezulta, pe de o parte, un drept de proprietate asupra constructiei apartinand proprietarului terenului, drept pur si simplu, in temeiul accesiunii, iar pe de alta parte, un drept de creanta al carui titular este constructorul, nascut pe principiul imbogatirii fara justa cauza.
     Proprietarul terenului este "ex lege" si proprietarul constructiei in procesul ridicarii acelei constructii.
     In perioada dintre data realizarii constructiei si a invocarii accesiunii de catre proprietarul terenului, constructorul exercita asupra constructiei o posesie, ca simpla stare de fapt, care nu face parte din continutul juridic al unui drept real.
     Instanta a apreciat ca dreptul real de creanta al reclamantului-constructor, pana la manifestarea de vointa a proprietarei terenului, parata J.E., de a prelua constructia este un drept afectat de modalitati.
     Astfel, instanta a considerat ca apare ca prezent in cauza un drept sub conditie suspensiva, a carei realizare depinde de optiunea proprietarei terenului.
Din probatoriul administrat, ce nu releva o opozitie a paratei la posesia reclamantului asupra constructiei, - acesta dobandind venituri din inchirierea spatiului - nu reiesea ca proprietara terenului a invocat accesiunea, pentru ca dreptul de creanta al constructorului-reclamant sa se considere nascut concomitent cu nasterea dreptului de proprietate al debitorului obligatiei de despagubire, ce devine exigibil doar de la data realizarii conditiei.
     Chiar in ipoteza, evidentiata de parti prin fixarea cadrului procesual, a existentei unei conventii ce a stat la baza edificarii imobilului-constructie, ipoteza ce excludea aplicabilitatea dispozitiilor art. 494 Cod civil si presupune ca reclamantul-constructor devine proprietarul constructiei si titularul dreptului de superficie, trebuia analizata natura juridica a drepturilor si obligatiilor partilor, prin trimiterea la prevederile art. 969 Cod civil, si art. 970 Cod civil.
     Din probatoriul administrat nu a reiesit clar conditiile contractuale, aspecte ce ar fi condus la o caracterizare corecta a drepturilor si obligatiilor partilor, la modalitatea in care s-a convenit plata unor eventuale despagubiri
     Impotriva acestei sentinte a declarat recurs A.F., criticand-o pentru urmatoarele motive:
1) Instanta de fond nu s-a pronuntat asupra cererii de acordare cheltuieli de judecata.
2) Instanta de fond a schimbat obiectul judecatii in sensul ca a examinat existenta unor modalitati care afecteaza o conventie, aspecte cu care instanta de fond nu a fost investita.
     In aceste conditii, pentru ambele motive de recurs formulate, se impune casarea sentintei Judecatoriei Vaslui si trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata a depus la dosar o intampinare in care arata ca recursul formulat este nefondat.
     O data ce pentru pretentiile reclamantului nu s-a indicat un temei in drept, instanta a retinut in hotararea pronuntata temeiul juridic de drept al pretentiilor.
Nu reiese ca intimata a invocat obtinerea dreptului de proprietate prin accesiune pentru ca dreptul de creanta sa se considere nascut concomitent cu nasterea dreptului de proprietate al debitorului obligatiei de despagubiri, drept care devine exigibil la data realizarii conditiei respective.
     
     Din analiza lucrarilor dosarului tribunalul a constatat ca recursul formulat este nefondat pentru urmatoarele considerente:
     
     Prima critica adusa instantei de hotararii cu privire la omisiunea instantei de a acorda cheltuieli de judecata este nefondata.
     Intr-adevar, ambele parti au solicitat acordarea de cheltuieli de judecata si chiar daca instanta a intentionat sa le compenseze ca urmare a respingerii, atat a actiunii principale, cat si a cererii reconventionale, in considerentele hotararii nu se aduc nici un fel de argumente cu privire la aceste cereri ale partilor.
     Cu toate acestea, neacordarea de catre instanta a acestor cheltuieli de judecata nu inseamna nepronuntarea asupra unui capat de cerere si nu atrage incidenta vreunui motiv de casare a hotararii. Daca instanta a omis sa se pronunte, partea le poate solicita pe calea unei cereri separate.
     In conditiile in care actiunea formulata de reclamant  a fost respinsa acesta, oricum nu mai este indreptatit la plata cheltuielilor de judecata.
     Nici cel de-al doilea motiv de recurs formulat nu este fondat.
In anul 1997 intre reclamant si parata J. E. impreuna cu sotul sau (in prezent decedat) a avut loc o intelegere prin care sotii J. au pus la dispozitia reclamantului o suprafata de teren din proprietatea lor, situata in sat. Ratesu - Cuzei, pentru a edifica o constructie pentru deschiderea unui magazin alimentar.
     Din cele relatate de parata, suprafata pusa la dispozitia reclamantei nu trebuia sa depaseasca 20 m.p.
     De fapt si martorii audiati au relatat ca intelegerea a fost pentru folosirea unei suprafete mici de teren, iar constructia edificata sa fie una provizorie.
     Deoarece parata era proprietara terenului, autorizatia de constructie a fost eliberata pe numele ei si pentru "casa de locuit".
     Din actele depuse la dosar nu rezulta ca intre parti s-ar fi incheiat si un contract de inchiriere. Acest contract nu poate fi dovedit cu martori sau prezumtii decat daca exista un inceput de dovada scrisa ori preconstituirea sau conservarea dovezii scrise a fost cu neputinta (art. 1197 - 1198 Cod civil). Contractul de inchiriere trebuie sa imbrace, ad probationem, forma scrisa.
     Chiar in situatia in care s-ar aplica art. 1197 - 1198 Cod civil, din depozitiile martorilor audiati nu rezulta, cu certitudine, faptul ca parata a cedat folosinta unei suprafete de teren reclamantului, in schimbul unei chirii.
Cu toate acestea nu pot fi primite argumentele instantei de fond cu privire la imposibilitatea de definire a contractului dintre parti din punct de vedere juridic.
Este de necontestat faptul ca parata a remis reclamantului, spre folosinta temporara, o suprafata de teren, in individualitatea sa. Nerezultand din probele administrate, ca s-a convenit plata unei chirii, rezulta ca intre parti s-a incheiat cel putin un contract de comodat pentru ca obiectul acestui contract poate fi orice bun.
     Acest contract este esentialmente gratuit.
     Chiar daca nu ar exista o intelegere intre parti sau clauzele acestei intelegeri nu ar putea fi calificate din punct de vedere juridic, in cauza ar fi vorba de un contract nenumit caruia i s-ar aplica principiile generale care carmuiesc contractul si obligatiile.
Concluzionand, tribunalul constata ca intre parti s-a incheiat un contract de comodat.
     Dovada acestui contract rezulta din declaratiile celor doua parti, dar si din depozitiile martorilor audiati in cauza, contractul nefiind incheiat in forma scrisa, dat fiind imposibilitatea de a preconstitui un astfel de inscris (partile erau la data intelegerii in relatii foarte apropiate).
     Desi instanta de fond a adus prin considerentele hotararii mai multe argumente cu privire la dobandirea dreptului de proprietate prin accesiune imobiliara, tribunalul constata ca acestea sunt straine de natura pricinii pentru mai multe considerente ce vor fi expuse in continuare.
     Asa cum a retinut si instanta de fond, intre parti a existat o conventie cu privire la cedarea folosintei unei suprafete de teren in scopul ridicarii unei constructii.
     In aceste conditii art. 494 Cod civ. nu va mai fi aplicabil daca constructia a fost edificata in temeiul conventiei incheiate intre proprietarul terenului si constructor.
     Potrivit art. 494 Cod civ., ca principiu, proprietarul terenului pe care a fost facuta o constructie devine, prin accesiune, proprietar, avand obligatia unei anumite dezdaunari fata de constructor, dupa cum constructorul este de buna credinta sau de rea credinta.
     Chiar daca s-ar pune problema inexistentei vreunei conventii intre parti (ceea ce nu este cazul), din cererea reconventionala formulata de parata (fila 15 dosar fond) rezulta ca aceasta nu doreste sa pastreze constructia si solicita demolarea ei.
     Parata nici nu a invocat accesiunea imobiliara.
     Pe langa faptul ca parata nu a invocat accesiunea imobiliara, constructorul, in persoana reclamantului, nu poate fi considerat ca este de buna credinta pentru ca, in mod obligatoriu proprietarul terenului devine si proprietarul constructiei, fara a se putea cerere daramarea acesteia sau ridicarea lucrarilor efectuate.
     Constructorul este de buna credinta atunci cand ridica o constructie cu convingerea eronata ca acel teren este proprietatea sa.
Or, rezulta din toate probele administrate ca reclamantul a ridicat constructia cu permisiunea paratei, cunoscand ca ea este proprietara terenului.
     Cele relatate mai sus au fost considerate argumente in sprijinul ideii ca parata nu a invocat accesiunea imobiliara, pe care de altfel, nici nu o putea invoca, relatiile dintre parti fiind guvernate de clauzele lor contractuale.
     Faptul ca parata nu si-a manifestat dorinta de a pastra pentru ea constructia edificata conduce la netemeinicia pretentiilor formulate de reclamant pentru obligarea paratei la plata c/v constructiei. Aceasta poate fi ridicata de reclamant pe cheltuiala sa, fara ca parata sa poata sa se opuna.
     Tribunalul constata ca recursul formulat este nefondat si prin urmare, in baza art. 312 Cod pr. civ. va fi respins.