civil-anulare proces-verbal

DOSAR NR. 7400/1748 /2013
ROMANIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECTIA CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 592 A
SEDINTA  PUBLICA DIN  14.10.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT  DIN:
PRESEDINTE: E.M.
JUDECATOR: D.A.
GREFIER : M.M.A.

      Pe rol se afla solutionarea apelului civil, formulat de apelantul-intimat I.S.C.T.R.,  impotriva sentintei civile nr. _/06.05.2014, pronuntata de Judecatoria Cornetu, in dosarul nr. 7400/1748 /2013 , in contradictoriu cu intimatul-petent SC R.I.SRL, avand ca obiect anulare proces verbal de contraventie.
   Dezbaterile si sustinerile partilor au avut loc in sedinta publica din data de 07.10.2014, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta si cand avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea partilor sa depuna concluzii scrise la dosar instanta a amanat pronuntarea pentru data de astazi, cand,

T R I B U N A L U L,

Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Cornetu la data de 29.11.2013 sub nr. _/1748/2013 petenta SC R.I. SRL a solicitat in contradictoriu cu intimata ISCTR anularea procesului-verbal seria ISCTR nr. _ din data de 22.10.2013. In subsidiar s-a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul.
In fapt s-a aratat ca in urma controlului efectuat in data de 22.10.2013 pe DN CB, localitatea D. cu privire la autovehiculul _. si semiremorca _ soferul nu a prezentat la control contractul de leasing pentru semiremorca. S-a retinut astfel savarsirea contraventiei prev. de art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012 si s-a aplicat amenda contraventionala in cuantum de 8000 lei. Dar la bordul autovehiculului se afla o copie conforma cu originalul a contractului, numai ca soferul a omis a o prezenta. Aceasta s-a petrecut deoarece soferul nu a reusit sa gaseasca actul printre numeroasele inscrisuri pe care le avea asupra sa. In consecinta culpa neprezentarii actului apartine soferului si nu i se poate imputa nimic petentei. Dovada existentei contractului de leasing reiese din copia depusa la dosar si din faptul ca petenta detine licenta de transport, licenta ce nu ar fi emisa daca toate conditiile legale nu ar fi respectate.
In subsidiar s-a aratat ca sanctiunea avertismentului este una proprotionala cu gradul de pericol social al faptei.
In drept s-au invocat prevederile OG nr. 2/2001 si HG nr. 69/2012.
Intimata a formulat intampinare prin care a aratat ca procesul-verbal este legal si temeinic, Fapta retinuta a fost incadrata in prevederile art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012 si sanctionata potrivit cu art. 7 alin. 2 lit. a) din acelasi act normativ. Se afirma apoi legalitatea procesului-verbal, raportat la art. 17 si art. 19 din OG nr. 2/2001.
Cu referire la temeinicie se arata ca printre obligatiile pe care le are un transportator se afla si cea de la art. 139 lit. t) pct. iii) din OMTI nr. 980/2011, respectiv aceea de a asigura prezenta la bordul autovehiculului a contractului de leasing sau inchiriere, in copie conforma cu originalul sau in original, daca vehiculul este detinut in temeiul unui asemenea contract. Sarcina probei rasturnarii prezumtiilor de care se bucura procesul-verbal incumba petentei, iar aceasta nu a facut dovada ca la bordul autovehiculului se afla respectivul act.
Pe de alta parte incalcarea de care se face vinovata petenta este una grava, care impune aplicarea unei amenzi, cea in cuantum de 8000 lei (minimul legal) fiind proportionala.
In drept s-au invocat prevederile art. 205 si urm. C. proc. civ.
Nu s-a formulat raspuns la intampinare.
In cauza s-a administrat proba cu inscrisuri.
Analizand actele dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Prin procesul-verbal seria ISCTR nr. _ din data de 22.10.2013 petenta a fost sanctionata cu amenda in cuantum de 8000 lei pentru fapta de a efectua transport rutier fara a asigura prezenta la bordul autovehiculului a contractului de leasing (sau copie conforma cu originalul) referitor la semirecorca nr. ... Fapta a fost incadrata in prevederile art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012 si sanctionata cf. art. 7 alin. 2 lit. a) din acelasi act normativ.
Inainte de a analiza motivele de nulitate invocate de catre petent, instanta a verificat conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001, daca procesul-verbal contine mentiunile privitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constator, numele si prenumele (denumirea) contravenientului, sediul persoanei juridice, fapta savarsita si data comiterii acesteia, semnatura agentului, constatand ca aceste mentiuni sunt completate in mod corect.
Apoi, cu privire la motivul de netemeinicie indicat de petenta, instanta a apreciat ca acesta este neintemeiat.
S-a aratat ca in primul rand trebuie sa se porneasca de la cele trei prezumtii de care se bucura actele administrative, anume legalitatea, veridicitatea si autenticitatea acestora. De aici reiese ca este in sarcina petentului sa faca dovada contrara. De altfel, conform regulilor generale (art. 249 C. proc. civ.), acela care face o propunere in fata judecatii este dator sa o si probeze.
S-a mai mentionat ca in aceasta materie, fata de caracterul represiv al sanctiunii, trebuie sa se admita ca suntem in prezenta unei acuzatii in materie penala, conform intelesului pe care aceasta notiune o poarta in jurisprudenta instantei de la Strasbourg (§ 26 din cauza Nicoleta Gheorghe c. Romaniei). Insa chiar si asa, Curtea a statuat in sensul ca si in aceasta situatie se poate opera cu prezumtii, atata vreme cat acestea sunt relative. Trebuie sa se ia in calcul gravitatea mizei si sa se pastreze dreptul la aparare (§ 60 din cauza Anghel c. Romaniei si § 30 din cauza citata anterior).
Avand in vedere acestea, s-a apreciat de catre instanta ca nu sunt contrare prezumtiei de nevinovatie, specifica materiei penale, calitatile actelor administrative de a se bucura de prezumtiile de legalitate, autenticitate si veridicitate. Aceasta deoarece sanctiunea prevazuta pentru fapta despre care este vorba nu poate fi mai mare de 12.000 lei, iar petentei i se asigura posibilitatea de a administra probe in aparare (cata vreme petenta are aceasta posibilitate nu are importanta daca se foloseste sau nu de ea, drepturile prevazute de art. 6 din C.E.D.O. fiind relative - §§ 33 si 35 din decizia de inadmisibilitate in cauza Ioan Pop c. Romaniei).
Avand in vedere cele aratate, instanta a retinut ca la dosar nu exista dovezi care sa rastoarne prezumtiile de care se bucura procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei, astfel reiese ca cererea este neintemeiata, motiv pentru care a  respins-o.
S-a mai aratat ca din probele depuse la dosar de contestatoare (cel mai important fiind chiar contractul de leasing nr. _ din data de 26.04.2013) nu reiese ca inscrisul se afla la bordul aurovehiculului, ci doar aceea ca acesta exista. Or textul incriminant sanctioneaza faptul ca acel contract nu se afla la bordul autovehiculului, nu faptul ca acel contract nu exista pur si simplu.
Potrivit, art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite (similar, art. 21 alin. 3 arata ca sanctiunea se aplica in limitele prevazute de actul normativ si trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal). De asemenea, art. 7 alin. 2 si 3 din aceeasi ordonanta spun ca avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa, putandu-se aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.
Instanta a apreciat ca in cauza fapta prezinta un grad de pericol social foarte redus, avand in vedere ca petenta a facut dovada existentei contractului de leasing ce a lipsit la control. Pe de alta parte s-a aratat ca instanta nu poate sa nu ia in considerare rolul preventiv si educativ al normei contraventionale, or aplicarea unei amenzi in cuantum de 8000 lei pentru savarsirea contraventiei de fata apare ca excesiva, simplul avertisment fiind sufiecient pentru indreptarea conduitei contestatoarei.
Pentru aceasta instanta a admis in parte plangerea si se a dispune inlocuirea sanctiunii amenzii cu avertismentul.
Impotriva sentintei civile nr. _/06.05.2014 a formulat recurs intimatul solicitand admiterea apelului, respingerea plangerii formulate de catre contravenienta, ca netemeinica si nelegala, cu mentinerea sanctiunii pecuniare .
In motivare apelanta-intimata arata ca instanta de fond a dat interpretare bazata pe considerente de ordin subiectiv, nerespectand dispozitiile legale, considerand ca fata de acest aspect , nu se justifica pronuntarea unei sentinte arbitrare care favorizeaza o activitate ilegala.
Apelant-intimata considera motivatia instantei inadmisibila din urmatoarele considerente: Gravitatea faptei este stabilita de catre legiuitor prin textul legal de sanctionare a acesteia. De asemenea, nu poate fi primit,argumentul intantei de fond referitor la faptul ca sanctiunea amenzii aplicate prin procesul verbal atacat nu este proportionala cu gradul de pericol social concret al faptei. Astfel nu se lasa loc interpretarii si alegerii intre sanctiunea amenziii si cea a avertismentului, deoarece se creeaza precedentul in domeniul rutier, fiind astfel in imposibilitatea de a conforma operatorii de transport dispozitiilor legale opozabile. Mai mult, cuantumul ridicat al amenzii reflecta hotararea legiuitorului de a sanctiona foarte dur pe cei ce incalca normele legale, astfel pericolul social se considera a fi proportional cu cuantumul sanctiunii contraventionale.
S-a mai sustinut ca instanta de fond s-a pronuntat cu oarecare usurinta, apreciind ca suficienta sanctiunea avertismentului, pentru o fapta care prezinta pericol social ridicat,tocmai din considerentele indicate mai sus, aratand ca Procesul verbal de contraventie seria ISCTR nr_./22.10.2013 este intocmit cu respectarea intocmai a prevederilor OG 2/2001- ART.17-si anume nici una dintre aceste mentiuni care ar fi dus la constatarea nulitatii acestuia nu lipseste, adica lipsa mentiunilor privind:numele, prenumele, calitatea agentului constatator, iar in cazul persoanei juridice, lipsa denumirii, a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator. Fapta prezinta elementele constitutive ale contraventiei prevazuta de art. 4, alin. 57 pct. 3 din H.G. nr. 69/2012, reprezentand o incalcare grava a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 si a Ordonantei Guvernului nr. 27/2011 " nerespectarea de catre operatorul de transport rutier a obligatiei de a asigura existenta la bordul vehiculelor cu care efectueaza transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre urmatoarele, dupa caz: contractul de leasing sau de inchiriere, dupa caz, in original ori copie conforma cu originalul, in cazul in care vehiculul rutier este detinut cu contract de leasing sau de inchiriere;" si este sanctionata de art. 7 alin.( 1 + 2 )lit. a) din H.G. nr. 69/2012 cu amenda de la 8.000 lei la 12.000 lei.
Apelanta-intimata  solicita instantei sa observe faptul ca se afla in prezenta unei contraventii instantanee care s-a consumat la momentul controlului in trafic rutier, apreciind ca sanctiunea avertismentului nu se impune pentru o astfel de situatie ca cea sanctionata in cauza de fata si nu poate fi socotita drept o fapta cu gravitate redusa in sensul art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, iar avertismentul se aplica atunci cand fapta are gravitate redusa. Ori, nu se poate sustine un astfel de caracter, mai putin grav, unei fapte pe care legiuitorul o prevede sub sanctiunea minima de 8.000 lei, cea maxima fiind de 12.000 lei,  agentul constatator a aplicat sanctiunea la nivelul minimului prevazut de lege pentru contraventia savarsita, cu respectarea art.21, alin 3 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
In drept cererea de apel a fost intemeiata pe disp. art. 466 si urmatoarele din N. C.proc.civ., precum si pe cele invocate in cuprinsul apelului.
Prin intampinarea depusa la data de 22.07.2014 intimata-petenta a solicitat in principal anularea procesului verbal iar in subsidiar, inlocuirea sanctiunii aplicate cu sanctiunea avertismentului.
In motivare intimata-petenta invedereaza ca in momentul efectuarii controlului conform procesului verbal de constatare seria 085730, in ultimele rinduri se specifica faptul ca: CONDUCATORUL AUTO NEPUTIND PREZENTA UNUL DINTRE ACESTE DOCUMENTE. Unul dintre aceste documente este:contractul de leasing pentru semiremorca _.
Intimata-petenta arata ca, conducatorul auto M.M. nu a prezentat "unul dintre aceste documente" desi se afla la bord, deoarece semiremorca nu mai este in leasing de aproape zece ani, ea fiind proprietatea firmei dovedita cu Certificatul de inmatriculare cat si Cartea de Identitate. Copia conforma cu originalul a contractului de leasing pentru capul tractor se afla la bordul capului tractor, aratand ca aceste documente existau la bordul camionului in momentul efectuarii controlului, desi unul dintre documente nu era necesar, in speta contractul de leasing pentru semiremorca, semiremorca fiind achizitionata in anul 2002.
A mai aratat ca in momentul efectuarii controlului in trafic inspectorul ISCTR i-a solicitat documentele care sa ateste ; starea tehnica a autovehiculului, starea pneurilor, timpii regulamentari de condus, documentele de insotire a marfurilor,legitimatia de serviciu, asigurarile(marfa, CASCO, sofer, RCA) document CMR,starea tehnica a instinctoarelor, certificat de inmatriculare pentru semiremorca cit si pentru capul tractor etc. Conducatorul auto a prezentat toate documentele solicitate mai sus. Dupa ce au fost analizate si neconstatandu-se nici o neregularitate, inspectorul ISCTR a solicitat, contractul de leasing pentru semiremorca cu numar de inmatriculare _.,conducatorul auto a replicat ca: nu este necesar contractul de leasing decat pentru capul tractor, semiremorca fiind propritatea firmei din anul 2002. Vadit iritat inspectorul a solicitat contractul de leasing pentru capul tractor, conducatorul auto a replicat ca; trebuie sa-i dea timp sa-l caute in multitudinea de documente ce se afla la bord dar, daca dumnealui doreste sa afle cine este proprietarul acestui cap tractor se poate documenta din Certificatul de inmatriculare, unde este inscris proprietarul(in speta , finantatorul). Inspectorul ISCTR nu a mai dorit sa-i acorde timp conducatorului auto pentru a :auta acest document procedind la sanctionarea firmei cu suma de 8000 (opt mii) lei, conform procesului verbal nr _ din 22-10-2013. Asadar, in conditiile in care contractul de leasing, pentru capul tractor exista la bordul autocamionului,cat si documentul care sa ateste proprietarul semiremorcii(desi legea nu obliga la acest lucru, deoarece semiremorca este proprietatea firmei din 2002) era o formalitate sa se gaseasca aceste documente la bord; firma executa transport international de marfuri de peste zece ani si era o chestiune de intelegere si putina rabdare din partea inspectorilor ISCTR, pana ce aceste documente sa fie prezentate. Inspectorul ISCTR a plecat la bordul autoutilitarei, lasand soferul sa caute in documente, pentru a incheia procesul verbal de sanctionare. Dupa ce a gasit aceste documente, conducatorul auto le-a prezentat inspectorului ISCTR, replica a fost seaca:,, nu mai am nevoie , mergi in instanta cu ele ".
Apelanta-petenta sustine ca a respectat toate obligatiile legale iar culpa apartine conducatorului auto, care nu avut prezenta de spirit si, de ce nu, educatia, sa prezinte toate documentele solicitate fara alte comentarii, inspectorului ISCTR.
Apelanta-petenta apreciaza ca sanctiunea aplicata -amenda de 8000 lei- este mult prea mare in raport cu gravitatea faptei si la urmarea produsa, apreciind ca neprezentarea unei copii conforme cu originalul a contractului 2 de leasing, atat pentru capul tractor cit si pentru semiremorca, nu poate prezenta un pericol social, iar societatea nu a mai fost sanctionata contraventional pentru savarsirea unei astfel de fapte.
In drept, au fost invocate OG. nr.2/2001si HG nr. 69/2012.
In sustinerea plangerii s-a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.

Analizand apelul declarat, tribunalul retine urmatoarele:
In fapt, prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria ISCTR nr. 085730/22.10.2013 intocmit de intimat, petenta a fost sanctionata cu amenda in cuantum de 8.000 de lei, pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012, intrucat, la data de 22.10.2013, in urma controlului efectuat s-a constatat nerespectarea de catre agentul constatator a obligatiei de a asigura existenta la bordul autovehiculului a contractului de leasing in original ori o copie conforma cu originalul.   
In drept, instanta retine ca, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanta investita cu solutionarea plangerii analizeaza legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie si hotaraste asupra sanctiunii. 
Este adevarat ca G 2/2001 nu contine dispozitii exprese privind valoarea probanta a procesului-verbal de contraventie insa, avand in vedere ca acesta este un act administrativ, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica judiciara se aplica principiile generale din dreptul administrativ privind prezumtia relativa de legalitate, astfel incat, din aceasta perspectiva si in baza art. 1169 C.civ, ii revine petentului obligatia de a propune si aduce probe care sa dovedeasca contrariul celor retinute de agentul constatator in procesul-verbal de constatare a contraventiei.
Dincolo de prevederile dreptului national roman, instanta retine ca, cel putin dupa pronuntarea cauzei Anghel impotriva Romaniei (hotararea CEDO-Sectia a III-a din 04.10.2008), este fara putinta de tagada faptul ca materia contraventionala romana se incadreaza in notiunea de "acuzatie in materie penala" prevazuta de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel incat devin incidente toate garantiile prevazute de Conventia europeana, inclusiv prezumtia de nevinovatie.
  Insa, instanta subliniaza ca, din perspectiva jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului in materia prezumtiei de nevinovatie sub aspectul sarcinii probei, rezulta ca art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existenta unor prezumtii de fapt sau de drept (hotararea Salabiaku impotriva Frantei din 7.10.1988).
Mai mult, Curtea europeana a statuat ca, prin reglementarea acestor prezumtii, statele trebuie sa respecte cerinta proportionalitatii intre mijloacele folosite si scopul legitim urmarit (hotararea Janosevic impotriva Suediei, par. 101).
Facand aplicarea jurisprudentei europene mai sus prezentate la procedura contraventionala judiciara reglementata de OG 2/2001, instanta retine ca prezumtia de legalitate si temeinicie de care se bucura procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei nu este, per se, contrara dispozitiilor art. 6 din Conventie si, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constitutie privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronuntat si Curtea Constitutionala in decizia nr. 349/2003, persoana impotriva careia s-a intocmit procesul-verbal de constatare a contraventiei nu este pusa in fata unui verdict definitiv de vinovatie si de raspundere, ci doar in fata unui act administrativ de constatare, ale carui efecte pot fi inlaturate prin exercitarea cailor de atac prevazute de lege. Procesul-verbal de constatare a contraventiei stabileste definitiv vinovatia persoanei in cauza numai in conditiile in care aceasta ataca in justitie procesul-verbal de constatare a contraventiei, iar instanta respinge plangerea formulata ca neintemeiata, insa in acest caz nu se poate retine ca s-a incalcat principiul prezumtiei de nevinovatie, caci raspunderea contravenientului a fost stabilita, asa cum prescriu Constitutia si Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, prin hotarare judecatoreasca definitiva.
A. Examinand modul de incheiere a procesului-verbal contestat, instanta constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea conditiilor prevazute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absoluta reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care sa poata fi invocate din oficiu de catre instanta de judecata. 
Tribunalul retine ca, potrivit prevederilor art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, aprobata prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, instanta de judecata trebuie sa se raporteze, in aprecierea legalitatii sanctiunii contraventionale aplicate, la gradul de pericol social al faptei savarsite. Este contrar spiritului legii si intentiei legiuitorului sa se sustina ca numai agentul constatator poate aprecia asupra cuantumului unei amenzi contraventionale si ca instanta de judecata, in calitate de cenzor al activitatii agentului constatator, nu ar avea aceasta posibilitate. Articolul 34 alin. 1 din actul normativ sus mentionat prevede clar posibilitatea instantei de a hotari asupra sanctiunii contraventionale aplicate, aceasta prerogativa referindu-se inclusiv la posibilitatea de alegere intre categoriile de sanctiuni aplicabile (amenda, avertisment).
Tribunalul apreciaza ca gradul de pericol social al faptei savarsite de recurenta - petenta este ridicat, iar aplicarea pentru aceasta fapta a unei avertisment reprezinta o sanctiunea prea blanda in raport cu gravitatea faptei savarsite. De asemenea, tribunalul va avea in vedere ca sanctiunea contraventionala trebuie dozata in asa fel incat sa imbine caracterul punitiv cu cel preventiv si educativ. Or, in speta de fata, se apreciaza ca sanctiunea amenzii este adecvata in raport cu imprejurarile savarsirii faptei si suficienta pentru a atrage atentia recurentei - petente asupra obligatiilor care ii revin.
In acelasi timp, tribunalul retine ca ulterior savarsirii contraventiei, limitele amenzii pentru contraventia retinuta in sarcina petentului s-au modificat, in sensul ca minimul amenzii a fost redus de la 8.000 de lei la 4.000 de lei.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul prevederilor art. 480 C. pr. civ., apelul va fi admis si se va schimba in parte sentinta civila apelata in sensul ca va fi redus cuantumul amenzii aplicate petentei de la 8.000 de lei la 4.000 de lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :

Admite apelul formulat de apelantul-intimat I.S.C.T.R.cu sediul in, B., _, nr. _, impotriva sentintei civile nr. _/06.05.2014, pronuntata de Judecatoria Cornetu, in dosarul nr. 7400/1748 /2013 , in contradictoriu cu intimatul-petent SC R.I.SRL cu sediul in F., str_.., nr. _, Judet Vrancea
Schimba in parte sentinta civila apelata, in sensul ca:
Reduce cuantumul amenzii aplicate petentei de la 8000 lei la 4000 lei.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 14.10.2014.
      
    Presedinte                                    Judecator                                              Grefier Concept red. gref. M.A.M-
Red. Jud: M.E./4ex
Jud.fond :-Calin Adrian Cristian - Jud.Cornetu
Comunicat  2 ex/