civil-pretentii

DOSAR NR. 9193/94/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL ILFOV
SECTIA CIVILA
DECIZIA CIVILA NR.603 A
SEDINTA  PUBLICA DIN  14.10.2014
TRIBUNALUL CONSTITUIT  DIN:
PRESEDINTE: O.E.M.
JUDECATOR: D.C.
GREFIER : I.L.

            Pe rol se afla solutionarea apelului civil, formulat de apelanta SC S.A. SRL IN INSOLVENTA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. C. SPRL  impotriva sentintei civile nr_./24.10.2013, pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. _/94/2012, in contradictoriu cu intimatii COMUNA M. PRIN PRIMAR si P.P. M. N. avand ca obiect pretentii.
            La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta intimatii reprezentati de aparator ales A.B.lipsind apelanta.
Procedura de citare este legal indeplinita .
            S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta,  dupa care,
Tribunalul acorda cuvantul asupra exceptiei lipsei calitatii procesual pasive invocata de intimatul parat P.P. M.N..
Intimatii, prin aparator, arata ca exceptia vizeaza calitatea de parat in fata primei instante si ca potrivit art. 20 si 21 din legea nr. 215/2001 primarul este reprezentantul Unitatii Administrativ Teritoriale, iar apelanta reclamanta a formulat o actiunea impotriva unitatii administrativ teritoriale si impotriva primarului persoana fizica.
Tribunalul deliberand asupra exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a paratului P.P.M.N. retine ca la termenul de judecata din data de 26.03.2013 prima instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului P.P.M.N., iar prin apelul formulat nu se critica solutia primei instante cu privire la aceasta exceptie.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau exceptii de solutionat Tribunalul acorda cuvantul asupra propunerii de probe, punand in discutie si probele solicitate de apelanta prin cererea de apel respectiv inscrisuri, interogatoriul intimatei si proba testimoniala in cadrul careia sa fie audiat ca martor D. S.administratorul societatii S.P.Srl.
Intimata prin aparator, arata ca se opune incuviintarii probei testimoniale, aceasta nefiind utila solutionarii cauzei.
Tribunalul deliberand incuviinteaza proba cu inscrisuri pentru ambele parti, si respinge proba testimoniala si proba cu interogatoriu solicitate de apelanta ca nefiind pertinente si concludente solutionarii cauzei prin raportare la materialul probator administrat in cauza.
Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declara dezbaterile inchise si acorda cuvantul asupra motivelor de apel.
Intimata prin aparator, solicita respingerea apelului si mentinerea solutiei pronuntate de prima instanta. Arata ca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, certificatul  fiscal putand cuprinde si alte mentiuni pe langa debit ori la acea data exista litigiul intre reclamanta si creditoarea I. M., iar Primaria era datoare sa mentioneze existenta dosarului pe rol. Cu privire la prejudiciul invocat de apelanta arata ca acesta nu exista, neexistand incheiat un antecontract de vanzare cumparare prin care sa se fi asigurat o astfel de promisiune de vanzare cumparare printr-o serie de clauze penale prin care sa fie sanctionat pecuniar refuzul incheierii contractului. Arata ca apelanta a promovat actiunea abia dupa momentul la care a intrat in insolventa. Arata ca se vor solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Tribunalul retine cauza in pronuntare.

T R I B U N A L U L,

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instantei la data de 01.08.2012 sub nr_./94/2012, reclamanta SC S.A.SRL, IN INSOLVENTA, PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR  SC C.C. SPRL a chemat in judecata pe paratii COMUNA M., PRIN PRIMAR P.P.M.N., si pe P.P.M.N solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratilor in solidar, la plata sumei de 107.346,35 EURO, cu titlu de daune-interese (beneficiu nerealizat), ca urmare a faptei ilicite savarsite de Primarul Comunei M., P.P.M.N, in calitate de conducator al organului fiscal, prin emiterea certificatului de atestare fiscala nr.10039/17.09.2009 in care au fost mentionate o situatie litigioasa a solicitantului SC S.A.SRL, precum si datorii catre un tert, S.C. "I.-M." S.R.L. Timisoara, pentru care nu exista nicio baza legala a notarii acestor datorii catre un tert, cu titlu de grevare fiscala a imobilelor, situatie care a condus la un beneficiu nerealizat de 107.346,35 euro, reprezentand diferenta dintre pretul real si negociat, care s-ar fi incasat in absenta mentiunilor nelegale de pe certificatul fiscal respectiv, si pretul real si efectiv care s-a incasat in urma vanzarii prin doua contracte de vanzare-cumparare a suprafetelor de teren pentru care s-a solicitat certificatul de atestare fiscala. Cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamanta SC S.A. SRL a aratat ca a intentionat sa vanda in octombrie 2009, o parte din activele sale imobiliare, urmand ca cu pretul obtinut sa se stinga o parte din datoriile reclamantei catre terti, inclusiv catre S.C. "I.-M." S.R.L. din Timisoara.
In vederea vanzarii reclamanta a demarat negocieri cu un potential cumparator, doamna G.M., pretul negociat pentru toate suprafetele de teren fiind de 150.000 euro.
La solicitarea reclamantei, Comuna M. prin primar P.P.M.N, a eliberat certificatul fiscal nr. _/17.09.2009, in care au fost mentionate datorii catre terti persoane juridice, in baza sentintei arbitrale nr_./7.09.2009 care nu reprezenta titlu executoriu, nefiind investita cu formula executorie la data emiterii certificatului, nici pana in prezent respectiv sentinta nefiind prezentata cu mentiunea formulei executorii. De asemenea, a fost mentionat in respectivul certificat existenta unui litigiu comercial al reclamantei cu S.C. "I.-M." S.R.L.
Toate aceste mentiuni sunt contrare dispozitiilor legale in materie la momentul emiterii actului, respectiv Ordinul MF nr_./2006 si O. MF nr_./13.04.2009. Obligatiile de plata catre terti nu fac obiectul de reglementare a certificatului de atestare fiscala.
Datorita acestei situatii cumparatorul initial nu a mai dorit sa ofere pretul initial de 150.000 euro pentru toate suprafetele de teren, asa cum rezulta si din incheierea de certificare nr.7212/8.10.2009.
Astfel, s-au incheiat doua contracte de vanzare-cumparare, insa reclamanta vanzatoare  inregistrat o pierdere efectiva de 107.346,35 euro. Faptul ca reclamanta nu a putut intra in posesia diferentei de pret de 107.346,35 euro a condus, in timp de un an, la intrarea in procedura insolventei, la cererea creditoarei S.C. F. S.A., pentru o suma de mai putin de 45.000 lei,  fiind evident ca, daca tranzactia s-ar fi realizat fara existenta mentiunilor care nu erau legal obligatorii si care nu priveau datorii care grevau in mod legal acele imobile, SC S.A. SRL ar fi putut evita intrarea in insolventa.
Fata de aceasta situatie, reclamanta a aratat ca este incidenta raspunderea civila delictuala, ca institutie juridica, faptei ilicite savarsita de reprezentantul Comunei M., Primarul P.P.M.N, cat si raspunderea solidara a comitentei, Comuna M., pentru fapta prepusului sau.
Fata de argumentele prezentate a solicitat instantei admiterea actiunii si obligarea paratilor in solidar la plata sumei de 107.346,35 EURO, cu titlu de daune-interese (beneficiu nerealizat), ca urmare a faptei ilicite savarsita de paratul P.P.M.N, in numele comitentei Comuna M., cu ocazia exercitarii atributiilor de serviciu in functia de primar, de a mentiona date pentru care legea nu prevede obligativitatea inserarii, in certificatul de atestare fiscala nr. 10039/17.09.2009.
Reclamanta a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, interogatoriul paratilor, proba testimoniala, precum si orice alta proba a carei necesitate ar reiesi din dezbateri.
In drept, au fost invocate dispozitiile Legii 85/2006 modificata, art.999, art.1000 alin.3, art.1073, art.1082 - 1084 din vechiul Cod civil, art.56 Cod comercial, Legea 287/2009 coroborat cu art.5 alin.2 din Legea nr.71/2011, art.535 si art.539 alin.1 din Noul Cod civil, art.1 din protocolul aditional nr.1 la CEDO, art.1373, art.1381 alin.1 si alin.3, art.1382, art.1385 alin.1 si 3 Noul Cod civil.
A depus, in copie: certificatul de atestare fiscala nr. 10039/17.09.2009, certificare din 8.10.2009 legalizata la notariat sub nr.7212, contract de vanzare-cumparare dintre SC S. A. SRL si G.M., contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr.2220/9.10.2009, contractul de vanzare-cumparare nr.2219/ 09.10.2009, Ordin MF nr.673/13.04.2009.
P.P.M.N. a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive si exceptia inadmisibilitatii actiunii, solicitand instantei respingerea actiunii ca inadmisibila.
A aratat ca in speta nu sunt intrunite toate elementele obligatorii ale raspunderii civile delictuale.
Paratul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri.
De asemenea, Comuna M., prin primar, a depus intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii, solicitand respingerea actiunii ca inadmisibila.
A aratat ca una dintre conditiile obligatorii ale raspunderii civile delictuale este existenta unei fapte ilicite care in cauza de fata nu exista deoarece prin fapta ilicita se intelege actiunea sau inactiunea contrara legii care are ca rezultat incalcarea drepturilor legitime ale unei persoane.
A mai aratat ca eliberarea certificatului fiscal s-a facut in conformitate cu prevederile legale respectand legislatia in vigoare.
Prin incheierea de sedinta de la data de 26.03.2013 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului SC S.A. SRL si a recalificat exceptia inadmisibilitatii ca fiind o aparare pe fondul cauzei.
La termenul de judecata de la data de 18.04.2013 parata a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei iar prin incheierea de sedinta din 10.05.2013 instanta a unit cu fondul aceasta exceptie apreciind ca pentru solutionarea exceptiei invocate se impune administrarea unui probatoriu comun cu cel necesar pentru dezlegarea fondului.
Prin sentinta civila nr. _/24.10.2013, Judecatoria Buftea a  respins exceptia lipsei calitatii procesuale active ca neintemeiata si a respins actiunea ca neintemeiata.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta de fond a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active invocata de catre parata prin intampinare, instanta a respins-o ca neitemeiata avand in vedere disp. art. 20 alin. 1 lit. i) teza finala din Legea nr. 85/2006, potrivit carora, printre atributiile administratorului judiciar se afla si formularea si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putand angaja avocati.
In fapt, prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat obligarea paratei la acordarea de despagubiri pentru savarsirea faptei ilicite savarsite de Primarul Com. M., in calitate de conducator al organului fiscal, pentru emiterea certificatului de atestare fiscala nr. ../17.09.2009 in care a fost mentionata o situatie litigioasa a reclamantei, precum si datorii catre un tert, pentru care nu exista nicio baza legala a notarii lor. Prin atestarea acestei situatii, reclamantei i-a fost adus un prejudiciu constand in diferenta de pret pe care nu a obtinut-o la vanzarea terenului ce facea obiectul atestarilor contestate din certificatul fiscal.
A aratat reclamanta ca, de la pretul mentionat initial in contractul de vanzare-cumparare, de 150.000 Euro, in final acesta a fost renegociat la 42.653,65, creindu-se astfel un prejudiciu de 107346,35 Euro.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 998 Cod civil, "orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara", iar in conformitate cu art. 999 Cod civil, "omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa".
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale, se cer a fi intrunite cumulativ, urmatoarele conditii: a) existenta unui prejudiciu; b) existenta unei fapte ilicite; c) existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu; d) existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
In speta, instanta a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, dupa cum urmeaza.
Astfel, instanta a retinut ca reclamanta a incheiat contractele de vanzare-cumparare preconizate, autentificate sub nr. 2219 respectiv 2220 din data de 09.10.2009, insa la un alt pret decat cel stabilit initial. Asadar, la numai o zi de la data la care cumparatorul a luat cunostiinta despre certificatul fiscal in discutie, fara alte verificari ale sitiatiei prezentate in certificatul fiscal, pretul a fost renegociat si s-au incheiat contractele de vanzare-cumparare pentru un pret de aproape 3 ori mai mic decat cel initial.
Din probatoriul administrat, inclusiv declaratia martorului cumparator, rezulta ca pretul a fost negociat, conform vointei partilor.
Fata de aceste imprejurari, instanta a retinut ca nu poate interveni raspunderea delictuala a paratei, emiterea certificatului de atestare fiscala neinpiedicand incheierea tranzactiei preconizate, care a avut loc la un alt pret, negociat de parti. A presupune altfel, inseamna a credita ideea ca reclamanta, desi societate comerciala la momentul negocierii nu a avut reprezentarea faptelor sale, aspect de neconceput pentru o societate comerciala, si a acceptat un pret pe care nu era obligata sa il accepte. Incheierea contractelor de vanzare-cumparare la un pret cu mult mai mic decat cel preconizat a avut loc ca urmare a acordului de vointa al partilor din contractele de vanzare-cumparare, libera si neviciata.
Daca reclamanta vanzatoare ar fi apreciat ca este vatamata de atestarile din certificatul fiscal, aceasta putea intrerupe formalitatile de vanzare, cu atat mai mult cu cat in antecontractul initial nu este prevazuta nicio sanctiune in acest sens, si sesiza instantele competente in vederea anularii sau inlaturarii pretinselor efecte negative ale certificatului de atestare fiscala. Instanta nu poate retine nici faptul ca, pretul initial era pretul de piata al imobilelor terenuri, in contextul in care, imediat in ziua urmatoare, acelaesi parti au agreat un pret de aproximativ patru ori mai mic, pentru aceleasi terenuri.
Pe de alta parte, si in lipsa oricarei evaluari, presupunand ca acela ar fi fost pretul real al vanzarii, faptul ca ulterior terenurile au fost vandute la un pret mult sub valoarea de piata, poate constitui cel mult o cauza de nulitate absoluta a contractului de vanzare-cumparare pentru lipsa pretului (pret derizoriu) sau pentru cauza imorala, avand in vedere ipoteza in care cumparatorii au profitat de situatia dificila in care se gasea vanzatoarea si au fortat-o sa vanda la un pret mai mic.
Insa, nici una dintre aceste situatii nu poate fi incadrata in raspunderea civila delictuala, temei de drept pe care este fundamentata cererea de chemare in judecata, motiv pentru care instanta de fond nu a primit apararile de fond formulate de catre parat prin intampinare, si califiacate ca atare de instanta la termenele anterioare, si a respins actiunea ca neintemeiata.
Impotriva sentintei civile nr. _/24.10.2013, a formulat apel reclamanta solicitand admiterea apelului, modificarea sentintei civile apelate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata.
In motivare apelanta a aratat ca in mod eronat instanta de fond a retinut ca din probatoriul administrat in cauza rezulta ca pretul a fost negociat conform vointei partilor si nu a luat in considerare faptul ca vointa partilor si negocierea a fost influentata sau mai mult decat atat determinata de actul nelegal certifica fiscal eliberat de catre parata, act de care cumparatorul s-a folosit pentru a obtine un pret mai mic si vanzatorul a fost nevoit sa il accepte pentru a evita starea de insolventa si in acest scop pentru aduce lichiditati in societate. 
Apelanta a aratat ca pentru evitarea starii de insolventa nu a avut optiunea de a sesiza alte organe competente cu privire la certificatul fiscal emis de parata, avand in vedere starea de nevoie in care se afla societatea la acel moment.
In opinia apelantei, instanta de fond a concluzionat eronat si asupra faptului ca nici una dintre situatii nu poate fi incadrata in raspunderea delictuala desi din probatoriu se retine o situatie de fapt contrara acestei concluzii, respectiv Primarul in mod abuziv cu intentie, pentru a impiedica vanzarea, intr-un certificat fiscal care ar trebui sa se refere doar la obligatiile fiscale introduce si informatii despre debite  comerciale care nu erau constatate printr-un titlu executoriu.
S-a mai aratat ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca partile ar fi negociat pretul mai mic ca o vointa proprie ci nu ca urmare a constrangerii intervenite  ca urmare a luarii la cunostinta de catre cumparator de sarcinile trecute in certificatul fiscal.
Prin cererea de apel s-a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, a probei cu interogatoriul paratei si a probei cu inscrisuri, interogatoriul intimatei si proba testimoniala in cadrul careia sa fie audiat ca martor D. S. administratorul societatii S.P.Srl.
In drept au fost invocate disp. art. 1381 alin. 1, art. 1373, art. 1382, art. 1385, NCPC.
Prin intampinarea depusa la dosar la data de 17.04.2014, parata Comuna M. a solicitat respingerea apelului ca neintemeiat.
Referitor la primul motiv de apel, respectiv ca instanta ar fi retinut eronat faptul ca din probatoriul administrat ar rezulta ca pretul a fost negociat conform vointei partilor, acesta este neintemeiat si trebuie respins ca atare.
Astfel s-a aratat ca potrivit, sustinerii apelantei-reclamante, intre aceasta si numita G.M. ar fi avut loc o negociere in vederea instrainarii catre aceasta din urma a celor patru loturi de teren, respectiv 19,20,33 si 67 cu pretul total de 150.000 euro.
In consecinta, la data de 08. octombrie 2009 partile s-au intalnit pentru perfectarea vanzarii la BNP M.G., dar datorita mentiunii din certificatul de atestare fiscala referitoare la existenta litigiului intre reclamanta si creditoarea I.M., cumparatoarea G.M. ar fi refuzat incheierea contractului, aspect ce rezulta din incheierea de certificare de sarcini nr. _.08.09.2009.
Fiind ascultata ca martor G.M.a confirmat acest aspect si a adaugat in plus faptul ca a luat acea hotarare de a nu incheia contractul de vanzare-cumparare datorita temerii generate de acea creanta, dar, pentru a nu fi pusa in situatia de a plati penalitati pentru refuzul incheierii contractului a solicitat incheierea acelei incheieri de certificare.
Declaratia martorei a fost facuta pro causa, ca de altfel si incheierea de certificare de fapte, asa cum vom dovedi in continuare.
Astfel, martora - la intrebarea aparatorului subscrisei - a declarat ca intre cele doua parti (apelanta-reclamanta vanzatoare si martora in calitate de cumparatoare) nu a fost Incheiat un antecontract de vanzare-cumparare in care sa fie inscrise clauze care ar fi sanctionat pecuniar partea care ar fi refuzat incheierea contractului de vanzare-cumparare in conditiile prestabilite.
Intimata a mai aratat ca aceasta sustinere este confirmata de continutul incheierii de certificare de fapte, din care nu rezulta existenta unui antecontract sau promisiune bilaterala de vanzare-cumparare si nici cuantumul sanctiunilor pecuniare ce urmau sa fie suportate de parti In cazul refuzului incheierii contractului de vanzare-cumparare.
Ori, este de notorietate ca in lipsa unor clauze penale martora cumparatoare nu putea fi constransa sa suporte sanctiuni pecuniare pentru refuzul incheierii contractului de vanzare-cumparare "la pretul convenit initial", deoarece o astfel de conventie nu a existat.
Opinia apelantei-reclamante vanzatoare si a martorei cumparatoare conform careia pretul vanzarii si sanctiunea pecuniara ar rezulta din contractul de vanzare-cumparare redactat de parti si insusit de acestea sub semnatura nu se verifica.
A mai sustinut intimata ca semnarea contractului de vanzare-cumparare, in bloc, a tuturor celor patru loturi de teren de catre apelanta-reclamanta vanzatoare si martora-cumparatoare G.M., confirma - fara echivoc - Indeplinirea prevederilor arte 65 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si activitatii notariale, cu modificarile ulterioare. Intr-o asemenea situatie, notarul public instrumentator trebuia sa redacteze incheierea de autentificare, deoarece In prezenta sa era realizat acordul de vointa al partilor contractante, care semnasera contractul rara obiectiuni.
Mai mult, argumentele apelantei-reclamante si al martorei cumparatoare conform carora semnaturile depuse pe contractul de vanzare-cumparare nu ar face dovada acordului de vointa ci pe cea a existentei unei conventii, neagreate ulterior semnarii, pentru motivul consemnarii in certificatul jiscal al debitului reclamantei fata de alta entitate juridica de drept privat, exced dispozitiilor legale si genereaza ilaritate.
S-a mai aratat ca, conform mentiunilor din incheierea de certificare de fapte toate documentele necesare Instrainarii au fost prezentate "in vederea instrainarii", deci Inainte de semna~ contractului, situatie in care atat martora cumparatoare cat si apelanta-reclamanta nu trebuiau sa mai semneze contractul de vanzare¬cumparare, iar pe de alta parte, pentru dovedirea negocierilor dintre parti era suficient un antecontract sau o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare.
In aceeasi ordine de idei s-a mai aratat ca realitatea mentiunilor din incheierea de certificare de fapte in care s-a consemnat ata-zisul refuz incheierii contractului de vanzare-cumparare nu se verifica, deoarece, asa cum am dovedit acordul de vointa s-a realizat si actul a fost valabil Incheiat, trebuind numai intocmita incheierea de autentificare de catre notar.
Intr-o asemenea situatie, in caz de refuz al platii pretului mentionat in contract, apelanta-reclamanta vanzatoare avea deschisa calea actiunii in justitie pentru obligarea martorei-cumparatoare la plata pretului la care s-a obligat prin contract.
In consecinta, incheierea de certificare de fapte inregistrata sub nr. _/08.10.2009, face dovada fara echivoc, a intocmirii sale in scopul utilizarii ei ulterioare intr-o actiune in justitie impotriva subscrisei.
In alta ordine de idei aratam ca incheierea de certificare de fapte nu a fost incheiata la cererea martorei cumparatoare deoarece aceasta nu cuprinde numai punctul de vedere al acesteia ci se refera la declaratiile ambelor parti, respectiv mai intai cea a apelantei-reclamante vanzatoare care este cea mai detaliata si in final a martorei cumparatoare care are o singura fraza.
Ca atare, depozitia martorei potrivit careia mentionarea litigiului dintre reclamanta si
creditoarea acesteia in certificatul de sarcini ar fi determinat-o sa nu incheie  contractul de vanzare-cumparare, iar pentru a nu fi sanctionata pecuniar de catre apelanta-reclamanta vanzatoare a cerut incheierea de certificare de fapte, nu se verifica si dovedeste formularea ei pro causa.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs potrivit caruia ar reprezenta tot apreciere eronata a instantei si faptul ca vanzatoarea daca ar fi apreciat ca este vatamata prin atestarile facute in certificatul de fiscal, putea intrerupe formalitatile de vanzare si sesiza instanta pentru obligarea subscrisei la inlaturarea mentiunii, este de asemenea neintemeiat si trebuie respins ca atare.
Sustinem aceasta deoarece pretul de vanzare al celor patru parcele de teren, mentionat in contractele de vanzare-cumparare, este rezultatul negocierilor dintre parti, care s-au finalizat atat de repede iar partile au ajuns la consens, incat ziua imediat urmatoare celei in care nu a fost incheiat primul contract - respectiv 09 octombrie 2009 - au fost perfectate cele doua contracte de vanzare-cumparare autentificate sub nr. 2220 prin care martora G.M. a dobandit in proprietate loturile 33 si 67 si respectiv nr. 2219 prin care societatea S.P. SRL -la care martora era asociata - a dobandit in proprietate loturile nr. 19si 20.
Preturile mentionate in fiecare dintre contracte sunt similare, respectiv 21.160,28 euro
pentru loturile cumparate de martora G.M. si 21.492,67 euro pentru cele cumparate de
societatea la care martora era angajata.
Avand in vedere ca in anul 2008 s-a declansat criza economica la nivel mondial iar in
anul 2009 efectele acesteia s-au facut simtite si in Romania, este imposibil de acceptat ca apelanta-reclamanta, chiar in lipsa mentiunii debitului fata de o persoana juridica de drept privat in certificatul de atestare fiscala, ar fi reusit sa vanda suprafata totala de 860,11 mp de teren, aferent loturilor de teren nr. 19,20,33 si 67 cu pretul de 174 euro pe metru patrat, fata de 49 euro pe metru patrat cat rezulta din cele doua contracte de vanzare-cumparare din 09.10.2009, In situatia In care nu are Incheiat un antecontract in care sa fie consemnat aceasta marime a pretului. conditiile in care acesta urma sa fie incheiat si asieurata o astfel de promisiune de cumparare printr-o s~ de clauze penale prin care sa fie sanctionat pecuniar refuzul Incheierii contractului in conditiile stabilite.
Mai mult, conform prevederile arte 771 din Legea nr. 571/2003 cu modificarile ulterioare, privind codul fiscal, impozitul pe transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor se calculeaza la pretul declarat de parti, iar daca acesta este mai mic decat valorile orientative inscrise in raportul de expertiza al Camerei Notarilor Publici, calculul impozitului se face la valoarea din expertiza.
Intr-o asemenea situatie, tinand cont de faptul ca unul dintre cumparatori este o persoana fizica ce nu este tinuta sa faca plata imobilului dobandit - prin transfer bancar, nu este exclus ca si pretul vanzarii sa fi fost micsorat artificial in contractele autentificate sub nr. 2219 si 2220 din 09.10.2009 tot in scopul pregatirii si sustinerii prezentei actiuni in pretentii.
In acelasi sens sustinem ca prezenta actiune a fost pregatita din timp de apelanta-reclamanta deoarece, daca realitatea ar fi fost cea sustinuta prin actiune, ar fi trebuit ca de indata sa promoveze actiune in pretentii impotriva subscrisei si sa suporte taxa de timbru aferenta.
Ori, apelanta-reclamanta din prezenta cauza nu a promovat actiunea ci a asteptat un an
deschiderea procedurii de insolventa impotriva sa si a prezentat administratorului judiciar toate documentele pentru ca acesta sa promoveze actiunea cu scutire de la plata taxei de timbru.
O dovada elocventa in acest sens o reprezinta amanare a promovarii acestei actiuni in pretentii timp de aproape trei ani, mai exact cererea de chemare in judecata a fost formulata cu doua luni inainte de implinirea termenului de prescriptie a dreptului material la actiune (actiunea afost inregistrata pe rolul instantei la 01.08.2012, iar termenul de prescriptie s-ar fi implinit la 08.10.2012).
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs referitor la neincadrarea nici uneia dintre situatiile invederate de apelanta-reclamanta in conditiile raspunderii civile delictuale, intimata a sustinut ca nici acesta nu este intemeiat si trebuie respins cu aceasta mentiune.
Astfel a aratat ca pentru a fi angajata raspunderea comitentului pentru fapta prepusului trebuie ca in persoana prepusului sa fie intrunite conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv existenta faptei ilicite a prepusului, existenta culpei acestuia in comiterea faptei ilicite, existenta prejudiciului si existenta raportului de cauzalitate intre fapta culpabila si prejudiciu
Astfel, in ceea ce priveste fapta i1icita, aceasta este definita ca fiind acea fapta prin care se incalca normele dreptului obiectiv, prejudiciindu-se in acest mod dreptul subiectiv al altei persoane.
S-a mai apreciat ca mentiunea din certificatul de atestare fiscala referitoare la debitului apelantei-rec1amante fata de un alt subiect de drept, s-a datorat atitudinii culpabile a rec1amantei care nu si-a indeplinit corespunzator obligatiile contractuale pe care si le-a asumat fata de terti, fapt ce a generat acel litigiu finalizat printr-o hotarare arbitrala definitiva si obligatorie la data emiterii certificatului de atestare fiscala.
Nu are relevanta faptul ca ulterior declansarii procedurii de executare silita de catre creditoarea I.M., apelanta-reclamanta din prezenta cauza a reusit anularea hotararii arbitrale.
Relevant este ca la data emiterii certificatului de atestare fiscala acea hotarare arbitrala
era in vigoare si-si producea efectele, iar prepusul subscrisei nu a facut decat sa consemneze in certificat existenta acesteia, conform lit. f) a alin. 5 al art. 7 din Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. _./2009, care nu distinge in legatura cu expresia "alte mentiuni".
Referitor la culpa, intimata a aratat ca pentru atragerea raspunderii civile delictuale este necesar ca autorul fapte i presupus ilicite sa fi actionat cu vinovatie.
Asadar, vinovatia reprezinta atitudinea psihica pe care autorul a avut-o la momentul savarsirii faptei ilicite. Vinovatia presupune intotdeauna un anumit grad de cunoastere a semnificatiei sociale a faptelor si urmarilor eventuale ale acestora.
In consecinta, in procesul de formare a atitudinii psihice, culpa presupune existenta unui factor intelectiv, conform caruia autorul are reprezentarea faptelor sale ilicite si unul volitiv, in raport cu care actioneaza in scopul producerii acelor urmari prejudiciabile.
Este evident ca factorul intelectiv este o premisa esentiala a factorului volitiv, iar lipsa celui intelectiv - care se refera la inexistenta faptului ilicit in atitudinea psihica a autorului _ inlatura caracterul ilicit al faptei
Ori, in speta, rezulta rara echivoc ca prepusul subscrisei nu a avut nici un moment reprezentarea producerii unei fapte ilicite prin inserarea in certificatul de sarcini a mentiunii referitoare la existenta unui litigiu comercial cu o alta entitate juridica, atata timp cat acea mentiune a avut la baza Hotararea arbitrala nr. 102 din 07.09.2009 pronuntata de Curtea de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timisoara, ce isi producea efectele.
Intimata a mai aratat ca prepusul sau a considerat o obligatie de serviciu consemnarea in certificatul de atestare fiscali a existentei unui litigiu Intre reclamanta si creditoarea sa, conform lit. t) a alin. 5 al art. 7 din Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 673/2009, care ¬asa cum am dovedit - nu distinge in legatura cu expresia "alte mentiuni"
Chiar daca din perspectiva existentei unui prejudiciu, la prima vedere ar parea ca ar
exista un oarecare prejudiciu, dar acesta nu a putut fi nedovedit cu inscrisuri, iar eventuala sa existenta nu se datoreaza faptei ilicite si culpei prepusului subscrisei.
In ceea ce priveste legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, intimata a aratat ca aceasta nu exista in speta.
 Prin intampinarea depusa la dosar la data de 16.06.2014, intimatul P.P.M.N a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
In motivarea exceptiei s-a aratat ca in raport de prevederile art. 20 alin.1, art. 21 alin. 1 si alin. 2 din legea nr. 215/2001, unitatea administrativ teritoriala este cea care are calitate procesuala pasiva si sta in justitie, ori in speta apelanta reclamanta a inteles sa cheme in judecata atat unitatea administrativ - teritoriala cat si reprezentantul acesteia.
In sedinta publica instanta a pus in discutie exceptia lipsei calitatii procesual pasive retinand ca la termenul de judecata din data de 26.03.2013 prima instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului P.P.M.N, iar prin apelul formulat nu se critica solutia primei instante cu privire la aceasta exceptie astfel incat paratul nu are calitate procesual pasiva in calea de atac.
In cauza Tribunalul a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri, respingand proba cu interogatoriu si proba testimoniala solicitata de apelanta.                                                     
Analizand apelul prin prisma criticilor invocate, Tribunalul retine ca, in mod judicios, prima instanta a respins cererea ce nefondata.
Apararile apelantei reclamante si criticile aduse sentintei civile nr.6251/24.10.2013 sunt nefondate urmand a fi inlaturate, tribunalul apreciind ca in cauza nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale.
In primul rand constata ca apelanta reclamanta a inteles sa invoce un prejudiciu in cuantum de 107346,35 euro. In dovedirea intinderii prejudiciului reclamanta s-a marginit la a depune contractul de vanzare cumparare in forma initiala si contractul de vanzare cumparare in forma in care a fost incheiat de parti, fara a depune inscrisuri din care sa rezulte valoarea de piata a imobilelor la nivelul lunii septembrie a anului 2009. Totodata retine ca apelanta putea sa solicite incuviintarea  probei cu expertiza in scopul stabilirii valorii de circulatie a imobilelor la data instrainarii, sarcina probei in dovedirea intinderii prejudiciului incumbandu-i iar inscrisurile depuse nefiind suficiente. Din cuprinsul contractului de vanzare in forma initiala ( filele 11-13 dosar fond ) nu rezulta criteriile avute in vedere de  parti la stabilirea pretului si nici daca acestea s-au raportat la pretul pietii. Totodata diferenta dintre pretul initial si cel pentru care s-a realizat vanzarea este considerabila, astfel incat, nu se poate face nicio apreciere cu privire la valoarea reala a imobilelor la acea data, si, implicit a eventualului beneficiu nerealizat si solicitat in prezenta cauza cu titlu de prejudiciu.
In al doilea rand tribunalul retine ca nu s-a dovedit nici comiterea unei fapte ilicite, simpla inscriere a unor mentiuni ce exced reglementarii legale a continutului certificatului de atestare fiscala neputand fi calificata, de plano, ca fiind ilicita. In plus constata ca la fila 37 dosar fond a fost depusa o adresa prin care creditoarea apelantei a solicitat Primariei Comunei M. inaintarea unei situatii a bunurilor mobile si imobile detinute de reclamanta. Asadar in sustinerea dovedirea caracterului ilicit invocat apelanta putea si trebuia sa aduca dovezi cu privire respectiva sentinta arbitrala, sarcina probei incumbandu-i in calitate de reclamanta.
In al treilea rand tribunalul retine ca apelanta reclamanta iti invoca propria culpa rezultand din instrainarea imobilelor la un pret redus. Astfel, pe de o parte sustine ca avea datorii considerabile si, implicit, nevoie de lichiditati, iar, pe de alta parte a acceptat sa instraineze imobilele la un pret de 3 ori mai mic decat cel pe care il aprecia ca fiind pretul pietei - imprejurarea de natura a face imposibila achitarea datoriilor invocate. Contractul de vanzare cumparare a fost incheiat a doua zi, cu aceleasi parti, in urma renegocierii pretului, in conditiile in care nu s-a facut dovada incheierii unui antecontract in care sa se fi inserat vreo clauza care sa sanctioneze refuzul reclamantei de a instraina imobilele. De asemenea tribunalul retine ca reclamanta nu inteles sa intreprinda nici un alt demers in vederea identificarii altor cumparatori care sa ofere un pret apropiat de cel cerut de ea, multumindu-se sa instraineze terenul la un pret de 3 ori mai mic, pret ce ar putea fi considerat defavorabil creditorilor. Nici apararile privind iminenta intrarii in insolventa nu pot fi primite cata vreme de la data incheierii contractului si pana la deschiderea ulterioara a procedurii insolventei a trecut aproape 1 an.
Pentru considerentele expuse, vazand dispozitiile art. 296 cod proc civ, va respinge apelul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelanta SC S.A. SRL IN INSOLVENTA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. C. SPRL  impotriva sentintei civile nr_.1/24.10.2013, pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul nr. _/94/2012, in contradictoriu cu intimatii COMUNA M. PRIN PRIMAR si P.P.M.N ca nefondat.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 14.10.2014.
      
Presedinte                                                                                  Judecator                                                            
               O.E.M.                                                                                           D.C.  Grefier
                                                                            I.L.

Concept red. gref. L.I-
.Red. Jud: CD./4ex
Jud.fond : Stanciulescu Ilie Iulia Cristina- Jud Buftea
Comunicat 2   ex.