Pretentii

Cod Operator 2443
Dosar nr. _..
R O M A N I A

TRIBUNALUL GORJ
SECTIA A II-A CIVILA

Decizia Nr. 133/2012
Sedinta publica de la 07 Mai 2012
Completul compus din:
PRESEDINTE __
Judecator ______
Judecator _______
Grefier _______. Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta intimata _. impotriva sentintei nr_ din data de _ si a incheierii prin care a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, pronuntate de Judecatoria _ in dosarul nr. ...
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns avocat _ pentru recurenta intimata _ si pentru intimata parata _ si avocat _ pentru intimatul reclamant ...   
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, dupa care, constatand recursul in stare de judecata, s-a acordat cuvantul.
Avocat _ pentru recurenta intimata _ a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul respingerii cererii de chemare in judecata in principal ca prescrisa, iar in subsidiar ca neintemeiata. Cu cheltuieli de judecata.
Avocat _ pentru intimatul reclamant _ a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecata. A depus concluzii scrise si practica judiciara.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de fata:
          Prin actiunea civila  inregistrata pe rolul Judecatoriei _, sub nr. _ la data de _, reclamantul _ in contradictoriu cu parata ..,  a solicitat  instantei urmatoarele :
- sa se constate caracterul abuziv al prevederilor art.3.5 din Conditiile speciale ale conventiilor de credit nr. _ din _, _ din _, _ din _, _ din _ si _ din _ si inlaturarea acestor prevederi din cuprinsul conventiilor de credit mentionate,
- returnarea comisionului de risc perceput in mod abuziv de parata, aferent perioadei _ pentru conventie de credit nr. _ din _ suma de _ CHF si aferent perioadei _ pentru contractul nr. _ din _ suma de _ CHF, iar pentru conventiile de credit nr. _din _, _ din _ si _ din _ contravaloarea comisionului de risc in valoare totala de _ CHF perceputa de la semnarea contractelor si pana la data de _, moment la care s-a transformat in comision de administrare,
- constatare ca fiind nule a prevederilor art. 3 din actul aditional nr. _ aferent conventiilor  de credit nr. _ din _, nr. _ si nr. _din _, referitoare la perceperea unui "comision de administrare credit " in valoare de 0,17% pe luna, aplicabil la soldul creditului pentru conventia de credit nr. nr. _din _, respectiv in cuantum de 0,1% pentru celelalte doua conventii de credit invocate:
- returnarea contravalorii comisionului de administrare credit in suma de _ CHF perceput fara temei legal incepand cu data de _ pana in prezent pentru conventiile de credit nr. _ din _ CHF, nr. _ CHF si nr. _ din _ CHF.
- acordarea dobanzii aferente legale aferente sumelor solicitate anterior precum si pentru sumele returnate de catre banca parata pentru contractele nr. _ din _ si nr. _ din _, reprezentand contravaloarea comisionului de risc perceput abuziv.
        In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a incheiat cu parata 5 conventii de credit, respectiv _ din _, nr. _ din _, nr. _ din _, nr. _ din _ si nr. _ din _, iar in aceste contracte s-a stipulat existenta unui comision de risc , valoarea acestuia fiind stabilita diferit in cele 5 contracte.
A mai aratat ca, in contractele nr. nr. _din _ si _   s-a stipulat in art. 3.5 din conditiile speciale - anexa a conventiei de credit "pentru  punerea la dispozitie a creditului, imprumutatul poate datora Bancii un comision de risc, aplicat la valoarea creditului tras, care se plateste lunar, in primele 12 luni ale perioadei de credit (...)" iar in contractele nr. _ din _, _ si nr. _ s-a stipulat: "Pentru punerea la  dispozitie a creditului, imprumutatul poate datora Bancii un comision de risc, aplicat la  soldul creditului, care se plateste lunar, pe toata perioada creditului(...)".
Reclamantul a mai aratat ca in conventiile de credit mentionate se stipula la art. 3.6: "Comisionul de administrare - pentru monitorizarea de catre Banca a utilizarii/rambursarii creditului acordat, precum si a indeplinirii oricaror alte obligatii asumate de parti in baza Conventiei, imprumutatul poate datora Bancii un comision; modul de calcul si scadenta/scadentele platii acestuia se stabilesc in Conditiile Speciale."
  Mentioneaza ca aceasta este singura prevedere din conventia de credit referitoare la comisionul de administrare, nestabilindu-se modul de calcul sau scadenta platii acestuia, rezulta ca valoarea acestuia a fost stabilita ca fiind 0, neexistand niciun act aditional ulterior incheierii conventiei de credit care sa modifice aceasta valoare.
Reclamantul a invocat dispozitiile OUG 50/2010, aplicabile din data de 20.09.2010, conform carora bancile nu mai pot percepe alte comisioane in afara de 6 tipuri clar specificate in actul normativ, iar lista agreata de Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (ANPC) include comisionul de administrare/gestiune credit, dar il exclude pe cel de risc.
  Ca, intrucat comisionul de administrare convenit la incheierea conventiei de credit era "0" , iar comisionul de risc nu se mai poate percepe conform modificarilor legislative amintite, a solicitat bancii sa inceteze sa incaseze din contul sau personal contravaloarea comisioanelor de risc corespunzatoare celor 5 contracte de credit, ca fiind ilegale conform prevederilor OUG 50/2010, precum si returnarea tuturor sumelor incasate cu titlu de comision de risc.
Urmare a acestei solicitari,  Banca i-a returnat in cursul lunii noiembrie 2010 contravaloarea comisionului de risc perceput pentru contractele nr. _ si nr. _, dar numai pentru perioada ulterioara primelor 12 luni de contract, respectiv comisionul perceput din luna a 13-a de contract si pana la intrarea in vigoare a OUG 50/20l0, fara dobanda legala
S-a mai aratat in continuarea motivarii ca pentru  contractele nr_.din _,_ si nr. _ nu i s-a returnat contravaloarea  comisionului de risc perceput si mai mult decat atat, ulterior intrarii in vigoare a OUG 50/2010, cum acest comision a devenit ilegal, _ a transformat acest comision de risc in comision de administrare, modificand unilateral clauzele contractuale si incalcand astfel dispozitiile art. 969 Cod civil.
  Ca, urmare a adresei nr_. emisa de banca, prin care i s-a comunicat ca: "in considerarea prevederilor OUG 50/2010 comisionul de risc agreat cu dvs. prin semnarea Conventiei de Credit, se va redenumi «comision de administrare credit», urmand a fi datorat in continuare,pe toata durata conventiei, in aceeasi valoare procentuala" , a  notificat Banca cu privire la faptul ca acest comision de administrare este ilegal deoarece conform clauzelor contractului aflat in vigoare, incheiat prin acordul partilor, respectiv art. 3.3 din conditiile generale si art. 5 din conditiile speciale, precum si a scadentarului intocmit, comisionul de administrare a fost convenit la valoarea 0 si nu poate fi modificat unilateral.
  In conditiile in care insa acest comision de administrare credit este diferit de comisionul de administrare mentionat la incheierea conventiei (valoarea acestuia fiind 0) inseamna ca acesta este un comision nou perceput de catre Banca fara acordul reclamantului si este ilegal in conformitate cu prevederile art. 9,3 pct. e alin. 2 din OUG 21/1992 completata prin OUG 174/2008, precum si cu dispozitiile art. 35 lit. b din OUG 50/2010 privind contractele de credit  pentru consumatori, ilegal, care arata la art.  35. (1) fara a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobanzii, pe parcursul derularii contractului de credit:
a)(...)
b) se interzice introducerea si perceperea de noi taxe, comisioane , tarife,speze bancare sau orice alte costuri aferente contractului, cu exceptia costurilor specifice unor servicii suplimentare solicitate in mod expres de consumator, neprevazute in contract si care nu erau oferite consumatorilor la data incheierii acestuia. Aceste costuri neprevazute vor fi percepute numai pe baza unor acte aditionale acceptate de consumator. Sunt exceptate costurile impuse prin legislatie".
Ca, perceperea unui  comision de administrare este permisa conform prevederilor OUG 50/2010, insa nu este impusa prin legislatie, iar legislatia a impus eliminarea  comisionului de risc, iar nu transformarea  acestuia, in timp ce parata a eliminat insa doar denumirea comisionului de risc, iar nu insusi insa nu insuti comisionul de risc,  devenit ilegal,  redenumindu-l comision de administrare credit , cum insasi aceasta mentioneaza in adresa nr. _, tot parata mentionand ca " acest comision reprezinta costul de administrare de catre VBR a creditului din perspectiva riscurilor asumate de catre aceasta prin punerea la dispozitie a imprumutului.
       Cu privire la actele aditionale existente, reclamantul a invederat ca potrivit dispozitiilor art. 40 din OUG 50/2010 nesemnarea acestora echivaleaza cu o acceptare tacita doar in cazul modificarilor impuse prin legislatie, adica a obligatiei eliminarii clauzelor devenite ilegale, in speta a perceperii comisionului de risc,  iar nu a transformari acestora sau a introducerii unor comisioane noi, aceste prevederi fiind considerate nule de drept.
          Art. 40 alin. (3) din OUG 50/2010 arata ca " In cazul modificarilor impuse prin legislatie, nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale prevazute la alin. (1) este considerata acceptare tacita. In acest caz se interzice introducerea in actele aditionale a altor prevederi decat cele impuse prin legislatie. Introducerea in actele aditionale a oricaror altor prevederi decat cele Impuse prin legislatie sunt considerate nule de drept".
Ca, exista un comision de risc perceput abuziv anterior aplicarii OUG 50/2010, motiv pentru care solicita returnarea acestuia, si a unui comision de administrare credit care este de fapt tot comisionul de risc redenumit, deci un comision perceput fara temei legal, motiv pentru care solicitam returnarea sa si eliminarea pentru viitor a acestuia, clauza care ii consacra fiind nuia de drept.
Referitor la comisionul de risc perceput de banca anterior intrarii in vigoare a OUG 50/2010 a invederat ca acesta a fost perceput abuziv, avand in vedere faptul ca reprezinta o dobanda ascunsa, dovada fiind declaratia financiara a VBR pe anul 2009  unde comisionul este inregistrat la venituri din dobanzi .
Se mentioneaza ca acest contract de credit este unul nenegociat, de adeziune, caracterul abuziv al acestuia fiind prezumat conform art. 4 din Legea 193/2000precum si de anexa la acesta., iar conform art.6 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive in contractele comerciantilor cu consumatorii, clauzele abuzive sunt fara efect pentru consumator, iar contractul va continua sa fie executat de parti doar daca , prin eliminarea acestor clauze abuzive, contractul nu se impune a fi anulat sau reziliat.
In continuare reclamantul a invederat ca pentru perceperea abuziva a comisionului de risc bancile au fost sanctionate de instantele judecatoresti investite cu solutionarea acestor cauze (o jurisprudenta relevanta este decizia Curtii de Apel Bacan nr.2/2011), de  ANPC, de BNR si de Comisia Europeana si de Curtea de Justitie a Uniunii Europene (speta Clubul Lombard).
       Ca, in vederea solutionarii diferendului financiar pe cale amiabila a procedat la convocarea debitoarei la conciliere, in temeiul art.720 indice 1 C.p.civ., raspunsul acesteia fiind urmatorul :" referitor la perceperea comisionului de risc redenumit in comision de administrare, mentioneaza ca obligatia de plata a acestui comision a fost agreata de parti , inca de la data semnarii contractului, atat sub aspectul valorii , procentual, cat si sub aspectul duratei de aplicabilitate( pe toata durata de derulare a conventiilor", astfel ca parata recunoaste ca, de fapt, comisionul de administrare perceput in temeiul actelor aditionale este tot un comision de risc redenumit.
In dovedirea actiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei  urmatoarele  inscrisuri : conventiile de credit incheiate si actele aditionale aferente, adresa inregistrata sub nr. _.,corespondenta purtata intre parti, dovada indeplinirii concilierii prealabile, punctul de vedere al VBR privind convocarea la conciliere, tabel situatie comisioane risc si administrare debitate pana la data prezentei cereri de catre. VBR din contul curent.
Parata _ a formulat intampinare la data de _, solicitand  respingerea actiunii ca prescrisa, iar in subsidiar ca neintemeiata.
A invocat exceptia netimbrarii cererii de chemare in judecata, aratand ca actiunea formulata de reclamanti se circumscrie prevederilor art. 2 alin.l1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, si intrucat  s-a formulat si o cerere accesorie de restituire a unor sume achitate in baza unor clauze pretins nelegale, actiunea in anulare urmeaza a fi timbrata in raport de dispozitiile art.2 alin.l din Legea nr.146/1997 .
Parata a invocat de asemenea, exceptia prescriptiei dreptului la actiune , solicitand ca instanta, in raport de motivarea in drept si in fapt a cererii de chemare in judecata, sa califice actiunea reclamantului ca fiind o veritabila cerere pentru constatarea nulitatii relative a clauzei contractuale cuprinse la art. 5 a) din Conditiile Speciale ale conventiilor de credit, iar nu una in constatarea nulitatii absolute.
Astfel, prin cererea introductiva, reclamantul a solicitat constatarea nulitatii absolute a clauzei cuprinse in art. 5 lit. a) din Conditiile speciale ale Conventiei de credit incheiate cu subscrisa, temeiul actiunii in constatarea nulitatii actului fiind reprezentat de Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, iar din analiza Legii nr. 193/2000 rezulta ca aceasta nu prevede, ca sanctiune, anularea clauzelor cu caracter abuziv, nici unul din articolele acestui act normativ neputand constitui temeiul de drept al aplicarii de catre instanta a unei astfel de sanctiuni legale, astfel ca vor  trebui aplicate dispozitiile dreptul comun in materia nulitatilor, motivele invocate de reclamant trebuind incadrate in cazurile generale de nulitate a actului juridic reglementate de legislatia actuala.
  S-a aratat in continuarea motivarii acestei exceptii ca  nulitatea a carei constatare este solicitata prin actiunea introductiva este una relativa, iar nu una absoluta, natura interesului protejat este privata, si cum s-a statuat in doctrina, diferenta dintre nulitatea absoluta a actului juridic si cea relativa consta in natura interesului ocrotit, prima fiind definita ca "nulitatea care sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului juridic a unei norme care ocroteste un interes general, obstesc", iar cea de a doua fiind sanctiunea atrasa de "incalcarea unei norme ce ocroteste un interes particular, individual ori personal".
In cauza de fata, normele de drept invocate de catre reclamant ca fiind presupus incalcate la incheierea contractului de credit cu parata sunt unele ce protejeaza, astfel cum rezulta din intregul   context   al   actului   normativ,   un   interes   privat,   individual   al   persoanei consumatorului.
In conditiile in care normele instituite prin Legea 193/2000 reglementeaza o veritabila modalitate de cenzurare a posibilitatii comerciantilor de a vicia consimtamantul consumatorilor prin inserarea in contracte a unor clauze cu un continut echivoc, iar viciul de consimtamant este un element ce poate afecta, prin natura sa, doar un interes privat, este evident ca dispozitiile actului normativ invocat sunt edictate pentru protejarea acestui interes privat, al consumatorului.
In acest sens trebuie interpretate si dispozitiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, invocate de reclamanti in sustinerea actiunii introductive de instanta, intrucat poate fi considerata abuziva "o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul... daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor".
Totodata, se arata ca  legea stabileste ca natura abuziva a unei clauze contractuale se evalueaza in functie de: a)natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul incheierii  acestuia; b)toti factorii care au determinat incheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde (art. 4 alin. 5 din Legea 193/2000).
           O clauza, pentru a fi abuziva trebuie sa produca un dezechilibru intre prestatiile partilor» analizarea acestei conditii implica o comparatie intre interesele celor doua parti ale clauzei pentru a se verifica daca interesul consumatorului nu a fost neglijat in raport cu cel al cocontractantului sau, interesul urmarit fiind inca odata unul personal, al consumatorului.
Arata ca din analiza dispozitiilor legale mai sus mentionate rezulta in mod evident ca, in conditiile in care caracterul abuziv al unei clauze se analizeaza din perspectiva unor factori pur subiectivi care au determinat incheierea contractului, deci care sunt strict legati de individ si de personalitatea acestuia precum si de nevoile sau interesele personale ale acestuia este, mai mult decat evident, ca interesul protejat prin normele ce sanctioneaza clauzele abuzive este unul privat, iar nu unul obstesc.
Prin urmare, chiar daca s-ar putea aprecia ca, la momentul incheierii conventiei de credit contestate partial in aceasta cauza s-au incalcat dispozitiile Legii 193/2000, este mai mult  decat evident ca aceasta presupusa incalcare ar putea atrage cel mult sanctiunea nulitatii relative a clauzelor inserate in contract intrucat s-ar fi adus atingere unui interes privat, al cocontractantului care face dovada unei vatamari.
Un alt criteriu in functie de care rezulta ca motivele  invocate sunt de nulitate relativa este acela este reprezentat de faptul ca, astfel cum unanim s-a statuat in doctrina si jurisprudenta in materie, motivele ce pot atrage una dintre cele doua sanctiuni, a nulitatii relative sau a celei absolute sunt complet diferite.
Astfel, plecand tot de la natura interesului ocrotit, practica judecatoreasca a stabilit in mod constant ca viciile de consimtamant la incheierea unui act atrag nulitatea relativa a acestuia dupa cum si lipsa discernamantului, lipsa capacitatii de exercitiu etc.
In ansamblul sau regimul juridic al clauzelor abuzive conduce la concluzia ca motivul esential pentru care a fost instituit acest cadru legal sanctionator consta in prevenirea vicierii consimtamantului consumatorului de catre comerciant.
Ideea ca vointa legiuitorului a fost aceea de a-1 proteja pe consumator de vicierea consimtamantului prin inserarea de clauze abuzive in contracte de catre comercianti rezulta implicit din faptul ca, una dintre conditiile esentiale ale calificarii unei clauze drept abuzive este ca aceasta sa nu fi fost negociata.
Aceasta lipsa a negocierii ar echivala cu existenta unei false reprezentari asupra calitatilor esentiale ale obiectului actului juridic. Prin urmare, prin aceasta norma este sanctionata in realitate vicierea consimtamantului consumatorului la incheierea contractului.
Sub un alt aspect, clauza abuziva ar putea fi asimilata, atat datorita laturii sale obiective - a faptului ca se sanctioneaza disproportia dintre cele doua prestatii, cat si sub aspectul elementului subiectiv - o categorie de persoane despre care se prezuma ca ar fi usor de influentat si de defavorizat prin continutul actului, unei clauze lezionare, leziunea fiind un viciu de consimtamant ce atrage de asemenea nulitatea relativa a actului juridic.3
Totodata, si in situatia in care instanta va aprecia ca dispozitiile art. 6 din Legea 193/2000, singurul text care lipseste de efecte clauzele abuzive, consacra de fapt o nulitate virtuala a clauzelor cu acest caracter, aceasta nulitate nu poate fi decat una relativa pentru motive care se regasesc atat in cuprinsul aceluiasi art. 6 cat si in celelalte dispozitii ale Legii nr. 193/2000.
Caracterul abuziv al clauzei se evalueaza, ceea ce nu ar fi fost necesar si nici posibil in cazul unor motive de nulitate absoluta, cand legea dispune cu privire la nulitate, evaluarea caracterului abuziv facandu-se in raport de criterii foarte permisive,precum toti factorii care au condus la incheierea contractului.
Diferentierea celor doua tipuri de sanctiuni legale, a nulitatii absolute de cea a nulitatii relative este esentiala intrucat regimul juridic al celor doua institutii, deci regulile carora le sunt supuse sunt total diferite.
Astfel, cum unanim s-a statuat in doctrina si practica judiciara, regimul juridic al nulitatilor "priveste trei aspecte: 1) cine poate invoca nulitatea; 2) daca poate fi sau nu acoperita nulitatea, prin confirmare si 3) cat timp poate fi invocata nulitatea, fiecare dintre aceste trei aspecte fiind total diferite.
Prin urmare, avand in vedere intentia legiuitorului de a proteja intrutotul interesul individual al consumatorului, motiv pentru care a si lasat la indemna acestuia posibilitatea de a alege intre a executa contractul, de a-1 contesta solicitand modificarea sau de a-1 rezilia in masura in care considera ca acesta nu mai poate continua, este evident ca regimul juridic aplicabil nulitatii clauzelor abuzive este cel al nulitatii relative.
 A solicitat parata ca instanta sa califice legal si corect cererea, in functie de natura juridica a temeiului invocat si nu in raport de denumirea data cererii introductive, urmand sa constatate ca fost investita cu o actiune in constatarea nulitatii relative a clauzei cuprinse la art. 5 a) din Conditiile Speciale ale conventiei, iar termenul de prescriptie aplicabil actiunii in anularea clauzelor abuzive este cel instituit de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, respectiv termenul general de 3 ani.
Acest termen incepe sa curga, potrivit art. 9 din Decretul nr.167/1958, de la data la care consumatorul a cunoscut cauza anularii, intrucat cauza anularii invocata de reclamant decurge din insasi formularea clauzelor a caror nulitate se invoca, momentul la care a cunoscut cauza anularii este chiar momentul incheierii Conventiei de credit, respectiv in cursul anului 2007, iar cererea de chemare in judecata a fost inregistrata la data de _, deci dupa expirarea termenului de 3 ani, apreciaza  ca se impune constatarea de catre instanta a faptului ca prezenta actiune este prescrisa.
  A apreciat parata ca odata cu stingerea dreptului la actiune principal, in speta dreptul reclamantului la actiunea in anularea clauzelor abuzive, se stinge si dreptul la actiune privind drepturile subiective accesorii (art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958), fiind  prescrise si cererile de restituire a prestatiilor succesive efectuate de catre reclamant in temeiul clauzei art, 5 lit. a) din Conventiile de credit, devenind astfel inutil sa se analizeze daca pentru fiecare prestatie a intervenit sau nu prescriptia extinctiva .
A mai invocat prescriptia dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate in baza clauzei considerate ca nelegala, intrucat dreptul de a solicita restituirea anumitor prestatii, in baza anularii actelor care stau la baza primirii acestora, se prescrie intr-un termen de 3 ani de la data la care s-a produs faptul prejudiciabil, si avand in vedere ca actiunea a fost introdusa la data de _, reclamantul nu se afla in termen pentru solicitarea restituirii sumelor achitate subscrisei, tinand cont de vechimea contractelor de credit incheiate de catre cele doua parti.
Pe fondul cauzei a solicitat  respingerea  actiunii ca neintemeiata, in speta nefiind indeplinite cerintele instituite de prevederile art. 4-6 din Legea nr.193/2000 pentru ca o clauza contractuala sa poata fi calificata ca fiind abuziva.
Astfel, dupa cum rezulta din dispozitiile art. 4 din Legea nr. 193/2000, poate fi considerata abuziva "o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul... daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor".
Totodata, alin. 6 al aceluiasi articol stabileste ca "evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil"
Pentru a se putea aprecia ca o clauza contractuala este abuziva, este necesara indeplinirea  cumulativa, a trei cerinte esentiale, si anume: 1).clauza contractuala sa nu fi fost negociata direct cu consumatorul, 2). sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul consumatorului si 3) sa nu se refere la obiectul principal al contractului sau la pretul datorat pentru prestarea serviciului in masura in care acesta este clar definit, iar in speta de fata  nu este indeplinita niciuna dintre aceste conditii, clauzele contestate de reclamant fiind rezultatul unei negocieri intre parti, pe de o parte, iar efectul inserarii acestora in contractele de credit nefiind crearea unui dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor, pe de alta parte.
Mai mult decat atat, clauzele contestate in cuprinsul actiunii se refera in mod indiscutabil la prestatiile ce constituie tocmai pretul contractului care este in mod clar exprimat sub toate componentele sale financiare.
Cu privire la caracterul negociat al clauzelor in litigiu, parata arata ca actele juridice incheiate intre banca si clientii sai cuprind doua sectiuni: conditiile generale ce definesc cadrul juridic general al contractului de credit in conformitate cu normele legale in materie si conditiile speciale care se refera la obiectul si pretul contractului de la caz la caz rezultate in urma negocierii directe cu clientul bancii.
Caracterul negociat al contractelor de credit reiese de altfel din chiar continutul lor, recunoscandu-se chiar de catre reclamant faptul ca valoarea comisionului a fost "stabilita diferit in cele 5 contracte", ceea ce nu ar fi fost posibil daca clauzele nu ar fi fost negociate.
Se mentioneaza in intampinare ca, clauzele supuse analizei prezentului dosar nu creeaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor, nici prin ele insele nici impreuna cu alte prevederi din contract.
Ca, in cazul de fata nu au fost incalcate regulile privitoare la informarea clientului, care a cunoscut si a acceptat acest cost al contractului, iar limitarile denumirilor comisioanelor pe care le pot percepe bancile in contractele cu consumatorii au aparut abia odata cu OUG 50/2010, norma in cuprinsul careia insa se prevede in mod expres ca nu retroactiveaza.
Astfel, potrivit art. 95 din OUG 50/2010 actualizata, "prevederile prezentei ordonante de urgenta nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta".
 Prin urmare, arata parata ca era indreptatita sa mentina dispozitiile contractuale stabilite initial, inclusiv sub aspectul tipurilor si valorii comisioanelor prevazute in contract,  chiar si in situatia aplicarii dispozitiilor OUG 50/2010 si acestor contracte de credit aflate in curs de derulare, prin noua reglementare se stabilesc cu titlu limitativ doar denumirile acestor comisioane precum si faptul ca trebuie sa fie incluse (cum este cazul si in contractul supus analizei) intr-o parte vizibila a contractului la capitolul costuri insa, sub nici o forma nu se impune bancilor cuantumul sau modalitatea de calcul a acestora (acelasi numar de comisioane fiind permis).
In ceea ce priveste cea de-a treia conditie prevazuta de lege pentru determinarea caracterului abuziv al unor clauze, nici aceasta nu era indeplinita in speta, prevederile contractuale contestate de reclamant fiind tocmai cele care se refera la pretul contractului, pret ale carui elemente sunt clar definite si usor inteligibile, comisionul de risc reprezentand un element care constituie pretul serviciilor prestate de banca prin contractul de credit incheiat cu clientii, iar cuantumul si natura acestora rezultau foarte clar din contract.
Prin incheierea de sedinta din data de _ instanta a respins exceptia netimbrarii cererii de chemare in judecata, iar prin incheierea de sedinta din data de _ instanta a respins exceptia prescriptiei la actiune, exceptii invocate de parata prin intampinare.
Prin sentinta nr. _ din data de _ pronuntata de Judecatoria _ in dosarul nr. _, a fost admisa actiunea formulata de reclamantul _ domiciliat in _, str. _, bl_, sc_, ap_, jud. _ in contradictoriu cu parata _ cu sediul procesual ales in _, _, nr. _ et., sector .. in _
S-a constatat caracterul abuziv al prevederilor art.35 din conditiile speciale ale conventiilor de credit nr. _, nr. _, nr_, nr_. si nr_ si inlatura aceste prevederi din cuprinsul acestor conventii.
A fost obligata parata sa restituie comisioanele de risc percepute, respectiv sumele de _ CHE, _ CHE, _ CHE, respectiv contravaloarea acestora in moneda nationala.
S-au constatat nule de drept prevederile art.3 din Actul Aditional nr. 1/20.08.2010 aferent conventiilor de credit incheiate intre parti referitoare la perceperea comisionului de administrare credit in valoare de 0,17% pe luna.
A fost obligata parata sa restituie comisionul de administrare credit, respectiv sumele de _ CHE, _ CHE si _ CHE si _ CHE, in moneda nationala incepand cu data de _, pana in prezent si dobanda legala aferenta.
A fost obligata parata la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecata catre reclamant.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca la data _ intre parti se incheie conventiile  de credit nr. _ din _, _ din _, _ din _, _ din _ si _ din _ alcatuite  din Conditii Speciale si Conditii Generale, avand ca obiect refinantarea unor credite oferite de alte institutii bancare precum si achizitionarea unui apartament in Bucuresti.
         Reclamantul a solicitat sa se constate ca fiind abuzive doua din  clauzele  acestor conventii: perceperea unui comision de risc si  perceperea comisionului de administrare.
          Instanta a retinut ca Legea 193/2000 transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 05.04.1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. Potrivit acestei directive sunt definite la art. 2 notiunile de "conditii  inechitabile, consumator; vanzator sau furnizor,,.
         Art. 3 din actul normativ mentionat  arata ca o conditie contractuala care nu s-a negociat individual se considera ca  fiind inechitabila daca, in contradictie cu conditia de buna credinta, provoaca un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor care decurg din contract, in  detrimentul  consumatorului.                                      
          Se considera intotdeauna ca o conditie care  nu s-a negociat individual este conditia care a fost redactata in prealabil, iar, din acest motiv, consumatorul nu a avut posibilitatea de a influenta continutul conditiei, in special in cazul unui contract standard formulat in avans.
         In jurisprudenta sa, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene s-a pronuntat  in contractele incheiate cu consumatorii ( Hotararea pronuntata la data de 27.07.2000 in cauza  Oceano  Grupo Editorial SA v  Rocio Murciano  Quintero Curtea de Justitie,  Hotararea  pronuntata la 26.10.2006 in cauza Elisa Maria Mostaza Claro c. Centro Movil Milenium SL, Hotararea Curtii de Justitie din data de 4 iunie 2009 pronuntata in cauza Pannon GSM Zrt. C. Erszebet Sustikne Gyorfi).
       Legat de incidenta disp. art. 4 din Legea 193/2000, instanta retine urmatoarele:
       Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele  abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale,acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului(ca o aplicatie a  principiului de drept comun in dubio pro reo, art. 983 C.civ.).
        Potrivit art. 1 alin. 3 din se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in  contractele incheiate cu consumatorii.
        Potrivit  art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000  o clauza  contractuala care nu a  fost negociata  direct  cu  consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din  contract,  creeaza,  in  detrimentul  consumatorului si  contrar  cerintelor  bunei-credinte,  un  dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
La alin. 2 se arata ca o clauza  contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv.
       Contractul incheiat de parti este unul preformulat, standard, iar eventualele diferente  dintre el si alte contracte nu se datoreaza negocierii cu clientii ci particularitatilor fiecarui  client in parte.
       Prin urmare acest contract si clauzele lui nu au fost negociate de catre parti, nefiind  dovedit acest lucru prin nici un mijloc de proba, conform art. 1169 C. civ.
        Referitor la comisionul de risc perceput instanta retine urmatoarele:
        Potrivit sectiunii 3 pct. 5  din Conditiile Generale ale conventiilor de credit " pentru  punerea la dispozitie a creditului  imprumutatul poate datora bancii un comision  de  risc, aplicat  la soldul creditului, care se plateste lunar pe toata perioada creditului, modul de calcul
 si scadenta acestuia se stabilesc in Conditiile Speciale."
 Punctul 5 lit. a din  Conditiile Speciale ale conventiei prevede "comision de 0,125% aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei de credit".
        Desi exista doar o "posibilitate,, acest comision a  fost aplicat, fara sa se  arate in  functie  de ce a  fost stabilit, de ce totusi  s-a  impus aplicarea lui din moment ce existau  garantiile imobiliare, cum a fost el negociat, de ce comisionul este nerambursabil, nerestituibil  la finalul creditului in situatia neproducerii riscului sau daca se poate restitui in  anumite situatii.
        Prin aceasta clauza, care datorita modului in care este formulata si perceputa, fara nici o posibilitate de negociere, are caracterul unei clauze abuzive, s-a  urmarit perceperea sub forma voalata a unui nou comision.
       Nu pot fi primite apararile  paratei potrivit carora contractul este legea partilor,  deci  reclamantul nu trebuia sa il incheie daca nu erau de acord si nici sa achite comisionul pe parcurs.
Realitatea este ca reclamantul ca si celelalte persoane care apeleaza la imprumuturi bancare, nu au avut alta posibilitatea, in masura in care  doreau sa beneficieze de serviciile bancii, decat sa accepte in bloc conditiile prestabilite de banca.
Acest lucru nu inseamna insa  ca nu pot sa se adreseze pe parcurs unei instante pentru a se constata caracterul abuziv al  unei clauze.
       De altfel, prin OUG. nr. 50/09.06.2010 s-a reglementat aceasta problema, fiind impuse bancilor conditii noi si conforme cu Directiva nr. 2008/48/CE iar in prezent banca a eliminat acest comision.
       Prin urmare instanta, apreciind ca  si aceasta clauza este abuziva, nefiind  lamurit intelesul comisionului nici macar pe parcursul procesului, a admis actiunea pentru acest capat de cerere.
In consecinta s-a retinut ca la pct. 3.5 din  conditiile generale  si pct. 5 lit. a din Conditiile speciale ale conventiei de credit privind comisionul de risc ale Conventiilor de credit nr. _din _, _din _, _ din _, _ din _ si _ din _ reprezinta o clauza ce incalca  drepturile consumatorilor, a anulat  aceasta clauza si a dispus restituirea sumei reprezentand comision de risc achitata pana la data de ...
Referitor la clauza de la art.3 din actul  aditional nr. 1/20.08.2010 aferent conventiilor  de credit nr. _ din _, nr. _ si nr. _ din _, referitoare la perceperea unui "comision de administrare credit " in valoare de 0,17% pe luna, aplicabil la soldul creditului pentru conventia de credit nr. nr. _ din _, respectiv in cuantum de 0,1% pentru celelalte doua conventii de credit invocate, precum si restituirea sumelor incasate de banca drept comision de risc, instanta a retinut ca  in privinta acestei clauze nu s-a facut dovada negocierii directe cu cei doi consumatori, fiind astfel incalcate dispozitiile art. 4 din Legea 193/2000.
Examinand conventiile de credit intervenite intre reclamant si parata, este evident ca aceasta reprezinta un contract standard, ale carui clauze sunt prestabilite de catre imprumutator, fara ca imprumutatii sa aiba posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele inserate, forma conventiilor fiindu-le impusa de catre banca.
Totodata, instanta a retinut si faptul ca imprumutatul a garantat imprumuturile acordate de banca prin incheierea de contracte de credit imobiliar pentru un imobil a carui valoare depaseste cu mult valoarea creditului acordat, banca parata obligandu-l sa incheie si asigurari cu un asigurator agreat de banca, fiind astfel acoperite toate riscurile.
Ca atare, aceasta clauza contractuala, care nu a fost negociata direct cu consumatorii, fiind de natura a crea, in detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, apare ca fiind o clauza abuziva.
Referitor la cererea privind restituirea sumelor incasate de banca parata cu titlul de comision de risc, instanta a retinut ca nulitatea reprezinta o sanctiune de drept civil care consta in desfiintarea retroactiva a unui act juridic incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale.
Nulitatea se indreapta impotriva acelor efecte care contravin dispozitiei legale incalcate, lasand neatinse efectele care nu contrazic legea.
Prestatiile efectuate in baza actului sanctionate cu nulitate se restituie, deoarece nulitatea opereaza retroactiv de la data incheierii actului.
 Instanta a apreciat ca abuziva si a dispus anularea clauzei prevazute de art. 3 din  actul aditional nr. 1/20.08.2010 aferent conventiilor de credit nr. _ din _, nr. _ si nr. _ din _, referitoare la perceperea unui "comision de administrare credit " in valoare de 0,17% pe luna, aplicabil la soldul creditului pentru conventia de credit nr. _ din _, respectiv in cuantum de 0,1% pentru celelalte doua conventii de credit invocate, la  Conventia de credit, astfel ca se impune restituirea sumelor incasate de parata cu acest titlu.
Avand insa in vedere faptul ca instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, a obligat parata sa restituie reclamantilor sumele incasate cu titlul de comision de risc incepand cu data de _ si dobanda legala aferenta .
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata _, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a sustinut in esenta faptul ca  hotararea recurata este rezultatul unei interpretari si aplicari gresite a legii, motiv de recurs prevazut de art.304 pct.9 din CPC, atat in ceea ce priveste solutia pronuntata de instanta asupra prescriptiei invocata de parata , cat si pe fondul cauzei.
Cu privire la solutionarea exceptiei, s-a aratat actiunea reclamantului este o actiune in constatarea nulitatii relative, nu absolute.
Cum judecatorul nu este tinut de temeiul legal indicat de reclamant in actiune sau de intitularea cererii de chemare in judecata,instanta este chemata sa solutioneze problema referitoare la natura juridica a nulitatii solicitate in raport de motivele invocate de reclamant.
Astfel, motivele invocate de reclamant reprezinta cauze de nulitate relativa, intrucat natura interesului protejat este una privata, iar regimul juridic aplicabil in speta este cel al nulitatilor relative, cu toate conditiile ce tin de acesta, respectiv persoana care o poate invoca, daca poate fi acoperita si cat timp poate fi invocata aceasta nulitate.
S-a aratat ca termenul de prescriptie aplicabil actiunii in anularea clauzelor abuzive este cel instituit de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958,  termen care incepe sa curga de la data la care consumatorul a cunoscut cauza anularii.
Deoarece toate conventiile de credit au fost incheiate in 2007, iar cererea de chemare in judecata a fost inregistrata la data de _, dupa expirarea termenului de 3 ani, s-a sustinut ca prezenta actiune este prescrisa.
Mai mult, odata cu stingerea dreptului la actiunea principala se prescrie si  dreptul la actiunea privind drepturile subiective accesorii, iar instanta, in conformitate cu art.18 din Decretul nr.167/1958 era obligata sa cerceteze din oficiu daca dreptul la actiune era prescris.
In ceea ce priveste fondul cauzei, s-a sustinut in motivele de recurs ca solutia pronuntata este rezultatul gresitei interpretari si aplicari a prevederilor Legii nr. 193/2000.
Pe de o parte, s-a invocat faptul ca nu au fost avute in vedere conditiile calificarii unei clauze contractuale drept abuzive si nici notiunea de negociere. S-a aratat  astfel ca art.5 lit.a din conditiile speciale ale conventiei de credit nu indeplineste cerintele pentru a  fi considerata clauza abuziva.
Astfel, aceste clauze care fac obiectul actiunii de fata au fost negociate, fiind puse la dispozitia paratilor clienti atat conditiile generale cat si cele speciale ale conventiei de credit.
Pe de alta parte, clauza care face obiectul cererii de chemare in judecata nu creeaza un dezechilibru  intre drepturile si obligatiile partilor, comisionul de risc facand parte din pretul contractului, de fapt, si reprezentand astfel o parte din contraprestatia datorata de imprumutat.
Or, in astfel de conditii, o astfel de clauza ar putea fi considerata abuziva doar in conditiile in care acest comision ar fi fost unul ascuns, sau insasi clauza ar fi fost ambigua, dar in cazul de fata acest aspect nu subzista, fiind de asemenea irelevant faptul ca paratii incheiasera un contract de garantie imobiliara si o asigurare.
In alta ordine de idei, clauza contestata se refera la pretul datorat pentru prestarea serviciului, pret care este clar determinat in contract.
Tribunalul, analizand criticile formulate prin prisma motivelor de recurs, apreciaza ca recursul este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente.
Se retine faptul ca intre parti s-au incheiat mai multe conventii de  credit nr. _ din _, _ din _, _ din _, _ din _ si _ din ...
In cadrul acestor conventii sunt prevazute mai multe clauze contractuale, printre care si comisionul de risc, prevazut la art.3.5din conditiile speciale ale conventiilor de credit mentionate si art.3 din actul aditional nr.1/20.08.2010 unora din conventiile de credit
Potrivit art.3pct.5 din conditiile generale ale conventiilor de credit, "pentru punerea la dispozitie a creditului imprumutatul poate datora bancii un comision de risc , aplicat la soldul creditului, platibil lunar, in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei de credit; modul de calcul si scadenta acestuia se stabilesc in conditiile speciale" .
Punctul 5 lit.a din conditiile speciale ale conventiei prevede " comision de 0,125% aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zile de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei de credit".
Se constata ca desi in conditiile generale ale conventiei acest comision este inclus ca o potentialitate, totusi, in conditiile speciale el a fost impus intr-un procent fix, fara a se face vreo referire la ce anume s-a raportat banca in conditiile in care reclamantul avea si garantii imobiliare.
De regula, aceste clauze sunt cuprinse in contracte preformulate, lipsindu-le caracterul negociat, iar lipsa de transparenta cu privire la modalitatea de stabilire a procentului conduce la concluzia ca procentul respectiv este aplicat la toti clientii la fel, indiferent de particularitatile fiecaruia.
Totodata, ele creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte.
Din aceste motive, precum si pentru argumentele care vor fi dezvoltate in cele ce urmeaza, aceste clauze abuzive sunt nule absolut, urmand a fi eliminate din contracte.
Dezechilibrul contractual indus de aceste clauze si lipsa bunei-credinte a bancii trebuie analizate in functie de justetea acestui comision fata de costurile suportate de banca in legatura cu activitatea sa de acordare a creditului.
Disproportia dintre drepturile si obligatiile contractuale ale partilor este cu usurinta demonstrata intrucat, reclamantul a suportat, pe de o parte, cresterea ratei lunare datorita devalorizarii leului, iar pe de alta, comisionul de risc.
Acest gen de clauze sunt abuzive nu pentru ca exista in contract si sunt denumite comisioane, ci pentru ca ele, de fapt, fiind incasate lunar, mascheaza in realitate o dobanda care, pe langa faptul ca lezeaza interesele economice ale clientilor, aduce atingere si mediului concurential bancar, dezavantajand bancile concurente prin prezentarea unor dobanzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimuleaza un spor de dobanda sub denumirea de comision.
Disimularea unei parti a dobanzii sub denumirea de comision este o dovada clara a relei credinte a bancii care percepe un astfel de comision, intrucat, pe de o parte, reprezinta o modalitate de inducere in eroare a clientilor, prin prezentarea de dobanzi avantajoase in raport cu ofertele altor banci care actionau pe aceeasi piata relevanta cu banca respectiva (dar care, in realitate, datorita adaugarii la DAE a comisionului de administrare, nu mai erau chiar atat de avantajoase) si, pe de alta parte, reprezinta o modalitate de procurare a unui avantaj concurential contrar uzantelor cinstite ale comerciantilor.
Recurenta a specificat in motivele sale de recurs faptul ca fiind in discutie acest dol ce tine de propriul consimtamant al persoanei imprumutate, este practic vorba despre un viciu de aceasta natura, ceea ce ar putea atrage eventual nulitatea relativa, fiind o clauza specifica contractului incheiat in considerarea persoanei reclamantului si vizeaza apararea unui interes personal, particular.
Tribunalul insa apreciaza ca inserarea in contract a unei astfel de clauze ,pe langa faptul ca , intr-adevar, lezeaza si interesul personal al reclamantului, este realizata cu incalcarea dispozitiilor exprese ale legii, mai exact, prin ocolirea prin disimulare a dispozitiilor exprese ale legii, acesta fiind de altfel aspectul care atrage necesitatea ocrotirii interesului public, atragand asadar nulitatea absoluta.
Mai mult decat atat, clauza de acest gen este inserata in contracte preformulate, fiind identica la toate contractele de aceeasi categorie, reclamantul consumator fiind pus, astfel cum prevede si sistemul de protectie pus in aplicare prin Directiva 93/13, intr-o situatie de inferioritate fata de comerciantul banca, in ceea ce priveste atat puterea de negociere, cat si nivelul de informare, caz care il conduce pe client la adeziunea la conditiile redactate in prealabil de banca.
In plus, trebuie subliniat faptul ca acest comision este prohibit in mod expres de art. 15 din Legea nr. 190/1999, ( in forma in vigoare la data incheierii contractelor de credit, text mentinut de altfel si pe parcurs, pana in prezent) care indica in mod limitativ care sunt costurile pe care trebuie sa le suporte consumatorul dintr-un contract de credit imobiliar/ipotecar: "In sarcina imprumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente intocmirii documentatiei de credit si constituirii ipotecii si garantiilor aferente".
Art. 9 din aceeasi Lege enumara clauzele pe care le poate cuprinde un contract de credit imobiliar.
Prezentarea costurilor bancii in acest mod este cel putin confuza pentru consumatori, care, atunci cand doresc obtinerea unui credit isi directioneaza atentia asupra dobanzii, cost care ar trebui sa fie cel principal si care diferentiaza ofertele de creditare din piata bancara.
Dobanda reprezinta beneficiul creditorului de a pune la dispozitie o suma de bani debitorului sau,cuantificata sub forma unui procent din suma imprumutata, in vreme ce comisionul este un cost adiacent activitatii de creditare, separat de dobanda. In afara de aceste doua elemente, debitorul mai poate plati si alte taxe de genul onorariilor pentru inscrierea garantiilor sau a radierii acestora, precum si taxele notariale sau de consultanta independenta. Toate aceste elemente se regasesc in dobanda anuala efectiva (DAE) care reprezinta costul total al creditarii.
Prin urmare, orice alt cost pus in sarcina clientilor, inclusiv comisionul de risc, sau comisionul de administrare credit, care este de fapt tot comisionul de risc redenumit, este interzis in mod expres de legislatia in vigoare.
Tribunalul apreciaza ca mentionarea unor astfel de comisioane (alaturi de o alta serie) incalca dreptul consumatorilor la o informare precisa si corecta, drept reglementat de art. 45 din Legea 296/2004 privind Codul Consumului , fiind totodata, si o practica comerciala incorecta, care are drept scop si ca efect deformarea substantiala a comportamentului economic al consumatorilor.
Potrivit definitiei reglementate la art. 2 lit. e) din Legea 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii, deformarea substantiala a comportamentului economic al consumatorilor reprezinta folosirea unei practici comerciale ce afecteaza considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie in cunostinta de cauza, decizie pe care altfel nu ar fi luat-o.
Art. 6 lit. d) din acelasi act normativ prevede ca o practica comerciala este incorecta si este considerata o actiune inselatoare daca ea contine informatii false (precum calculul dobanzii anuale efective fara sa tina seama de toate costurile creditului) sau, in orice situatie, induce in eroare sau este susceptibila sa induca in eroare consumatorul mediu, astfel incat il determina sa ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o, cu privire la pret sau la modul de calcul al acestuia.
Dezechilibrul pe care il genereaza aceste clauze este dat de faptul ca acest comision nu reprezinta un cost actual al creditului, astfel cum sustine parata, ca ar viza pretul contractului, ci este o modalitate de asigurare a bancii impotriva riscului intrarii reclamantului in incapacitate de plata.
Acest cost este deci unul eventual, nu actual, cert, pe care banca il incaseaza lunar si nu il mai returneaza consumatorului bun-platnic dupa derularea contractului fara incidente de plata, ceea ce conduce la concluzia ca prin achitarea acestui comision de risc de catre persoanele ce isi respecta toate obligatiile contractuale,banca isi acopera in realitate pierderile rezultate din nerambursarea creditelor de catre alti clienti, transferand astfel consecintele pierderilor cauzate de creditele sale neperformante asupra clientilor bun-platnici.
In cazul in care se intampla aceasta modalitate de achitare integrala a creditului contractat,in favoarea bancii va opera o imbogatire fara justa cauza, in defavoarea clientilor cu privire la care riscul nu s-a materializat.
De asemenea,Legea nr. 193 / 2000 privind protectia consumatorului vine in sprijinul elucidarii situatiilor contractuale care pot fi incadrate in aceasta categorie. Astfel, Legea amintita precizeaza in plus faptul ca “o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare
globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens."
In privinta acestui din urma aspect consideram ca furnizorul nu poate fi exonerat de raspunderea derivata dintr-o clauza declarata abuziva prin simplul fapt al introducerii in contract a unei alte clauze in care partile declara ca au negociat contractul, daca aceasta din urma clauza incearca sa acrediteze in mod fals ideea ca partile nu au semnat un contract standard preformulat, ci unul negociat.
In fine, facem precizarea ca acele clauze abuzive cuprinse in contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula in continuare, cu acordul consumatorului, numai daca dupa eliminarea acestora mai poate continua.
De altfel, si CEJ,a observat in Cauza C-168/05 ca “ Importanta protectiei consumatorului a determinat in mod particular legislatia comunitara sa prevada, in art. 6 paragraf. 1 al Directivei, ca clauzele abuzive cuprinse intr-un contract incheiat intre un consumator si un profesionist nu sunt obligatorii pentru consumator . Aceasta este o dispozitie imperativa care, avand in vedere pozitia de inferioritate a unei parti a contractului, este menita sa inlocuiasca echilibrul formal pe care contractul il stabileste intre drepturile si obligatiile partilor contractante, si are ca efect impunerea unui echilibru real, care restabileste egalitatea intre parti". De asemenea, se arata in decizia instantei europene ca "natura si importanta interesului public pe care se bazeaza protectia conferita de directiva consumatorului justifica, mai mult, ca instanta nationala sa fie obligata sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale, compensand in felul acesta dezechilibrul care exista intre consumator si profesionist, vanzator sau furnizor."
Fiind deci vorba despre o nulitate absoluta a clauzei abuzive constatate conform considerentelor anterioare, in mod corect instanta de fond a apreciat asupra necesitatii restituirii sumei solicitate, suma retinuta in temeiul unei clauze nule absolut. Cum efectul direct al constatarii nulitatii absolute a unui contract ( in speta a unei clauze din contract) este restabilirea situatiei anterioare, tribunalul considera ca instanta de fond a pronuntat o sentinta temeinica, in deplina concordanta cu dispozitiile legale , recursul declarat urmand a fi respins.
Totodata, vazand si dispozitiile art.274 CPC,va fi obligata recurenta la _ lei cheltuieli de judecata catre intimat.
Vazand si dispozitiile art.312 alin.1 din c.pr.civila, PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta intimata _ impotriva sentintei nr_ din data de _ si a incheierii prin care a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, pronuntate de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr. _.
Obliga recurenta la _ lei cheltuieli de judecata catre intimat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica de la 07 Mai 2012, la Tribunalul Gorj.
Presedinte,                                      Judecator,                                   Judecator,
_________                     ________.                  _________
Grefier,
______..
Red.../Tehnored...
J.f_..
Ex.3/ 14 Mai 2012